Click ÅŸi Boom

[Teh]

Mulţumim enorm tuturor pentru comentarii, aprecieri şi alte cele ! Ne bucurăm că ne urmăriţi ficul şi sper să continuaţi să o faceţi :X ăh, am venit cu următorul capitol.
Lecutră plăcută!

Capitolul 29

- Trebuie să rezolvăm cumva cu tatăl tău, Cryss.
Am adăugat eu pe un ton ceva mai calm decât cel de mai devreme. Trecuseră aproximativ două săptămâni de când războiul se terminase. Vânătorii erau încă într-o relaţie extraordinară cu noi, vampirii. Făcuseră un pact cu vârcolacii prin care îi puteau ţine destul de departe. Cel puţin pentru o perioadă de câţiva ani. Douăzeci – treizeci, să zicem. Până ce va fi , cel mai probabil, schimbată şi a doua generaţie de la conducere. De atunci, nu ştie nici dracu ce va mai fi. Nu că mi-ar fi păsat , aveam probleme mult mai importante acum. Discutasem şi în urmă cu două zile despre cum că ar trebui să îi spunem familiei sale despre relaţia noastră. Îmi acceptase cererea în căsătorie iar eu voiam să terminăm mai repede cu toată treaba aceasta.
Da, să ştie odată toată lumea ce era cu noi şi să ne accepte – sau nu . Mie nu îmi păsa. Poate pentru că eu nu aveam familie. Adică, nu aveam. Însă ea, avea. Aşa că trebuia să iau în considerare şi asta . Ţipasem mult unul la celălalt şi subiectul acesta ne iritase destul de profund. Cu o zi în urmă cedasem eu, dat fiind că se simţise rău pe seară şi am decis că eram prea inuman. Ok, doar pe jumătate având în vedere că eram şi vampir.
Acum adoptasem tonul cald şi blând, înţelegător. Tocmai pentru a o face să priceapă faptul că nu ne puteam ascunde toată viaţa. O ştia şi ea.
- Da Jack. Åžtiu. Åži totuÅŸi!
Îşi ridicase puţin tonalitatea vocii iar eu am luat-o în braţe.
- O să rezolv eu.
Adăugând asta, m-am desprins de ea şi am mers să fac un duş. M-a urmat dar am închis uşa la baie şi mi-am văzut de treabă. După ce am fost echipat – destul de reprezentabil, m-am convins că eram destul de pregătit pentru a-mi înfrunta socrul.
Dânduşi ochii peste cap, Cryss adăugă.
- Nu o să fie de acord niciodată.
Oftă, lăsându-şi privirea în jos şi ştiam că era dezamăgită şi tristă. Cum , cel mai probabil, cei doi bărbaţi cei mai importanţi din viaţa ei urmau să se certe. Sau să aibă un conflict destul de puternic. Nici nu apucase să renunţe la funcţia sa de vânător, dar nici nu îi cerusem aşa ceva. Nu aveam niciun drept să o fac. Şi apoi, ce mai conta?
Azi urma să merg şi să îl informez pe bătrânul ăla cum stăteau lucrurile, dacă avea să fie sau nu de acord, era treaba dumnealui. Iar eu urma să fac exact ceea ce îmi dicta inima asta.
Mda, şi eu posedam una. Aşa ca toată lumea. Umană , măcar pe jumătate. Am luat-o iar între braţele mele pe roşcată, şi mi-am apropiat buzele de urechea sa dreaptă. Lingând-o, am muşcat uşor cu dinţii şi aceasta a scos un mic geamăt. Am sărutat-o, buzele noastre atingându-se şi unindu-se, aşa cum o făceau adesea. La fel cum şi ticăitul inimilor noastre se accelerase, un sentiment obişnuit – poate? Dar de care nu mă putusem şi nici nu reuşeam să mă desprind, satur sau plictisesc.
Şi nu, nici nu îmi doream aşa ceva. Practic imposibil şi irevocabil. Mai degrabă voiam să o am pentru mine pentru eternitate. Chiar dacă nu aveam să trăim aşa. Mă mulţumeam şi cu o viaţă lungă şi liniştită – sau mai puţin calmă.
- Am plecat.
Am zis într-un final zâmbindu-i şi alintându-i unul dintre obraji. Închise ochii, lăsându-se mângâiată iar eu am sărutat-o uşor pe frunte.
- Dacă te mai îngrijorezi atât, o să mă simt ca dracu.
Adăugasem pe tonul acela jucăuş şi pe care îl foloseam când o tachinam. Am primit un cot în stomac şi aceasta s-a depărtat spre bucătărie. Înainte ca eu să dispar pe uşă, aceasta a strigat.
- Jack, cretinule! Dacă nu rezolvi problema cu tatăl meu şi nu îl faci să priceapă, să ştii că nu te mai primesc în casa asta!
A trântit uşa şi eu ştiam că îşi revenise din starea aceea de depresie. M-am mulţumit cu un zâmbet, pe care ea nu l-a mai putut zâri, şi am ieşit din apartament.

