18-01-2009, 03:46 PM
Mersi fetelor, ca aveti rabdare sa imi citit ficul ^_^ N-am avut ce face si m-am gandit sa postez si Cap III :D
De acum incolo voi posta numai vinerea (poate reusesc si sambata sau duminica :D) ca am o groaza de teme si am si o alta groaza de concursuri ~x(
So..ultimul cap pe sapt asta - Enjoy ^_^
Cap III – Incercarea brunetului
Sakura continua sa mearga spre sala ei de antrenament, cand deodata, din spatele ei se auzi o voce:
- Te duci undeva?
Rozalia se intoarse si il vazu pe Sasuke uitandu-se la ea cu un aer superior.
- Da, raspunse fata, intr-un loc unde se face ceva de care tu nu ai auzit in viata ta : antrenament.
Replica Sakurei il enerva pe mostenitorul clanului Uchiha, care de indrepta cu viteza spre ea, pinzand-o de incheieturi. Uitandu-se in ochii ei, acesta spuse:
- Hai sa ne intelegem : eu nu te suport, tu nu ma suporti. Eu sunt puternic, tu esti idioata. Pe mine ma respecta toti, pe tine te urasc toti. Asa ca mai bine nu ai mai incerca sa o faci pe grozava…
- Pentru ca altfel „prietenii” tai te vor considera pe tine idiot, si ma vor respecta pe mine. Am dreptate? Si sa stii ceva : putin imi pasa mie ca idiotii aia ma urasc, sunt obisnuita sa fiu singura, si in plus, eu il am pe Naruto.
- Da, ca sa vezi! Fraierul o place pe fraiera!
- Spune-mi ca nu esti gelos, ca mi se face rau! replica rozalia afisand o fata scarbita.
- N-ai tu norocul asta, raspunse brunetul dandu-i drumul. Considera discutia de azi ca pe o avertizare…pe care ti-as sugera sa o respecti.
- Daca ai terminat cu toata melodrama asta, eu ma duc sa ma antrenez, spuse rozalia de parca nci nu ar fi auzit ce i-a spus brunetul.
Dandu-si seama ca nu a realizat mare lucru, Sasuke ii intoarse spatele fetei si pleca.
Multumita de victorie, aceasta se indrepta spre sala de antrenament.
<Credeam ca nu mai pleaca. E asa de enervant. Doar ne credea ca o sa ma sperii, nu-i asa? Hmpf! E doar gelos la gandul ca eu s-ar putea sa devin mai puternica decat el. Oricum, inca nu a vazut nimic din ce pot face…>
Afundata in gandurile ei, Sakura nici nu si-a dat seama cand a ajuns la sala ei de antrenament. Deschise usa uriasa si intra.
- Mitsue? Esti aici?
- Da domnisoara, ii raspunse o voce ce vendea din camera din fata. Ati venit inca din prima zi de scoala?
- Ti-am mai zis sa-mi spui pe nume! o dojeni „domnisoara” pe un ton bland.
Cea numita Mitsue zambi usor. Ea era cea care avea grija de sale, mai exact salile de antrenament ale Sakurei. Era o fata de 18 ani, cu parul negru si lung, prins la jumatate, si cu ochii de onix.
Rozalia arunca o privire prin camera. Uriasa sala era alba cu modele mov. Spre stanga era unul din locurile preferate de antrenament ale Sakurei. Aceasta merse si in camera de unde venise Mitsue. Era la fel ca cealalta, diferenta facand culoarea modelelor : aici erau albastre. In mijlocul salii se intindea, rotund, celalat mod preferat al Sakurei de a se antrena. Rozalia zambi, si ii spuse lui Mitsue ca a facut o treaba excelenta.
- Eu incep sa ma antrenez, tu te poti duce acasa, ii spuse Sakura brunetei.
- Sigur nu mai aveti nevoie de mine? intreba aceasta.
- Sigur, raspunse rozalia zambind.
Dupa ce Mitsue pleca, Sakura incepu sa se antreneze. Facu asta fara oprire pana seara.
