Detectiv indragostit(L&Light)(shonen-ai,yaoi)

[originalcopy]

Hallo!

Frumos fic(mai ales ultimul capitol):perv:
Deci...greseli de tastare ai foarte putine nu mi le mai amintesc....Ai grija la asezarea in pagina....lasa ceva alineate ca sa fie ai usor de citit.
descrierea e buna, dar ai mai putea sa dezvolti putin sentimentele personajului.
Imi place mult ficul(mai ales ca e yaoi). ideea e originala si deci....totul e ok.....Dar se poate si mai bine....
Spor la scris. Abia astept continuarea.
Chuu

[Ice_angel_234]

originalcopy-merci ca imi citesti fic-ul si ca iti place.
Sper sa va placa si continuarea,am verificat-o de 2 ori asa ca sper sa nu am prea mult greseli...


Capitolul 5



Light adormi in bratele detectivului,era prea obosit ca sa se mai certe si-n plus afara incepuse sa ploua asa ca nu-l putea scoate pe brunet afara.Adormira imediat,insa dupa numai o ora Ryuzaki se trezi,se imbreca si pleca,dar nu innainte de a-l mai privi odata pe satenul care dormea ca un ingeras.
Se facuse ora unsprezece cand Light hotar� ca ar fi timpul sa se trezeasca.Simtea o durere mare in partea de jos a corpului si vru sa mai stea in pat cateva minute insa tocmai atunci auzi glasul surorii sale,care il anunta ca venise acasa.
-Se pare ca a plecat,isi zise satenul vazand ca este singur in pat,ignorandu-si sora.Oricum nu-mi pasa ce face,isi zise in gand,insa nici el nu credea asta.Se indrepta cu pasi marunti spre baie,apoi porni apa calda,lasand-o sa umple cada.Simtea nevoia sa se relaxeze si ce era mai potrivit pentru asta decat o baie fierbinte?
Petrecu cateva zeci de minute in cada dupa care se imbreca in graba si cobora in bucatarie,unde il astepta sora lui cu micul dejun pregatit.
-Insfarsit te-ai hotarat sa-ti faci aparitia!zise acesta cand isi zari fratele.Cum ai dormit?continua aceasta.
-Bine,cred...de ce ma intrebi?intreba acesta ridicand dintr-o spranceana.
-Pentru ca ai o fata de parca nu ai dormit toata noaptea!Te-ai uitat in oglinda?
-Daca ai stii tu ce-am facut...zise acesta destul de incet insa sora lui il auzi.
-Ce-ai zis?
-Eu?Nimic,minti acesta repede afisand un zambet fortat.
Dupa ce termina de mancat satenul se intoarse in camera lui si se asezape pat.Deodata linistea din camera fu intrerupta de sunetul enervant al telefonului.Ciudat era ca nu telefonul satenului suna,ci altul.Se parea ca Ryuzaki isi uitase telefonul acasa la Light.Ii lua cateva secunde sa se gandeasca daca sa raspunda sau nu,pana la urma raspunse
-Da?
-As putea vorbi cu Ryuzaki?se auzi o voce de baiat la celalalt capat.
-Nu este aici momentan,raspunse Light.Cine il cauta?De ce am intrebat asta?isi zise satenul in gand.Nu ma intereseaza cine il cauta,dar...
-Near!se auzi raspunsul scurt si rece al baiatului.
-O sa-l anunt ca l-ai cautat!spus tanarul innainte sa inchida.
Cobora grabit scarile si pleca spre L.Douazeci de minute mai tarziu se afla in biroul detectivului.Acesta afisa un zambet smecher si zise
-Stiam ca nu o sa rezisti mult pana o sa vi sa ma cauti si nu m-am inselat.Se apropie cu pasi siguri de saten insa acesta se trase doi pasi in spate si-i raspunse pe un ton ironic
-Ai vrea tu!Am venit doar sa-ti aduc telefonul.Esti atat de idiot incat l-ai uitat la mine.
-Sau poate am vrut sa-l las?Nu te-ai gandit la asta?Si se apropie si mai mult de el prinzandu-l de maini.
-Te-a cautat un anume Near!spuse satenul evitand privirea baiatului din fata lui.Cine e?continua acesta pe un ton curios.
-De ce vrei sa stii?Esti cumva gelos?raspunse brunetul ridicand dintr-o spranceana si apropindu-si capul mai mult de cel al lui Light.
