yaku_chin poti sa-i faci ce vrei Miei, dar asigura-te ca o termini definitiv pentru ca nu va avea astampar.
Si nebunia are farmecul ei. Nu l-a scos din hotel pentru ca trebuiau sa faca ei ceva la sistemul de ventilatie:)). Multumim fetelor pentru parerea voastra sincera si speram sa va placa in continuare. Vor mai avea loc asemenea rasturnari de situatie si dovezi de nebunie din partea lui Aizawa.
Capitolul 6- Cedarea
O senzatie atat de calda si placuta il invaluie incat ii e frica sa deschida ochii. Nu vrea ca vraja sa se spulbere, refuza sa se gandeasca ca atingerea calduroasa se va evapora ca un fulg de nea si va ramane imprimata pe chipul lui ca o senzatie ce si-a pierdut forta magica.
Ce e bun nu dureaza insa o vesnicie. Mana s-a retras, bataia ce o simtise in partea dreapta a pieptului nu mai era prezenta, ci era obscur si un sunet ciudat se auzea.
A privit in jur, dar nu a putut distinge ceva clar ci doar o elice care se invartea. Se ridica speriat, isi aminti ultimile evenimente si se panica.
- Oare ce s-a intamplat? Oare a murit cineva? bolborosi el.
- Nu s-a intamplat nimic grav, spuse o voce apropiindu-se de el.
Desi era intuneric, trasaturile acelui chip erau inconfundabile. Si-le amintea in cosmar, le traia din amintiri si se aflau acum chiar in fata sa.
-Aizawa de ce esti aici? Unde suntem?
-In sistemul de ventilatie. Am provocat o scurgere de gaze. Si multumeste-mi ca te-am scapat de ipocrita de nevasta-mea! Daisuke, nu o crede! Te joaca pe degete ca in trecut. Te rog, deschide ochii si nu te lasa manipulate de ea! ii zise pictorul.
Atata teama si disperare in vocea sa incat nu putea sa nu-l creada. Aizawa ii luase mana in a asa si el remarca cu stupefiere ca degetele sale s-au incolacit dupa cele ale pictorului si degetul sau mare managaia palma lui Aizawa. Aceasta isi ridica cealalta mana si atinse cu buricele degetelor chipul tanarului ca pe o iluzie sau fantasma provocata de demonul iubirii, o atingere suava si diafana ca sa nu transforme asa zisa iluzie in praf de diamante.
Intre neant si infinit se afla o existenta umana care inseamna moarte la fel cum atractia dintre doua personae poate fi atractia dintre Eros si Thanatos.
Daisuke inchise ochii cand pictorul ii trasa conturul buzelor si datorita faptului ca il gadila intredeschise buzele. Acest lucru i-a dat ocazia pictorului sa-i savureze inca o data mierea gurii la inceput temator si ezitant, apoi incet si profund prinzandu-l de buza inferioara pe care o supse usor. Depuse apoi sarutari aproape imperceptibile pe sprancenele tanarului, pe pielea calda a obrajilor inrositi ca mai apoi sa revina si sa ia gura lui Daisuke complet sub stapanirea gurii sale. Il intinse si se puse din nou asupra lui introducandu-si mana sub bluza tanarului. Isi roti aratatorul in jurul sfarcurilor sale pana ce acestea se infiorara de placere. Atunci, Aizawa a decis ca e momentul sa-i scoata bluza. Ii saruta sfarcurile tari, ii prinse pielea pieptului intre buze in timp ce l-a dezbracat complet. Isi tinu respiratia privindu-l cu aceasi apreciere cu care priveste paleta de pe care urmeaza sa-si aleaga culorile. Cobora cu sarutarile pana intre coapsele tanarului care si-a desfacut picioarele de indata ce a intuit dorinta pictorului.
-Aizawa, ma simt confuz si incomfortabil. De ce simt acesti fiori si aceasta dorinta nebuneasca de a fi al tau si in acelasi timp aud voci care imi spun sa incetez?
-Asta e din cauza ca lupti impotriva propriului corp. Asculta ce iti spune inima, asculta glasul reactilor pe care le ai. Nu te voi forta, nu vreau sa ai nici un regret si nici sa te blestemi ca mi te-ai daruit, ii spuse pictorul rabdator, asteptand raspunsul tanarului.
Confuzie, bucurie, speranta si emotie. Un amalgam de sentimente ce au navalit in inima tanarului. Voia sa asculte vocea pictorului la nesfarsit, isi dorea sa pastreze acea caldura a palmelor lui Aizawa, tanjea dupa saruturile pasionale si tandre, diafane si apasate, dar niciodata violente.