Drumul până la reşedinţa Van Helsing a fost liniştit şi uşor. M-am bucurat de el punându-mi fiecare gând în ordine şi încercând să îmi găsesc cuvinte potrivite pentru a mă exprima. Căci trebuia să fiu convingător, măcar pentru a-l face să nu o dea la o parte pe Crysstal. Ştiam cazuri în care părinţii acţionau fără pic de raţiune fie şi de la motive mai puţin importante decât acesta , cel pe care îl deţineam eu şi iubita mea roşcată.
Era prea greu să mă gândesc la toate astea şi iar m-am întrebat când devenisem atât de îngăduitor şi blând, plin de iubire faţă de o asemenea fiinţă. Una atât de specială care mă iubea, şi ale căror sentimente erau atât – dar atât de împărtăşite. Să fim împreună nu mai părea un vis, ştiam că urma să fie realizat.
Ne doream prea mult unul pe celălalt şi fericirea, cu sau fără ocolişuri, era scrisă pentru noi. Aşa cum o zisese şi Zalux ultima dată când ne vizitase : „ Dacă aş fi fost om, mi-ar fi plăcut să fiu creat din voi doi, o personalitate îmbinată cu acest curaj şi această dragoste , pe care o dovediţi fără ruşine. Aşa ştiu că aş fi putut fi fericit, fie şi dacă eram singur . Chiar dacă asta nu e posibil. ” . Era într-unul din momentele lui mai deprimante, în care păstra zâmbetul trist. Nu dura decât maxim un minut. Regreta faptul că nu putea avea sentimente atât de adevărate, am crezut eu.
Filozofasem destul şi în clipa în care am ajuns în faţa casei tatălui lui Cryss, mi-am zis că nu e nevoie să fac prea mult tam-tam. Nu era necesar. Putea să accepte sau nu, aveam să îmi expun părerea într-un mod amical, uşor ireproşabil şi frumos. Aşa cum trebuia să se comporte un ginere cu viitorul său socru. Nu era aşa greu; îmi plăcea să mă încurajez. Hei, nu aveam nevoie.
Eram destul de hotărât aşa că am alungat orice de emoţie posibilă şi am intrat, fiind condus de o servitoare în grădina din spatele casei. Se lăsa uşor seara, însă soarele încă nu dispăruse. Urma doar să se aşeze în locul său de odihnă nocturn, destul de curând.
- Domnule Van Helsing, sunteţi căutat.
A menţionat servitoarea pe un ton calm şi puţin ridicat, docil. L-am văzut în depărtare pe Richard, poziţionat pe o scară . Era foarte lungă şi era poziţionată pe casă, unde am văzut că aranja ceva. Cred că era o cameră de filmal, nu am vrut să dau atenţie detaliilor. S-a uitat spre noi, a zâmbit şi şi-a continuat treaba.
Angajata a plecat de acolo, în timp ce eu îndrăzneam să mă apropi de scară. Nu făcusem decât doi paşi atunci când s-a mişcat şi trupul lui Richard se apropia rapid de sol. De fapt, în acea parte era ciment, o singură căzătură ca a lui îi putea aduce moartea.
Şi calea liberă spre roşcată.
Fără ca cineva să se opună.
Da , să moară. Aşa aveam să scap de el odată pentru totdeauna şi nu trebuia să îl înfrunt. Şi chiar aveam curaj să o fac dar era al dracului de jenant pentru mine. Fără familie sau tată, dracu nu mă învăţase cum să vorbesc în aceste situaţii.
Nu eram un vampir chiar atât de rău şi cu siguranţă nu eram o fiinţă umană lipsită de suflet. Aceste gânduri perfide mi-au trecut prin minte în secundele în care m-am deplasat spre acea scară, am prins trupul lui Van Helsing şi l-am lăsat uşor la pământ, salvându-i viaţa.
Ştiam ce înseamnă această persoană pentru iubita mea, sau bănuiam. Ar fi durut-o profund dacă ar fi murit. Şi probabil m-ar fi dispreţuit, ştiind că eram acolo şi aş fi putut face ceva pentru el . În schimb, eu nu simţeam nimic pentru el. Poate puţin respect şi consideraţie. A zâmbit rezervat şi oarecum jenat de situaţia penibilă în care ne aflam. Eu purtam azi un costum negru ( nu , nu îmi plăcea. ) dar acesta era îmbrăcat lejer .
- Jack, se pare că îţi îndatorez viaţa. Mulţumesc, pofteşte în casa mea . O să vorbim acolo despre motivul pentru care mă vizitezi. Există unul, nu?
Adăugă scurt, făcând pauze uşor considerabile între propoziţiile sale. Eu mai degrabă am purtat o expresie rece, respectuasă şi politicoasă. Chiar m-am mirat pentru faptul că aveam într-adevăr o asemenea faţă, dar m-am mulţumit să mă gândesc mai bine asupra subiectului pe care urma să îl discutăm.
- Există domnule Van Helsing. Este o problemă serioasă , dacă îmi permiteţi să o numesc aşa. Aveţi timpul şi dispoziţia necesară pentru a mă asculta?
Uau . Asta suna cu adevărat formal. Mi-am abţinut râsul. Am văzut că a dat din cap şi mi-a făcut semn cu mâna să îl urmez. Aşa am şi făcut, intrând în casă după acesta.
Îi mai vizitasem casa şi cu alte ocazii aşa că nu m-am mirat de faptul că sufrageria arăta la fel. M-a îndemnat să mă aşez pe un fotoliu şi el a făcut acelaşi lucru. Curând ne-au fost servite câte o băutură şi ceva de mâncare. Nu le-am luat în seamă.
A scos un trabuc şi mi-a înmânat şi mie.
- Fumezi?
- Nu .
Am zis rece dar am agăugat repede ceva, amintindu-mi de „ politeţuri” .
- Mulţumesc.
A dat din umeri scoţând un chicot.
- O să o faci. Stai doar să te însori.
Da, foarte interesant. Dar cred că m-ar omorî Cryss cu tot cu ţigara dacă aş face asta în apartamentul nostru. Încă îmi amintesc de crizele pentru un simplu perete puţin zgâriat la nervi. Ok, era dărâmat dar ... s-a reparat! Ce atâta caz.
- Este curios faptul că aduceţi asta în vorbă, domnule Richard. Chiar despre acest subiect venisem şi eu să discut cu dumneavoastră.
A ridicat sugestiv din sprâncenele groase. Ha-ha-ha! Acu’ partea mai grea. Fusesem calm şi oarecum încruntat atunci când o zisesem, încercând chiar eu să îmi abţin amuzamentul şi o oarecare ... ok, teamă. Urma probabil să fiu dat afară în şuturi.
Am tras aer adânc în piept .
- Ce vrei să spui cu asta, Jack?
Se schimbase atmosfera. Nu era acum doar politicos, ci şi crud. Ah, da. Băi, acesta era cuvântul. Dorea să fie acum nemilos , să îmi arate faptul că era superior.
