Indragostit de inocenta ucigasa

[A'Svear]

Deci...trebuie sa spun ca s`a intamplat un accident ciudat iar eu am fost lovita in propria camera de intersiti cu imaginatie, so creierul meu, full de imaginatie si idei a dat nastere unui nou fic :-". Deci iata noul fic proaspat care abea asteapta sa fie comentat:D. Sper sa va placa si astept critici cat mai dure :D. So this is the first chapter:


Capitolul 1: Prima intalnire...intarziati la maxim

Juliet: Rochia alba, vaporoasa imi mangaie picioarele. Simt cum totul se topeste sub mine, e usor, prea usor. Matase imi rasfata pielea albicioasa in timp ce calc usor, desculta pe podeaua rece. Ma misc incet, lin, un zambet suav mi se zareste in coltul gurii iar bratele mi se deschid protectoare. Imi continui miscarea lenta, formand piruete line. Spre mine vine un copil inocent, ca si mine. Il intampin bucuroasa, iar acesta sare in bratele mele. Un inger pazitor, asta intruchipez. Decorul linistitor, culorile deschise, totul indica puritate, inocenta, chiar si eu. Il ridic grijulie in brate si il strang la piept, ingerul si gasit copilasul, ce bucurie. Un inger, niciodata nu am jucat un rol negativ. Mai fac o pirueta lina cu el in brate si o plecaciune. Muzica se opreste, iar eu o urmez orbeste ramanand statuie intr-o pozitie practic imposibila. Imi arcuiesc trupul si revin pe picioare. Parul imi atinge usor umerii dezveliti, iar apoi aluneca mai departe pe aripile false de inger. Lumea aplauda, inseamna ca le-am placut. Ma aplec spre public galanta apoi ma ridic afisand un zambet copilaros. Ochii imi scanteiau de bucurie. Ma uitam curioasa catre sala plina, parca cautand pe cineva anume. Observ in primele randuri un tanar dragut, destul de bine facut. Ma sorbea din priviri, iar eu mi-am canalizat toata energia spre el zambindu-i prietenos. Am mai stat cateva secunde sa il analizez, in timp ce auzeam aplauzele puternice. Concentrata fiind de persoana lui am incercat sa i descopar cate ceva din caracter, uitandu-ma fix in ochii lui. Avea o mutra tembela, cred eu proaspat iesit din facultate. Expresia lui nevinovata si total nedumerita, te facea sa iti fie mila de cat de dezorientat era. Privirea ii ramasese tinta pe mine si abea isi stapanea ochii pofticiosi de la decolteul meu. Se pare ca era genul de baietel care crede ca “ tot ce zboara se mananca” . Nu am mai zabovit pe scena, m-am intors pe calcaie si m-am reintors in culise. Acolo am fost intampinata de surorile mele, Celine si Silvie.
- Te-ai intors ingerasu-le! Buna reprezentatie acolo, surioara. Chiar stii sa joci rolul unui inger, spuse Silvie dulce, la ultimele cuvinte adresandu-mi o privire cu subinteles.
- Dar atata dans, imi e o sete infernala. Trebuie sa beau ceva asta seara, sau maine dimineata va fi si mai rau.
Vocea mea era nerabdatoare, rezistand cu greu tentatiei sa nu imi alung setea chiar acum. Ochii intunecati ma dadeau de gol, dezvaluindu-mi dorinta de lichid.
- Te-am vazut, ai pus ochii pe cineva nu-i asa Juliet?
Am dat din cap, afirmand spusele lui Silvie.
- C`est la vie! Se pare ca pana aici a fost firul vietii acelui tip. Te asteapta afara. E atat de plin de speranta, saracutul, mai ca imi e mila de el. Glumeam surioara, du-te si savureaza-l din plin, noi am mancat nu de mult.
Celine era calma, si lua totul peste picior, ca de obicei. Replica sa favorita: “C`est la vie!” Asta spunea mereu inainte sa mancam, sau cand una din noi era insetata. Oricum, cand aveam ceva in gand nu puteai sa ne opresti, iar mie imi era sete. Nu am mai asteptat nici o secunda in plus, si m-am dus sa ma schimb. Doar nu puteam sa imi las prada sa astepte.
Ajunsa in cabina, imi dau jos aripile acelea mari, albe si enervante. Totul era alb pe mine, cam suparator. Nici macar fardul nu s-a indurat nimeni sa mi-l coloreze putin. Chiar si pielea imi era alba. Bine, pielea mea tot alba este de vreo doua sute cincizeci de ani incoace, dar asta e alta poveste.
In timp ce imi dau jos rochia, imi amintesc vocile surorilor mele cand mi-am terminat spectacolul. Silvie, provocatoare, intotdeauna a fost asa. Mereu gata sa provoace, asa isi gasea ea prada, provocandu-le diferite pofte trupesti, care sa ii faca pe nefericiti sa o urmeze. Celine, eleganta, atat de feminina, defapt era chiar iesit din comun de feminina, nu trebuia decat sa isi fluture genele in fata cuiva si venea dupa ea pana si intr-un tomberon daca era nevoie. Iar eu, eu eram cea mai lipsita de scrupule cand venea vorba de ucis, fiindca eu paream cea mai inocenta. Nu a existat persoana care sa nu imi asume statutul de ingeras. Parul drept, argintiu si lung, lasat liber sau legat in doua codite extrem de copilaroase. Imi ondulam mereu cate doua suvite care imi incadrau perfect fata alba. Ochii mari, sclipind la fiecare emotie, emanau caldura si veselie nevinovata. Nimeni nu credea despre mine ceea ce sunt cu adevarat, si daca e vorba asa si surorile mele erau la fel de cuminti ca mine, dar ele avea alte trasaturi care le defineau. Silvie, élégance...Juliet, innocente et Celine provocateur. Toate trei eram frantuzoaice de origine, dar locuiam in New York. Eram actrite, dansatoare si foto-modele de asemenea. De obicei jucam in piese de teatru muzicale, preferatele noastre.
Dupa ce mi-am dat jos rochia, m-am indreptat spre dressing, in cautarea unor haine relativ normale. Mi-am luat pe mine o fustita mov, si o bluza roz cu gluga si decolteu destul de adanc. M-am indreptat spre oglinda sa ma machiez. Niste fard de pleoape mov, un ruj rozaliu si niste mascara au fost suficiente. Parul l-am prins doua codite, iar in piciare mi-am luat balerinii. Mi-am pus la gat un colier de argint, si cercei la fel. Era ciudat,niciodata nu ma afectase argintul. Oricum ma bucura enorm lucrul acesta, fiindca aurul mi se parea pur si simplu mult prea elegant pentru mine.
Am iesit din cabina mea si am pasi usor spre usa. Acolo l-am vazut pe tipul din public asteptand nedumerit. M-am dus la el, si l-am pupat pe obraz, plina de nevinovatie.
- Se pare ca ai inteles mesajul meu. Ma bucur enorm de mult sa stii. Ce zici vrei sa ne plimbam? Chiar as vrea sa vorbesc cu tine.
A aprobat din cap, iar eu l-am luat fericita de mana, indreptandu-ma spre parc. Ochii imi sclipeau de bucurie, dar in primul rand de nerabdare. Gatul ma ardea, iar canini mi se lungeau pe buza inferioara, abea reusind sa i controlez. Mi-am dus instinctiv mana la gura, acoperind un stranut fals, de teama sa nu cumva sa se observe, prea devreme. Am prins viteza, tragandu-l dupa mine. Aproape ca o luasem la goana. In viteza mea, am lovit un tip cu umarul, care venea din sensul in care alergam eu. Am trecut mai departe si in cele din urma am ajuns pe o alee pustie, iar luminile se imputinau. Eram din ce in ce mai aproape de padure.
Ajunsa la marginea padurii m-am oprit brusc. M-am intors pe calcaie toata un zambet, ochii stralucindu-mi de nerabdare. El inca isi avea mana in a mea, aratand extrem de obosit. Am inceput sa i strang degetele, marindu-mi forta eliberata cu fiecare secunda.
- Au, ce faci? vocea lui, ere ca si mutra de asemenea extrem de aiurea. Serios, parca l-ar fi strans cineva de punctul sensibil atat de pitigaiat era.
Am continuat sa i presez degetele ne mai controlandu-mi deloc forta. I-am intors mana, iar el scosese un urlet de durere. Dar am avut grija sa il duc undeva sa nu il auda nimeni. Coltii ascuti-ti mi se vedeau amenintatori ce buza inferioara.
- Ce esti tu? intreba el terifiat de ultimele minute petrecute in compania mea.
Am zambit dulce si l-am tras aproape de mine, plimbandu-mi buzele pe gatul sau.
- Vampir...
Dupa ce am rostit ultimele cuvinte mi-am infipt coltii in gatul sau. Lichidul rosu imi linistea arsura de pe gat. Am continuat sa ma infrupt pofticioasa. Era apetisant. L-am secatiut de sange, de fapt am mai lasat ceva-ceva, pentru a musamaliza apoi cat mai bine cazul. Dupa ce am terminat, am scos din buzunar o batistuta si mi-am curatat gura. Canini mi s-au retras, si ma simteam in final satula.
- Of, blegule...ai fost chiar delicios! Cum ar spune Celine...C`est la vie! Zi merci ca ai avut placerea sa ma cunosti.
Dupa ce mi-am terminat propozitia, i-am zgariat fata, si i-am sifonat bine hainele. Am daramat vreo doi copaci peste el si am mai golit alti cativa de frunze. Am rastunat cateva cosuri de gunoi, ca si cum ar fi fost o rafala de vant. Dupa ce am terminat, mi-am aranjat fustita si am luat-o la fuga pe aleile intunecate, spre casa....