Daca isi va asculta inimaii va fi bine acum, dar la ziua de maine nu se va mai purtea gandi, daca isi asculta ratiunea va regreta acum si poate maine se va simti mai bine, orice alege de regrete nu va scapa.
Privi in ochii pictorului ce inotau in sclipiri de argint si buzele acestuia luceau deoarece numai ce isi trecuse limba peste ele. Si-a ridicat capul si l-a sarutat fugitiv, apoi a inchis ochii si a intredeschis buzele, un mesaj mai mult decat evident pentru Aizawa, care atat astepta. I-a luat chipul in palme si l-a sarutat intr-un mod in care nu credea ca e posibil: alert si incet. Limba sa serpuia in cavitatea bucala a tanarului si lasa in locurile pe care le atingea lava dulce. Intrerupse sarutul pentru a-i lasa ragaz sa respire timp in care a coborat pe suprafata pieptului pe care a depus saruturi scurte si umede. Se ridica si se puse langa Daisuke pe care il intoarse cu spatele la el si ii ridica piciorul. Se aseza intre membrele sale si pentru a-i sprijini piciorul suspendat isi puse propriul picior perpendicular pe sol astfel incat cel al lui Daisuke sa stea pe al sau, il patrunse si totodata il tinea strans la pieptul sau sarutandu-i spatele. Ii simtea interiorul stramt si fierbinte si parca se afla la granita dintre paradis si infern. Se misca incet pentru a nu-l rani acum cand trebuia sa-i ofere placere. Ii simtea muschii pieptului incordandu-se sub palma sa si il innebunea cand ii tresarea in brate.
-Nu, nu in pozitia asta! Vreau sa te privesc, vreau sa-ti vad ochii. Mi-e teama cand nu-ti vad expresia faciala si privirea, ii zise tanarul cu vocea tremuranda.
Atunci pictorul s-a retras pentru a reveni asupra lui, intra in acel loc stramt pentru a se retrage din nou si continua tot asa pana ce Daisuke se ineca in delirul placerii. Momentul suprem nu s-a lasat asteptat si cazura impreuna ca doua aripi ale aceluiasi destin, ca degetele unei maini sau ca doua inimi gemene.
- Aizawa, eu... mi-a placut, spuse tanarul cu glasul stins.
- Am simtit sinceritatea sufletului tau pur si am citit in abisul privirii tale scaldate in decor nocturn, ii marturisi-se pictorul si apoi il saruta pe frunte inhaland profund mirosul parului baiatului ce inca tremura in bratele sale.
O inima incepea sa bata din iubire pentru iubire, o chintesenta a dragostei era formata din nebunie si fericire, din pasiune si existenta fiintei indragite.
Răspunsuri: 113
Subiecte: 2
Data înregistrării: Oct 2008
Reputație:
21
Zupi: 439 z
Aleluia!!! In sfarsit! Daca ati sti cat am asteptat sa se indragosteasca asta! Doamne, credeam ca nu se mai intampla!
Dar Aizawa a zis ca... a zis ca... a zis ca o s-o opreasca pe Mia doar pentru ca el e singurul care are dreptul sa-si bata joc de Daisuke. Deci si bate joc de Daisuke? Nu e corect! Eu vreau sa il iubeasca, nu sa-si bata joc de el. Eu vreau! (Asta a fost copilul de 6 ani jumate din mine :P)
Biata Mia. Aproape ca imi e mila de ea. Aproape. Sau poate ca nici macar atat? Nu cred ca merita mai mult decat sa o scuip intre ochi si sa ii fac un branci pe scari... S-ar putea sa o si fac... candva...
Mi-a placut scena din gaura de aerisire. Imi aminteste de jocul ala cretin cu numele si locurile... il jucam cand eram in clasa a treia. Frumoase vremuri.
Cam atat am avut de zis. Succes si inspiratie. Abia astept continuarea.
Ja ne!
P.S. Daca v-a deranjat ceva din postul meu, PM si sterg.
[center]No winter lasts forever; no spring skips its turn.
