Asasinul din umbra

[Kimera]

Deci ne trezim cu un Jason care isi doreste ca Mardcus sa moara, iar in urmatoarea secunda il si vedem ca ia un contact nemaipomenit cu pamantul, oh ,God, I hope it's just a dream... Please? :)) Faptul ca profita de el este un lucru fenomenal si ce sa mai zic de "nu se poate abtine". God, it's perfect! Perversitatile lui Marcus sunt desigur si ele prezente fara numar, ceea ce da cantitatea de amuzament necesara. Un fic extraordinar, sincer. Imi pare rau ca nu am dat com data trecuta, cred ca am uitat-tampa. Abia astept sa ad cum o sa o scoata micul nostru uke pe maneca. Spor la scris, multa bafta, ja ne!

[FuNnY bUnNy]

Hy! V-am citit ficul de la inceput , dar n-am lasat niciun comentariu pana acum. Imi place ideea si cum descrieti , mai ales sentimentele. In legatura cu ultimul capitol , ai papat cateva linii de dialog si ai inceput de cateva ori cu litera mica la inceput de propozitie. Ai niste greseli de tastare , dar nu le enumar deoarece oricine poate sa le aiba , dar o sa le spun pe cele care mi s-au parut mie importante:
-"Defapt"(de fapt)
-"Dar imi pasa de banii care mi aduci"("pe care" si "mi-i")
-"Atunci o sa ti inchid eu"(ti-i)
-"o i-a la fuga spre mine"(ia)
-"Crezand ca ma ucis"(m-a)
-"I-ati bagajele"(ia-ti)
-"ma pironii"(pironi)
Am vazut mult mai putine greseli decat in alte ficuri si asta imi place. Stai bine cu virgulele si cu gramatica. E un fic bun si n-as vrea sa va lasati de el. Sper ca nu te-a suparat comentariul meu. Spor la lucru si veniti cu nextu' cat mai repede:*.

[RosetteFoxy]

A fost interesant si riscant. Imi place! Deci poate ti se va parea ciudat ca zic asta, dar : Jason si Marcus sunt asa de dulci!! Deja incepe un sentiment nou intre ei, dar mai este, stiu. Deci Jason isi doreste ca Marcus sa moara. Da cum sa nu, iar eu sunt idolul Americii. Se vede ca-i place ce-i face Marcurs, doar ca nu-si da seama si nu vrea sa accepte. Isi face griji, astfel nu ar fi alergat direct spre el, cand l-a vazut, parerea mea. Sau cand s-a prabusit la pamant Marcus, citez:"Imi doresc sa mori, Marcus! " si imediat dupa asta, aici se vede ca-si face griji. Citez din nou: " I-am vazut chipul strabatut de teama cand ma vazu asa... "
Caz inchis! Am dreptate. Un capitol superb, iti urez:
Bafta in continuare si sa vii repede cu next-ul ^..^

[Beatrix LaVey]

Thanks for the comments, so here's the next chapter :


- Jason -

***

- La dracu', idiotule, nu muri! am strigat incepand sa plang.
"Doamne, de ce mi-am dorit una ca asta?!" m-am intrebat simtind cum lacrimile curg siroaie pe chipul meu, iar un nod urias mi se pune in gat, chinuindu-ma. Dupa ce-mi facuse ceea ce-mi facuse si-i spusesem ca vreau sa moara... Regretam. La dracu', dar regretam enorm. Pana la urma, el era singura persoana pe care o mai aveam... Si, indiferent de ceea ce imi facuse, el fusese langa mine. Pana la urma, avand in vedere ca ma violase, uitasem de faptul ca mama mea... plecase.
Nu voiam sa plece si Marcus. Afara, cand imi spusese ca ma apara, fusese alta persoana. Diferita de oricare de pana acum, de cele care ma chinuisera si isi batusera joc de mine de trei ori la rand. Lacirmile imi curegau siroaie pe chip, realizand ca nu pot face mai mult. Durerea trupului meu inca era arzatoare, insa cea sufleteasca era mult mai presus de aceasta.
"Daca-l pierd si pe el... Daca-l pierd, mor! " mi-am spus scancind si m-am aruncat la pamant, acolo unde era si el. I-am luat capul si i l-am pus pe coapsele mele intinse, cu toate ca aveam o pozitie ciudata, care imi provoca durere. Era exact cum ii luase si el capul femeii de la bordel in poala sa... Dar nu voiam ca el sa moara, asa cum facuse acea fata.
- Te implor, Marcus, revino-ti! Nu vreau sa mori, nu vreau sa ti se intample nimic rau! Marcus, nu ma lasa! am strigat inghitind in sec, suspinand si scancind. Fata transfigurata din cauza durerii si spaimei il privea cu atentie, ochii mei fixandu-se pe pleoapele sale lasate. Tremuram, in timp ce el ramasese nemiscat.
Mi-am tinut respiratia,auzindu-i-o pe a sa, dar care era inceata, iar bataile inimii erau si ele incete, ca si respiratia. Nu voiam sa plece de lagna mine, si totusi nu stiam ce sa fac. Ramasesem cu el in brate, cerandu-mi iertare intr-una si soptindu-i numele...

