Ce carte citesti acum?

[Saravis]

Uhm... M-am apucat ieri de Persuasiune de Jane Austen şi am terminat-o azi, pe seară. Pot spune că mi-a plăcut, mai ales că e de dragoste şi e scrisă de una dintre scriitorii mei preferaţi. Ideea în sine a fost foarte drăguţă şi la unele fragmente aproape îmi smulgeam părul din cap şi strigam cât mă ţineau plămânii: "Spune-i! Spune-i!" A fost o carte relaxantă, pe gustul meu, având în vedere şi timpul scurt în care am citit-o. Mi-ar fi plăcut mai multe momente de suspans şi de confesiuni. Dar mi-a plăcut la nebunie, până la urmă de-asta şi sunt o romantică, ca să citesc cărţi de dragoste. A fost modalitatea ideală să-mi petrec duminica.
Şi de mâine cred că mă apuc de Emma, tot de Jane Austen.

[CyBeR]

Ce bine ma simt acu c-am terminat cu Despre omul frumos a lui Dan Puric. Dau un copy paste direct la opinia mea postata mai devreme pe Goodreads.

Intr-un fel ma simt aproape prost sa dau acestei carti doar o stea cand undeva in sinea mea consider c-ar merita doua. Dar pentru cele cateva capitole scurte care nu m-au infuriat nu consider ca trebuie sa fac o asa concesie.
Aici am avut o carte care a pornit cu o premiza ce mie mi-a placut enorm: un autor ce arata ca-i totusi bine sa fii roman, un autor ce nu ne mai da de pamant ci se uita si la partea placuta a tarisoarei noastre dragi.
O laie!
Cand Dan Puric nu era prea ocupat sa-si faca reclama siesi si altor carti ale sale, sau cand nu era prea ocupat sa-si denigreze opozantii, ne serveste o lunga prelegere despre valorile crestine, ajungand nu doar sa lege valorile multor alti artisti de credinta ortodoxa (ceea ce eu gasesc ca fiind dezgustator cand lucrari despre OM si valorile UMANE sunt rastalmacite ca fiind despre Dumnezeu din nou, negandu-i omului simplu orice valoare doar fiindca preasfantul e mai presus).
Un alt intelept ce neaga valorile altora si le impune pe ale sale (orice ar zice editorul la final, o asa atitudine nu este una de PROPUNERE ci de IMPUNERE).

Am crezut ca intreaga carte va fi in vena primului capitol, o imagine pictata frumos asupra acestei tari, o imagine a lucrurilor care trebuie sa le sarbatorim. Sunt de acord, sincer sunt, sa apreciem martirii, sa apreciem valorile nemuritoare si sa pastram spiritul national viu. Dar nu sunt de acord ca aceste lucruri sa mi se zica ca sunt necesare printr-o prisma obsesiv crestina, fara directie sau voce proprie in cea mai mare parte (cartea are atat de multe citate si atat de multe interpretari ciudate a unor opere diverse incat pe drum nici n-am reusit sa-mi fac o imagine asupra a cine se vrea a fi Dan Puric in aceasta carte...in afara de zelot).

Una dintre cele mai crunte dezamagiri literare ale mele si e regretabil. Inteleg atractia pentru unii cititori, simpatizez chiar...dar pe mine cartea a reusit doar sa ma infurie. Nu apreciez narcisismul si cu atat mai mult pe cei ce indraznesc sa ne spuna cum sa gandim sub masca denuntarii celor ce fac asta deja.

O risipa de bani.

Una dintre rarele dati cand m-a infuriat o lectura. Presupun ca asta poate fi in avantajul cartii, sa reuseasca sa extraga din cititor orice fel de reactie. M-am mai enervat asa doar la Bantuitii lui Chuck Palahniuk si cred ca la Twilight a lui Stephenie Meyer. Nu compar cartile, puneti furcile jos, zic doar de reactii.