Deci , îmi va da bătăi de cap.
- Ziceam doar că am venit aici să vorbim despre „ căsătorie” şi „ relaţii” , domnule.
A pufnit într-un râs falsat.
- Îmi pare rău, dar eu sunt deja însurat.
Asta m-a făcut şi pe mine să râd , chiar şi în această situaţie încordată. Nu ştiu cum , dar aşa s-a întâmplat. Am încercat să mă abţin, reuşind doar după câteva secunde zgomotoase.
- Desigur. Nu vorbeam despre asta. Ci despre mine şi fiica dumneavoastră, cu care sunt de o perioadă. Aş dori să o iau de soţie. Şi..
M-a întrerupt. Se vedea că se enervase chiar mai tare decât înainte, acum că înţelegea despre ce tot pălăvrăgeam eu. Îşi schimbase chipul, fiind plin ( oo, dar foarte plin ) de furie. Mai avea puţin şi îmi rupea capul, dacă îi permitea ceva să o facă, acum era ocazia. Vedeam în ochii lui ceva ciudat, poate că aia însemna moartea mea.
- Ar trebui să îmi explici mai bine cele zise, Jack. Căci sper, sper din tot sufletul, că nu este ceea ce tocmai am auzit şi interpretat. Chiar îmi păreai un tânăr respectabil, responsabil şi cu care puteai purta discuţii interesante. Ca şi vampir. Şi acum, vii cu asemenea non-sensuri la mine. Explică-te.
Tonul îi era ridicat. Oh, ce schimbare . Şi vorbea foarte repede. Se ridicase de pe fotoliu şi asta m-a făcut şi pe mine să urmez acest ritual. Eram musafir, şi totuşi mă simţeam ca un intrus.
- Oh , este adevărat ceea ce tocmai am spus, domnule. Şi nu retrag, vreau să mă căsătoresc cu Crysstal. Ştiu că sunt vampir, pe jumătate – subliniez asta , şi mai cunosc şi faptul că ne iubim. Ce este în neregulă? Nu vă faceţ griji, nu plănuiesc să mă apuc de fumat.
Dacă atmosfera ar fi fost altfel, ar fi râs. Căci eu deja scosesem un mic zâmbet sarcastic la adăugarea acelei ultime propoziţii. Asta , pe el, nu l-a încântat. Nici că îmi mai păsa în această clipă.
- Nu. Nu o să accept aşa ceva. Fata mea! Unica mea fiică, tot ceea ce am mai scump să se mărite cu tine! Cu tine! Un vampir, pe jumătate sau nu, o creatură care bea sânge şi face rău oamenilor. Fără titlu. Fără nimic în socitate. Cum se va numi fata mea? Doar Crysstal, aşa cum tu eşti doar Jack. Da, o va chema Cryss Vampirul ? Nu prea cred!
Vai, vai! Ce discurs emoţionant. M-a enervat faptul că mă trata ca pe o scursură. Era şi el furios, spumega aş putea spune. Gesticula şi se rotea prin cameră, privindu-mă sfidător. O iar eu nu mă puteam abţine. Vrusesem să fiu politicos şi drăguţ şi să mă considere un ginere de treabă. Asta până ce am realizat că nu dorea să aibă pe cineva ca mine în prajmă.
Acum să îl scot din visare.
- Da, desigur. Nu am un nume? Ba chiar am unul, domnule Richard. Aşa cum dumneavoastră vă numiţi Van Helsing, aşa şi eu posed un nume de familie. Nu sunt un renegat, chiar dacă nu l-am folosit. Sunt acceptat de socitate, nu sunt bolnav şi nici nu îi voi transmite ceva ficei dumneavoastră. Doar o iubesc şi vreau să avem un cămin împreună. Ce e greşit în asta? O să o fac oricum, cu sau fără aprobare.
S-a încruntat şi mai tare văzând că îl înfrunt.
- Crysstal – Crysstal a mea, comoara mea, nu o să accepte niciodată aşa ceva. Pentru că eu sunt tatăl ei, ajunge doar o rugă din partea mea şi va renunţa la tine, vampirule.
Uau şi asta era o ameninţare? Vai dar tremuram! Am început să râd la aceste vorbe.
- Doar încercaţi. Nu mă deranjează.
Când am spus asta, am observat că cineva mai intrase în încăpere şi ne privea curioasă, Doamna Van Helsing. Am înclinat politicos din cap şi am salutat-o.
- Ce se întâmplă?
A spus aceasta nemulţumită şi îngrijorată. Privirea ei era blândă, adresată soţului său.
- Draga mea, acest vampir doreşte să o ia în căsătorie pe scumpa ta fiică. Ce părere ai de asta? O glumă proastă, nu-i aşa?
Se uitase la mama roşcatei mele câtă vreme a spus asta, şi întorcându-se spre mine, păstrându-şi expresia plină de repulsie, zise:
- Nici nu ştiu cum a avut curajul să vină aici pentru aşa ceva!
Atunci a început ca sângele să îmi fiarbă şi mai tare în vene, credeam că urma să explodez. Mai ales după ce a mai aruncat nişte sare pe rană.
- Poate în orice clipă să îşi piardă controlul şi să ne ucidă, să ne sugă sângele!
Apelase la jigniri pentru a mă face să mă îndepărtez de fata lui. Nicio şansă. Am ripostat, încercând să par calm. Nu ştiu cât mi-a reuşit.
- Îmi sunteţi dator , domnule Van Helsing. Fie că doriţi sau nu, aceasta nu mai este treaba mea. Dacă nu m-aş fi aflat eu azi aici, probabil aţi fi fost mort – sau în cel mai bun caz, în comă. Şi asta ar fi fost dureros, nu-i aşa? Dacă eram o fiinţă fără suflet, vă puteam lăsa să vă găsiţi sfârşitul acolo. Nu am făcut-o; asta nu mai contează. Am cerut un singur lucru, să nu vă opuneţi la ceea ce tocmai am cerut. Nu îmi pasă de binecuvântare, sau orice altceva –deşi pentru Cryss ar fi ceva minunat. Vreau doar să ne lăsaţi să fim împreună, căci vom fi oricum –dar este mai bine aşa.
Nu am spus aceste vorbe repede, ci cu calm. Aşa cum îmi propusesem. Făcând pauze şi , exact aşa cum trebuia, plin de intonaţie şi politeţe.
Doamna Van Helsing vorbi chiar înainte ca soţul ei să poată riposta.
- Este adevărat că i-ai salvat viaţa?
Întrebă nesigură şi fără umbră de speranţă. Am clătinat din cap. Ochii i-au strălucit.
- Dragă, cred că ar trebui să discutăm mai mult despre asta. Nu crezi?
- Nu!
Fu răspunsul promt la acele vorbe dulci. Asta m-a enervat iar.
- Dacă mă scuzaţi, eu o să mă retrag,. Îmi sunteţi dator şi om de cuvânt. Nu ca mine, un biet bărbat care nu îşi spune numele de familie.
Am zâmbit, am mers spre soacra mea şi i-am prins mâna, sărutând-o.
- La revedere doamnă.
Zicând asta pe un ton cald, m-am întors şi am decis să plec. Înainte de a ieşi din încăpere, i-am anunţat :
- Jack Wellfor, acesta este numele meu întreg.

