Dincolo de adevar

[Lanna]

Salut! De ce vi se par cei doi ciudati? Desi stiau ca e o capcana, nu aveau ce face. Erau singuri, fara mancare, fara haine groase. fara transport si habar n-aveau unde sunt. Ce vroiati sa faca? Sa o ia la sanatoasa prin zapada? Nici nu stiau unde isi pune Rados lucrurile ca sa plece de acolo. Plus sarcina Sahrei care s-ar si inrautatit daca ar fi plecat de capul lor prin frig.
Multumesc ca mi-at copmentat. Va sunt recunoscatoare. Sper ca ceea ce am scris mai sus sa va lamureasca.

Partea XXII: " Mina blestemata a tradatorului "

-Iti multmesc! Lordul Xenon va fi multumit de prestatia ta. Esti liber! Baieti! Pe ei!
Un grup de Dragoni Negrii isi facura aparitia din pastera din apropiere si ii inconjurara pe cei doi. Pe chipurile lor se putea vedea ura pentru Tysiah si faptul ca se aflau acolo demonstra loialitatea fata de Lynnet. Un barbat facu un pas inainte spre fiul lui Raytek, cu un zambet plin de rautate pe chip. Purta aceasi uniforma neagra a Dragonilor, cu o multime de medalii pe piept. Chipul lui brazdat de cearcane adanci ii scotea in evidenta parul alb si pielea deschisa. Dar ceea ce ii atrasese atrentia baiatului era vocea lui blanda, in comparatie cu trupul lui mare si hainele lui prea stramte.
-Ce onoare! Fiul Lordului Raytek Sragas! Ce placere sa te intalnesc, in cele din urma. Ce mai face tatal tau? Of, era sa uit! Putrezeste chiar acum in fata conacului, corbii ii ciugulesc pielea palida si ...
Nu apuca sa termine ca Tysiah sarise deja la gatul lui.
-Esti o tradare pentru poporul tau. Nimeni nu indrazneste sa il jigneasca pe tatal meu fara sa fie pedepsit.
Vru sa il loveasca, dar doi soldati il imobilizara pe loc, aruncandul la locul lui.
Barbatul isi aranja hainele si ii arunca lui Tysiah o privire care nu era tocmai de bine. Ar fi vrut sa-si scoata pumnalul si sa termine odata cu aceasta poveste, dar Lynnet avea nevoie de baiat in viata.
Isi tinu furia in frau si inspira adanc. Trebuia sa se calmeze inainte sa fie prea tarziu.
Le facu semn soldatilor sa ii ia pe cei doi, dar o voce ii facu pe toti sa tresara.
-Unde crezi ca pleci cu prizonierii mei, Danrat?
Tysiah il recunoscu pe loc. Cum ar putea sa uite acea voce? Toti isi mutara ochii in urma lor, mirati parca de ceea ce vedeau.
-Ragnor, ce surpriza! Cu ce ocazie pe aici? incepu cel caruia Rados ii spusese
" capitanul ".
-Nu pot spune aceasi lucru si din partea mea. Si ca sa-ti raspund la inrebare, am venit sa iau ceea ce e al meu.
Arata spre Sarah si Tysiah, care isi aruncau priviri intrebatoare. Ce se intampla aici si de ce erau ei acum in centrul atentiei? De ce ii vanau ca pe niste animale, fiecare incercand sa-si atraga prada de partea lui? Ce avea de castigat Ragnor din toata povestea.
-Eu i-am prins primul, deci sunt ai mei! continua Ragnor.
-Ai uitat cate am facut pentru tine, prietene? De cand te-ai alaturat acelor ratati de rebeli nu mai esti acelasi ca inainte. Ce t-i s-a intamplat de incerci sa-mi iei prada? Ti-am facut eu vreodata vreun rau?
-Se pare ca ai uitat acea zi in care lucram pentru blestematul de Lynnet, mama ... cand ai ...
