22-01-2011, 11:27 PM
Disclaimer: Nu deţin nici un personaj din animeul Bleach DN şi nu fac profit de pe urma acestora
Hei, am scris ficul asta mai de mult si acum m-am decis sa continui cu urmatoarul capitol. Am mai multe capitole si s-ar putea sa gasiti si cateva greseli de ortografie.
Capitolul I
In umbara iubirii
Draga jurnalule, azi iti voi povestii o intamplare pe care nu as putea sa o uit nici daca as vrea. O intamplare trista dar si fercita. Imposibil de inteles pentru un om de rand. Chiar si in cele mai negre momente care au urmat si care urmeaza, aceasta amnintire ma va consola mereu.
Vazand cum raza de soare se reflecta in geamul cu sticla oglinda, stau si ma gandesc la momentul tristetii mele. De aici incepe partea trista o povestii.
Stateam si priveam pe geam, la luna plina care ma orbea cu lumina ei puternica. Acolo unde eram era numai noape, deloc zi. Imi era foame si somn dar, nu bagam in seama, ma gandeam doar la trecut si la greseala pe care am facut-o.
Doua secunde mai tarziu, usa din spatele mesu se deschise. M-am intors incet si am inghitin in sec. Era o umbra, nu puteam sa vad bine cine se ascunde in spatele umbrei dar stieam ca nu imi vrea raul. Vocea lui rece imi era conoscuta darn nu imi aminteam. Undeva in spatele acestei privelistii se afa o inima calda. Cel putin… asa credeam eu.
- Iti este foame? Intreba baiatul din umbara, cu o voce nepasatoare si insensibila.
- Ah, um… pai… si nu am terminat de spus ce aveam de spus pentru ca a facut un pas inapoi si a plecat pe coridor.
- Asteapta aici. Voi veni imediat sa iti adcu ceva de mancae.
Ma simteam inr-un fel usurata dar si ingrijorata pentru soarta mea… . Umbra a aparut din nou, se apropia incet de mine. Se apleca incet caci eu stateam in genunchi sa ma uitam la geam. Dupa ce ajunse la nivelul meu ma apuca de mana si ma radica cu grija.
- Vino dupa mine. Imi soptii incet si cu grija.
Ma luase de mana si ma plimba pe coridor, coridorul era foarte lung si frumos aranjat. Ne-am oprit ceva mai departe de camera din care am plecat. Baiatul misterios scoase o cheie din buzunar si deschuie usa cu grija.
Intoarse fata spre mine si imi ridica mana. Imi puse cheia in mana facand semn ca aici va fi noua mea camera. Prima data cand i-am vazut fata acelui "inger". Avea parul negru, pana la gat, ochii verzi si pielea alba.
- Sper sa te simti bine aici. Sper ca iti place mai roz. Imi spuse el cu calm. Fara sa ii pese probabil de ce cred eu.
- Desigur! Cine nu s-ar simti bine intr-o camera ca asta?! Raspund eu tavalindu-ma pe patul roz, frumos aranjat.
Cand deschid ochii acel baiat nu mai era acolo. Nu ma ingrijorez pentru ca totusi eu eram aici prizoniera. Un minut mai tarziu, inta in camera mea o masa foarte lunga cu fel de fel da mancare pe ea. Si dupa ea si baiatul de mai inainte.
-Whaa! Toate astea sunt pentru mine? Intreb eu curioasa si infometata.
-Da, sunt pentru tine. Mananci ce vrei, cat vrei. Imi raspune el foarte nepasator si ca de obicei, rece.
Dupa ce a lasat toate la locul lor se indrepta spre usa.
-Stai… ii spun eu rosiind putin. Care e numele tau?
- Nu stiu de ce te-ar interesa dar, daca vrei sa il stii… Numele meu este Ulquiorra Cifer.
- Ah, mutumesc Ulquiorra-sama.
Fara sa zica nimic pleca mai departe, fara interes, si fara rusine. Imediat dupa, m-am pus pe mancat, am mancat la greu. M-am intins pe pat gandindu-ma la frumosul "Inger".
"Te-ai indragostit de el, recunoaste." Imi spunea vocea din capul meu pe care obisnuiesc sa o numesc 'Hime, venind de la numele meu.
"Ce? Nu! Nu am spus asta, eu…doar…un…ah…"
"Te porti ca si cum ai fi indragostia, negi totul. Abea astept sa auda Ichigo asta."