După ce am ieşit am plecat spre apartament. Mi-era teamă de reacţia pe care urma să o aibă Crysstal. Nu voiam să sufere.

[Yaku-chin]

Hello

Deci e un capitol marfa.extra marfa.super tare deci e magnific.Mi-a placut enorm de mult, a fost superb. Si ma bucur ca si iubirea vietii mele :Zalux a avut si el o replica:))macar a existat una acolo,in treaca:X din tot capitolul faza cu Cryss vampiru Doamne a fost penala, ultra penala, am ras de nu mai puteam, imi dadeau si lacrimile.
Dar ce tata mai are si Crysstal serios:)) Doamne....doamne, deci inca nu imi vine sa cred, e absolut incredibil, super incredibil.
Discutia dintre cei doi a fost cam naspa, ce tata nesuferit, dar sper sa se rezolve ceva, totusi i-a salvat viata nu?:D

Kissu , bye bye
Astept urmatorul capitol, succes la scris fetelor;)) !

[little lollypop]

Bună bună! V-am citit fic-ul şi trebuia neapărat să comentez. Deci ce pot spune, totul este super. Îmi place mult fic-ul, povestea, personajele, totul. Îmi place personalitatea lui Cryss, foarte încăpăţânată.
La modurile de expunere nu am ce comenta, descrieţi frumos sentimentele personajelor, dialogul nu e plictisitor. Greşeli nu prea am văzut ceea ce e bine. Scrieţi foarte frumos amandouă. Am citit şi cealaltă contribuţie a voastră (Iluzii) şi a fost un fic super.
Revenind la oile noastre :)), Denny grăbeşte-te cu continuarea deoarece sunt foarte curioasă. Pupici :*

:bye:

[Mitus]

Hello din nou,
Continuarea e frumoasa ca de fiecare data. Mi-a placut extrem de mult capitolul. Vampirasul nostru se pare ca este foarte indragostit, daca ii permite chiar si la mosu ala ingamfat sa vorbeasca asa despre el... Ha ce ii faceam eu... Auzi acolo nimea-n drum si plin de praf... cat tupeu pe el, daca Cryss il iubeste pe Jack de ce sa-si bage ala nasu peste tot. Oricum ii este dator lui Jack si presupun ca este un om care se tine de cuvant asa ca nu o sa fie probleme... prea mari:]] Acum ca a aflat ca are si un nume de familie nu mai are ce comenta... Wellfor hmm ce nume dragut, nu stiu de ce dar imi place foarte mult.
Sper ca scumpa mea Cryss sa nu fie foarte suparata, nu ii sta bine ei, o vanatoare de temut sa tot planga... ah ce face iubirea din om(sau vampir:]]) Oricum eu astept continuarea asa ca Denny grabeste-te ca de nu atata te bat la cap pana ce scrii:]]
Cius:*:*
:bye:

[Kripterya]

Hello,
Mi-e si rusine sa apar dupa o abesenta asa lunga(nu o sa insir motivele, sunt multe ,din pacate), acum chiar ma consider intarziata site-ului.
Va ADOR ficul, e exceptional.Imi place pasiunea ce este intre Cryss si Jack, cu toate ca provin din lumi diferite, si-au gasit ceva comun: dragostea ce ii uneste. Inca de la inceput mi-a placut, de fapt de cum am vazut [Denny & Teh] mi-a fost clar ca e ceva frumos.
Tatal lui Crystal e nedrept.Unui parinte ar trebui sa-i pese mai intai de fericirea copilului sau, apoi de ceea ce necesita asta. Desigur e un pic deplasat, dar mi-e mila de cei doi, vor trebui sa treaca prin multe pentru iubirea lor(au intampinat deja greutati, dar asta pare cea mai grea).
Nu am vazut greseli, e minunat, tinand cont ca e un capitol foarte mare.
Anyway, mult succes in continuare si inca o data sorry pentru intarziere.
Kissez:bye:

[Denny]

Hello :"> . In primul rand vreau sa-mi cer scuze pentru aceasta intarziere doar ca nah, am avut si eu cateva complicatii, scoala, lipsa de inspiratie si alea alea. Va multumesc ca cititi si ca dati commuri >: d<.

Enjoy !