Elliot: Urc scarile blocului, in timp ce imi rascolesc buzunarele dupa chei. Off ce ghinion ca stau la etajul noua si liftul ala handicapat iarasi este stricat. Haide ca mai am doar un etaj, si cred ca am gasit si cheile. Am urcat si ultimele scari cu chiu cu vai. Cand am ajuns in fata usii am scos din buzunarul de la pantaloni un pumn de chei. Am descuiat si am intrat lenes pe usa. M-am trantit pe canapea si am dat drumul la televizor. Numai si numai porcarii. Il sting, mai bine decat sa ma enervez uitandu-ma la programele de doi bani si ma indrept spre baie. Ajuns in camera aprind lumina si ma indrept spre oglinda. Camera acoperita cu marmura neagra scanteia cand se propaga lumina pe ea. Mi-am dat jos bluza si am aruncat-o in cosul de rufe. Ma uitam la umarul meu care se invinetise. Exact locul unde ma lovisem de fata aceea. Doamne ce mana avea?Cred ca de otel de m-a invinetit in halul acesta. Ma uitam inca uimit la mana mea colorata natural, cu o oarecare uimire. In momentul imediat urmator am inceput sa injur, maine aveam sedinta foto. Ce ma fac eu cu chestia asta mare si mov? In fine, ma calmez, in mare parte si ma spal pe dinti. Imi iau pijamaua si trantasc pe pat, extenuat dintr-o data. Am adormit instantaneu.
Dimineata. Ceasul suna cu disperare in capul meu. Ridic mana inca amortita de somn si o las sa pice grea peste aparatul urlator. Simt cum plasticul se zdrobeste sub pumnul meu, semn ca micul desteptator isi daduse duhul. Ma ridic lenes din pat si imi tarasc picioarele pana in baie. Ma spal pe fata, poate poate ma mai trezesc putin si apoi plec spre bucatarie. Nu aveam nici un chef sa mananc. Imi fac o cafea, in care pun cam jumatate de kilogram de zahar. Imi beau cafeau parca drogat in timp ce citesc ziarul. Pe prima pagina, era o crima. Fiul unui mare muzician tocmai fusese gasit ucis. Acesta tocmai terminase facultatea si urma sa devina dirijor. Se pare ca fusese ucis de doi copaci care au cazut peste el in urma unei rafale puternice de vant. Ma uit din nou la poza celui care a fost gasit mort. Atunci mi-am adus amintea ca il mai vazusem, chiar aseara. El era cu fata aia cu umeri de otel care mi-a facut mie stampila asta mov. M-am mai uit inca o data nedumerit la pagina ziarului. Dupa catvea minute m-am gandit ca ar fi bine sa mai trec cu privirea si pe la ceas. Cand am vazut cadranul aratand ora unsprezece si jumatate am simtit ca imi cade ceva in cap.
Am sarit ca ars si m-am dus sa ma imbrac. Mi-am luat la nimereala o pereche de blugi si un tricou. Mi-am dat cu piaptanul prin par. Era ciufulit si vai de el dar nu aveam ce face, trebuia sa ajung la timp. Mai ales ca aveam un proiect in cooperarea cu o tipa extracunoscuta, dar sincer eu habar nu aveam de ea. In fine, imi dau jos pijamalele, le arunc ca pe niste mati morti si imi iau pe mine blugii. Ma duc in baie sa ma mai spal o data pe fata, mutra mea ramanand tot de zombi. Ma analizam in oglinda: parul brunet, ciufulit statea absolut groaznic, iar ochii albastri erau carpiti de somn. Si pe umarul meu trona vanataia aceea imensa. Trec peste toate defectele acelei dimineti, imi iau pe mine tricoul negru pe care scria mare Dead Until Dark iar langa erau desenati niste colti de vampir de pe care se scurgea sangele. Am sarit in adidasi, am trantit usa in urma mea si am plecat.
Afara burnita, iar eu alergam ca un disperat, picaturi de transpiratie incepand sa imi umezeasca fruntea. In cele din urma am ajuns, o data cu mine a intrat pe usa o fata destul de inalta, imbracata intr-o fustita neagra si o bluza rosie. Parul argintiu era prins intr-o coada la spate, iar doua suvite ondulate ii incadrau chipul. Ce am observat, era foarte alba, puteai sa juri ca este vampir daca credeai in povesti de genul acela. In fine am trecut pe langa ea grabit, simtindu-i parfumul. Un miros dulce, de capsuni o urmarea atent. Am intors capul fara sa imi dau seama. M-am dezmeticit cateva secunde mai tarziu si am urcat scarile pana am ajuns in fata biroului fotgrafului, unde trebuia sa ma intalnesc cu acesta si fata cu care voi lucra.
Am intrat in camera gandindu-ma deja la ce scuza sa gasesc ca am intarziat atat de mult.
- Buna ziua, scuze ca am intarziat. Am avut o dimineata groaznica, se vede cred eu si dupa tinuta mea ca m-am trezit cu fata la cearceaf.
Dupa ce mi-am terminat sirul de scuze am ridicat capul din pamant ca sa observ ca in camera era fotograful, in rest pauza.
- Buna, ma bucur ca ai ajuns. Sincer, nici eu nu am avut un inceput de zi prea grozav si am venit acum zece minute. Acum sa asteptam sa vina si colega ta si apoi incepem.
Nu isi termina bine propozitia ca am vazut cum se deschide usa. La intrare o fata cu o mutrisoara de catel speriat intra sfioasa, ochii ei implorand iertare pentru faptul ca intarziase si ea. Dar ce m-a uimit cel mai tare este faptul ca ea era cea...

http://userimages.imvu.com/userdata/25/2...girl_0.jpg - Juliet
http://api.ning.com/files/g4YwMeHoHlLPi3...seGirl.jpg - Silvie
http://www.my-silvermac.com/wordpress/wp...ranime.jpg - Celine
http://2.bp.blogspot.com/_FWN2xWjf3jk/Sl...me+boy.jpg – Elliot[align=left]

[Baunne]

Indragostit de inocenta ucigasa – [ucigatoare cred ca merge mai bine] +16



Capitolul 1: Te intalesc in parc cand ma duc sa ucid...