-Esti nebun!zse acesta continu�nd sa-i evite privirea.Eram doar curios!Esti amabil sa stai mai departe de mine?continua el incercand sa scape din mainile detectivului.Insa in clipa urmatoare simti cum buzele moi ale brunetului le acaparau pe ale sale.Incerca sa se impotrivieasca dar nu avea forta necesara si nici vointa de-al opri,asa ca se lasa sarutat de baiat.
-Vezi ca am dreptate?a inceput sa-ti placa,ii zise brunetul,incepand sa-l sarute pe gat.
-A........nu!Ii raspunse satenul scurt,impingandu-l pe Ryuzaki.Ti-am adus....insa fu intrerupt de catre baiatul din fata lui
-Bine,bine!Am inteles ca mi-ai adus telefonul..nu e nevoie sa tot repeti!Mai bine ti-ai folosi gurita aia dulce in alte scopuri,ii spuse acesta apropindu-se de el.
-Gurita dulce?Intreba tanarul nedumerit.Ti se pare ca sunt un copilas?Si nici prajitura nu sunt,ca sa-mi spui ca sunt dulce.Esti mai nebun decat pari!zicand acestea vru sa paraseasca incaperea,insa brunetul il opri
-Nu te mai intereseaza cine e Near?il intreba acesta privindu-l insistent.
-Nu!veni raspunsul scurt si sec din partea satenului.Acum pa!dar fu din nou oprit de detectiv.
-Doar nu te gandesti sa pleci!ii spuse acesta cu o voce senzuala.
-Ai vreo idee mai buna?intreba baiatul,dar vazand zambetul de pe fata brunetului,adauga rapid
-Oricum nu ma intereseaza si da,vreau sa plec.Vreo problema?
-Nu poti pleca innainte sa-mi dai un sarut.
-Nici nu te...vru tanarul sa protesteze,insa simti buzele detectivului acaparandu-le din nou pe ale sale.De data asta Light reusi sa-l impinga pe Ryuzaki si parasi incaperea.Vru sa se indrepte spre iesire,insa in drumul sau se intalni ca nimeni altul deat cu propriul tata,care zambi fericit vazandu-l acolo
-Ce faci pe aici,fiule?
-Eu.......pai ma-m gandit sa.....te vizitez.?raspunse acesta nesigur.
-Da?Ce frumos din partea ta...Ce zici sa-i faci o vizita si lui Ryuzaki?Doar ati fost prieteni!Cred ca sa-r bucura mult sa te revada.
-A....Nu multumesc.Cred ca mai bine merg acasa...incerca satenul sa-si convinga tatal,dar stia ca era aproape imosibil sa-l faca sa renunte,asa ca nu mai protesta si pe langa asta ce-i putea face L avand in vedere ca era si domnul Yagami de fata?Se indreptara cu pasi repezi spre biroul detectivului,fara a mai scoate vreo vorba.Nu dupa mult timp cei doi se aflau in fata biroului.Domnul Yagami batu la usa,iar raspunsul brunetului nu intarzie sa apara,poftindu-i innauntru.
-Ryuzaki uite cine s-a gandit sa-ti faca o vizita!spuse domnul Yagami,invitandu-l pe saten sa intre.
-Ooo...Light...ma bucur sa te vad!zambi acest fericit.
-Da sigur.....imi imaginez!raspunse Light ironic.
-Da?si ce anume iti imaginezi??intreba brunetul la fel de ironic.
-Imi imaginez cat poti fi de prost....dar stai calm ca nu e foarte greu.
-E,na.....aseara nu ziceai la fel!Ti-ai schimbat parerea?spuse Ryuzaki razand.
-Aseara?intreba surprins domnul Yagami.
-Da...a venit sa-mi vorbeasca despre....dar nu-i venea nici o idee despre ce ar pute sa zica,asa ca Ryuzaki hotar� sa intervina
-Despre un caz foarte important si as vrea sa lucrz impreuna cu Light la el,doar ca acesta nu vrea sa ma ajute.Zicand acestea facu o fata cat se poate de trista,care reusi sa-l impresioneze pe domnul Yagami,care-i zise fiului sau
-Light ar trebui sa accepti sa-l ajuti pe Ryuzaki.
-Ce???Nici nu ma gandesc!Nu vreau....dar fu intrerupt de catre tatal sau
-Ryuzaki o sa te las pe tine sa vorbesti cu el.Poate o sa reusesti sa-l convingi.Eu am ceva de facut asa ca la revedere baieti!acestea fiind spuse barbatul parasi incaperea,lasandu-i pe cei doi baieti singuri.