Nici macar nu aveam idee cat timp trecuse. Ma durea inima, ma durea trupul, iar sufletul imi era sfasiat. Marcus nu se miscase din bratele mele, iar fata sa frumoasa, incadrata de parul aproape negru, era uda din cauza lacrimilor mele. Eram obosit si nu puteam nici macar sa dorm, doar stateam si ma uitam la el. Nu-mi venea sa cred ca am atatea lacrimi, dar nu ma oprisem din plans.
- Pustiule... spuse in soapta, iar apoi pleoapele i se deschisera obosite. Ramasesem socat, insa nu m-am putut abtine si m-am aplecat peste el, dandu-i un scurt sarut pe buze. La naiba, o facusem si pe-asta! Ramasese si el uimit, insa nu facuse decat sa schiteze un zambet chinuit. O grimasa era cel mai potrivit cuvant pentru a desemna expresia sa faciala.
- Marcus, nu muri! am spus strangandu-l in bratele mele. Mergem la doctor, nu te las! am spus ingrijorat, plangand si mai tare decat pana atunci. Bataile inimii mi se accelerasera si nu eram in stare sa ma controlez, eram fericit pentru faptul ca-si revenise. Cu toate astea, starea sa era critica inca si nu trebuia sa ma bucur, era prea devreme.
- Jason, asculta... Nu poti ajunge la doctor, suntem urmariti si asta ar putea aduce urmaritorii exact langa tine, gata sa-ti traga un glonte-n cap. Asculta, trebuie sa imi scoti glontul din spate.. Si trebuie sa pansezi rana, baiete. Intelegi?
Vocea lui era calma inca, desi se afla sub mare presiune si ii puteam simti chiar eu durerea. Cu mare greutate, m-am ridicat eu de pe podea, abia tinandu-ma pe picioare. Ciudat, cand eram atacat, parca uitam de durere, pe cand acum, cand nu aveam decat o mare belea pe cap, si anume sa-l mut pe el si sa-l fac bine, parca era mult mai dureros.
Mi-am dus mainile in jurul trupului sau si, cu mare greutate, un efort supraomenesc, am reusit sa-l fac sa-si revina. Nu-mi venea sa cred ca reuseam eu sa fac asta, insa il ridicasem in bratele mele. Pasii mei m-au purtat nesiguri spre pat si l-am lasat in jos. Din cauza greutatii sale, trupul lui ne-a tras pe amandoi pe pat, eu picand deasupra lui, scancind in acelasi timp.
- Imi pare rau... am spus stergandu-mi o lacrima ce tocmai se prelinse pe chipul meu. Se uita la mine cu ochii ingrijorati, insa puteam sa jur ca nu din cauza mea era asa, ci din cauza vietii sale. L-am intors cu spatele spre tavan, stand pe burta pe pat, si m-am uitat la rana. Pielea ii era murdara de sange in jurul acesteia si se umflase in mare parte. Ma ingrijorasem mai rau si devenisem agitat, ma panicasem.
- Pustiu', a rostit intorcandu-si capul catre mine. L-am privit cu atentie, iar el continua: Bucura-te, e randul tau sa ma chinui pe mine!
Ceea ce imi spusese fusese insotit de un suras. Nu ma putusem abtine si incepusem iarasi sa plang. Trebuia insa sa ma calmez. Am apelat la orice resursa pe care o mai aveam, astfel ca imi revenisem, ma calmasem. Ma simteam si asa rau, dar nu mai conta. El imi salvase mie pielea si, cu toate ca isi luase rasplata prin placere, abuzand de trupul meu, de mine, tot trebuia sa-l ajut la randul meu.
- Si ce sa fac, sa te fut in cur, asa cum ai facut si tu cu mine? am intrebat pe un ton marait, insa in urmatorul moment mi-am dat seama ca nu e cazul sa ma cert cu el.