I love spring anywhere, but if I could choose I would always greet it in a garden.[/center]
[center] [/center]
Răspunsuri: 397
Subiecte: 12
Data înregistrării: Jan 2009
Reputație:
324
Zupi: 505 z
Heys:D Sti doar parere mea despre capitol, ma bucur ca Aizawa e asa cum e;) Are un caracter puternic si dominant sa zic asa....e cool tipu', desi de genu asta gasesti la tot pasu, nu toti au puterea caracterului sau, deoarece pe el il ajuta si nebunia sa;)) ceea ce e chiar frumos
Oricum prietena mea Mia sau cum naiba o chema pe vipera aia sper sa nu isi mai bage coada, k imi bag eu mainile in paru ei si niste picioare in burta ei si niste pumni in fata ei;))
Sper ca cei doi sa se inteleaga, dar cine stie? Nu mereu totul e perfect;))
Spor la scriss
Bye bye
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria
Răspunsuri: 234
Subiecte: 23
Data înregistrării: Oct 2008
Reputație:
315
Zupi: 4.591 z
Multumim de comm fetelor si uite nextu. Sper sa va placa! ^^ si da scz ca e asa de... [nu gasesc cuvant potrvit dar va dati voi seama dak cititi] ne-am lasate si noi pierdute in decor :))
Capitolul 7 - Un nou inceput
Daisuke era transpirat si tremura in bratele lui Aizawa. Acesta isi trecu mana prin parul sau ud si il saruta pe frunte. Il ridica si il ajuta sa se imbrace de la brau in sus ca in rest tanarul ii interzise.
Dupa scurt timp au aflat ca hotelul a suferit cateva daune, geamurile camerelor au fost sparte in disperarea oamenilor de a se salva si in lipsa curentului electric oamenii s-au accidentat.
-Pregateste-te sa te muti! zise pictorul.
-Esti nebun? De parca as avea unde sa ma mut.
-Din pacate sunt, toata familia a fost, nu-ti face griji stiu eu un apartament in vecinatate.
Daisuke se intreba in vecinatatea cui era apartamentul. Se astepta sa regrete ce s-a intamplat intre ei, dar atingerea pictorului si acum ii provoca placere si privirea gri a aceluia, patrunzatoare, periculos de incarcata cu puterea seductiei il innebunea.
Se intoarse de pe o parte pe alta pana cand in sfarsit cazu intr-un somn adanc fara vise.
S-a facut dimineata mai repede de cat s-a asteptat mai ales ca a adormit la o ora tarzie.
Facu un dus si numai ce s-a imbracat ca auzi o bataie in usa. O deschise si in fata sa se afla Aizawa.
Lui Daisuke, Aizawa ii parea splendid, cu parul ravasit de somn, privirea vioaie, imbracat intr-o bluza gri-albastruie care ii punea in evidenta abdomenul lucrat, iar blugii stramti se mulau dureros de perfect pe barbatia acestuia. Zambind i-a aratat inca o data soarele maiastru al fetei sale radiante.
Pasi inauntru si veni in spatele lui Daisuke, il prinse in brate si cu o mana ii intoarse capul sa-l sarute.
-Atat de dulce! Trebuia sa iau micul dejun sau o portie din elixirul gurii tale, zise pictorul.
Comandara micul dejun si in joaca se hranira reciproc, se sarutara si apoi s-au apucat de impachetat. Au inceput cu hainele, iar Aizawa ca sa-l tachineze i-a aranjat doar lenjeria intima.
-Ce pervers esti! se tangui Daisuke. Nu mai pune mana pe ele ca astfel trebuie sa-mi iau altele.
-De ce? Doar m-am spalat pe maini.
-Ai facut vraji sa te doresc sau poate sa nu mai am erectie.
-Pun pariu ca ai una chiar acum numai vazandu-ma atingandu-ti chilotii, replica pictorul.
Au terminat de impachetat hainele si s-au apucat de obiectele personale. Aizawa a gasit o corabie egipteana a zeului Ra in miniatura si si-a amintit ca i-a daruit-o cand a implinit saptesprezece ani si era pasionat de istorie. Pe vremea aceea era casatorit cu Roy si numai ce iesise de la spitalul de boli mintale. Afundat in ganduri nu observa privirea nostalgica din ochii lui Daisuke care s-a apropiat de el. Acesta ii inlantuise talia cu o mana, iar pe cealalta a pus-o pe umar si si-a rezemat capul pe ea. Pictorul se intoarse si il privi profund in ochi.
Tanarului parea ca ii citeste si cel mai ascuns gand, ca ii descopera cel mai tainic secret. Ii lua capul in maini si-l saruta scurt pe varful nasului.
Au carat bagajele in masina lui Aizawa si tanarul a privit ultima data inapoi, acel hotel unde si-a inceput viata de destrabalat si tot locul in fata caruia spune bun venit unei noi etape din viata sa.
Dupa jumatate de ora de mers au ajuns la noua locuinta, un apartament de doua personae aranjat cu bun gust ce degaja o atmosfera calda si primitoare.
-Imi place! E primitor si ma face sa ma simt bine venit, ii zise tanarul si se apucara imediat de despachetat si aranjat totul.
-Sa nu crezi ca nu m-am gandit ca iti va fi foame, spuse pictorul care merse sa incalzeasca un pui la rotisor cumparat de el.