Capitolul 30

Stateam intinsa pe canapeaua din sufragerie, aparent uitandu-ma la televizor, dar defapt nu era asa. Muream de ingrijorare, curiozitate nu stiu ce sentimente erau acestea. Vroiam sa stiu ce reactie a avut tatal meu cand a auzit de la Jack ... adevarul. M-am ridicat de pe canapea si m-am dus pana in bucatarie, la dulapul unde erau bauturile, am luat o sticla de wiskey si mi-am turnat putin intr-un pahar. L-am baut dintr-o inghititura, nepasandu-mi de arsura pe care o aveam la gat din cauza bauturii. Am auzit telefonul sunand si m-am grabit sa raspund. Vocea mea era ragusita, din cauza ca nu am vorbit cu nimeni timp de vreo ora, cred. Apoi am auzit vocea entuziasmata a mamei. Era ... surprinzator ! Adica, stiu ca e o fire deschisa la minte, dar nici chiar asa, adica, sa fie fericita doar pentru ca fiica ei e cu un vampir. A inceput sa-mi povesteasca tot ..., felul in care tata s-a purtat mi s-a parut josnic, desgustator, si totusi nu mi-a parut rau nicio secunda pentru cel ce mi-a dat viata. El a fost un complet badaran. Mie de Jack mi-a parut rau, din cauz amea a trebuit sa suporte insulte care nu-i cuveneau lui ci mie. I-am inchis mamei dupa ce mi-a mai spus cat de frumos e Jack si toate chestiile pe care nu ma asteptam sa le aud vreodata de la ea, se pare ca e mai aiurita decat o credeam, si totusi, ma incanta acest fapt, ei ii placea, mie imi placea (defapt eu il adoram) atunci si tata ar trebui sa se supuna. Am auzit usa de la aprtament deschizandu-se si am aruncat telefonul pe canapea, mai apoi fugind in hol. L-am vazut pe Jack in hol, uitadnu-se in jos. Cand mi-a observat prezenta a incercat sa zambeasca. Dar eu am dat din cap dezaproband. Obrajii imi luau foc, m-am rosit de furie, sau de rusine, nu stiu sigur. Ochii mi s-au inlacrimat, iar apoi am simtit lacrimile mele pe obraji. Am fugit catre Jack si l-am imbratisat, plangand si mai tare. I-am simtit o mana mangaindu-mi parul, iar cu cealalta ma tragea mai aproape de el.

- Imi pare rau !

Am rostit printre suspine. Din cauza mea a fost umilit, si inca nu de orice perosoana ci chiar de tatal meu. In acel moment imi doream sa se deschida o gaura in pamant si sa cad acolo si sa nu mai pot iesi niciodata.

- Imi pare rau ca a trebuit sa fi jignit !

Am spus dupaia. Mi-a luat fata inter maini si mi-a sters lacrimile cu degetele lui apoi m-a sarutat pe frunte. De ce era asa ? De ce nu ma respingea ? De ce nu ii provocam sila pentru ca eram carne din carne, sangele din sangele omului care l-a facut cu ou si cu otet.

- De ce ? De ce faci astea ? De ce nu ma trimiti dracului, doar pentru ca sunt fiica lui ?

Am inceput sa strig, dand frau lacrimilor din nou.

- Pentru ca te iubesc, d'aia.

A raspuns simplu, in timp ce ma privea in ochi. Am clipit des de cateva ori si apoi l-am vazut zambind. Zambea ... era fara pereche acest om, vampir, cum naiba sa-i spun. Era unic si era doar al meu. M-am intins si l-am sarutat, limba mea strecurandu-se prin buzele lui si incepand un joc intre ele. Am rupt sarutul si apoi mi-am sters lacrimile.

- O sa vorbesc eu cu el, decisiv. Dac anu e de acord ... treaba lui, eu imi vad de ale mele, adica sa formez o familie cu tine.

Si apoi am plecat de acolo, l-am simtit in urma mea. M-am dus in camera si direct la sifonier, mi-am laut o pereche de blogi si o bluza si le-am imbracat. I-am simtit privirea atinta asupra mea dar nu m-am uitat catre el, ma gandeam la ceea ce urma sa-i reprosez tatalui meu. Uram sa fac asta, dar nu-mi dadea alta optiune, eu il iubeam pe Jack, iar el, tatal meu, nu avea sa ma desparteasca de el, niciodata ! I-am aruncat o privire lui Jack care statea ganditor in tocul usii, m-am indreptat spre el si m-am uitat in ochii lui. Am zambit fortat iar apoi am iesit pe usa indreptandu-ma spre hol.

Intr-o jumatate de ora, aproximativ, am ajuns la casa parintilor mei. M-am dat jos din autobilul parcat in fata casei si am urcat scarile. Am deschis usa fara sa mai bat, m-am indreptat spre biroul tatalui meu, unde presupuneam ca e. Am deschis usa, aceasta trantindu-se de perete. I-am vazut reactia plina de uimire, ce credea ca o sa stau cu mainile in san ? S-a ridicat de pe scaunul lui iar eu am inaintat spre el. Eram calma, inca, daca avea sa spuna ceva as fi explodat instantaneu. Ne-am privit pret de cateva secunde, gura lui se deschidea de parca vroia sa spuna ceva, dar apoi o inchidea la loc. Ce putea sa-mi reproseze ? Nimic ! Eu decideam totul pentru mine, nu el ! eu m-am indragostit de un vampir, eu eram cea care avea sa traiasca cu el.

- De ce ai venit ?

M-a intrebat evitandu-mi privirea. De ce ? Atat stia sa spuna, doar de ce, ca si cel mai mare prost !

- Mai intrebi ?

Am raspuns scuipand cuvintele. Si asa si era, ce dracu ! El jignise pe cineva pe care iubeam, se astepta sa ii dau un premiu ? Batran netot !

- Tu esti cea care a tradat vanatorii ! Cum o sa te eliberezi de aceasta pedeapsa ? Cum ?! nu s-a mai pomenit asa ceva ! Fiica unui sef vanator sa se indragosteasca de o lipitoare !

L-am auzit strigand. Cu cata repulsie a putut spune 'lipitoare'.