Am disparut pe usa baii imediat, fiind sigur ca trebuie sa gasesc pana la urma ceva pe care-l pot folosi sa ii scot glontele din spate. Din cate puteam sa-mi dau seama, acesta nu afectase niciun organ important, ci doar pielea care se putea infecta daca nu o tratam. Am gasit insa o trusa de prim ajutor si am luat-o cu mine in dormitor, lasand-o langa el, pe pat, apoi m-am dus in bucataria micutului apartament, luand de-acolo cateva cutite de care sa ma pot folosi in a-i scoate nenorocita bucata de metal din corp.
Imediat ce ma pusesem in pat, i-am auzit glasul dregandu-se, iar acesta spuse:
- Prima data aranjeaza-mi rana si dup-aia poti sa incerci si sa ma futi in cur, pramatie. Asta in cazul in care nu vrei sa futi un cadavru!
Ma infiorasem, insa avea dreptate. Nu aveam eu de gand sa fac asa ceva, insa totusi avea dreptate, spunea adevarul, si o facea pe un ton atat de calm, incat imi venea sa urlu. El era cel ranit si, oricat de tare suferisem eu, nu se compara cu ceea ce traia el acum.
Mi-am trecut un picior peste fundul sau, asezandu-ma astfel pe el, si am luat apa oxigenata din trusa de prim ajutor, apoi am desfacut-o si, cu grija, am inceput sa-i torn pe spate, folosind-o pentru a-l curata.
- Marcus, o sa te doara... am spus in soapta, iar el scoase un sunet ca si cand ar fi aprobat tot ceea ce spuneam. Stiam prea bine ceea ce trebuie facut, fiindca nu era prima data cand incercam sa fac una ca asta. Mai scosesem o sarma in trecut din antebratul cuiva si stiam clar ca nu va fi foarte greu, insa de aceasta data era altceva, fiindca nu era o persoana oarecare, era insasi persoana care...
" La dracu', nu te mai gandi la asta, pentru el tu nu insemni nimic! Nici tu, nici virginitatea ta imputita! " mi-am spus in minte si mi-am calmat respiratia si pulsul ce deja o luasera la sanatoasa. Am luat cele doua cutite si le-am bagat in spirtul gasit acolo, pentru a le dezinfecta, dupa care am apropiat lama cutitului mai ascutit de pielea sa.
- Imi pare rau, am spus in soapta. Si chiar imi parea, nu ma prefaceam. Am inceput sa adancesc lama argintie in carnea inrosita a ranii lui Marcus, iar el incepu sa scanceasca de durere. Nici macar nu stiam cum se poate abtine sa nu planga, cand eu plansesem doar cand ma facuse al sau. Ii admiram calmul, aproape ca as fi plans eu, dar aveam nevoie de tot calmul din lume pentru a putea indeplini bine treaba. Am inceput sa tai usor carnea, deoarece gaura era foarte mica, iar sangele ce curgea ma impiedica sa vad glontul. Tot ce faceam acum se baza pe simtamintele mele. Taiam si ma adanceam din ce in ce mai mult in carnea afectata a barbatului, in timp ce acesta gemea si scancea din cauza durerii. Nu-mi venea sa cred, imi parea rau ca il chinuiam in halul ala.
Stiam ca ceea ce imi facuse el mie era minor fata de ce ii faceam eu, insa nu aveam alte sanse, asa ca am continuat fara sa ma gandesc pana ce am simtit cum varful cutitului da peste ceva foarte tare. Imediat, am luat pansamentele, incepand sa iau sangele de pe spatele sau. Acum nu stiam exact cum as putea proceda pentru a scoate glontul. Marcus continua sa geama, stand teribil de incordat, si eu continuam sa imi fac treaba.