-Stiu la ce te referi! Nu trebuia sa faci totul public dupa atata timp. Am inteles.
Dandu-si seama ce spusese Danrat despre Ragnor, adica faptul ca era un rebel care lupta impotriva lui Lynnet, nu ii venea sa creada. Cum ar putea un barbat ca el, care ii legase in acea camera ... nici nu gasea cuvantul potrivit pentru a descrie ceea ce vazuse - sa fie un luptator impotriva tiraniei? Dupa infatisare, nu parea a fu un " baiat bun ", ci mai degraba unul din aceia care aduc raul in lume. Pur si simplu era prea greu pentru ei sa creada, asa ca ascultara in continuare discutia aprinsa dintre cei doi.
-Capitane. oamenii mei au inconjurat deja zona. Nu are rost sa te opui. Daca te predai acum, poate iti voi cruta viata si te voi lasa sa pleci inapoi la Lynnet cu coada intre picioare, spunandu-i ca ai esuat. Oare ce va crede atunici si oare ce iti va face cand va afla? Nu vreau sa imi imaginez. Am auzit ca nu inghite prea frumos vestile proaste.
-Ragnor, nu mai incerca sa ma sperii. Nu iti merge. Degeaba incerci sa ma convingi sa iti predau ceea ce este al meu de drept. Nimeni nu ii poate lua, in afara di mine desigur. Cine ii gaseste, ii pastreaza.
-Lucrurile nu stau tocmai asa. Nu vrei sa ma fortezi sa fac ceea ce nu vreau.
-Incearca-ma!
Ragnor ofta adanc, vazand ca nu reuseste cu bunatatea, asa ca ridica mana in aer. Un glont ateriza la picioarele capitanului, care ramase incremenit.
-Urmatorul glont nu va rata tinta. Vrei sa incerci?
Temandu-ae pentru viata lui, renunta sa se joace cu focul si sa riste sa se arda. Isi lasa privirea in pamant, dupa care o ridica spre fostul lui prieten.
-Ai castigat! Ne predam ...
Auzindu-i raspunsul, pe chipul lui Ragnor aparu un zambet, dar disparu cand oponentul isi continua fraza.
- ... doar daca ma poti invinge in lupta dreapta. Eu si tu. Aici si acum! Ce zici!
Dupa ce se gandi cateva clipe, accepta, dar fara prea mult entuziasm.
-Bine! Fie cum vrei!
Se pregati sa-si dea jos haina, cand Thernep aparu pe un cal. Vazand ce vrea sa faca tatal lui, ii striga:
-Tata, nu poti lupta asa! Inima ta ...
-Sunt mai sanatos ca un taur, fiule! Nu-ti fa griji pentru mine! Apoi continua pe un ton trist: Dar daca nu supravietuiesc, vreau sa pleci de aici si sa nu privesti inapoi.
Baiatului nu-i venea sa creada ce spusese tatal lui. Cum adica " daca nu supravietuirsc " ? Nu putea sa isi lase tatal sa moara, nu acum cand avea cea mai mare nevoie de el.
-Nu! se rasti hotarat baiatul la el. Nu te pot lasa sa mori din cauza prostiei tale. Daca trebuie neaparat sa moara cineva, o fac eu cu placere. Sunt pregatit sa fac fata la orice, doar sa te vad pe tine in viata.
Barbatul nu se asteptase la un astfel de raspuns din partea lui. Il ascultase de atatea ori, dar de ce acum se opunea cuvantului sau? Nu il intelegea.
-De ce? intreba el, cu o voce stinsa.
-Pentru a-ti demonstra ca tot ceea ce ai facut pentru mine si tot ceea ce m-ai invatat mi-au fost de folos.
-Fiule, nu te pot lasa sa faci asa ceva!