- Ce rea esti proasto! Fara sa imi dau seama am spus asta cu voce tare. Exact in momentul in care Cifer a intrat in camera mea. M-am facut toata rosie… nici nu mai sitam ce sa spun.
"He, He, ai facuto de oaie Orihime. Sa vad cum o mai scoti la capat…" Imi spune "Hime cu rautate.
"Taci idioata mica, ai facut destule." Ii spun eu cu dispret.
- Iti spun, nu e cea ce pare… eu doar… . Incercam sa indrept situatia insa nu reuseam deloc.
- Nu imi pasa ce faceai. Ai terminat masa? Ma intraba el distand, cum obisnuieste.
- D…Da. Spun printre dinti si foarte timida.
- Mai bine schimbate, gasesti niste haine in dulap. Apropo, imi cer scuze ca t-am intrerupt, data viitoare am sa bat la usa. Daca mai ai nevoie de ceva sa imi spui, sunt cu 3 camere la stanga. Imi tot spunea el, am pierdut sirul pe la "gasesti haine in dulap".
- Bine. Asa am sa fac. Spun asta dand din cap in semn de aprobare.
Din nou il vedeam cum isi intorcea privirea spre usa si pasea incet pentru a nu face zgomot. Char ma indragosteam de el in fiecare minut in care il vedeam, tot mai mult insa nu vroiam sa recunosc in fata lui 'Hime. M-am trantit pe pat incercand sa ma gandec la ceva ce sa imi iau gandul de la el… dar atunci mi-am amint ca ar trebuii sa ma schimb. Deschid incet dulapul si raman cu gura cascata. Pe rafturi erau tot felul de haine de casa si pentru evenimente speciale. In partea cealalta stateau cateva haine atarnate pe umeras. Cat despre partea de jos, era o plasma cam cat peretele dulapului asezata jos cu niste ornamente dragute. Langa acea plasma isi facea loc telecomanda si un bletel pe care scriea "Prindem 100.000.000 canale, vizionare placuta!". Am ramas uimita de minunata camera in care am fost cazata. Nimic nu ma mai surprindea aici. Am deschis usa de la baie si, am ramas socata, era o cada asa mare ca te puteai inneca in ea. Mai incolo era si o cabina de dus, chiuveta si wc nu mai zic… Eram in paradis!
Hei, am scris ficul asta mai de mult si acum m-am decis sa continui cu urmatoarul capitol. Am mai multe capitole si s-ar putea sa gasiti si cateva greseli de ortografie.
Capitolul I
In umbara iubirii
Draga jurnalule, azi iti voi povestii o intamplare pe care nu as putea sa o uit nici daca as vrea. O intamplare trista dar si fercita. Imposibil de inteles pentru un om de rand. Chiar si in cele mai negre momente care au urmat si care urmeaza, aceasta amnintire ma va consola mereu.
Vazand cum raza de soare se reflecta in geamul cu sticla oglinda, stau si ma gandesc la momentul tristetii mele. De aici incepe partea trista o povestii.
Stateam si priveam pe geam, la luna plina care ma orbea cu lumina ei puternica. Acolo unde eram era numai noape, deloc zi. Imi era foame si somn dar, nu bagam in seama, ma gandeam doar la trecut si la greseala pe care am facut-o.
Doua secunde mai tarziu, usa din spatele mesu se deschise. M-am intors incet si am inghitin in sec. Era o umbra, nu puteam sa vad bine cine se ascunde in spatele umbrei dar stieam ca nu imi vrea raul. Vocea lui rece imi era conoscuta darn nu imi aminteam. Undeva in spatele acestei privelistii se afa o inima calda. Cel putin… asa credeam eu.
- Iti este foame? Intreba baiatul din umbara, cu o voce nepasatoare si insensibila.
- Ah, um… pai… si nu am terminat de spus ce aveam de spus pentru ca a facut un pas inapoi si a plecat pe coridor.
- Asteapta aici. Voi veni imediat sa iti adcu ceva de mancae.
Ma simteam inr-un fel usurata dar si ingrijorata pentru soarta mea… . Umbra a aparut din nou, se apropia incet de mine. Se apleca incet caci eu stateam in genunchi sa ma uitam la geam. Dupa ce ajunse la nivelul meu ma apuca de mana si ma radica cu grija.
- Vino dupa mine. Imi soptii incet si cu grija.