Juliet: Rochia alba, vaporoasa imi mangaie picioarele. Simt cum totul se topeste sub mine, e usor, prea usor. Matase imi rasfata pielea albicioasa in timp ce calc usor [repetitie], desculta pe podeaua rece. Ma misc incet, lin, un zambet suav mi se zareste in coltul gurii iar bratele mi se deschid protectoare. Imi continui miscarea lenta, formand piruete line. Spre mine vine un copil inocent, ca si mine. Il intampin bucuroasa, iar acesta sare in bratele mele. Un inger pazitor, asta intruchipez. Decorul linistitor, culorile deschise, totul indica puritate, inocenta, chiar si eu. Il ridic grijulie in brate si il strang la piept, ingerul si [si-a] gasit copilasul - ce bucurie!. Un inger, niciodata nu am fost [am jucat cred ca e mai potrivit] un rol negativ. Mai fac o pirueta lina cu el in brate si o plecaciune.[ faci plecaciunea cu copilu` in brate? :)) saracu`] Muzica se opreste, iar eu o urmez orbeste ramanand statuie intr-o pozitie practic imposibila. Imi arcuiesc trupul si revin pe picioare. Parul imi atinge usor umerii dezveliti, iar apoi aluneca mai departe pe aripile false de inger. Lumea aplauda, inseamna ca le-am placut. Ma aplec spre public galanta apoi ma ridic afisand un zambet copilaros. Ochii imi scanteiau de bucurie. Ma uitam curioasa catre sala plina, parca cautand pe cineva anume. Observ in primele randuri un tanar dragut, destul de bine facut. Ma sorbea din priviri, iar eu mi-am canalizat toata energia spre el zambindu-i prietenos. Am mai stat cateva secunde sa il analizez, in timp ce auzeam aplauzele puternice. Concentrata fiind de persoana lui am incercat sa i [sa-i, greseala asta am mai vazut-o pe aici pe undeva]descopar cate ceva din caracter, uitandu-ma fix in ochii lui. Avea o mutra tembela, cred eu proaspat iesit din facultate. Expresia lui nevinovata si total nedumerita, te facea sa iti fie mila de cat de dezorientat era. Privirea ii ramasese tinta pe mine si abea isi stapanea ochii pofticiosi de la decolteul meu. Se pare ca era genul de baietel care crede ca “ tot ce zboara se mananca” [ baietel avand in vedere ca e “proaspat” scos din facultate?] Nu am mai zabovit pe scena, m-am intors pe calcaie si m-am reintors in culise.[gaseste un verb sinonim cu “a intoarce” nu suna bine repetitia asta] Acolo am fost intampinata de surorile mele, Celine si Silvie.
- Te-ai intors ingerasu-le! Buna reprezentatie acolo, surioara. Chiar stii sa joci rolul unui inger, spuse Silvie dulce, la ultimele cuvinte adresandu-mi o privire cu subinteles.
- Dar atata dans, imi e o sete infernala ! . Trebuie sa beau ceva asta seara, sau maine dimineata va fi si mai rau.
Vocea mea era nerabdatoare, rezistand cu greu tentatiei sa nu imi alung setea chiar acum. Ochii intunecati ma dadeau de gol, dezvaluindu-mi dorinta de lichid.
- Te-am vazut, ai pus ochii pe cineva, nu-i asa Juliet?
Am dat din cap, afirmand spusele lui Silvie.
- C`est la vie! Se pare ca pana aici a fost firul vietii acelui tip. Te asteapta afara. E atat de plin de speranta, saracutul, mai ca imi e mila de el. Glumeam surioara, du-te si savureaza-l din plin, noi am mancat nu de mult [ aici cred ca merge impartit. Poate suna mai bine “Glumeam surioara, du-te si savureaza-l din plin! Noi am mancat nu demult”]
Celine era calma, si lua totul peste picior, ca de obicei [ nu cred ca isi are rostul adica deja se subintelege] . Replica sa favorite era: “C`est la vie!” Asta spunea mereu inainte sa mancam, sau cand una din noi era insetata. Oricum, cand aveam ceva in gand nu puteai sa ne opresti, iar mie imi era sete. Nu am mai asteptat nici o [ sa-ti zic ce-mi zice dirga, profa de romana? “Conform normelor date in 2005 in DOOM 2 “nici o” se scrie legat etc, etc”] secunda in plus, si m-am dus sa ma schimb. Doar nu puteam sa imi las prada sa astepte ! [ unde e emotia? :))]
Ajunsa in cabina, imi dau jos aripile acelea mari, albe si enervante. Totul era alb pe mine, cam suparator. Nici macar fardul nu s-a indurat nimeni sa mi-l coloreze putin. Chiar si pielea imi era alba. Bine, pielea mea tot alba este de vreo doua sute cincizeci de ani incoace, dar asta e alta poveste.
In timp ce imi dau jos rochia, imi amintesc vocile surorilor mele cand mi-am terminat spectacolul. Silvie, provocatoare, intotdeauna a fost asa [ care este rolul acestei propozitii? Cred ca e mai bine sa o legi cumva de urmatoarea]. Mereu gata sa provoace,asa isi gasea ea prada, provocandu-le [repetitie] diferite pofte trupesti, care sa ii faca pe nefericiti sa o urmeze. Celine, eleganta, atat de feminina [ partea asta la fel, leg-o de urmatoarea fraza]. Defapt era chiar iesit din comun de feminina, nu trebuia decat sa isi fluture genele in fata cuiva si venea dupa ea pana si intr-un tomberon daca era nevoie. Iar eu, eu eram cea mai lipsita de scrupule cand venea vorba de ucis, fiindca eu paream cea mai inocenta. Nu a existat persoana care sa nu imi asume statutul de ingeras. Parul drept, argintiu si lung, lasat liber sau legat in doua codite extrem de copilaroase [ unde e verbul? /:)] Imi ondulam mereu cate doua suvite care imi incadrau perfect fata alba. Ochii mari, sclipind la fiecare emotie, emanau caldura si veselie nevinovata. Nimeni nu credea despre mine ceea ce sunt cu adevarat, si daca e vorba asa si surorile mele erau la fel de cuminti ca mine, dar ele avea alte trasaturi care le defineau. Silvie, elegance, Juliet, innocente et Celine provocateur. Toate trei eram frantuzoaice de origine, dar locuiam in New York. Eram actrite, dansatoare si foto-modele de asemenea. De obicei jucam in piese de teatru muzicale, preferatele noastre.
Dupa ce mi-am dat jos rochia, m-am indreptat spre dressing, in cautarea unor haine relativ normale. Mi-am luat pe mine o fustita mov, si o bluza roz cu gluga si decolteu destul de adanc. M-am indreptat spre oglinda sa ma machiez. Niste fard de pleoape mov, un ruj rozaliu si niste mascara au fost suficiente. Parul l-am prins doua codite, iar in piciare mi-am luat balerinii. Mi-am pus la gat un colier de argint, si cercei la fel [ aici e vorba de gusturile mele si poate asa, in general. Ai zis ca se imbraca cu o bluza cu gluga deci rezulta ca e sport, ce cauta argintul aici?]. Era ciudat,niciodata nu ma afectase argintul. Oricum ma bucura enorm lucrul acesta, fiindca aurul mi se parea pur si simplu mult prea elegant pentru mine.
Am iesit din cabina mea si am pasit usor spre usa. Acolo l-am vazut pe tipul din public asteptand nedumerit. M-am dus la el, si l-am pupat pe obraz, plina de nevinovatie.
- Se pare ca ai inteles mesajul meu. Ma bucur enorm de mult sa stii. Ce zici vrei sa ne plimbam? Chiar as vrea sa vorbesc cu tine.
A aprobat din cap, iar eu l-am luat fericita de mana, indreptandu-ma spre parc. Ochii imi sclipeau de bucurie, dar in primul rand de nerabdare. Gatul ma ardea, iar canini mi se lungeau pe buza inferioara, abea reusind sa i controlez. Mi-am dus instinctiv mana la gura, acoperind un stranut fals, de teama sa nu cumva sa se observe, prea devreme. Am prins viteza, tragandu-l dupa mine. Aproape ca o luasem la goana. In viteza mea, am lovit un tip cu umarul, care venea din sensul in care alergam eu. Am trecut mai departe si in cele din urma am ajuns pe o alee pustie, iar luminile se imputinau. Eram din ce in ce mai aproape de padure. [ wow, astia locuiesc la periferie]
Ajunsa la marginea padurii m-am oprit brusc. M-am intors pe calcaie toata un zambet, ochii stralucindu-mi de nerabdare. El inca isi avea mana in a mea, aratand extrem de obosit. Am inceput sa i strang degetele, marindu-mi forta eliberata cu fiecare secunda.
- Au, ce faci? vocea lui, ere ca si mutra de asemenea extrem de aiurea [cred eu ca suna mai bine :” vocea lui era ca si fata sa, confuza” ma rog apoi zici ceva de pitigaiat deci poate cuvantul confuz nu e tocmai ceea ce trebuie, dar aiurea suna aiurea ;)]]. Serios, parca l-ar fi strans cineva de punctul sensibil atat de pitigaiat era.
Am continuat sa i presez degetele ne mai controlandu-mi [ eu cred ca se scrie “nemaicontrolandu-mi”, nu e cuvant obtinut prin compunere :-? Poate gresesc ma scuzati dar cu siguranta e din cauza temei la franceza] deloc forta. I-am intors mana, iar el scosese un urlet de durere. Dar am avut grija sa il duc undeva sa nu il auda nimeni. Coltii ascuti-ti mi se vedeau amenintatori pe buza inferioara.
- Ce esti tu? intreba el terifiat de ultimele minute petrecute in compania mea.
Am zambit dulce si l-am tras aproape de mine, plimbandu-mi buzele pe gatul sau.
- Vampir...
Dupa ce am rostit ultimele cuvinte mi-am infipt coltii in gatul sau. Lichidul rosu imi linistea arsura de pe gat. Am continuat sa ma infrupt pofticioasa. Era apetisant. L-am secatiut de sange, de fapt nu am mai lasat ceva ceva, pentru a musamaliza apoi cat mai bine cazul [ am inteles cat de cat fraza asta abia dup ace am citit-o de 3 ori 8-|]. Dupa ce am terminat, am scos din buzunar o batistuta si mi-am curatat gura. Caninii mi s-au retras, si ma simteam in final satula.
- Of, blegule...Ai fost chiar delicios! Cum ar spune Celine:C`est la vie! Zi merci ca ai avut placerea sa ma cunosti.
Dupa ce mi-am terminat propozitia, i-am zgariat fata, si i-am sifonat bine hainele. Am daramat vreo doi copaci peste el si am mai golit alti cativa de frunze. Am rastunat cateva cosuri de gunoi, ca si cum ar fi fost o rafala de vant. Dupa ce am terminat, mi-am aranjat fustita, si am luat-o la fuga pe aleile intunecate, spre casa....