Intre timp ii marturisi lui Daisuke ca are si o pereche de chei ale apartamentului facandu-l pe tanar sa aiba ganduri indecente. S-au apucat de mancat si in timpul mesei Daisuke l-a rugat sa-i povesteasca mai multe despre copilaria sa. Acesta i-a povestit si intamplari triste, unele amuzante si unele dezgustatoare care le stricase apetitul.
- De exemplu, cand am dormit cu bunica aceasta si-a pus proteza intr-un pahar cu apa si eu nu am remarcat si in timpul noptii m-am trezit si am baut apa.
Daisuke si-a dat ochii peste cap si s-a cutremurat gandindu-se ca toate resturile de mancare din maselele false le-a inghitit Aizawa. Au spalat vasele si s-au asezat pe canapea sa priveasca la televizor. Oboseala si-a pus amprenta pe Daisuke care a adormit cu capul pe pieptul pictorului simtindu-i fiecare bataie a inimii. Acesta l-a sarutat pe par si la strans la pieptul sau ca si cum tanarul ar fi o dorinta devenita realitate.
Răspunsuri: 113
Subiecte: 2
Data înregistrării: Oct 2008
Reputație:
21
Zupi: 439 z
Fetelor, nu stiu ce sa mai zic de ficu vostru, dar o sa incerc sa ma trag de limba sa scot un post de bun-simt.
Ahaaa!!! Deci Aizawa nu e chiar asa de fara inima! L-am prins! Hahahaha!!! (Asta sunt eu epuizata sa am creier)
Stii ce ma intreb? Aizawa il mai iubeste pe Roy? Daisuke o va mai iubi pe Mia muli timp? Cand o sa-si zica unu altuia "te iubesc" ? Dar Aizawa chiar il iubeste pe Daisuke? Sau doar isi bate joc, cum a spus ma devreme?
Sper ca totul sa fie bine. Vorba aceea: "In the end, everything will be ok. If it is not ok, well, it is not the end."
Nu mai stiu ce sa zic, deci voi incheia. Succes si inspiratie. Abia astept capitolul urmator.
Ja ne!
P.S. Daca v-a deranjat ceva din postul meu, PM si sterg.
[center]No winter lasts forever; no spring skips its turn.
I love spring anywhere, but if I could choose I would always greet it in a garden.[/center]
[center] [/center]
Adyna_45 multumim de comm. Daca vrei pe viitor poti sa ne spui ce nu-ti place ca sa schimbam sau ce altceva vrei tu sa ne dam seama ce nu facem bine. Multumim si cititorilor.
Capitolul 8- Declaratia
Daisuke dormea ca un prunc, iar Aizawa ii transmitea caldura corpului sau. Simtea respiratia tanarului adormit aproape de baza gatului sau, ii simtea bataile regulate ale inimii si decise ca era mai bine sa-l mute in pat. Il lua in brate usor pentru a nu il trezi si il aseza pe pat intinzandu-se langa el. Ii privi chipul dulce cu trasaturi inocente si adormi tinandu-l de mana.
O raza a lunii lumina dormitorul lor, iar stelele pareau ingerii care le faceau cu mana in stralucirea lor. Prin vis, Daisuke auzi strigatele infundate ale pictorului. Se trezi sa vada ce e cu acesta si il vazu zvarcolindu-se in pat transpirat si vorbind in somn.
- Aizawa, dragul meu, trezeste-te! spuse tanarul somnoros si speriat.
- Eu sunt! tipa pictorul trezindu-se si apoi incepu sa planga.
- Gata, e in regula. A fost un cosmar. Vino in bratele mele! ii zise tanarul.
Aizawa s-a lasat imbratisat de Daisuke si ii povesti de bolile mintale ale parintilor lui si de tot ce a fost nevoit sa suporte de la o varsta frageda.
Se intinsera inapoi in pat inconjurati de o liniste tulburata de suspinele pictorului si de indemnarea blanda a tanarului de a se calma: ‘Shh!’
Aizawa il ruga pe Daisuke sa se intinda si sa-si desfaca picioarele pentru a se pune comfortabil peste el. Acesta facu cum i s-a spus si si il saruta pe crestetul capului.
Aizawa isi ridica privirea spre tanar si il saruta. Durerea, placerea, suferinta, spaima, iubirea erau toate sentimentele pe care le simtea in acel moment le-a depus in acel sarut mult mai intim decat celalalte. Nu era nevoie ca pictorul sa-i spuna pentru ca Daisuke a simtit nevoia acestuia de a auzi doua cuvinte magice.
-Te iubesc, i-a spus tanarul.