Sper sa va placa,gomene daca e prea scurt sau daca are mult greseli..^:)^

[bastard_in_love]

Greseli importante nu am vazut, insa am ceva de zis in legatura cu firul povestii.

Adica, incearca ceva mai "special"... imi place cum descrii, dar o poveste mai elaborata nu strica.

In rest, n-am nimic de reprosat, iti spun doar sa u uiti ca exista si alte chestii de facut decat "yaoi", o povste trebuie sa constea in mai mult de atat.

Ja Na1 Astept continuarea :bye:

[ony-chy]

scz ca nu ti-am dat un coment mai devreme... am fost plecata...&_& imi place ficul ii bagi din ce in ce mai mult yaoi :D ..greseli nu prea am vazut dar totusi n`ar strica niste descriere pe acolo si un pic mai lungi capitolele...
Am vazut mult prea mult dialog :( .... si asta nu prea imi place :| dar spre ca te vei revansa in cap urmator ;)

chuu and gambate :*

[Mitsukai Yoru]

Sys....sugoi...Ador acest fic! Ai un talent inascut si nu multora le zic asta! L si Light...Si L "abuzeaza" de Light...whoa am ramas cu ochii atinti asupra monitorului...Ai o idee originala...sincer la descriere nu m-am uitat sa vad daca ai...pt ca ai reusit sa ma captivezi cu actiunea...si eu care sunt o fana a Descrierii tu esti lasingura la care pana acum nu am simtit nevoia sa mai vad descriere...La greseli nu prea m-am mai uitat...
Insa daca ai putea sa mai reduci din dialog prin transformarea sa in vorbire indirecta ar fi nu perfect...ar fi mai mult ca perfect...:D...

In rest ce sa spun...Ma simt onorata ca ai acceptat propunerea mea de a face un fic impreuna...si sper sa ma ridic pana la nivelul tau...

Pwp si tine-o tot asa sys!!!

Abia ast capitolul urmator...care sa aiba multe scene yaoi...I'm a perv...yeah i know...o//o o//o but i luw you're fic...

Bv !!!!!!!!

[Ice_angel_234]

Va multumesc tuturor care mi-ati citit fic-ul si care ati comentat.O sa tin cont de sfaturile voastre.Sper sa va placa continuarea si scuze ca v-am facut sa asteptati atata.