Elliot: Urc scarile blocului, in timp ce imi rascolesc buzunarele dupa chei. Off! ce ghinion ca stau la etajul noua si liftul ala handicapat iarasi este stricat. Haide ca mai am doar un etaj, si cred ca am gasit si cheile. Am urcat si ultimele scari cu chiu cu vai. Cand am ajuns in fata usii am scos din buzunarul de la pantaloni un pumn de chei. Am descuiat si am intrat lenes pe usa. M-am trantit pe canapea si am dat drumul la televizor. Numai si numai [cred ca un singur numai e mai oke] porcarii. Il sting - mai bine decat sa ma enervez uitandu-ma la programele de doi bani - si ma indrept spre baie. Ajuns in camera aprind lumina si ma indrept spre oglinda. Camera acoperita cu marmura neagra scanteia cand se propaga lumina pe ea. Mi-am dat jos bluza si am aruncat-o in cosul de rufe. Ma uitam la umarul meu care se invinetise. Exact locul unde ma lovisem de fata aceea. Doamne ce mana avea? De otel de m-a invinetit in halul acesta [“Cred ca de otel de a reusit sa ma invineteasca in halul acesta” poate :-?]. Ma uitam inca uimit la mana mea colorata natural, cu o oarecare uimire. In momentul imediat urmator [ cred ca e un pleonasm, adica e momentul care urmeaza, imediat nu? e de la sine inteles ca e si urmator] am inceput sa injur, maine aveam sedinta foto. Ce ma fac eu cu chestia asta mare si mov? In fine, ma calmez in mare parte si ma spal pe dinti. Imi iau pijamaua si ma trantasc pe pat, extenuat dintr-o data. Am adormit instantaneu.
Dimineata ceasul suna cu disperare in capul meu. Ridic mana inca amortita de somn, si o las sa pice grea peste aparatul urlator. Simt cum plasticul se zdrobeste sub pumnul meu, semn ca micul desteptator isi daduse duhul. Ma ridic lenes din pat si imi tarasc picioarele pana in baie. Ma spal pe fata, poate-poate ma mai trezesc putin si apoi plec spre bucatarie. Nu aveam nici un chef sa mananc. Imi fac o cafea, in care pun cam jumatate de kilogram de zahar [ whaaatttt?! /:)]. Imi beau cafeau parca drogat in timp ce citesc ziarul. Pe prima pagina, era o crima. Fiul lui Carlos Mora [ cine-i asta? :))] tocmai fusese gasit ucis. Acesta tocmai terminase facultatea si urma sa devina dirijor. Se pare ca fusese ucis de doi copaci [ :)) deci asaaa, copacii ucigasi. Fusese gasit mort saracu`] care au cazut peste el in urma unei rafale puternice de vant. Ma uit din nou la poza celui care a fost gasit mort. Atunci mi-am adus aminte ca il mai vazusem, chiar aseara. El era cu fata ai cu umeri de otel care mi-a facut mie stampila asta mov. Ma mai uit inca o data nedumerit la pagina ziarului. Dupa catvea minute m-am gandit ca ar fi bine sa mai trec cu privirea si pe la ceas. Cand am vazut cadranul aratand ora unsprezece si jumatate am simtit ca imi cade ceva in cap.
Am sarit ca ars si m-am dus sa ma imbrac. Mi-am luat la nimereala o pereche de blugi si un tricou. Mi-am dat cu piaptanul prin par. Era ciufulit si vai de el dar nu aveam ce face, trebuia sa ajung la timp. Mai ales ca aveam un proiect in cooperarea cu o tipa extracunoscuta, dar sincer eu habar nu aveam de ea. In fine, imi dau jos pijamalele, le arunc ca pe niste mati [ ce e aia?] morti si imi iau pe mine blugii. Ma duc in baie sa ma mai spal o data pe fata, mutra mea ramanand tot de zombii. Ma analizam in oglinda, parul brunet, ciufulit statea absolut groanci[cum?], iar ochii albastri erau carpiti de somn. Si me [pe :)] umarul meu trona vanataia aceea imensa. Trec peste toate defectele acelei dimineti, imi iau pe mine tricoul negru pe car [care] scria mare Dead Until Dark iar langa erau desenati niste colti de vampir de pe care se scurgea sangele. Am sarit in adidasi, am trantit usa in urma mea si am plecat.
Afara burnita, iar eu alergam ca un disperat picaturi de transpiratie incepand sa imi umezeasca fruntea. In cele din urma am ajuns, o data cu mine a intrat pe usa o fata destul de inalta, imbracata intr-o fustita neagra si o bluza rosie. Parul argintiu era prins intr-o coada la spate, iar doua suvite ondulate ii incadrau chipul. Ce am observat la ea, era foarte a;ba [alba], puteai sa juri ca este vampir daca credeai in povesti de genul acela. In fine am trecut pe langa ea grabit, simtindu-i parfumul. Un miros dulce, de casuni o urmarea atent. Am intors capul fara stirea mea. M-am dezmeticit cateva secunde mai tarziu si am urcat scarile pana am ajuns in fata biroului fotgrafului, unde trebuia sa ma intalnesc cu acesta si fata cu care voi lucra.
Am intrat in camera gandindu-ma deja la ce scuza sa gasesc ca am intarziat atat de mult.
- Buna ziua, scuze ca am intarziat. Am avut o dimineata groaznica, se vede cred eu si dupa tinuta mea ca m-am trezit cu fata la cearceaf.
Dupa ce mi-am terminat sirul de scuze am ridicat capul din pamant ca sa observ ca in camera era fotograful, in rest pauza.
- Buna, ma bucur ca ai ajuns. Sincer, nici eu nu am avut un inceput de zi prea grozav si am ajuns acum zece minute. Acum sa asteptam sa vina si colega ta si apoi incepem.
Nu isi termina bine propozitia ca am vazut cum se deschide usa. La intrare o fata cu o mutrisoara de catel speriat intra sfioasa, ochii ei implorand iertare pentru faptul ca intarziase si ea. Dar ce m-a uimit cel mai tare este facptul [folosesti perfectul compus apoi prezentul, ramai mai bine pe perfect compus]ca ea era cea...