Imi venea mie sa urlu de durere, fiindca imi parea teribil de rau pentru ceea ce ii faceam. Cu toate astea, nu puteam lasa acel metal in el, nu avea cum sa traiasca cu un glonte.
- Marcus, nu am cum sa-l scot, trebuie sa... Bag mana dupa el... am spus in soapta, iar barbatul incuviinta, cerand sa fac orice.
Zis si facut. Mi-am turnat spirt pe maini, dezinfectandu-le, dupa care am tapat, luand sangele existent acolo si, de voie, de nevoie, mana mea dibage se strecura in acea rana a barbatului,facandu-l sa scanceasca iarasi de durere. Ma adanceam calm, stiind exact incotro sa merg, deoarece memorasem traseul urmat de cutit, si reusisem sa ajung la glontul pe care l-am apucat cu doua degete. Prima incercare de a trage esuase, datorita faptului ca mana imi alunecase. Si totusi nu renuntam. Am apucat iarasi bucata metalica, de data asta strangand-o mai cu forta, si am tras incet in sus, moment in care Marcus a tipat de durere. Cu toate astea, izbandisem.
- E gata? intreba cu vocea tremuranda. Desi traise inzecit durerea pe care o traisem eu, nu plangea, fata de mine, care plansesem ca un tanc a carei bomboana fusese furata. Am incuviintat cu voce soptita, iar el continua: Acum coase-mi rana si panseaz-o, apoi e gata in totalitate.
M-am ridicat de pe el ascultator, incepand sa caut un ac. Trebuia sa existe pe aici, pe undeva. In orice casa sau camera era asa ceva, un ac si o papiota... Si avusesem dreptate. Le gasisem intr-un sertarel si le luasem cu mine pe pat, apoi le-am imbibat in spirt, fiind suta la suta sigur ca e totul curat ca lacrima.
Cu aceeasi dibacie ca si pana mai inainte, am luat pielea si, cu grija, am strapuns-o cu acul. Marcus se incorda, scoase un geamat, dar eu continuasem sa cos, intepatura dupa intepatura, pana ce reusisem sa izbandesc. Am luat pansamente, am sters sangele, apoi am aplicat o compresa sterila pe care am lipit-o cu leucoplast gasit in trusa de trupul sau.
"Spatele ii e brazdat de cicatrice.. El a suferit mult mai mult decat am suferit eu. El a suferit si in trecut... Mult mai mult... " mi-am spus in soapta, apoi m-am aplecat peste el si i-am sarutat ceafa. Eram uimit de toata aceasta tandrete de care dadeam dovada, avand in vedere ceea ce imi facuse el. Pana la urma, eu nu eram rece ca el, eu aveam sentimente si ii erau destinate lui. Il uram si in acelasi timp ii eram recunoscator ca ma salvase de atatea ori.
- Am terminat, am spus dandu-i parul transpirat de pe ceafa. Se vedea ca il chinuisem si dupa chipul sau marcat de durere.
- Bun, acum poti sa ma futi in cur, spuse cu o nota de amuzament in voce, iar eu am suras trist si apoi am luat tot ce folosisem de pe pat. Cearsafurile erau patate de sange, dar i-am acoperit trupul cu ele si m-am pus langa el.
- Ai dreptate, sunt o pramatie si... Si... "Si-mi pare rau" mi-am spus in minte, insa cu voce tare n-o putusem spune. Mi-am inchis ochii, iar cand mi i-am deschis, ochii lui se schimbasera. Aceeasi privire pe care nu stiam s-o definesc, dar era mult diferita oricarei alte priviri omenesti. Nu era ura sau dispret... Era altceva.