- Taci ! Sa nu te mai aud ca zici asa ceva, m-ai auzit ?! Pentru tine el e Jack, el e iubitul meu, el e cel cu care imi voi petrece restul zilelor. Si stii ce ? Ies dracu` afara din acest clan idiot pe care-l detest, am deventi vanator doar pentru a razbuna moartea fratelui meu, nu pentru ca tu m-ai rugat !

Am inceput sa strig si eu, nervii imi erau deja la maxim. Cu toata zarva am auzit-o pe mama intrand in camera si zicand ceva neintelegibil pentru mine, in acele momente.

- Repeta ce ai zis, sa vedem daca indraznesti !

A spus tatal meu apropiindu-se de mine. Ce credea, ca avea sa ma intideze ? Ei bine, seamn cu el, nu ma las rapusa usor nu ? Macar asta am primit si eu bun de la el.

- Ce vrei sa-ti repet ? Sa taci ? Sau ca Jack este cel pe care-l iubesc si cel caruia o sa-i fac copii ? Sau ca o sa ies din acest clan ?

Am stat pret de cateva minute urmarindu-i reactia, era deja rosu de furie. Nici nu am vazut cand si-a ridicat palma si m-a lovit peste fata facandu-ma sa ma dau cativa pasi inapoi. Am auzit-o pe mama strigand la el iar apoi i-am simtit bratele pe umerii mei. M-am intors cu fata la el si l-am privit cu ura.

- Doar de asta esti in stare, Richard Van Helsing ?! Sa-ti lovesti propria fiica doar pentru ca face ce ii dicteaza inima si nu ce ii dicteaza tatal ei ?

Apoi am plecat de acolo. De nervi, de rusine (asta sigur nu), nu stiu de ce am plecat. I-am lasat in urma, am facut ceea ce-mi dicteaza inima, nu ceea ce imi dicteaza un tiran si jumatate, pe deasupra si rasist. Mi-am dus mana la obrazul unde m-a lovit tata. Ma pisca a dracu de tare, batranul stia sa dea palme. M-am urcat in masina si am plecat de acolo, conduceam ca si o nebuna printre masinile care mergeau cu o viteza normala. Nu stiu cum de nu am facut un accident pana acum.
Cand am ajuns la imobilul unde locuiam m-am uitat in oglinda de la masina, obrazul imi era putin umflat, si totusi se observa roseata. Am oftat iar apoi am coborat din masina. In timp ce ma indreptam spre lift incercam sa-mi dau parul pe partea dreapta pentru a-mi ascunde roseata fata de Jack. In lift nu am facut nimic altceva decat sa ma aranjez, si totusi parca nu vroia sa stea, vroia sa iasa la lumina, sa fie dovada mea ca m-a lovit. Dar eu vroiam sa ascund asta, Jack avea sa se enerveaze si poate sa faca ceva care nu ar trebui. Mana mea s-a intins sa deschida usa, dar fara sa o ating s-a deschis singura, in fata mea era Jack privindu-ma curios. Am zambit, si obrazul m-a piscat. Ochii lui m-au cercetat iar apoi a oftat.

- Deci esti intreaga !

Mi-a spus pe un ton ironic. Am ras iar apoi l-am dat la o parte ca sa intru. M-am descaltat si mi-am dat jacheta jos de pe mine aruncandu-le undeva pe acolo, nu am avut chef sa le pun la locul lor. Am oftat zgomotos cand m-am asezat pe canapea in stil turceste. Jack a venit imediat langa mine si m-a luat in brate.

- Deci ... ?

M-a intrebat asteptand sa continui eu totul.

- Deci nimic. Nu s-a rezolvat nimic, doar faptul ca nu mai sunt o vanatoare si ca noi doi vom putea face ceea ce vrem.

Am spus mandra. M-a intors cu fata catre el si si-a zdrobit buzele de ale mele. Ce puteam sa fac ? sa-l las balta pentru tata ? Nici gand, el era mult prea important pentru mine, uneori sacrificiile mare au ca si rezultat unul grandios.

[BloodyInnocence]

Super! Dar ai avut o greseala care m-a zgariat pe creier si anume:
Desparteasca- sa se desparta
In rest toate sunt in regula si imi place cum se desfasoara actiunea. Il urasc pe tatal ei, adica nu poate sa fie bucuros pentru fata lui? Numai la munca se gandeste, iar Jack e atat de intelegator si duios.... I simply love him, ador him. Si care este faza cu mama ei? De ce atunci cand Jack a fost la ei acasa ea era de aceeasi parte cu tatal ei si dupa ce a plecat nu m-ai avea nici o problema? Am uitat cum se numeste acel pur-sange, dar cel care a ajutat-o pe Cris, ce s-a intamplat cu el? Nu va mai aparea?
Sa puneti continuarea cat mai repede, bine? Pls?

[Kripterya]

Pfff, ce tata insensibil. Oare chiar nu vrea ca fiica lui sa fie fericita? Plus ca Jack i-a salvat viata. imi pare rau pentru Crystal, nu cred ca o sa fie fericita intru totul la nunta ei, tinand cont ca tatal nu i-a dat binecuvantarea. E majora, vaccinata, poate sa faca ce vrea, nu? Offf, nu aterizeaza un meteorit pe capul donmului van Helsing? :yada: Deja e mult prea crud. Cu Jack am inteles, e un vampir si nu e cineva important pentru el, da cu fiica lui exagereaza. Sper ca totul sa se rezolve, si cei doi sa poata fi in sfarsit fericiti.
Mi-a placut foarte mult faza asta:

- De ce ? De ce faci astea ? De ce nu ma trimiti dracului, doar pentru ca sunt fiica lui ?

Am inceput sa strig, dand frau lacrimilor din nou.

- Pentru ca te iubesc, d'aia.

Astept nextu'
Kissez:bye:

[Teh]

bună :x mulțumim tuturor pt. comentarii.
am venit cu nextul :X luv you guys > : d<

Lectură plăcută!