Oke, eu numesc asta o critica dura. Dupa cum poti vedea m-am legat mai mult de exprimare care consider ca trebuie revizuita. Incearca sa ai grija de acum incolo la miciile detalii, cum ti-am mai zis eu p`acolo, pentru a face un text cat mai dezvoltat si placut.
Descriere ai destul de putina. Nu numesc insiruirea aia de haine descriere. La inceput ce mai e...Si la asta trebuie sa mai lucrezi. Dar e bine.
Dialog putin dar e bine. Nu sunt replici seci si asa mai departe.
Naratiunea e oke.
Ti-am zis trebuie sa lucrezi la exprimare. Citeste de mai multe roi textul, gandeste-te unde iti suna tie urat si asa mai departe.
Pozele personajelor imi plac. Stii ca eu am ceva cu pozele :)). Poze, poze, poze! 8->
Personajele si ele au personalitati diferite. De abia astept sa vad cum evolueaza.
Nu zic ca seamana cu Twilight, stiu foarte bine de la ce ti-a venit ideea aceasta si tin sa te anunt ca e o idee originala si foarte frumoasa - desi povesti cu vampiri sunt la tot pasul. Sper doar sa nu devina ceva gen Twilight pentru ca sunt deja multi care ne fac placerea sa citim asa ceva [ eu una nici nu citesc :))]. Asa cam, sper ca povestea sa se dezvolte frumos fara clisee sau ceva de genu`.
Edit: Am uitat sa zic ca imi place ca e un capitol luuuunnnggg:X.
Sper sa tii cont de ce ti-am zis eu aici pentru ca m-am chinuiiiiiittttt mult la acest reply.
Iti doresc muuulta inspiratie si idei bune. Astept nextul :*!
:bye:

[Alee]

Sis , accidente de'astea sa tot fie :)) . Iti ador imaginatia :))
Ok sa revin la fic:
Dialogul ai , nu ai abuzat de el si nu e sec :D
Naratiunea e buna :D
Descrierea e si ea buna .
Actiunea nu e grabita , bravo tie ! :bv:
Greselile au fost mentionate , oricum nu ma prea uit dupa ele :))

Idee fic`ului de super si ce-mi place ca e cu vampiri :x :))

Cam atat (ma paste pericolul , adica testu' de maine si caietul astepta sa-l iau de pe unde-i aruncat >.> ) Deci sa nu o mai lungim .... astept next :))

Bye sis! :bye:

[A'Svear]

HeLLo...am revenit shi eu cu un nou capitol. Multumesc enorm pentru comment`uri, apreciez mult :*. Akm noul capitol, astepta si el niste comment`uri dak se poate. Sper sa va placa. Kissu :*

Capitolul 2: Dintii falsi sunt cea mai mare porcarie...