Capitolul 6



-Poti sa vi sa stai jos. Nu o sa te mananc, spuse brunetul vazand ca Light nu se misca de langa usa.
-Iti spun din start ca nu vreau sa am de-aface cu tine, spuse brunetul indreptandu-se spre canapeaua pe care se afla si detectivul. Asa ca nu incerca sa-mi spui ceva care crezi ca m-ar convinge, sau orice altceva de genul acesta. Acestea fiind spuse satenul incerca se comporte cata mai normal cu brunetul. Vroia sa creada ca tot ce s-a intamplat intre ei in acea noapte a fost doar un vis sau mai degraba un cosmar.
-Ok. Daca tu nu vrei sa-ti spun nimic, o sa te ascult si nu o voi face, spunand acestea acapara buzele satenului intr-un sarut violent. Light se trase, ducandu-si mana la buza de jos din care se prelingea un firicel de sange, de un rosu aprins asemeni petalelor de trandafiri.
-Esti nebun sau ce ai? zise acesta stergandu-si sangele de pe buza si ridicandu-se de pe canapeaua moale, pe care statuse. Vru sa plece insa brunetul il prinse de mana, intorcandu-l cu fata spre el, zambindu-i pervers:
-Ce mai vrei, de data asta? intreba satenul de-a dreptul exasperat de comportamentul baiatului de langa el. Vreau sa plec! asa ca fa bine si lasa-ma in pace! S-au vrei sa-ti trag una?
Brunetul nu asculta nimic din ce vorbea satenul, era prea ocupat sa-i urmareasca buzele rosietice, iar in mintea lui incepura sa-si faca aparitia fel de fel de ganduri, care mai de care mai perverse. Intr-un final il trase peste el, sarutandu-l, de data asta pasional. Era atat de bine in bratele lui, incat Light renunta la gandul de a sacapa din capcana detecivului. Nu se gandise niciodata de ce nu simtea nimic pentru Misa, insa acum realiza ca nu-i placeau fetele. Nu avusese niciodata o prietena, dar nu avea de gand sa-i spuna asta brunetului, sau cel putin nu acuma.
Ryuzaki intrerupse sarutul si cobor� incet pe gatul fin al baiatului, sarutandu-l, chiar muscandu-l din cand in cand, iar gemetele lipsite de vlaga, venite din partea satenului se faceau incetul cu incetul auzite, provocand-ui brunetului o imensa satisfactie. Acesta isi strecura mainile pe sub tricoul baiatuli, masandu-i cu delicatete abdomenul, apoi printr-o miscare destul de rapida indeparta materialul ce acoperea corpul binefacut al satenului si incepu sa-l sarute, cu multa pasiune. Fata baiatului capata o nuanta de rosu aprins deindata ce brunetul isi indrepta mana spre partea intima a lui, desfacandu-l la pantaloni.
-NU! zise acesta dintr-o data, impingandu-l pe baiatul ce se afla peste el. Apoi se ridica, isi inchise fermualul de la pantaloni si se grabi sa-si i-a tricoul pe el. Nu se va mai repeta asta! Chiar nu intelegi ca nu vreau sa am nimic de-a face cu tine? Si sa-ti spun pe direct eu nu sunt pe invers, sau gay sau cum vrei tu sa-i mai spui! Mie imi plac fetele si cred ca iti poti da si singur seama ca tu nu faci parte din categoria numita fete. Ok? Hai ca nu-i chir asa greu de inteles, doar te crezi mare destept! zise acesta pe nerasuflate.
Dupa ce isi termina discursul il privi lung pe Ryuzaki. Chiar daca incercase sa fie cat mai credibil cu putinta, nu prea reusise, fata lui reusind sa-l tradeze. Nu vroia sa-i faca nici-un rau brunetului, insa nici nu vroia sa aiba o astfel de relatie cu el, deoarece i se parea ciudat si nu se simtea pregatit pentru asta.
-Ok...Deci asta vrei? Il intreba Ryuzaki, iar in glasul lui se putea citi un amestec intre tristete si dezamagire. Nu o sa te oblig sa faci ceva ce nu vrei...dar nu-si termina fraza fiind intrerupt de catre saten care zise cu o vaoce ironica:
-Da...Ce sa-ti spun? de parca m-ai si putea obliga tu sa fiu cu tine sau sa fac ceva ce nu vreau. Fi serios, omule!
-Logic ca as putea! ii raspunse acesta, prividu-l pe saten de sus. Doar ca nu vreau, asta e tot...Tu ai avut o ocazie pe care nu multi o au si nu ai stiut profita de ea! Continua detectivul pe un ton superior. Si nu mintea, deoarece pana acum nu simtise pentru nimeni cea ce simtea pentru saten,insa se parea ca nu va avea nici o sansa sa fie cu el, desi isi dorea foarte mult acest lucru.