Capitolul 31

Aş fi vrut să zic că eram pe deplin fericit.
Şi de fapt, mi-era ruşine dar chiar aşa se şi întâmpla. Mă enerva totuşi , la culme, taică-su lui Crysstal pentru toată cearta odioasă pe care o avusese cu fata lui. Nu mă aşteptasem la aşa ceva din partea lui. De fapt, avusesem respect pentru omul acesta ce s-a dovedit a fi o persoană îngrozitoare.
Nu îmi venea să cred nimic din cele ce se întâmplaseră. Era un om de nimic. Cine ar fi crezut că putea să aibă o fată aşa de minunată? Eu îmi lăudam femeia, asta era clar . Nu ştiam sigur care era toată treaba cu mama lui Cryss, dar era concret faptul că nimic nu se făcea fără voia „ Capului” . Care „ Cap de familie” era însuşi domnul Van Helsing. Care, spre marea mea dezamăgire şi dezgustul profund, nu a fost de acord cu relaţia mea cu fiica sa.
Åži ce dracu voia?
Să ia unul ca Mark ( parcă acesta îi era numele ) ? Probabil că da.
Mă durea direct undeva. De fapt, nici nu mă durea. Nu aveam nevoie de aprobarea lui.
Totuşi, ştiam că pe iubita mea nu o lăsa chiar atât de rece acest fapt. Era tatăl ei. Pe mine nu mă interesa de bătrânul meu. Mă dăduse la o parte , să îi fie de bine . Dar, situaţiile noastre erau diferite.
Chiar m-am întrebat, la un moment dat, ce ar fi făcut fratele ei dacă ar fi fost în viaţă? Şi , gândindu-mă la asta, am realizat că , probabil, dacă ar fi trăit eu şi Crysstal nu ne-am mai fi întâlnit niciodată.
M-am întristat la acest gând, dar l-am înlăturat rapid.
A trebuit să fac o vizită de recuzită Consiliului Vampirilor. Nu era ca şi cum mă supuneam regulilor, din moment ce nu eram un sânge – pur nici nu era cine ştie ce nevoie. Eu aveam alte „ reguli”. Dar de când cu toată această luptă, şi rolul „ important” pe care îl avusesem, trebuia să trec pe acolo şi să rezolv anumite lucruri.
De fapt, mai clar, era o necesitate ciudată să dau raportul asupra lucrurilor pe care le făceam sau nu ; şi asta includea căsătoria pe care o plănuisem. Şi , la dracu! Nu îmi plăcuse niciodată să dau socoteală celorlalţi pentru ceea ce făceam.
Am intrat cu o familiaritate neobişnuită în clădire, şi secretara m-a lăsat să intru foarte uşor. Am înţeles că acolo mă aştepta Lordul Helix. Însă, nu era singur.
Am fost liniştit să îl zăresc pe Zalux acolo.
Chiar am zâmbit.
- Bună seara, domnilor.
Am accentuat pe cel mai ironic ton posibil. Zalux a început să râdă , în timp ce tatăl său doar a dat din cap făcându-mi semn să mă aşez.
Åži nu puteam refuza.
Mai clar, fusese un fel de ordin la care trebuia să mă supun.
- Şi, despre ce doreai să discutăm, Jack?
Am dat din umeri.
- Ei bine, aşa cum v-am zis deja – am nevoie de actele acelea. Cu numele meu întreg. Şi.. Ah, ar mai fi şi detaliul că mă însor.
Am spus-o pe cel mai obişnuit ton posibil. Helix a început să râdă.
- Asta este o surpriză. Se va ocupa cineva , imediat, de acele documente. Să ţi le aducă, pentru că sunt deja pregătite.
Am chicotit.
- Mulţumesc.
Celălalt m-a privit sceptic. Îmi căuta reacţia. Aştepta să îi spun mai multe detalii despre căsătoria mea. O ştiam, însă nu aveam de gând să îi ofer aşa, totul pe tavă. Zalux se amuza foarte tare, căci el deja ştia.
Nu ştiam la ce să mă aştept, însă , de la el. Nu puteam spune dacă suntem sau nu prieteni. Poate camarazi în anumite situaţii. Dar nu eram legaţi în niciun fel.
Nu avea de ce să pună „colţii” pentru mine. Nu avea niciun motiv. Şi oricum, vampirii cu sânge pur sunt recunoscuţi pentru a nu avea sentimente. E un lucru rar acesta ( deşi se spune că există ) . Nu mă aşteptam ca Zalux să fie excepţie.
Doar era Domnul Perfecţiune. Şi , cu toate acestea, mă făcea şi pe mine să râd cu expresia lui plină de amuzament.
- Şi, Jack, cu cine vrei să îţi împărtăşeşti viaţa?
Avea un ton destul de serios. Eu am vorbit repede, încercând să scap.
- Păi, cu Crysstal Van Helsing . Oricum, curând îşi va schimba numele. În fine, când primesc actele alea?
Nu prea mi-a mers încercarea de a schimba subiectul. Vorbele mele au provocat o reacţie de rahat. Helix s-a ridicat în picioare şi s-a uitat pe jumătate furios la mine.
- Ce?
A tunat acesta.
Celălalt vampir din cameră a început să râdă în hohote. Măcar cineva se distra.
- Da?
Am întrebat curios, pe semne. Îmi era teamă de morala de rahat a tipului . Şi nu aveam chef să mă lupt aici, în noile mele haine. Şi nu aveam nicio şansă, la drept vorbind.
Diplomaţie, Jack! Diplomaţie!
Duceam lipsă de aşa ceva.
- Cum să faci aşa ceva? Este un vânător! Fiica unui vânător? Sigur nu este de acord, bătrânul ăla mândru şi plin de el. Crezi că o să fie vreodată? Te anunţ eu, nu va fi .O să avem mari probleme!
Deja mă gândisem la asta.
Dar lucrurile stăteau deja într-un anumit mod. Adică, tatăl lui Crysstal nu avea să anunţe Societatea Vampirilor despre acest lucru pentru că aşa ar fi recunoscut cât de tare urăşte aceste creaturi. Şi ar fi creat un război din care, ştia, că nu aveau să scape cu viaţă nici jumătate din ei. Şi apoi , ar fi preferat mai degrabă să renunţe la propria fiică. Era o persoană despicabilă, aşa cum spusesem.
Cât despre acest Consiliu, încă nu ştiam.
Nu puteam să îi urlu totul în faţă. Nu îmi permitea statutul ( din păcate ). Am început să îi explic verzi şi uscate. Dar parcă nu mă asculta. Începuse cu morala, şi cu lucrurile importante. Cu regulile şi alte lucruri.
Când, dintr-odată, vocea puternică a lui Zalux s-a auzit în încăpere.
- Tată, vrei să termini?
Acela a tăcut.
A fost impresionant. Trebuie să o recunosc că m-a uimit. Ştiam ce influenţă avea fiul acesta asupra conducătorului. Ştiam şi că, dacă voia, putea să îl detroneze în maxim cinci secunde. Dar nu o făcea pentru că nu îi plăcea să conducă. Şi ar fi intrat în conflict cu Krez, care îşi dorea scaunul acela mai mult ca orice altceva.
- Ce s-a întâmplat, fiul meu?
A spus acesta într-un final, pe un ton învins.
- Lasă-l să facă ce vrea. Oricum Crysstal nu mai este un vânător; a renunţat. Şi e viaţa particulară a prietenului şi aliatului nostru. Dacă or să ne atace proştii ăia fără minte, îţi jur că am doar eu grijă de ei.
Asta fusese ÅŸocant.
Am rămas surprins şi pentru câteva minute nu am putut zice nimic. Nici Helix.
- Totuşi, gândeşte-te la asta... o să fie un dezastru!
A continuat Şeful. Nu l-a lăsat celălalt vampir să zică prea multe.
- Cred că deja am decis. Ai grijă să îi dai actele acelea prietenului nostru; şi mă gândesc că nu mă va refuza când îi voi spune că aş vrea să îl cunun? În semn de mulţumire pentru tot ceea ce a făcut pentru Societatea noastră.
Captase o aură superioară şi plină de seriozitate.
Cuvintele lui fuseseră un ordin. Dar le-aş fi acceptat oricum.
Am putut într-un final să plec de acolo, destul de fericit . Când i-am povestit logodnicei mele, a râs.
Iar mie nu mi se păruse chiar atât de amuzant.