Juliet: Deschid usa sfioasa, nici nu sunt sigura ca am nimerit unde trebuia. Si era clar ca intarziasem ca niciodata. Pasesc incet si ridic ochii cuminti spre cei din camera. Cum ridic capul, un miros dulce ma trazneste. Cineva acolo mirosea absolut divin, sange, atat de dulce. Canini imi coboara si ochii incep sa imi straluceasca, prinzand o nuanta rosiatica. Aplec capul sa nu se vada aceste caracteristici ale mele si fac cativa pasi in incapere. Simt cum se holbau la mine dar nu aveam de gand sa ii ridic fata pana nu reuseam sa ma contraolez.
Aud pasi care se apropie, dar si parfumul o data cu ei. E dulce, atat de dulce. Imi ling buzele ispitita de mirosul acela, dar reusesc sa imi pastrez controlul. Simt o mana cum imi atinge fata si mi-o ridica in sus. Incep sa tremur, strangadu-mi pumnii ca sa imi tin garda ridicata. Deschid ochii, care s-au calmat, cred eu, si am revenit la culoarea mea de caprui.
- Hei, tu esti nebuna cu umeri de otel! spuse o voce barbateasca revoltata.
Am raspuns oarecum nedumerita si complet nervoasa:
- Pe cine faci tu nebuna? Si ce umeri de otel visezi?
- Pe tine te fac nebuna, si Doamne spune-mi ce maini ai fata draga?
In momentul urmator si-a dat jos tricoul, scotand la iveala un corp perfect din toate punctele de vedere, bine mai putin umarul stang care era tot vanat.
- Vezi? Asta e opera ta!
- Auzi, tu esti normal la cap? Nici nu te cunosc. Cum sa te invinetesc cand habar nu am cine esti, de unde esti si asa mai departe?
Am continuat cearta noastra idioata si total lipsita de sens, si a mai durat inca zece minute dupa ce mi-a explicat cand i facusem stampila aia pe umar pana sa imi amintesc cine e. Dupa ce am pus la punct toate amanuntele disputei noastre, a avut ocazia si fotograful sa spuna cate ceva.
- OK, acum ca ati terminat, as vrea sa va spun si eu cam ce avem de facut astazi. Avem mai multe teme pentru poze, dar azi ne concentram doar pe vampiri.
- Vam-piri? am spus cuvantul silabisit, ramanand masca de uimire.
- Da Juliet, stiu ca tu ai fost obisnuita cu roluri pozitive si toate alea, dar sunt sigur ca vei indeplini si sarcina asta cu succes. Acum duceti-va la garderoba si ne vedem pe platou.
Am aprobat din cap si m-am dus impreuna cu tipul acela spre garderoba. Apropo am aflat ca il chema Elliot. Paseam apasat si ma intrebam cum va fi sa fiu eu insami? Adica in chestia asta trebuie sa exprim putere, pericol, va trebui sa fiu eu cea adevarata, va trebui sa fiu Juliet vampirul. Acest lucru m-a incantat putin, poate imi va folosi si latura mea feroce. Am intrat in camera luminata la maxim unde am fost intampinata de vreo sase persoane.
Primul punct erau hainele. M-am ales cu o rochie neagra lunga, gen Morticia Adams cu decolteu adanc. Parul imi era lasat liber pe spate, iar in picioare aveam o pereche de capcane mortale. Niste pantofi cu tocuri extraordinar de subtiri si inalte. In fine, dupa ce am fost imbracata a venit timpul pentru fard. Se pare ca nu mai era nevoie de pudra alba, eram eu si asa ca branza. Nu ca era ceva anormal pentru cei ca mine sa fie albi. Fardul de pleoape negru, in combinatie cu rujul rosu si pielea mea alba arata chiar infricosator. Unghile lungi si negre de asemenea ma faceam sa ma simt ciudat. Chiar eram obisnuita cu roluri pozitive. Dar dupa toate aceste a venit partea ce mai neplacuta, dintii falsi. Fiindca orice vampir are si colti, mi-au pus niste porcarii false care ma deranjau ingrozitor. Dupa ce am terminat si cu ultima, cea mai idioata parte, m-am ridicat frumos si am plecat spre platou.
In timp ce ma indreptam spre locul unde se va avea loc sedinta foto, am trecut pe langa toaleta. Am intrat prudenta, asigurandu-ma ca nu ma vede nimeni. Mi-am scos dintii falsi si i-am zdrobit in mana. Am scos din maneca o sticluta mica care am strecurat-o in rochie dupa ce m-am imbracat. Niciodata nu plecam fara ea. Am deschis-o si am adulmecat mirosul placut al sangelui. Canini mi s-au lungit pe buza inferioara, aratand acum ca niste colti de vampir, originali nu caricaturi, ce mi-au pus aia in gura. Am aruncat ce ramasese din imatatiile acelea la gunoi, in graba. Un zgomot mi-a atras atentia. Niste pasi apasati car s-au oprit brusc m-au facut sa tresar. Am intors capul sa vad cine este. Spre surprinderea mea nimeni, si cred eu nici nu ma vazuse nimeni. Ies din toaleta si imi continui drumul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Ajunsa in studio, il vad si pe Elliot, care statea ganditor pe un scaun. Ma apropii pe la spate si il sperii. Mi-am trecut mainile reci pe gatul sau, si ma intrbam de ce se uita atat de mirat la mine. In fine dupa inca vreo zece minute de aranjamente si toate cele am inceput cu fotografiatul. Dupa inca cincisprezece minute in care am incercat tot ce stiam, am vazut ca nu e nimeni prea multumit de ce iese din acest proiect pentru moment. Am vazut si pe chipul partenerului meu o urma de dezamagire, dar chiar nu stiam ce sa fac. Dupa cateva momente in care am ramas nemiscata, am simtit cum ma inconjoara doua brate. Mi-am lasat instinctiv capul pe spate, iar el si-a apasat buzele peste ale mele. Un fior ciudat mi-a trecut prin tot corpul, mi-a amintit de Jasper al meu.
- Bravo! Perfecta miscare, superb din toate punctele de vedere!
Ascultam absenta laudele acelea in timp ce mintea mea era departe, in urma cu trei sute de ani, Jasper...Mi-am inabusit un scancet stins, si am incercat sa ma reintorc in prezent. Am zambit dulce si am aprobat din cap continuarea sedintei foto. Mi-am lipit buzele de gatul lui Elliot, ca si cum m-as hrani eu in realitate. O clipa de neatentie, atat a fost nevoie si l-am zgariat cu coltii. O picatura mica de sange s-a prelins din rana superficiala, dar aceea a fost arhisuficienta sa imi trezeasca simturile. Ochii au revenit la nuanta lor originala de rosu aprins. Am lasat capul in jos si am luat-o la fuga sa nu ma vada nimeni. Am pasit afara din incapere, sigura pe pasii mei. Nu m-am oprit pana nu am simtit picaturi reci care ma uda. Ploua. Ridic capul la cer si inchid ochi, lasand rimelul sa se imprastie. Alaturi picaturilor de apa, din coltul ochilor, s-au strecurat niste stropi calzi. Plangeam. Dupa atatea decenii, eu plangeam din nou.
Chiar si cu ochii inchisi vad perfect imaginile acelea cumplite. Cand l-am vazut alb la fata, cu ochii pustii, goi, morti. Se uita la mine cu atata ura, pe campul acela blestemat, imbracat de cadavre, era si el. Si se uita la mine, privirea acea secata de viata ma lovea cu ura inghetata de moarte. Offf, cat imi pot ura viata. Sunt condamnata la o eternitate imputita fara el. De ce dracului nu m-au lasat sa mor in pace...Acum trei sute de ani, dupa ce l-am gasit pe Jasper mort, mi-am taiat si eu venele. Eram in padure atunci, imi amintesc cum ma uitam absenta cum curgea sange, nu mai era durere, singura mea dorinta era sa mor mai repede. Atunci m-a gasit. Era atat de alb, parea foarte batran...Si din cate stiu chiar era. Din vina lui inca traiesc eu, cand m-a gasit, eram inca vie. Si m-a transformat. Si-a infipt coltii in gatul meu , dupa aceea mi-a turnat un praf de argint in rana care mi-o provocase. Aceea a fost cea mai groaznica durere care am simtit-o.
M-am zbatut in timpul transformarii aceleia stupide timp de cinci zile incontinuu. Cand m-am trezit totul era mult mai clar, eram mai puternica si ma ardea. Simteam ca imi ia gatul foc. Dar mai presus de toate, atunci eram nervoasa. De fapt, simteam de toate, de toate inafara de bucurie. Dar fiind tanara eram si puternica, m-am napustit asupra lui si l-am omorat. El m-a condomnat la o eternitate fara Jasper. Daca m-ar fi lasat macar sa mor, i-a trebuit lui sa ma faca vampir...
Dupa aceea imi amintesc perfect ce am facut. Am mers acasa, in drum am omorat inca vreo patru oameni ca sa ma hranesc. Si atunci mi-am transformat si surorile. Silvie si Celine, o viata fara Jasper era un cosmar, unul groaznic. Dar o viata fara surorile mele era un adevarat iad. Recunosc am fost egoista, dar se pare ca lor le place viata asta. Ce amintiri, trezite din nou... De ce? Nu aveam nevoie de asa ceva. De ce a fost nevoie sa imi reamintesc toate acestea din nou?
Recunosc, de trei sute de ani nu am mai sarutat pe cineva asa. De sarutat ce-i drept am sarutat multi, dar nu m-am mai simtit asa. Am redeschis ochii si l-am vazut pe Elliot cum statea in spatele meu, uitandu-se la mine cu o usoara nedumerie. Ce esti tu? Cine esti tu baiete si ce ti-am facut atat de grav incat mi-ai readus toate amintirile astea nenorocite inapoi?