Se indragostise de el la cateva saptamani dupa ce-l cunoscuse. Satenul era prima persoana la care tinea cu adevarat, defapt pe care o iubea si sentimentul acesta crestea cu fiecare minut ce-l petreceau impreuna. Se simtea atat de bine in compania lui incat vroia sa stea alaturi de el tot timpul, desi acest lucru era imposibil. Nu o data fusese surpris de catre baiat cum il sorbea din priviri, insa de fiecare data inventase cate o scuza cat de cat credibila astfel incat sa nu-i trezeasca suspiciuni in legatura cu cea ce simtea pentru el. Ii era teama sa-si impartasesca sentimentele satenului. Nu stia cum va reactiona acesta si doar gandul ca-l va pierde il ingrozea, astfel incat preferse sa-l aiba in preajma sa doar ca prieten.
Amanase pe cat posibil momentul, insa cand primise confirmarea ca Light nu e Kira pur si simplu nu se mai putuse abtine astfel incat il sarutase. Cea ce incercase sa evite atata timp devenise acum inevitabil. Light fusese mai mult decat socat de reactia detectivului si toata prietenia lor se duse pe apa sambetei. Stia ca avea sa sufere din cauza sentimentelor pe care le avea insa niciodata nu-si imaginase cat de mult.
Isi crease o masca pe care o arata tuturor. Acea fata inexpresiva, acea privire lipsita de sentimente erau doar la suprafata. In spatele ei se ascundea un baiat trist, care suferise mult in copilarie si nu vroia ca acele lucruri sa se repete. Avea nevoie de dragoste, si acum cand o gasise se parea ca sentimentele nu-i sunt impartasite.
-Pintre ei se numara si acel Near? intreba Light suspicios.
Intrebarea il facuse pe brunet sa tresara. Era prea afundat in propriile-i ganduri, dar dupa cateva secunde de ezitare ii raspunse cu un glas rece:
-Poate...Dar nu am de ce sa-ti dau explicatii tie! Parca ai zis ca nu te intereseaza nimic ce are legatura cu mine. Chiar daca vroia sa para indiferent se bucura pentru ca-l intrbase.
-A....incerca satenul sa zica ceva insa se parea ca nu-si gasea cuvintele potrivite.
-S-au te-ai razgandit? continua acesta plin de speranta.
-Nu! Raspunse baiatul repede, desi nu o spusese pe un ton foarte convingator. Acum trebuie sa plec. Poti sa-i spui tatei ce vrei, oricum nu ma voi mai intoarce niciodata in locul asta blestemat! zicand acestea parasi in graba incaperea, fara sa-i lase brunetului timp sa mai faca sau sa zica ceva. Intr-un fel era multumit de cea ce facuse. Mintea lui ii spunea ca procedase bine, insa inima parca i se rupsese in doua cand spusese toate acele lucruri.
-E mai bine asa! Oricum nu puteam fi niciodata fericiti impreuna si mai bine sufar acum, la inceput cand sentimentele mele nu sunt atat de puternice decat sa las sa treaca timpul. Stiu ca asa e cel mai bine si ma voi obisnui cu ideea asta, isi zise el in gand, vrand parca sa convinga pe cineva ca cea ce facuse era cel mai bine, dar nici macar el nu credea asta.
Afara soarele stralucea cu toata putera, revarsandu-si razele fierbinti peste capitala nipona. Strazile erau foarte aglomerate, oamenii grabindu-se sa-si faca cumparaturile, sau fiind in pauza de pranz. Fiecare era ocupat cu propriile-i ganduri, ignorand cu desavarsire tot cea ce ii inconjura. Doar copiii si adolescentii, care-si pierdeau vremea prin parcuri, erau destul de atenti le tot cea ce era in jur lor, reusind sa observe frumusetea naturii si a tot cea ce cuprindea ea: copaci, flori, pasari...
Light se opri o clipa si priji in jur. Se simtea ciudat si nu-si putea da seama din ce cauza era in starea asta. Era atat de frumos afara incat hotara ca o plimbare i-ar face bine. Asa ca fara sa mai stea pe ganduri porni cu pasi grabiti spre parcul in care obisnuia sa stea. Nu era foarte departe si in doar cinsprezece minute de mers pe jos, ajunse. Se aseza pe iarba, la umbra unui copac mare. Deodata isi simti ochii umezi. Lacrimi cristaline ii brazdau chipul. Nu mai plansese de ceva vreme si era uimit ca o facea tocmai acum, insa simtea cum se descarca. Chiar avea nevoie de asta. Incerca sa gaseasca ceva de facut, ceva care sa-i ocupe timpul astfel incat sa nu se mai gandeasca la brunet, dar nu reusi.
-Yagami Light?! se auzi o voce din spatele lui. I se parea destul de cunoscuta, dar nu isi putea da seama a cui era, insa cand isi intoarse privirea avu parte de o surpriza...
-Tu? intreba acesta de-a dreptul uimit. C....Ce faci aici?