[Lexxu]

Heyaaaaa! Am citit capitolul aseara, dar mi-a fost prea lene sa las comentariu atunci T.T Mm, acum lenea s-a evaporat si pot sa scriu ce cred. Capitolul a fost minunat, frumos, incredibil si cu cateva greseli minore de tastatura. Lui Jason sigur ii vine bine rolul de doctor, e hot! >:) si Marcus pacient? Minunat! Trebuie sa recunosc ca replicile celor doi m-au amuzat pana peste cap. Oricum, Marcus, sper ca ai invatat acum ca toate se intorc >:) si ca dorintele lui Jason se pot indeplini misterios in orice moment. A fost ok, imi place. Totusi, privirea lu' M. m-a mirat si pe mine (din ce a constatat J. in ultima propozitie). Era altceva... hmm... nu-mi spune ca s-a indragostit?! Nu ar fi rau, ca si asa J. a devenit mai intelegator cu "tutorele" lui. Eh. Acum crizele. Sti cat am asteptat next-ul?! Sti? Nu cred ca stii!! -am terminat- sper ca urmatorul capitol sa apara mai repede ^:)^. Pana atunci, felicitari pentru acesta. si spor la munca in continuare. Kissez.

[Kimera]

Trebuie sa recunosc ca este un capitol frumos. Jason, a reusit sa se stapaneasca in fata unei situatii mai mult decat critice si sa-l ajute pe Marcus cand avea cea mai mare nevoie de el. Daca nici de data asta Marcus nu arata sentimente, e clar trebuie agatat in bat si atarnat pe blocul-turn. Mi-a placut descrierea realizata a pasilor pe care Jason i-a urmat ca sa elimine glontul, cat si schimbul acela de replici ce aveau o tenta tragico-comica. Din cate imi dau seama, Jason simte mai mult decat recunostinta pentru Marcus, iar el a inceput sa realizeze asta. Cat despre privirea aceea diferita, eu cred ca nu este doar o privire diferita, ci adevaratele sentimente ale lui Marcus. Per total imi place capitolul, asa ca spor la scris si te rog anunta-ma si pe mine cand postezi. Ja ne!

[FuNnY bUnNy]

Hey , guys!:*. Ma bucur ca ati adus un nou capitol , care s-a lasat destul de asteptat , apropo:-w. Dar a meritat asteptarea. A fost un capitol super. Stiam ca Marcus nu poate muri. Nu trebuia sa moara. Cine mai incasa banii pentru Jason? Asta in cazul in care scapa si pustiul necapsat(putin probabil , in lipsa lui Marcus).
Din punct de vedere gramatical a fost super ok. Am gasit o singura greseala:
-"cerandu-mi iertare intr-una si soptindu-i numele"(intruna)
Si virgulele au fost bine plasate , nu cred ca am vazut vreuna nelalocul ei.
Astept nextul , care sper sa vina mult mai repede. Va roooog!:o3. Ceau!>:D<

[Michee]

Ador ,pur si simplu,fic-ul asta si spre bucuria mea,capitolele au o dimensiune mai mare.Foarte interesant capitolul acesta(este capitolul meu preferat).Ultima parte ,atunci cand Jason a trebuit sa scoata glontul din corpul lui Marcus, a fost nemaipomenita si ma facut sa-mi rod unghiile pana la sfarsit.Jason m-a lasat fara cuvinte,era asa de priceput incat ,parca,pe el scria "doctor de urgenta ".Si faza cand Marcus i-a zis ca poate sa-l...in....(scuze dar nu pot exemplifica direct expresia) a fost bestiala .Marcus e foarte puternic si rezistent ,jos palaria in fata lui.Spor la scris si astept sa citesc urmatorul capitol.

[Kira's Scarlet]

Hi^^ Am ajuns la un alt fic minunat.
Ce-mi place: Sase! E asa dragut. Imi place si Jason. Bravo baiete! Stii sa scoti un glont! L-a sarutat pe ceafa? XD Huh! Asta a fost....HoT o.O
Ce nu-mi place: faptul ca Jason plange atat de mult. Saracul de el! Imi pare atat de rau pentru mama sa. Si nu-mi place faptul ca Sase s-a dus cu Marianne aia sau cum o chema-o? Intr-un fel ma bucur ca e out of the game! ^^
Eh! Cam atat am avut de spus.
Spor la scris!