Dincolo de adevar

[Lanna]

Merci din nou petnru commet. Voi incerca sa nu mai fac greseli de cum inainte, cel putin asa de multe. Acum sa trec mai departe.


Partea a XI a: Calatoria

Dupa o discutie indelungata, Raytek se simti obosit. Sarah il ajuta sa urce inapoi in camera lui, dar se intalni cu Tysiah pe coridor. Baiatul ii arunca un zambet pritenesc, dar fata ramase cu privirea in pamant. Cand era in dreptul lui, o prinse usor de brat.
-Sarah ...
Se elibera din stransoarea lui si porni mai departe.
-Sarah ...
Bruneta ii intoarse o privire suparata, parca intrebandu-l : "De ce? "
-Imi pare rau!
-Asta nu schimba nimic! Tot ce a fost intre noi a disparut de mult.
-Vad in ochi tai ca nu e adsevarat. Desi incerci sa ma eviti, inima ta ma cheama. Uita-te in ochii mei si spune-mi ca nu ma iubesti.
Il privi.
-Nu te mai iubesc! continua ea pe o voce scazuta.
Pleca mai departe, fara sa priveasca inapoi.
Ajunse acasa la caderea noptii. Cutreiera strazile, parca incercand sa gaseasca un raspuns la o intrebare pe care nu avea curajul s-o spuna. Dara o astepta in fata casei, ingrijorata.
-Sarah, esti bine?
-Dara, trebuie sa plec de aici fara intarziere. Locul acesta imi trezeste amintiri pe care vreau sa le uit. Trebuie sa ma ajuti!
-Ia-o mai usor! Ce ti-a spus Lordul? L-ai intalnit?
-Ce se intampla aici? Simt ca toti imi ascund cate ceva! Domnul Darsag, Areth, Nayra, Tysiah si chiar tu. Nu mai suport! Toata viata m-am simtit o straina, o marioneta pe care toti vor sa o controleze. Dar stii ce? Mi-a ajuns pana peste cap!
Intra in casa, trantind usa in urma ei, facandu-si bagajele. Pe la miezul noptii, intra la Cora. O stranse in brate, spunandu-i:
-Cora, trebuie sa plec pentru un timp. Dar nu te pot lua cu mine. E prea periculos. Ai sa stai aici. Nu-ti fa griji, ma voi intoarce!
Spunand asta, o mangaie pe varful capului si pleca inapoi in casa. Animalutul ramase in acelasi loc, cu urechile in jos, cu o privire trista pe chip.
Dis-de-dimineata, isi lua bagajele si porni spre iesire. Dara o opri.
-Sarah, stai putin! Poftim, pentru drum!
Ii intinse cateva harti.
-Multumesc!
Pleca, fara sa isi intoarca privirea inapoi.
Ajunsa la o distanta semnificativa de casa Darei, observa ca nu are nici un plan in minte. Dar isi aminti vorbele lui Tysiah:
" La conac avem akari negri, care sunt mai rapizi decat cei aurii, la subsol. Se poate intras acolo printr-o usa laturalnica. "
Se indrepta fara probleme spre conac. Ca si prima data, nimeni nu o opri din drum. O lua prin spatele cladirii si gasi intrarea. Perele lateral era acoperit de numerosi muschi. Sub toate acele straturi vegetale, crapaturi masive ieseau usor in evidenta. Indeparta o parte din straturi si gasi un maner. Il cobara, dar nimic nu se intampla. Tysiah uitase sa-i spuna de alte straturi de plante. Continua sa indeparteze plantele, pana cand ajunse la o usa de lemn putrezita. Prinse din nou manerul si il forta cu toata puterea in jos. Usa se deschise pana la jumatate. Se strecura si ajunse intr-o camera mica, plina de un miros puternic de mucegai. Inchise usa in urma ei si facu un pas in fata. Privi in jur si nu putu sa vada nimic din cauza intunericului. Isi lua lanterna din rucsac, dupa care gasi a doua intrare. Pasi pe un coridor, luminat doar de de cateva lampi electrice iar pe pereti erau atarnate portrete vechi, prafuite. De cum intra pe o alta usa, caii incepura sa se miste nelinistiti in boxele lor. Alese unul mai linistit si il inhama. Il lua de haturi si incaleca, animalul ridicandu-si capul si porni inainte. Sfarama cu copitele din fata usa, lasand in urma ei o multime de aschi si iesi nezazuta pe poarta. Trecu de cele cinci porti si de Marele Zid al TAKAR-ului, aducandu-si aminte prima data cand ajunse in TAKAR cu autocarul. Se uita inainte si vazu cum cetatea dispare la orizont.
Acum ca scapase, se simtea din nou libera. Plecase cu gandul de a-si gasi familia care a parasit-o, pentru a-i salva viata. Nu mai vroia sa-si aduca aminte de Tysiah si de toate minciunile lui.