Astept sfaturi,critici,pareri etc. Gomene daca e prea scurt^:)^

[ony-chy]

Ai fost cam neatenta ai cateva greseli de tastat in acest capitol...
Mi-a placut acest capitol,pacat e cam trist...:( i-ai despartit pe cei doi...dar sper ca acel cineva din spatele lui Light era L...:X

kiss and bey bey...sper ca urmatorul cap sa vina cat mai curand abia astept....

[bastard_in_love]

Scurt? Nah, frumos capitol...

Legi destul de bine unele momente si stii cand sa opresti actiunea, fix acolo unde nu vreau eu :mean:
Asa, reveinid... nu am vazut greseli decat vreo doua de tastare... un "s-au" care se scria "sau".... si inca ceva ce nu-mi pot aminti...

O mica precizare, "vroia" nu exista... doh, am si inceput sa ma cert pe tema, deci sper ca aici nu vor fi probleme...
A vrea-> eu vreeam, tu vreai, etc.
A voi-> eu voiam, tu voiai, etc...
Pentru ca "vream" ca forma de imperfect suna cam ciudat se utilizeaza in loc forma de imperfect a verbului "a voi", "voiam", insa "vroia" este incorect.

Asa... cred ca te-am ametit, cred ca stii ca-mi place ficul si ca vreau sam postezi cat mai repede continuarea...

Ja na! :bye:

[October]

whoaw, sys, super fic! :-O :X:X e sooper mishto, desi mi se pare ca personajele nu se prea aseamana ...adik cele din ficul tau si cele din anime:D . oricum, mi se pare ca am depasit deja faza asta, asa ca un lucru mai am de zis la capitolul asta: poate reusesti sa ii descrii sentimentele si felul de a se comporta ale lui L sa semene mai mult cu cele din anime.

in rest imi place, e okay super. nu-mi bat eu capul cu greselilede exprimare, desi la un moment dat n-am inteles bine despre care din cei doi era vorba in ultimul capitol:D de restu nu prea ma intereseaza, vorba aia "cine-i destept intelege":D

Hm... cam atat am avut de criticat...:-" inrest, cum am mai spus, ador ficul asta:X! abia astept continuarea si sper sa ajunga acolo unde trebyuie cat mai repede posibil . daca nu, ma supar:(

Gambate, sys! chuu!:-*

[Ice_angel_234]

Continuarea dupa care a trebuit sa asteptati ceva:-" imi pare rau insa nu prea am mai avut timp....

ony-chy - sper sa nu fi dezamagita insa cel din spatele lui Light nu e Ryuzaki:-", oricum ma bucur ca ti-a placut capitolul si imi pare rau ca am pus continuarea asa tarziu...gomene

Lisistrata-iti multumesc pt ca mi-ai aratat unde am gresit, sper sa nu mai am greseli in acest capitol, desi este posibil sa fie cateva...insa astept sa mi le spui si in continuare...:-@....gomene ca am pus continuarea asa tarziu

in_love_with_him- sys ti-am zis ca nu o sa te astepti ca personajele sa aiba o astfel de personalitate:-" e...sti tu cum sunt eu...imaginatia mea e fara limite:-j