Acum mi-am extras din biblioteca The strange affair of Spring-Heeled Jack a lui Mark Hodder (ca tot ii facea DiZ reclama pe aici pe undeva) si am zis sa ma relaxez cu un pic de steam-punk.
Desi se vede ca e o lucrare debutanta, dupa primele 100 si ceva de pagini nu pot zice ca sunt multe chestii care ma supara citind. Bineinteles nu-mi prea place faptul ca autorul pica in capcana multor altora care scriu SF (si subgenurile sale): incearca sa-si prezinte lumea prea mult. Nu mi-a placut asta in Ringworld a lui Larry Niven, nu-mi place nici aici - mai ales ca autorul tine sa prezinte fiecare mecanism mai interesant al sau, ca si cum ar zice "Priviti! Priviti ce am conceput!" - . Mi-e doar un pic peste mana, nu as clasa asta ca o bila neagra pentru carte.

E interesant totusi ca-i a doua carte in care intalnesc ca personaj principal pe exploratorul Sir Francis Burton, prima fiind To you scattered bodies go de Philip José Farmer. E o personalitate interesanta asa ca-mi place sa dau din nou de el. O sa fie interesant pe parcurs sa vad cum au interpretat acesti autori acest personaj si unde/cum se aseama/deosebesc.

[Zyklon]

Well, in urma cu ceva timp, sau "de curand" m-am apucat de Suflete Damnate de catre Yrsa Sigurdardottir (dragute numele astea islandeze). Zic "de curand" fiindca nu citesc prea repede (mereu ma distrag alte chestii si ma enerveaza acest fapt). Pana acum mi se pare in regula, desi sunt genul ce iubeste detectivii batrani, ursuzi, cu umor sec, inteligenti si de genul masculin. Totusi, aceasta Thora, care e avocat, banuiesc ca e o persoana capabila de un caz cu niste "fantome". Imi imaginez deja finalul, ca in multe filme cand apare ceva, genul o fantoma in departare, sau isi pune o intrebare la final, careia nu ii gaseste raspuns. M-a atras ceea ce scria mai jos pe coperta; "Un roman bantuit de fantome". Si titlul pare abstract, deasemena. Inceputul, cu o fetita ce a fost ingropata in pamant... sau nu stiu cum sa ma exprim. Momentan, cu exceptia unei autopsii nu s-au intamplat prea multe. Dar, abia astept sa continui cartea, pentru a afla finalul. Banuiesc ca nu te va lasa in ceata, desi nu stiu de ce. Sau poate finalul va fi abstract?

Psycho XD

[Teh]

[spoiler] Luni am citit Strania poveste a lui Benjamin Button/The curious case of Benjamin Button, de F. Scott Fitzgerald. Este o povestioară de vreo 45 de pagini, dacă îmi amintesc cu exactitate... am citit-o în traducere pentru că aşa am prins-o de la o colegă de clasă, şi mi-a plăcut. Totuşi, comparată cu filmul, aş înclina balanţa mai mult asupra peliculei deoarece îmi pare mai reuşită, deşi nu-s mare fană a lui Brad Pitt ce-l joacă pe Benjamin în film, totuşi povestea este structurată mult mai complex şi mai interesant relatată, să zicem. Totuşi, eu am avut o oarecare destul-de-mare simpatie şi pentru povestioară, pentru că... în fond, acesta-i originalul, ci nu filmul aşa că ar trebui tratată ca atare această chestiune. Plus că mi s-a părut simpăticuţ şi modul de relatare, şi mai ales clipa în care s-a născut Benjamin şi mica discuţie cu taică-său. Există anumite lucruri ce mi-au plăcut mai mult în povestioară decât în film precum faptul că vorbea de la început cu taică-său, mica conversaţie a fost foarte amuzantă cât şi faptul că aici Mister Button îl ia acasă şi... fie ce-o fi! a fost o lectură destul de plăcută, deşi deloc complexă.

După aceea am prins între mâini Atac în bibliotecă de George Arion. Nu aş spune că mi-a plăcut în mod deosebit, dar nici că mi-a displăcut. A fost o lectură plăcută, să zicem, deşi nu am gustat atât de mult amuzamentul aşa zis prezent în aceasta. Presupun că eu sunt cuprinsă de un alt fel de simţ al umorului, sau pur şi simplu nu am avut dispoziţia necesară pentru cartea respectivă... nu ştiu cu siguranţă, deşi aş zice mai degrabă că nu este genul meu de comedie printre pagini. Ce mi-a plăcut, totuşi, a fost limbajul... maniera în care a fost scrisă cartea: erau nişte termein de-ţi venea să îţi tragi palme în cel mai amuzant chip şi asta este marea frumuseţe a micului roman: acele replici, acele cuvinte de fapt pe care poate că mulţi dintre noi nici nu le-au auzit vreodată şi maniera oarecum funny a autorului de a se exprima. Nu o cataloghez drept ceva complex şi nici neapărat amuzant, deşi cartea a tot post amintită ca un fenomen comic... pur şi simplu pe mine nu m-a atins în aceeaşi manieră, deşi i-am dat vreo 3 stele pe goodreads şi m-am desfătat -deşi prea mult spus- cu ea pe la şcoală... a fost okay; nu ştiu dacă aş recomanda-o, dar nici nu regret că am citit-o.