Profitand de acel moment de neatentie, Danrat isi scoase pumnalul de la brau si se avanta spre el, gandind:
" In sfarsit, dupa atatia ani, am ocazia sa-ti arat de ce e in stare fretele tau, cel pe care l-ai urat atat amar de timp. "
Tysiah, observand intentia lui, i-o lua inainte si sari inaintea lui.
-Trebuie sa treci mai intai de mine! striga el, in timp ce privea cu atata ura in ochii capitanului.
Desi nu se asteptase la reactia lui, barbatul isi continua atacul. Il lua pe Tysiah si il tranti la pamant.
-Nu am nimic cu tine! Daca ma gandesc mai bine, chiar am! Poate Lynnet imi va da o marire pentru ca te-am ucis. Pregateste-te sa mori. Transmite-i salutarile mele lui Raytek. Spune-i ca l-am urat si il voi ura cate zile voi trai de acum inainte.
-De ce nu ii spui tu atunci asta? striga Thernep, in timp ce tintea cu atentie fruntea barbatului cu pistolul sau.
Cand apasa, un glont tasni de pe teava si se cuibari adanc in teasta barbatului, lasand o gaura din care sangele incepu sa curga neincetat.
Cadavrul lui Danrat se prabusi cu toata greutatea deapusra baiatului, incat ii apasa pieptul si nu putea respira. Sarah alerga la el si il ajuta sa se ridice.
-Esti bine? il intreba ea, ingrijorata.
-Da, nu-ti fa griji.
-Prostule, sa nu mai faci asta niciodata! striga ea, sarindu-i in brate.
Nu isi putea imagina o viata fara el. Ce ii va spune fiului lor cand o va intreba: " Unde e tati? " Trebuia sa-l tina aproape, orice ar fi. Daca patea ceva, nu se va putea ierta vreodata ca il lasase sa moara doar pentru ca o alta viata sa continua sa traiasca.
-Imi pare rau! Orice ar fi, voi fi mereu alaturi de tine. La bine si la greu.
-Tysiah ...
O saruta usor, dupa care isi indreptara amandoi privirea asupra lui Ragnor.
Barbatul statea incremenit, privindu-l pe baiatul care tocmai i-a salvat viata. Din ochi, o lacrima i se prelinse pe obraz si ateriza pe zapada. Se apropie de ei, se arunca in genunchi si isi aseza mainile pe umerii baiatului.
-Imi pare rau pentru tot ce ti-am facut. Nu pot sa cred ca am fost atat de orb si am uitat ca viata mea era in pericol. Dar faptul ca fiul meu s-a comportat in acest mod m-a buimacit complet. De obicei nu e asa. Daca te-as putea rasplati cu ceva, spune-o si iti voi da tot ce vrei.
Le arunca o privire infricosatoare Dragonilor care stateau parca cu picioarele ingropate in pamant, neputand sa se mai miste. Vazand privirea lui, pe fetele lor aparu groaza si o luara la fuga, aruncandu-si armele, disparand din zona pentru totdeauna.
Ragnor se ridica si il ajuta si pe baiat.
-Cred ca va e foame. Veniti! Va asteapta o masa calda si un pat moale la caldura semineului, continua el, luand-o spre intrarea in pestera din care iesira Dragonii.
-Vrei sa spu ca mergem acolo? intreba fata inspaimantata.
De mica ii fusese frica de locurlle intunecate si nici acum nu trecuse peste asta. Pur si simplu, nu putea.
-Da! E vreo problema? intreba el, oprinde-se.
-Nu, de fapt da! Am ceva cu intunericul.
-Daca apare vreun sobolan, te voi apara eu! interveni Tysiah, strangand-o si mai tare in brate.
Fata il impinse intr-o parte si porni inainte.
-La o parte! Imi stai in cale!
Baiatul ofta adanc .
-Fetele! Daca le dai ceva, te vor impachetat, cu fundita deasupra.
Facand cativa pasi in intuneric, Ragnor vorbi bucuros:
-Bine ati venit in " Mina blestemata a tradatorului " !