Capitolul 7




-Si mie mi-a fost dor de tine, ii raspunse persoana care se asezase acum in fata lui. Acesta era un fost coleg, din generala care plecase in urma cu cativa ani din Japonia, mutandu-se in Anglia. Sanji, deoarece asa se numea baiatul, avea aceasi varsta cu satenul, era inalt, cu ochii de un albastru deschis, asemeni cerului senin in zi de vara, purta o pereche de ochelari cu rama fina care ii dadeau un aer placut, de intelectual si in acelasi timp de smecher, parul ii stralucea asemeni argintului, razele sorelui reflectandu-se in el, facndu-l sa para un inger coborat din cer pentru ai fi alaturi satenului, care il privea de-a dreputul impresionat. Cand era mic nu era foarte frumos, defapt era chiar uratel, insa acum arata divin. Era imbracat intr-o pereche de pantaloni negri asemeni celei mai intunecate nopti, un maieu de aceasi culoare cu pantalonii si peste purta o camasa la fel de alba ca zapada. Lantisorul de la gat complecta perfect tinuta baiatului, acesta reusind sa atraga privirile multor fete.
-Ma bucur mult sa te vad! raspunse satenul imbratisandu-l. Nu te-am mai vazut de foarte mult timp, chiar ma gandeam ce mai faci, avand in vedere ca anul acesta nu ai mai dat nici un semn de viata.
-Imi pare rau ca nu te-am sunat. Am avut unele probleme si am fost destul de ocupat, ii raspunse acesta trist.
-Probleme? intreba satenul surprins. Cum era posibil sa aiba probleme, deoarece mama lui era destul de bogata si avea grija de el. Ce fel de probleme? continua pe un ton ciurios.
-In urma cu aproape un an a murit mama si am ramas singur. Avea cancer la san, stia de asta de mult, insa mie nu mi-a spus nimic decat atunci cand era deja foarte tarziu. Aveam destul de multe pe cap, invatam din greu pentru examene si eram foarte stresat, iar cand ajungeam acasa abea daca mancam si ma intorceam din nou la invatat. Sti bine ca niciodata nu mi-a fost usor sa invat, deoarece nu sunt un geniu, ii raspunse acesta si mai trist, iar in ochi ii aparusera lacrimi de durere si tristete, care se prelingeau lin pe fata lui pierzandu-se pe gat in jos. Mi-a luat ceva pana mi-am revenit si acum m-am hotarat sa ma intorc intr-o scurta vacanta in tara mea natala. Imi era tare dor de tot ce am lasat aici, cand am plecat. Era singur pe lume, deorece tatal lui ii parasise pe el si mama lui, cand el nu avea mai mult de cinci ani, iar acum ii murise si mama, ramanand singur intr-o tara straina. Dar cu tine ce s-a intamplat? Parca ai fi plans...continua acesta, vazand ochii rosi ai prietenului sau.
-Eh....nimic important, nu in comparatie cu ce ai patit tu. Doar o mica cearta cu cineva, dar stai linistit sunt bine, raspunse acesta schitand un zambet fortat.
-Esti sigur? intreba suspicios baiatul.
-Da..cred ca da. Nu ai de ce sa-ti faci griji, continua acesta.
Cei doi se asezara impreuna pe iarba verde si incepura sa vorbeasca. Isi povesteau unul altuia ce au mai facut in ani care au trecut de cand nu se mai vazusera, sau chiar se amuzau pe seama intamplarilor din generala: primele prietene, primele saruturi... Sanji reusi sa-l faca pe saten sa uite de Ryuzaki cel putin pentru cateva ore. Cand fusesera colegi se intelgeau foarte bine, insa dupa ce Sanji se mutase aceasta prietenie se sfarsise, la fel ca arice alta prietenie de la distanta, deoarece fiecare isi facuse prieteni noi, uitand trecutul. Timpul trecu forte repede, asa ca dupa aproximativ patru ore de povesti, care pentru ei trecusera asemeni catorva minute Light ii spune lui Sanji:
-Ai putea veni sa stai la mine, cat timp o sa petreci aici. Desigur numai daca vrei.
-De ce nu? raspunse argintiul mai mult decat incantat.
-Ok! Atunci haide sa mergem acasa. Astfel cei doi pornira spre casa satenului. Pe drum, in spre casa adolescentului, linistea nse asternu peste cei doi. Niciunul nu stia ce sa mai spuna asa ca preferara sa pastreze acea aura plina de mister.
De cum intrara in casa in fata lor aparu doamna Yagami, care fu foarte incantata sa-l vada pe Sanji. Light o informa ca va ramane la ei pentru cateva zile, iar aceasta nu avu nimic de obiectat, acceptand fara probleme. Apoi se intoarse in bucatarie pentru a pregati o cina delicioasa, cum obisnuia sa faca de fiecare data. Cei doi intrara in living si se asezara pe canapea, apoi satenul deschise televizorul si se uitara impreuna la un film. Nu era foarte interesant, insa in lipsa de ceva mai bun se multumira si cu acesta.