Aizawa i-a multumit zambindu-i si l-a sarutat din nou. Dimineata i-a prins imbratisati. Se priveau lasandu-si ochii sa vorbeasca in locul lor, inimile isi trimiteau reciproc mesajele pe care buzele nu erau capabile sa le spuna cu atata sinceritate.
Pictorul il mai saruta odata pe obraz si pe frunte spunandu-i ca va reveni spre seara apoi pleca.
Aerul diminetii era racoros, iar faptul ca nu a dormit prea mult facea sa-i fie si mai frig.
Intra in casa incercand sa o evite pe Mia, care tocmai iesise de la un dus si era imbracata intr-o camasa de noapte scurta din dantela si matase.
-Unde ai fost pana la ora asta? Unde ai dormit? Unde e Daisuke? De ce….
-Daca nu taci in momentul asta te omor! Nu am nevoie de interogatorii si mai ales, nu am nevoie sa-ti aud vocea de mata calcata pe coada! ii spuse si pleca in camera de oaspeti pentru a se culca.
Orele au trecut cu o rapiditate fulgeratoare. Aizawa a mers sa faca un dus, s-a imbracat, a impachetat ceva intr-o plasa si a plecat din casa sub privirea furioasa a Miei.
Daisuke il astepta cu cina pregatita, apoi un drum de petale de trandafiri rosii i-a condus pana la baia inspumata inconjurata de lumanari parfumate. S-au jucat cu spuma, au baut vin unul din gura celuilalt.
S-au spalat reciproc, atingerile lor provocandu-le foc in inima, foc ce aprindea tortele din trupurile lor. Pictorul il lua in brate si ii sterse bine corpul, apoi il lua si il duse in dormitor complet dezbracat. Sub privirea curioasa si putin tematoare a tanarului acesta scoase o paleta de culori si o pensula din plasa adusa de el. Se puse peste tanar si incepu sa picteze pe pieptul sau. Pensula ii gadila pieptul si atingerea sa ii provoca mii de fiori. Daisuke a inchis ochii si si-s muscat buzele pentru a nu elibera sunetele provocate de excitatie. Cu ochii inchisi incerca sa ghiceasca locurile in care pensula il atingea si se lasa purtat in deriva de betia fiorilor din care il destepta apoi un sarut al pictorului numai ca sa-l afunde intr-un tempul abisal al placerii si iubirii.
Era el, Aizawa, pictorul ce putea reda pe o panza franturi din paradis sau peisaje apocaliptice, desenele sale te pot face sa auzi coruri de ingeri sau voci groase de demoni din cavouri, e el barbatul ce l-a facut sa se indragosteasca in doua zile, persoana a carei atingere il trimite pe tinuturi neexplorate de iubire si el va fii posesorul unor buze catifelate, dulci precum mierea, rafinate ca matasea si delicate ca florile, el este prezentul pe care il iubeste si de care se bucura si viitorul pe care il doreste.
Cand pensula inceta a se misca deschise ochii si analiza desenul de pe pieptul lui: era o semiluna in mijlocul unor flori de imortele si irisi.
-Stii ce simbolizeaza aceste flori? Il intreba pictorul.
Tanarul dadu din cap in semn ca nu.
-Imortele simbolizeaza dragostea eterna, iar irisii reprezinta un mesaj. Impreuna alcatuiesc mesajul ca te voi iubi pentru eternitate, iar noaptea in care noi am devenit un singur trup a fost o noapte cu semiluna. Te iubesc!
-Si eu, ii zise Daisuke.
Răspunsuri: 113
Subiecte: 2
Data înregistrării: Oct 2008
Reputație:
21
Zupi: 439 z
Am citit in timp ce beam ceai de fructe de padure, soc, lamaie, menta, zmeura si fructe exotice si ascultam Cinema Bizarre.
Vreau sa va zis ca povestea voasta imi lasa un sentiment neplacut uneori. De parca lipseste ceva. Acum mi-am dat seama ce lipseste: suspansul. Nu exista momentul ala in care nu stii ce se va intampla si abia astepti sa afli. E plat. Snur. Am inteles ca Aizawa e nebun, dar nu ati zis si in ce fel e nebun. Sufera de personalitate multipla? Daca da, nu o conturati prea bine. Daca nu, l-ati schimbat prea brusc. E prea dornic de iubire... de la demonul rece care a zis ca-si va bate joc de Daisuke l-ati transformat in persoana asta cam insipida care s-a indragostit in doua zile. De ce? Nu pot intelege. Stiu ca am zis ca vreau sa se indragosteasca de Daisuke, dar asta era scopul, sa ma tineti pe jar. Nu sa schimbati totul asa radical... Asa... nici nu stiu cum sa ma exprim.