***

La conac, Tysiah era nelinistit. Se plimba prin toata camera, si cand se oprea, dadaea din picior, dupa care pornea din nou. Nu-si putea ierta faptul ca o mintise po Sarah.
In cele din urma, se hotara sa mearga sa-i ceara iertare. Ajuns in fata casei Darei, femeia ii raspunse putin somnoroasa.
-Tysiah, ce te aduce la mine?
-Sarah e acasa?
-Nu, a plecat acum cateva ore. A spus ca nu mai putea sta aici. TAKAR-ul ii aducea prea multe amintiri neplacute.
-Unde?
-Nu stiu! Mi-a spus ceva despre parintii ei si asta e tot.
-Nu poate fi departe! Multumesc Dara!
Cand reveni la conac, unull din gardieni il informa ca cineva a luat un cal de la grajduri.
-Camerele de supraveghere au filmat toata scena.
Intra la grajduri si vazu ca poarta era sfaramata si pe jos ramasesera doar aschi.
-Ati vazut cine a facut asta?
-Se pare ca a fost o fata!
Mintea baiatului zbura imediat la Sarah.
-Vreau sa stergi tot ce ai vazut pe caseta. Nimeni nu trebuie sa o vada, in special Lynnet.
-Dar, Maiestate, consilierul Xenon se ocupa cu securitatea.
-E o problema personala!
-Am inteles!
Se indrepta spre camera tatalui sau. Lordul Raytek privea pe fereastra si asculta cantecul linistitor al pasarilor. Vantul misca usor ramurile fragile ale copacilor din fata geamului.
Intra linistit si inchise usa in urma lui.
-Tata!
Fara se se intoarca, batranul ii raspunse:
-Intra, fiule!
Inchise ochii si isi lasa capul pe spate.
-Am auzit despre intamplarea de la grajduri. A fost Sarah, nu-i asa?
-Da! A plecat acum doua ore. Garzile mi-au confirmat banuiala.
Se lasa o tacere adanca. Raytek parea sa se gandeste la ceva. Isi deschise ochii , intorcandu-se catre fiul lui.
-Tysiah Caneth Sargas!
Baiatul isi lasa capul in pamant.
" Se intampla ceva! Mi-a rostit tot numele, ceea ce insemana ca e ingrijorat. "
Batranul trase aer in piept, isi drese vocea si incepu:
-Fiule, zilele mele sunt pe terminate! Doctorul mi-a spus ca mai am cel mult o luna, asa ca trebuie sa ma asculti! Trebuie sa pleci! Odata ce voi disparea din calea lui, Lynnet isi va face mutarea finala.
As vrea sa faci ceva pentru mine. Daca ii gasesti pe Ryhard si Lanna Teynnar, vreau sa le dai cate cava. Aceasta scrisoarea e pentru Ryhard si acest mesaj pentru Lanna.
Acum du-te! Nu te uita in urma si nu te intoarce la conac. Lynnet e peste tot. Te va vana ca pe o caprioara, va fi mereu pe urmele tale.
Pleaca! Ti-am pregatit un cal la intrare cu tot ce iti trebuie pentru drum. Si nu uita! Voi fi mereu alaturi de tine!
Tysiah se opri in prag si il privi pentru ultima oara pe tatal lui.
-Adio, tata! Te voi face mandru de mine! Nu te voi dezamagi!
Cuvintele fiului rasunara in toata incaperea minute in sir. Era ultima data cand batranul isi mai putea vedea fiul zambind, ultima data cand ii putea vorbi si auzi pasii pe corodorul pustiu.
In fata conacului, un cal negru pufaia si isi misca capul nelinistit.
Incaleca si porni la galop, aruncand o ultima privire spre balconul unde statea acum Raytek.
" Trebuie sa o gasesc! A fost numai vina mea! Nu trebuia sa-i ascund adevarul. Am fost un prost."
Dupa ce trecu de Matele Zid, grabi pasul. Zbura pur si simplu peste dunele de nisip si se uita mereu inainte.