De asemenea, ieri am terminat şi O moarte care nu dovedeşte nimic de Anton Holban. Eram prin bibliotecă cu o colegă care îşi împrumuta Iona şi cum eu nu posed o fişă şi nici posibilitatea de a-mi face una din motive pe care nu am chef să le amintesc aici, mi-am luat şi eu ceva pe numele ei. Auzisem de ceva vreme de aşa zisa Ioana a lui Anton Holban - cred că am observat un oarecare comentariu cu privire la acest roman chiar pe anime-empire într-o discuţie despre cărţi, dar nu îmi mai amintesc exact, însă am mai întâlnit, la un moment dat, citate din această carte prin cărţile de subiecte tip I pentru bac, din foarte puţinele pe care le-am făcut, mi s-a dat să dau tocmai de citate din Ioana şi mi s-a născut o curiozitate... ca toate curiozităţile, aşa că am zis s-o împrumut şi să-mi satisfac aşa numita curiozitate. Numai că Ioana venea în pachet cu celălalt roman al lui Anton Holban, O moarte care nu dovedeşte nimic. Şi în final... am început să citesc mai întâi romanul acesta.
Ce pot spune? Mi-a plăcut, deşi nu m-a impresionat, mi-a plăcut stilul. Este o combinaţie de Marcel Proust şi Camil Petrescu, ca să zic aşa, deşi am impresia că romanul ăsta a fost publicat cam în aceeaşi perioadă cu Ultima noapte... a lui Camil Petrescu, deşi nu sunt sigură căci încă nu am citit prefaţa, de obicei citesc datele despre autor and co. după ce îmi lecturez conţinutul. În orice caz, stilul este filosofic, să zicem, cu tendinţe de analiză psihologică. De fapt, nu tendinţe, ci chiar este prezentă analiza psihologică şi aşa zisul intelectual lucid. Îmi place genul acesta de literatură şi maniera filosofică în care decurge firul narativ. Probabil că singurul lucru reproşabil ar fi al limbajului învechit; cuvintele precum "complectă", "falşă" tind să mă enerveze uneori, când citesc, dar... în fond, aşa era odată limba română aşa că nu este un punct atât de tragic. Povestea în sine a fost okay, dar cred că cel mai mult mi-a plăcut stilul pentru care am o oarecare înclinaţie şi toate aşa-zisele-aberaţii din interiorul paginilor mie mi-au plăcut foarte mult. I-am dat cam 3/5 pe goodreads şi am citit ba pe la şcoală, ba pe acasă, când am avut timp...



_
Momentan citesc Ioana de Anton Holban pe care, poate, o să o termin azi dacă voi avea timpul şi cheful necesar să citesc astă-seară.

[Unia]

Momentan citesc "13 la cina", de Agatha Christie. Nu am mai citit de mult si imi doream o lectura usoara, fara descrieri ample, complicate, ceva care sa ma tina in suspans si sa ma faca sa doresc sa citesc cat mai mult. Imi lipsea asta. Nu am apucat sa citesc prea mult din ea, dar, din moment ce trebuie sa stau acasa pe perioada nederminata (pe motiv de rubeola) ma gandesc ca o sa am timp suficient sa o termin. Pana acum e destul de captivanta, Poirot trebuie sa o ajute pe actrita Jane Wilkinson sa divorteze, dar descopera niste chestii ciudate pe acolo si stiu ca sotul lui Jane o sa moara (din titlul original al cartii). Abia astept sa vad cum o sa se intample si pun pariu ca nu Jane e criminala. Ar fi prea simplu.