Greseli nu prea am vazut (ma refer la cele de punctuatie/gramatica)... ce-i drept nici nu prea m-am uitat dupa ele... De la capitolul urmator o sa incep sa si vanez greselile (punctuatie/gramatica/ortografie). Pana atunci vedeti cum rezolvati problema cu personalitatea lui Aizawa. Personajul lui incepe sa devina plictisitor.
V-am spus, mi s-ar parea interesant daca ati incerca sa scrieti cate un capitol din perspectiva fiecaruia dintre ei (Daisuke si Aizawa).
Cam atat am avut de zis. Succes si inspiratie. Abia astept capitolul urmator.
Ja ne!
P.S. Daca v-a deranjat ceva din postul meu, PM si sterg.
[center]No winter lasts forever; no spring skips its turn.
I love spring anywhere, but if I could choose I would always greet it in a garden.[/center]
[center] [/center]
Răspunsuri: 234
Subiecte: 23
Data înregistrării: Oct 2008
Reputație:
315
Zupi: 4.591 z
Multumim de comm, de sustineri and so on... nextu's here si la multi ani pt anul nou, ne vedem in 2010~! ^___^
Capitolul 9 - Probleme
Era prea repede. Cu cateva zile in urma i-a spus in fata ca nu are valoare, apoi dupa bal cand a aflat cu cine s-a culcat a fost dezgustat si acu ii declara iubire, chiar una eterna.
Desi pe tanar il multumeste aceasta intorsatura de situatie, i se parea imposibila. De la indiferenta la iubire si in doar cateva zile? “Ceva nu e in regula.†isi spuse tanarul.
-Parca acum cateva zile ma urai cum se face ca ma iubesti acum? Intreba Daisuke
-Te iubesc de mult, de cand eram sotul lui Roy. Iti mai amintesti petrecerea dinaintea zilei in care mi-am inscenat moartea?
Tanarul a aprobat din cap.
-Sti ca atunci te-am strans in brate? continua pictorul.
-Da si apoi ai plecat si te-ai intors dupa cateva ore. Am crezut ca te-a deranjat ceva.
-Nu, am plecat sa-mi clarific gandurile, sa-mi astampar pofta de tine. Am iesit sa iau o gura de aer pentru ca in momentul in care ti-am simtit trupul in brate mi-a venit sa-i dau naibii pe toti, sa te intind pe masa din sufragerie si sa te sarut, ii marturisi Aizawa.
Parcurgea toate sentimentele si starile cu viteza luminii. De la uimire la stanjenire, de la bucurie la incertitudine.
“Cum a putut sa incerce sa-i desparta pe Roy si Sousuke daca ma iubea? De ce? Totusi, Roy l-a adorat.†Atatea intrebari carora era sigur ca Aizawa o sa le evite raspunsul nu faceu nimic altceva decat sa-i sporeasca incertitudinea si sa-l instraineze de pictor.
-Aizawa, te rog sa pleci. Vreau sa ma gandesc putin, ii spuse si aproape se razgandi vazand chipul umbrit de tristete al pictorului, care se imbraca in liniste deplina si pleca fara nici o privire in urma.
Tanarul merse la dus. Cu cateva clipe in urma era in bratele pictorului, afundat in spuma si acum era singur si amarat cu inima plina de intrebari fara raspuns si suspiciune.
Era miezul noptii. Pe cerul acoperit de nori grei si amenintatori furia furtunii trasa fulgere manioase, care pentru mai putin de o secunda luminau tot orasul facand copacii si castelele anglicane sa para fantome si monstrii uriasi. Dupa fulgere, norii zbierau ingrozitor la coliziunea lor. Privea pe geam si isi vedea parintii strigand la el exact ca in copilarie: “-Impostorule, tu nu esti fiul meu!†iar mama sa incerca sa-l taie crezand ca e vreun organ ce ii lipsea.
Se zvarcolea in pat plin de transpiratie si tipa, urla din rasputeri sa inceteze acele voci si sa nu mai vada acele imagini.
-Dumnezeule, Aizawa de ce tipi? Intreba Mia speriata, dar nu apuca sa mai zica nimic ca pictorul isi inclesta mainile in gatul ei. Orice secunda care trecea era tot mai chinuitoare pentru fata, care nu mai sputea sa respire si simtea ca i se ingroasa limba in gura. Cu ochii mariti de groaza horcaia zbatandu-se pentru a scapa din mainile lui Aizawa.