***

Sarah galopa cu toata viteza prin pustiul desertului. Plecase cu doua ore in urma, fara sa se uite macar in urma. Nu-i mai pasa de nimic Isi aduse aminte de uitimele cuvinte pe care i le spusese lui Tysiah.
" -Nu te mai iubesc!"
-Nu! Nici macar eu nu cred ceea ce am spus. Mi-as fi dorit sa-mi cer scuze, dar nu pot sa-l iert pentru ceea ce mi-a facut.
Isi alunga gandul acela din mite si continua sa priveasca inainte.
Nu dupa mult timp, calul incepu sa dea semne de oboseala. Respiratia ii era din ce in ce mai accelerata si copitele incepeau sa-i tremure.
Vazand ca galopa mai incet, hotara ca e timpul sa faca un popas. La cativa metri spre Vest vazu o padure. Opri acolo si lasa calul sa se odihneasca la umbra unui copac. Un parau susura cativa pasi mai incolo. Isi umplu canistrele cu apa proaspata si prinse cativa pesti curcubeu, pe care ii pregati la foc. In timp ce calul rumega iarba proaspata, fata savura pestii. Aveau un gust de pui rumenit la gratar. Se odihni o ora, dupa care porni din nou la drum.

***

Tysiah o lua pe urmele Sahrei. Curand, observa si el padurea in care fusese tabara fetei. Isi lasa calul sa pasca si se apropie de locul unde fusese aprins focul. Puse mana deasupra jarului.
-E inca cald! Si oasele de peste sunt proaspete. Inseamna ca a trecut cel mult o ora de cand a plecat.
Se aseza pe iarba si bau putina iarba. Lua o pulpa sarata de pui si o termina repede. Se odihni cateva minute, dupa care porni din nou la drum.

***

De data asta, Sarah nu se grabi. Nu vroia sa isi oboseasca prea mult calul, deoarece avea de parcurs un drum lung. Se opri din nou trei ore mai tarziu, in dreptul unui luminis.
Curand, cerul se umplu de nori si cateva minute mai tarziu, incepu sa planga.

***

Tysiah pierdu urmele pasilor. Apa matura nisipul si cerul se intuneca brusc. Picaturile deveneau din ce in ce mai mari si baiatul trebui sa se opreasca, adapostindu-se intr-o pestera.
Minutele treceau si ploaia nu vroia sa se opreasca. Calul tresari la fiecare fulger si se afunda din ce in ce mai mult in pestera.
Tysiah aprinse un foc si se cuibari la caldura lui. Ii era dor de imbratisearea Sahrei, de vocea ei blanda si de privirea ei patrunzatoare. Lemnele pocneau sub privirea baiatului si gandurile ii navaleau in minte.
-Asa nu o voi prinde din urma niciodata! isi spuse el.
Se lasa pe spate si inchise ochii. Adormi cu gandul la Sarah, lasandu-se purtat in lumea viselor.


Am modificat din nou titlurile. De acum in colo nu mai spun ce titluri au , pentru ca le schimb de fiecare data. Si pe mine ma enerveaza asta. Sper sa va placa si voi posta partea urmatoare cand vad un comentariu si cand am timp.
See you!