[Rose ^^]

Am inceput să citesc trilogia ''Cercul Secret'' de L.J. Smith, mai exact de vineri 2, martie. Întâmplarea face ca să o văd la coleg'mea şi cum sunt mai curioasă am răsfoit puţin şi mi-a plăcut foarte mult. Numai din primul volum m-a atras ''Ritualul''. Acum trebuie să îmi cumpăr şi celelalte 2 volume.
În principal este vorba de o fată, Cassie, care se mută in New Salem cu mama ei şi acolo este atrasă de un grup de tineri care fac legea în acea zonă şi se descoperă ca ei nu sunt tocmai simpli adolescenţi, mai exact sunt vrăjitoare. Este iniţiată în sabatul vrăjitoarelor.
Se îndrăgosteşte de un tip, Adam, care este şi el în acel grup, dar surprinzător şi iubitul celei mai bune prietene a lui Cassie [Diana, conducătoarea sabatului]. Cassie renunţă la băiat de dragul Dianei şi îşi face un jurământ: Diana, Adam şi oricine altcineva nu vor afla niciodată. Însă nu e tocmai aşa. Adam află într-o seară, o săruta şi cică o iubeşte şi pe Diana, dar şi pe Cassie o.o, dar de dragul lui Diana amândoi renunţă şi fac un jurământ. Dacă nu îl respectă, cele patru elemente [apa, focul, pământul, aerul] se vor întoarce împotriva lor.
Faye, personajul negativ, află de acel incident şi o şantajează pe Cassie. Faye vrea puterea şi să conducă ea sabatul vrăjitoarelor, iar Cassie i se supune, pentru ca Diana să nu afle.

Eu aici m-am oprit, pentru că până aici a ajuns primul volum. Dar mor de curiozitate să văd ce se mai întâmplă. Sigur, mi-l cumpăr mâine sau dacă nu săptămâna asta :]].
E o carte foarte interesantă şi este a doua care îmi place aşa de mult.

[Chlo]

Damn, de cand nu am mai dat pe aici, imi era chiar dor. Dar avand in vedere ca lately am citit numai chestii required for school, filosofie dintr-un mediu plin de paradoxuri care mi-ai facut creierul varza; mostly din cauza contradictiilor.
Anyway, acusica ma relaxez cu chick lit-uri, bineinteles, pentru ca mi-am pierdut abilitatea de a face sarcasmul sa sune cat de cat amuzant, si ce alt mod mai bun de a o recupera decat citind chick lit. Kiddin. Anyway momentan sunt foarte prinsa de "Dadacul", de Holly Peterson, care ma amuza la culme. Okay, nu e demolator de catchy, nici macar nu pot spune ca are elemente originale, insa modul autoarei de a etala problema e absolut fantastic. Romanul, e ca un sumar al elitei financiare a New York-ului, autoarea desi pretty cruel in descriere, are un stil aparte, care face all this cruelty sa para soft and funny.
Dialogul e putin lipsit de esenta, dar presupun ca tocmai asta era si ideea din moment ce, minunatele persoaneje sunt modelate conform realitatii- meaning that they lack any drop of essence. Of course, ca orice cititoare de sex feminin am ajuns sa il indragesc pe Peter- dadacul, pentru personalitatea lui. Autoarea chiar s-a jucat frumos cu el, avand in vedere seriozitatea care il invaluie, ascunsa dupa some sort of zid format din simtul umorului si cel practic-ceea ce il face, dupa American movies, a "real" person. [if you know what I mean]...
Anyway cam atat despre "Dadacul", trecem la urmatoarea...