Elliot: Sta acolo de mai bine de zece minute. Fata asta vrea sa raceasca si nimic mai mult. Dar tot nu inteleg de unde are coltii aia? Ce-i falsi i-a facut praf. Am bagat mana in buzunar si am scos niste bucati de plastic total distruse, coltii lui Juliet. Dar de unde a avut atata forta, chestiile alea nu erau chiar atat de usor de sfaramat.
Mi-am dus mana la gat. In momentul contactului, am simtit o usturime usoara, si mi-am amintit de zgarietura pe care o am. M-am uitat din nou la ea. Era atat de frumoasa acolo, dar totusi, ma infricosa. Umerii aceia imposibil de puternici, pielea atat de alba si rece, forta si ochii, daca as spune ce am vazut toata lumea ar zice ca-s nebun. Dar sunt sigur, cand m-a zgariat, ochii ei s-au luminat, s-au inrosit.
Pasesc pe asfaltul ud, oarecum nesigur daca fac ce trebuie sau nu. Ajuns in spatele ei o apuc de umeri si o zgaltai usor. Nici un raspuns din partea ei. Continui sa o misc, din ce in ce mai brutal, dar tot nimic.
- Hei, stiu ca esti nebuna, mi-ai demonstrat deja asta acum haide, chiar nu vreau sa te alegi cu o raceala.
Tot nu se clinteste. Ma aplec si o iau in brate. Spre bucuria mea era usoara, chiar foarte usoara. Isi incolaceste mainile reci in jurul gatului si un fior ma trece pe sira spinarii.
- Tu esti si m-ai nebun fiindca vi dupa mine...
- Stiu, merci!
De unde si pana unde ideea de a folosi accent frantuzesc? Vorbesc groaznic limba franceza. O vad si pe ea cum incearca sa ascunda un chicotit la auzul accentului meu.
- C`est la vie! Non tout le monde parle le français...
- Chiar asa...
Eu am afisat o fata nedumerita, in timp ce ea radea ca bezmetica. Am continuat sa merg, pana nu am mai simtit ploaia cum imi bate in cap. Am lasat-o jos, extrem de gentil, parca ar fi fost de portelan. In schimb Juliet, cand a simtit contactul cu solul din nou, a luat-o la fuga inapoi in ploaie. Fata asta chiar era nebuna, dar pare de treaba.
- Ne jucam? intreaba ea cu o voce distrata si cu o figura de copil mic.
Drept raspuns alerg dupa ea. In timp ce ploaia imi atingea chipul ma gandeam, sunt cateva intrebari care ma sacaie... Ce e ea? De unde are coltii aia? Si ochii aceia rosii de unde sunt? Nu stiu...cert e ca este o fata de gasca.

http://s.bebo.com/app-image/7927071597/5...wnboy1.jpg - Jasper
http://api.ning.com/files/wrjO*zG72q15zD...ampire.jpg - Vampirul kre a transformat`o pe Juliet
http://static.fancydress.com/resources/e...larged.jpg - rochia lui Juliet de la sedinta foto (am spus... inspirata de la Morticia Adams )
http://4.bp.blogspot.com/_9BiHgTaBmwM/SY...5B1%5D.jpg – pantofii ei...dupa cum am promis capcane mortale

[Alee]

Sis , iti vine si cel mai intarziat om de pe planeta pe aici (aka eu ) =))

Ce sa zic, ce sa zic ? A! Stiu ! Esti tare ! :))
Ai avut de toate in capitol . Actiunea nu e grabita , dialogul nu e sec....ce sa mai totul e super ok :D

Oare afla Elliot ? Aaaaaaaaa......vreau sa stiu T^T :))
Si ai avut dreptate pantofii aia chir sunt capcane mortale . Eu mi-as rupe gatu si picioarele , eventual si mainile , numai dupa ce fac un pas :))

Cam atat!

Bye , sis ! :bye: :X :X

[A'Svear]

HeLLo...thanks de comm. Si multumesc celor care citesc. Iata next`ul, I hope you`ll like it :3

Capitolul 3: Riscul unui dans in doi...


Juliet:
-Nu, am raspuns categorica.
- Dar de ce refuzi Juliet? Pur si simplu nu inteleg, este o oportunitate imensa pentru tine, raspunde calm Edwin.
Edwin, este negociatorul, ca sa ii spun asa al Congresului De Organizare Al Vampirilor. El este cel care face propunerile celor care sunt solicitati pentru anumite functii in congres. Dar se pare ca regele, sau mai bine zis fostul rege, a fost acuzat de abuzarea drepturilor sale. Adica, s-a hranit in mod abuziv, punand in pericolsecretul tuturor, si anume existenta noastra. Iar acum, astora le-a trecut prin minte sa ma faca pe mine regina. Ideea este ca, de obicei, regele sau regina detine cea mai mare putere din randul vampirilor. Fostul rege, Cedric, a fost ucis in urma cu cateva saptamani daca nu ma insel. Dar nu stiu de cand sunt atat de cruzi fata de cei ce pun in pericol viata tuturor. De obicei pur si simplu, condamnatii erau injunghiati cu un cutit cu lama de argint, fix in inima si mureau pe loc. Acum se pare ca au schimbat tactica, iar subiectul este pus sa inghita in fiecare zi, timp de sapte zile praf de argint care ii contamineaza corpul si il omoara incet si dureros.
- Te intreb din nou, de ce refuzi?
- Tu nu constientizezi ce intrebi? Sunt doar o pustoaica. Acolo afara sunt vampiri care au peste doua mii de ani, eu am doar trei sute, raspund devenind vizibil iritata.
- Dar asta nu conteaza. Stii ca aici nu conteaza varsta. Se stabileste dupa putere.
- Si ce vrei sa insinuezi ca eu sunt cea mai puternica sau? Hai sa fim seriosi! Si chestia cu varsta...Ma lasi, sunt numai abureli. Chiar si tu esti mai mare decat mine cu treizeci de ani. Fostul rege avea peste o mie de ani. Acum lasa-ma sa plec, am treaba!
Dupa ultima fraza m-am ridicat nervoasa si am plecat fara sa mai spun nici macar “la revedere”. Nu vreau sa conduc rasa pe care o detest cel mai mult. Fiindca sinceritate ma opreste sa spun faptul ca imi place sa fiu vampir, nici macar nu agreez modul asta de viata. Il urasc. Am ajuns o ucigasa, si inca una incurabila, fiindca sangele uman nu e singura solutie de supraviatuire a unui vampir. Pe parcursul existentei noastre s-a descoperit ca se poate trai foarte bine si cu sange de animal si ca sa protejam oamenii, s-a ajuns pana la dezvoltarea unui intreg sistem de producere in masa a unui soi de sange fals prin metode chimice incuracate si asa mai departe. Dar ceea ce fac eu este doar un ,moft, barbar si incurabil, acela de a ma hrani cu sange uman, asmeni unui vampir clasic ca sa spun asa.
In fine, continuam sa urc scarile inapoi spre suprafata. Uram cand eram chemata in pestera aia idioata pentru motive politice si bla, bla, bla. In cele din urma am ajuns din nou afara. M-am urcat in masina asi am calcat acceleratia cu nervozitate. Saraca mea masina, ma mir ca inca merge la cate nenorociri a fost supusa. In fine, ies in cele din urma din padure. M-am uitat in fuga la ceas. Era sapte dimineata. Repetitiile pentru spectacol incep la zece. Cretinu’ ala de partener al meu si-a luxat glezna si am nevoie de cineva cu care sa repet. Minunat! M-am dat jos din masina nervoasa si am inceput sa alerg spre munte. In nervozitatea mea nici nu m-am asigurat daca era cineva care sa ma vada. Ma rog, ce om intreg la minte ar umbla la sapte dimineata prin padure, spre munte? Nimeni, clar. Doar eu si cei ca mine...Doamne, am ajuns sa tanjesc dupa umanitate. Nu mai vreau sa traiesc asa. M-am saturat sa fiu dependenta de sange, sa ucid, sa fie asa. Dar daca stau sa ma gandesc, puteam sa traiesc altfel. Nu mai pot sa comentez nimic, asa mi-am inceput eternitate, ca o criminala fara scrupule, asa o continui.
Gandurile mi-au fost intrerupte de soneria telefonului. Ce dracu’ nu ar trebui sa am semnal aici. Il scot din buzunar si raspund, incercand sa imi controlez nervozitatea.
- Fericita sa ma auzi? intreaba vocea de la celalat capat al firului.
Mi-a luat un moment sa recunosc vocea lui Elliot ce-i drept. Dar chiar era fericita sa il aud. Mi-am gasit partenerul.