Ma luase de mana si ma plimba pe coridor, coridorul era foarte lung si frumos aranjat. Ne-am oprit ceva mai departe de camera din care am plecat. Baiatul misterios scoase o cheie din buzunar si deschuie usa cu grija.
Intoarse fata spre mine si imi ridica mana. Imi puse cheia in mana facand semn ca aici va fi noua mea camera. Prima data cand i-am vazut fata acelui "inger". Avea parul negru, pana la gat, ochii verzi si pielea alba.
- Sper sa te simti bine aici. Sper ca iti place mai roz. Imi spuse el cu calm. Fara sa ii pese probabil de ce cred eu.
- Desigur! Cine nu s-ar simti bine intr-o camera ca asta?! Raspund eu tavalindu-ma pe patul roz, frumos aranjat.
Cand deschid ochii acel baiat nu mai era acolo. Nu ma ingrijorez pentru ca totusi eu eram aici prizoniera. Un minut mai tarziu, inta in camera mea o masa foarte lunga cu fel de fel da mancare pe ea. Si dupa ea si baiatul de mai inainte.
-Whaa! Toate astea sunt pentru mine? Intreb eu curioasa si infometata.
-Da, sunt pentru tine. Mananci ce vrei, cat vrei. Imi raspune el foarte nepasator si ca de obicei, rece.
Dupa ce a lasat toate la locul lor se indrepta spre usa.
-Stai… ii spun eu rosiind putin. Care e numele tau?
- Nu stiu de ce te-ar interesa dar, daca vrei sa il stii… Numele meu este Ulquiorra Cifer.
- Ah, mutumesc Ulquiorra-sama.
Fara sa zica nimic pleca mai departe, fara interes, si fara rusine. Imediat dupa, m-am pus pe mancat, am mancat la greu. M-am intins pe pat gandindu-ma la frumosul "Inger".
"Te-ai indragostit de el, recunoaste." Imi spunea vocea din capul meu pe care obisnuiesc sa o numesc 'Hime, venind de la numele meu.
"Ce? Nu! Nu am spus asta, eu…doar…un…ah…"
"Te porti ca si cum ai fi indragostia, negi totul. Abea astept sa auda Ichigo asta."
- Ce rea esti proasto! Fara sa imi dau seama am spus asta cu voce tare. Exact in momentul in care Cifer a intrat in camera mea. M-am facut toata rosie… nici nu mai sitam ce sa spun.
"He, He, ai facuto de oaie Orihime. Sa vad cum o mai scoti la capat…" Imi spune "Hime cu rautate.
"Taci idioata mica, ai facut destule." Ii spun eu cu dispret.
- Iti spun, nu e cea ce pare… eu doar… . Incercam sa indrept situatia insa nu reuseam deloc.
- Nu imi pasa ce faceai. Ai terminat masa? Ma intraba el distand, cum obisnuieste.
- D…Da. Spun printre dinti si foarte timida.
- Mai bine schimbate, gasesti niste haine in dulap. Apropo, imi cer scuze ca t-am intrerupt, data viitoare am sa bat la usa. Daca mai ai nevoie de ceva sa imi spui, sunt cu 3 camere la stanga. Imi tot spunea el, am pierdut sirul pe la "gasesti haine in dulap".
- Bine. Asa am sa fac. Spun asta dand din cap in semn de aprobare.
Din nou il vedeam cum isi intorcea privirea spre usa si pasea incet pentru a nu face zgomot. Char ma indragosteam de el in fiecare minut in care il vedeam, tot mai mult insa nu vroiam sa recunosc in fata lui 'Hime. M-am trantit pe pat incercand sa ma gandec la ceva ce sa imi iau gandul de la el… dar atunci mi-am amint ca ar trebuii sa ma schimb. Deschid incet dulapul si raman cu gura cascata. Pe rafturi erau tot felul de haine de casa si pentru evenimente speciale. In partea cealalta stateau cateva haine atarnate pe umeras. Cat despre partea de jos, era o plasma cam cat peretele dulapului asezata jos cu niste ornamente dragute. Langa acea plasma isi facea loc telecomanda si un bletel pe care scriea "Prindem 100.000.000 canale, vizionare placuta!". Am ramas uimita de minunata camera in care am fost cazata. Nimic nu ma mai surprindea aici. Am deschis usa de la baie si, am ramas socata, era o cada asa mare ca te puteai inneca in ea. Mai incolo era si o cabina de dus, chiuveta si wc nu mai zic… Eram in paradis!
© Hachiyuki - deviantArt