O ora mai tarziu, acasa is facu aparitia si domnul Yagami, care parea destul de suparat si pregatit pentru o cearta de zile mari, insa cand il vazu pe Sanji schita un zambet fortat, iesindu-i mai mult o grimasa si zise cu o voce calda:
-Mai sa fie! e chiar Sanji. Ce faci aici, baiete? A trecut ceva vreme de cand nu te-am mai vazut, nici nu mai stiu exact cati ani. Si mi se pare ca te-ai maturizat mult...Poate o sa-l ajuti si pe Light sa se maturizeze un pic, e inca mult prea copilros pentru varsta lui. Zicand acestea isi privi suparat fiul.
-Cu mare placere, domnul. Raspunse argintiul, privind intrebator spre prietenul sau, cerandu-i o explicatie despre ce este vorba.
-Cina e gata, se auzi vocea doamnei Yagami, venind din bucatarie si o data cu ea venea si un miros placut de friptura proaspat scoasa din cuptor.
Cei trei se indreptara spre bucatarie, unde ii astepta o masa frumos pregatita, plina de bunatati. Dupa ce terminara de mancat, cei doi se intoarser in living. Cateva minute mai tarziu, isi facu aparitia si tatal lui Light. Acesta il ruga pe argintiu sa-l lase putin singur cu fiul sau, deoarece are ceva important de discutat cu acesta. Dupa ce ramasera singuri incepura sa discute, defapt mai bine spus sa se certe. Domnul Soichiro era extrem de furios, de cateva zile se certau aproape mereu. De cate ori se intalneau de atatea ori avea ceva de discutat in contradictoriu. Toate acestea se intamplau mai ales de cand Light nu mai vroia sa mearga la sediu, deoarece sustinea ca nu vroia sa-si creeze probleme la serviciu din cauza satenului.
O saptamana mai tarziu relatia dintre Light si tatal sau devenise si mai rece, certurile erau acum la ordinea zilei, intreaga familie fiind afectata de acesta problema care parea sa se agraveze din ce in ce mai mult. Satenul incepu sa ia in calcul posibilitatea de a se muta. Oricum avea nouasprezece ani si se putea dscurca si singur, sau cel putin asa credea el. Sanji nu era strain de problemele pe care le avea prietenul sau, acesta fiindu-i de mare ajutor in momentele de dupa o discutie mai aprinsa cu domnul Shoichiro. De cand se intalnisera devenisera din nou foarte apropiati, la fel ca si in copilarie se sprijineau unul pe altul.
Era in jurul orei doua. Soarele isi revarsa razele fierbinti peste pamant, mangaind cu delicatete tot cea ce intalnea in cale. Floricelele, de diferite culori, raspandeau in jurul lor un parfum ametitor, iar printre crengile infrunzite ale copacilor din parc, pe care se aflau pasarele ce ofereau un concert incantator tuturor celor care erau dispusi sa le asculte, pe alocuri, se putea zari cerul albastru, brazdat unde si unde de norisori albi si pufosi. Cei doi baieti se aflau in acest paradis, asezati pe iarba, la unbra unui cires, unde obisnuiau sa piarda vremea.
-Chiar vrei sa te muti? rupe argintiul tacerea apasatoare ce se asternuse intre ei.
-Nu cred ca am alta solutie mai buna! raspunse satenul trist, in timp ce se juca cu un firicel de iarba.
-A...vru Sanji sa zica insa Light il intrerupse.
-Cand ma gandesc ca toate astea se intampla din vina lui! O sa aiba de-a face cu mine. Tatal meu a fost mereu un politist bun si nu e drept ca din cauza mea sa aiba probleme, ultima propozitie aproape ca o soptise. Chiar acum o sa merg la sediu! continua acesta ridicandu-se dintr-o data in picioare si scuturandu-si frunzele ce se lipisera de el.
-Stai, asteapta-ma! striga argintiul ridicandu-se, la randul lui in picioare.
-Nu! Veni raspunsul direct al satenului. Am sa merg singur. Tu asteapta-ma aici, nu o sa intarziu mult. Acestea fiid spuse, adolescentul incepu sa alerge spre cladirea unde se afla biroul detectvului. Zece minute mai tarziu se afla in fata usii de la biroul brunetului. Era confuz si nu stia daca venise din cauza tatalui sau sau finnd ca nu mai suporta sa stea departe de brunet si vroia sa-l vada, chiar si pentru cateva minute, fiind totusi constient ca cea ce face este sa-si incalce propriile principii.
In timp ce se gandea la ce avea sa-i spuna brunetului, cum sa inceapa si pe ce ton sa vorbeasca, fu surprins sa auda o discutie, destul de interesanta, dusa in biroul detectivului, intre dl Soichiro si Ryuzaki, iar subiectul principal era chiar el. Hoatara sa asculte discutia si isi lipi urechea de usa astfel incat sa auda tot ce vorbesc cei doi.


Continuarea sper sa o pun cat mai repede, acum ca a inceput scoala e un pic mai greu dar ma voi stradui. Astept sa vad parerile voastre:-"