Elliot:
Minunat, trebuie sa dansez. Ce sa zic ma omor dupa dans...Fug de el ca dracu’ de tamaie. In fine, ma indrept fara tragere de inima spre parc, unde am stabilit ca ma intalnesc cu Juliet. Mai, dar de cand e atat de departe locul asta? Inainte nu imi lua nici zece minute sa ajung si acum...Bun, cred ca departarea se datoreaza si faptului ca eu abia imi tarai picioarele. Am continuat sa merg in ritmul meu extrem de lent si in cele din urma am ajuns.
Juliet statea ganditoare pe o banca. Mda’, s-a intamplat ceva. Desi o cunosc de numai doua saptamani stiu sigur ca ceva s-a intamplat fiindca ea niciodata nu e atat de linistita.
- Si ce mai faci tu? intreb postandu-ma in fata ei.
Dar spre si mai marea mea surprindere nu imi raspunde. Ma ia de mana si ne indreptam spre sala de dans. Ma trage cu o forta caracteristica ei. Degetele albe si reci imi inconjoara incheietura, strangand putin cam prea tare. M-am abtinut sa nu scancesc. Fata asta avea o putere inumana. In cele din urma, dupa ce ma tras dupa ea fara sa scoata un sunet tot drumul am ajuns in fata unei cladiri enorme. Am intrat fara tragere de inima, simtind ca se va intampla ceva nu foarte bun aici. Am urcat cu liftul patru etaje. Acolo era o sala impresionanta de dans. Bleah! Am incercat sa protestez ceva, dar Juliet mi-a pus un deget pe buze si m-a expediat sa ma schimb. Si acum intrebare de baraj, de ce dracu’ imi trebuia un nenorocit de costum daca e doar o repetitie? Mi-au dat un costumas de ala de print, caraghios pana peste masura si o sabie. Apoi au urmat indicatiile fabuloase. Trebuie sa stau acolo intr-un colt, frumusel si sa zambesc, in timp ce ea canta. Sa astept acolo vreo doua minute si apoi sa merg sa o imbratisez pe la spate si sa incepem sa dansam. Mai pe scurt sa fiu un pinguin cu coroana pe cap.
Dar toate comentariile si pretentiile mi-au ramas in gat, cand am vazut-o. Purta o rochie roz deschis, lunga. Parul ii era lasat liber pe spate, iar in mana avea un trandafir tot roz. Superb! Luminile s-au stins si a inceput sa cante. Versurile erau in francez, deci nu am priceput nimic. Si pe deasupra eram prea absorbit de ea. Cand mi-a expirat timpul de stat fara rost, m-am indreptat spre ea. Prima data am ezitat, fiind sigur ca voi cadea sau alta chestie penibila. Dar vazand ca mie deja imi tremura genunchii, Juliet m-a prins de maini si mie le-a pus in jurul taliei ei. Am inceput sa ne rotim incet, in timp ce a continua sa cante si eu zambeam papagaliceste.
Apoi, fara sa ma anunte nimeni, un fior mi-a cuprins tot corpul. Fiecare particica din trupul meu imi topaia sub atingerea mainilor ei. Si inima, pai am vrut sa imi duc mana pe piept sa nu imi sara din piept.
Dansul si repetitiile au mai continuat doua ore de atunci, eu fiind urmarit indeaproape de sentimentul acela. Inima era bine mersi la raliu, iar eu continuam sa fierb. Cand in cele din urma au spus ca e suficient am rasuflat usurat. Juliet m-a batut usor pe umar si a zambit. Dar nici un cuvant, nimic. M-am asezat pe un scaun, constient fiind ca maine voi avea o febra musculara grozava. Si cand m-am asezat, am simtit cu cineva tocmai mi-a infipt ceva in dos. Dar pe bune, m-am pus pe trandafirul lui Juliet. Si da, dupa ce l-am luat in mana am descoperit care este riscul unui dans in doi...Adica nu riscul de a ficalcat pe picioare. Riscul unui dans in doi, sa te indragostesti de partener...Ha’ , la asta chiar nu ma asteptam, dar se pare ca s-a intamplat. OK, Elliot nu fi tampit. Juliet e superba, ce te asteptai? Sa treci indiferent pe langa ea? Sa fim seriosi. Mda’ si ce fain imi sta mie, indragostit pana in varful urechilor.
Melodia cantata de Juliet --> Celine Dion- C`est pour toi

[Khonsu]

deci...daca tot nu da nimeni comm....imi las eu un pic deoparte lenea...si iti dau eu ^^.
Imi place ficul tau....de fapt toate imi plac. Greseli nu prea am vazut...poate ca sunt mai multe, dar eu am gasit doar una:
"ficalcat"-fi calcat
Imi place cum imbini modurile de expunere ,si faptul ca scrii din perspectiva ambelor personaje. LA fel de mult imi place si ideea . Ador ficurile cu vampiri ...

AStept urmatorul capitol...sper ca nu te lasi de fic. Nu uita...chiar daca nu las mereu com, eu iti citesc ficurile .

Kissu :*

[Flash]

Bun, hai să-şi zic o chestie pe care am remarcat-o la mai multe ficuri
şi de care aş dori să mă leg oarecum. Nu ştiu cât de estetic şi se pare ţie să pui numele personajului atunci când începi să narezi din punctul lui de vedere, adică din perspectiva acestuia.

Elliot:
Minunat, trebuie sa dansez.

te-aş sfătui să pui. Elliot's P.O.V din punctul de vedere al personajului, pare mai estetic. Acest lucru l-am mai văzut şi pe la alte ficuri, dar nu e tocmai indicat dacă faci legătura dintre el şi estetică. Titlul e cel ce mi-a atras atenţia în primul rând, am observat că pui nişte titluri chiar interesante
care atrag într-un fel cititorul.
Oricum nu am stat să citesc totul, my bad.