Luand in considerare minunata mea pasiune pentru antologii, am pus mana pe a pretty interesting one, si anume "Zombies vs. Unicorns", scrisa by...all these modern authors cum ar fi Holly Black , Justine Larbalestier, Alaya Dawn Johnson, Maureen Johnson, Carrie Ryan, Scott Westerfeld, Meg Cabot, Garth Nix , Kathleen Duey, Margo Lanagan, Naomi Novik, Diana Peterfreund, Libba Bray , Cassandra Clare. [Okay le-am dat copy-paste, pentru ca parca, nu voiam sa ratez nici unul din cei care au contribuit la chestia asta.] Ci siguranta multi par cunoscuti avand in vedere their own individual works...si nu o sa ma apuc sa enumar pentru ca nu vreau sa am un comment godzillic again.
Okay, despre lucrare in sine. Nu am apucat sa citesc pana acum decat 2 dintre povestiri: “The Highest Justice” de Garth Nix si “Love Will Tear Us Apart” de Alaya Dawn Johnson. Okay, prima dintre ele, is some sort of old times, high treason...justice-making-unicorn shit. I enjoyed it so-so. Nu stiu de ce nu m-a prins deloc. Poate din cauza ca mi s-a parut putin ca undeveloped...scurta si lipsita de anumite detalii care sa ii dea gustul acela de good story. In ceea ce o priveste pe a doua, it was kinda enjoyable. I mean, pana la povestea respectiva nu am mai citit nimic de autoare and I liked it. Her style flows so easily. Thx God, nu a fost the typically teenage romance crap, a fost kinda creepy la inceput, pana m-am obisnuit cu ideea, dar mi-a placut cum a jonglat putin cu ideea de a schimba the drive of hunger cu dorinta , impreuna cu un strop din complexul lui Oedip.
Cam la asta se rezuma deocamdata what I'm currently reading. Cel mai probabil o sa mai trec pe aici, curand ^^

[Horia K]

Marele lant al fiintei. Istoria ideii de plenitudine de la Platon la Schelling de Arthur LOVEJOY.
Cartea nu face altceva decat sa continue si sa intareasca ideile pe care si le-a expus cu alte ocazii, mai cu seama "principiului plenitudinii" (adica acela ca tot ce e inzestrat cu autentica potentialitate capata la un moment dat existenta).

"Principiul plenitudinii Universului este strans legat cu principiul continuitatii regnurilor si speciilor si cu principiul ratiunii suficiente, conform caruia trebuie sa existe o ratiune pentru ca un lucru posibil sa capete existenta".

Cartea poate fi citita si ca un pachet de note conceptuale despre dumnezeu din perspectiva diferitelor epoci - fiind vorba despre treptele perfectiunii, de la fiinta cea mai simpla pană la Fiinta Suprema.
E interesant ca in lucrare sunt expresii ca "mai perfect", "cel mai perfect" (ma bucur ca traducatoarea le-a pastrat, in ciuda formei lor corecte). De asemenea, autorul a inventat/compus cuvinte, printr-o licenta inica "trans-mundanitate" (otherworldliness) si mundanitate (this-worldliness), in capitolul al 2, sau "uniformitarism" (uniformitarianisni) si diversitarism (diversitarianism).

[BloodyInnocence]

Dintr-o dorinta avida de a-mi omor cativa neuroni m-am apucat de o alta serie de carti romance/fantasy numita Immortals after dark de Kresley Cole.
Autoarea scrie decent dar nu se deosebeste prin nimic de vesnicele romane de consum din genul romance. Sunt niste carti cu care sa iti mai treaca plictiseala deoarece sunt foarte usor de digerat si nu ai nevoie de foarte mult timp sa le rasfoiesti, desi ideile de baza ale fiecarei povesti sunt foarte interesante si fascinante. In 12 carti creaza o lume fantastica mult diferita de ceea ce am citit pana acum cu vampiri, varcolaci si alte asemenea creaturi ale noptii. Ofera niste noi viziuni asupra acestor creaturi.

[Diz]

Am terminat The Curious Case of the Clockwork man, o carte extraordinar de buna, urmatoarea din seria Burton & Swinburne de Mark Hodder, si inca ma chinui cu Academia vampirilor. Simt ca ma ia o durere de cap instanta cand ma pun sa citesc cartea aia, si nu pentru ca ar fi extraordinar de prost scrisa, nu, este doar prost scrisa, dar pentru ca nu mai suport sa citesc cum Rose il considera pe Dimitri sau care i-o mai fi numele, asa de "hot". Deja am citit asta si am inteles ca i s-au aprins calcaiele dupa baietas, nu trebuie sa imi bage pe gat chestia asta la fiecare pagina. De asemenea, m-am saturat sa citesc cat de neindreptatita se crede ea, care a facut asa decizii bune pana acum, demne de un lider de natiune care isi vrea tara in paragina. Offfff, si sunt de abia in primele 50 de pagini...o sa fie o lectura lunga si un rant si mai lung cand termin.