Il lovi pe acest intre picioare si tusi datorita lipsei de oxigen. Pe gat ii ramasera urmele rosii ale degetelor pictorului. Tremura de spaima si primul gand al sau a fost sa caute un numar in cartea telefonica. Dupa ce suna merse precauta in camera pictorului si il gasi balmajind cuvinte fara noima pe un ton implorator si infricosat. Statea cu genunchii stransi la piept si se legana fara sa clipeasca, privea oripilat un punct fix, iar zgomotele ce le scotea pareau un fel de mantra sau un supliciu de iertare. Se intoarse inapoi si spera sa gaseasca numarul lui Daisuke in telefonul lui Aizawa. Bucuroasa ca l-a gasit a inceput sa-l formeze, dar degeaba acesta nu raspundea.
- Haide Daisuke e important! Te rog, raspunde! Implora Mia strangand telefonul in mainile ce tremurau. Dupa mai multe incercari se lasa pagubasa si se aseza pe canapea privind fix ca si cum se gadea la ceva si de fapt nu se gandea la nimic.
Soneria usii o facu sa tresara. A deschis usa si in cateva clipe Aizawa a fost luat cu forta.
Nu stia sa se bucure sau sa ii para rau. Acum il putea juca pe deget pe Daisuke dupa bunul plac, pictorul nu mai putea nici daca ar vrea sa ii incurce planurile. Va reusi ce si-a propus asa cum a fost si pana acum, dar telefonul nu o lasa sa-si continue gandurile. Lua telefonul si vazu pe display numele tanarului. Zambi glorioasa si raspunse:
-Aizawa, ce s-a intamplat? De ce ai sunat? intreba tanarul.
-Nu e Aizawa, sunt eu Mia, zise ea si incepu sa planga teatral, s-a intamplat o nenorocire, sotul meu a innebunit si a incercat sa ma omoare fara sa-i fac nimic, continua ea.
-Unde e Aizawa? Cum se simte? Vreau sa-l aud.
Miei ii ramase in gat zambetul de mai devreme si chipul frumos i se schimonosi de furie.
“Cum isi permite imbecilul sa intrebe de Aizawa si nu de mine!†spumega ea in interior.
Capitolul 10- Agonia
Au trecut cateva luni de cand faimosul pictor Aizawa a fost inchis la ospiciu. Tanarul Daisuke a incercat de nenumarate ori sa-l viziteze, dar pictorul a refuzat sa-l vada, a incercat cele mai ortodoxe si neortodoxe metode de a se infiltra pentru a-si vedea iubitul, dar tot timpul a fost descoperit. S-a deghizat in calugarita si era sa fie si el internat, a sechestrat o asistenta si i-a luat hainele si s-a trezit dat in judecata si ar fi fost dispus sa se deghizeze pana si in celebru dragon chinezesc daca nu ar fi primit un bilet de la Aizawa care ii transmitea sa il lase in pace si sa nu-l mai caute. I-a fost greu sa se obisnuiasca, se simtea ca pestele la mal, ca un astmatic fara oxigen, ii lipsea forta vitala care il tinea in viata, ii lipsea gravitatia care l-a sustinut o perioada sa nu redevina tarfa Angliei, dar acum nu mai are nimic.
A cunoscut un alt tip de iubire inafara de cel oferit de Mia si tot ce a ramas din ea e o frantura la fel de marunta ca si o esarfa de matase ce se prinde in sarma ghimpata.
Oare e drept ca o persoana ce a gustat din plin din pocalul suferintei sa fie azvarlit in ghearele paroxismului, ale durerii? Nu isi putea imagina prin ce metoda va infrunta iar lumina zilei, cu ce ochii va privi apartamentul oferit de iubitul lui, cu ce forta va intampina o noua zi de maine.
Si pana la urma a ales cea mai distrugatoare cale si totusi cea care il rupea de realitate cateva ore.
LSD, ecstasy, amphetamine denumiri dupa denumiri, doze dupa doze asta era noua viata a lui Daisuke, un fost copil ce provine dintr-o familie influenta, un fost adolescent ce a suferit din iubire, un prezent ratat si un viitor pe care nu credea ca il va mai apuca.
Miezul noptii, o ora magica pentru indragostiti, palpitanta pentru demonologi si spiritisti, de vise pentru somnorosi si inca o ora in care Daisuke se autodistruge.
Imbracat complet in negru, cu parul dezordonat, cu pasii nesiguri intra intr-o camera semiobscura si priveste in jurul sau cu ochii incercanati noul sau amant, se apropie de el pentru a-i vedea trasaturile, avea o gura larga, buze subtiri, obrajii putin stafiditi, iar parul grizonat.