*

- Jaack!
M-am întors în bucătărie, deşi de abia ieşisem de acolo.
- Ştii, tocmai mă pregăteam să ies....
Se uita urât la mine.
- Off, ce am zis?
M-am dus lângă ea şi am sărutat-o pe buze. Limba mea a căutat-o pe a ei, jucându-se la fel cum o făcea întotdeauna. Eram de foarte multă vreme căsătoriţi. Şi eram al dracului de fericiţi. Încă nu mă săturasem de ea.
Îmi luasem un serviciu decent în slujba vampirilor. Desigur, cum făcusem şi până atunci. Şi, deşi era ciudat, eram în relaţii foarte bune cu Zalux. Ne vizitam mereu. Mai mult el, ce-i drept. Dar era destul de bine. Plus că soţiei mele îi convenea de minune.
Deşi nu eram în relaţii cu tatăl ei, am fost într-o zi la acesta ( nu era acasă ) şi am vorbit doar cu mama roşcatei. De atunci, aceasta ne-a vizitat constant. Şi asta ne bucura pe amândoi. Am privit faţa blândă a lui Cryss, îmi era atât de familiară şi o iubeam atât de mult. Mă bucuram enorm că era doar a mea. Şi nu voiam să o împart cu nimeni. Am continuat să o sărut, simţind cum inima sa bate cu foarte mare acceleraţie. La fel cum făcea şi a mea. Ne apropiasem , pielea mea era lipită de a ei. Două corpuri, şi parcă eram unul singur.
- Ştii că te iubesc, nu ?
Mi-a zis aceasta încet, vocea ei fiind atât de blândă.
Îmi venea să o mănânc.
O adoram pe această femeie.
- Ce mai vrei să cumpăr?
Am spus pe un ton sarcastic, plin de amuzament. Aceasta a chicotit.
- Mere, te rog !
Mi-am dat ochii peste cap şi i-am ridicat bluza, abdmoneul fiindu-i gol. I-am sărutat burta şi acesta a tremurat.
- Cum ordonaţi!
M-am îndreptat spre piaţă. Viaţa unui bărbat căsătorit era dificilă. Stăteam „ sub papuc” , ascultând de ceea ce îmi zicea nevasta să fac.
Şi era ciudat, chiar şi pentru un vampir, să nu fie deranjat de asta şi să iubească acest tratament.

Da, eram fericit.

[Yaku-chin]

WAaaaaaaaaa Ce il iubesc pe vampirul asta, si da , ma refeream la Zalux=)) Imi place atat de mult. Si Jack vampirulule, Zalux sa sti si tu e o exceptie, fiindca e Zalux:X manca-l-ar mama pe el. Ah ce il mai iubesc. Revenind si la ceilalti:)) dar nah, ce sa fac, daca Zalux e mai important pt mine decat ceilalti;;)
Oricum, ma bucur mult pt Cryss si Jack, si sincer ma bucur ca sunt fericiti, si ca Zalux i-a cununat:)), da, da , iar Zalux. SI ce frumos e Zalux, foarte frumos . Asa revenind, sper ca tasu lu Cryss sa se resemneze si sa formeze o familie frumoasa. Si nu e asa ca si Zalux va fi fericit. Ok, gata, nu mai zic nimic de Zalux in comentul asta, fiindca numai Zalux am zis( iar am ziso) dar eu il iubesc pe el, mahi:(
Oricum, toata lumea fericita.
Succes la scris si toate cele bune.
Kissu fetelor, ast nexu!