Aceasta il azvarli fara nici un cuvant pe pat si cu miscari agile si violente ii smulse hainele si ramase impietrit pentru cateva momente, timp in care Daisuke si-a desfacut picioarele pentru a-l lasa pe barbat sa-l patrunda. Vazand ca acesta nu se misca, tanarul l-a tras incet de mana, l-a pus in pat si l-a intins. S-a ridicat sa scotoceasca in buzunarul pantalonilor, a luat un pliculet pe care l-a desfacut si a imprastiat continutul pe pieptul barbatului. S-a pus peste el si-a apropiat chipul de piept si a inspirat praful alb, a asteptat cateva momente pana cand socurile din corp l-au determinat sa mangaie barbatul de sub el.
Dupa el a urmat altcineva, in ziua urmatoare a procedat la fel insa cu un alt barbat, care l-a atras in patima betiei si astfel drogurilor s-a alaturat si alcoolul.
Devenise o umbra intr-o lume in care persoana ce o iubea era intr-un spital de nebuni, nici drogurile nu-l mai ajutau sa uite, alcoolul nu-I mai era prieten si in curand toate acestea s-au razboit in trupul sau si l-au trimis intr-o camera de spital.
Suspect de ciroza, cu o pneumonie grava isi astepta sfarsitul sau o noua zi in care sa-si reia viciile. Privea crucea de la capul patului si incepu sa rada fiind sigur ca daca exista aceea “ chestie†nu stia nici cum sa o numeasca numita Dumnezeu de catre unii, Allah de altii, Budha si asa mai departe cu siguranta el nu era iubit de nici una din acele†chestiiâ€.
Satul de privirile compatimitoare ale medicilor, de cele avare ale asistentelor obisnuite sa primeasca o mica atentie sau chiar asteptand sa primeasca isi scoase acul de la perfuzie din mana si fugi imbracat in camasa de spital. De graba nici nu sesiza stropii mari si reci de ploaie pana ce acestia nu au cazut pe obrajii palizi si supti. Frigul si ploaia aveau sa-i agraveze pneumonia, dar nu ii pasa, voia sa alerge sa lase totul in urma sa, sa urle si tipatul sau sa induplece zarea si pamantul sa se despice si sa-l primeasca in anonimatul sau, voia sa planga cu lacrimi mai dese ca stropii de ploaie si sa rada ca un nebun fara motiv sau rost in viata.
S-a asezat pe o banca si lipsa drogurilor a inceput sa se simte, corpul ii era cuprins de spasme, gura i s-a inclestat si in sunete nedeslusite isi dadea ochii peste cap.
Cazu la pamant si se zvarcolea ca in crizele de epilepsie si nimeni nu era acolo sa-l ajute.
Nu mai simtea cimentul rece si ploaia ce ii biciuia chipul si nici frigul ce ii afecta plamanii.
Era noapte si totul era imbibat in apa ploii ce nu avea de gand sa se opreasca pana nu transforma totul intr-o stare lichida, masinile evitau acel loc in care zacea trupul unui tanar pe jumatate mort.
Sa fie soarta, sa fie destin, sa fie pedeapsa pentru greselile comise sau un simplu fapt facut cu mainile sale ce il puteau trimite in dimensiunea mortii?
Batai slabe de inima, vorbe de demult, sunete ascutite si greu de definit se invarteau in mintea confuza a tanarului si in curand linistea astupa acele glasuri provenite din cavouri ale caror capace scartaiau lugubru.
Răspunsuri: 113
Subiecte: 2
Data înregistrării: Oct 2008
Reputație:
21
Zupi: 439 z
Bine, ma sperie. De ce a facut Aizawa asa ceva? Nu pot pricepe! E peste puterile mele! Parca il iubea... stii, incep sa urasc schizofrenicii. Adica... nu se presupune ca trebe sa isi schimbe personalitatea, nu mintea? Adica... nu stiu, perosnalitatile lui/ei ar trebui sa se cunosca intre ele cum ar veni... si sa se respecte una pe alta, nu? Ok... deci luam si noi un numar: 2. Aizawa are doua personaliati: una il iubeste pe Daisuke dintotdeauna, una il uraste, nu? Dar ar trebui sa se influenteze una pe alta si cum se presupune ca dragostea e mai puternica decat ura, a doua personalitate va incepe ca-l iubeasca pe Daisuke de asemenea, nu?
Trecand peste ce aberez eu acum, love_anime, ai greseli de punctuatie. Multe. Promit ca de data viitoare cand postezi, o sa critic la sange. Acum imi e lene...
Cam atat am avut de zis... nu prea multe idei... scuze!
Abia astept continuarea.
Ja ne!
P.S. Daca v-a deranjat ceva din postul meu PM si sterg.
[center]No winter lasts forever; no spring skips its turn.
I love spring anywhere, but if I could choose I would always greet it in a garden.[/center]
[center] [/center]
|