Pe la 8 iesi din sala, incuind-o, si se indrepta spre casa. Se inserase deja, numai Luna si fiicele ei luminandu-i calea rozaliei. Vantul suiera, miscand crengile batranilor copaci. Sakura nu se grabea, mergea chiar incet. Nu avea nici un motiv pentru care sa nu faca asta. Nu ii era teama de umbre si nici acasa nu o astepta nimeni. Ar fi putut sa doarma in sala, nu s-a fi ingrijorat nimeni ca Sakura nu apare, insa s-a gandit ca patul e ceva mai moale.
Deodata, Sakura avu enervanta senzatie ca cineva o urmareste. Nu se intoarse din drum, ci merse linistita mai departe. Daca voia cineva sa o atace nu avea decat, insa rozalia nu i-ar fi sugerat acest lucru. Fata ajunse fara probleme acasa. Se parea ca nu fusese niciun atacator.
<Ciudat, sunt sigura ca ma urmara cineva. Oare isi face doar un plan? Dar era prea aproape…Fir-ar, habar n-am ce s-a intamplat!>
Iritata de propriile sale ganduri, rozalia se duse sa isi facu un dus cald, apoi se duse inliving, cautand o anume carte prin biblioteca.
- Bingo! spuse ea dintr-o data. Ia sa vedem, ce mari chestii scrie aici…
Cartea pe care o rasfoia rozalia era despre Clanul Uchiha. Voia sa vada daca era pe acolo vreun motiv pentru care brunetul se dadea asa de mare.
- Uite aici : „Clanul Uchiha a fost distrus intr-o singura noapte de o singura persoana : Itachi Uchiha…” Stiam asta, spuse ea oftand. „Singurul suprevietuiror este Sasuke Uchiha, fratele mai mic al ucigasului, acum mostenitorul maretului sau fost Clan. El poseda, precum fratele lui, kekegenkai-ul clanului, Sharingan. Sasuke Uchiha fusese si inainte de tragedie un elev model, insa dupa, a devenit printre cei mai buni Genini ai satului.” Mda…n-am am aflat nimic nou, ofta Sakura dezamagita.
Dupa acea cautare in urma careia rozalia nu a aflat nimic, aceasta se duse si de baga in pat.
In ciuda antrenamentelor grele si continue din acea zi, Sakura nu era obosita. Defapt, se seimtea chiar relaxata. Destul de ciudat, nu? Ea era obisnuita cu antrenamentele foarte dure la care sa fie supusa toata ziua, in comparatie cu care antrenamentele din acea zi fusesera chiar floara la ureche.
<Ma intreb daca fraierul ala cu freza de gaina era cel care ma urmarea. Nu m-ar surprinde sa fie asa. Oricum, n-ar nicio sansa sa ma sperie…si nici sa ma invinga. Mostenitorul clanului Uchiha, huh? Mare chestie! Fratele lui mai mare a distrus clanul – mare branza! Se crede o persoana asa de diferita de ceilalti doar pentru ca trecutul lui este diferit? Ce sa zic! Daca ma mai enerveaza mult o sa il aduc cu picioarele pe pamant!>
Dupa aceste ganduri, rozalia se cufunda intr-un somn dulce, in care visele ei se amestecara pe paleta prezentului, combinand trecutul cu viitorul. Sakura nu era speriata nici de trecut, nici de prezent, si nici de viitor. Trecutul trecuse, prezentul il traia acum, deci isi putea controla prin el viitorul. Chiar daca nu ar fi stiut sa isi coordoneze bine miscarile, oricat de crud ar fi devenit viitorul, era sigura ca putea sa suprevietuiasca. Mai ales ca avea pe cineva ce o pazea din umbra, care o pazise in toti acesti ani, fara sa-i para rau de greseala din trecut, pe care ea credea ca o facuse pentru binele Sakurei. Rozalia nu o ura, mama ei o invatase cum sa uite de ura, si accepta ca acesta sa o apere, atata timp cat nu lua decizii cu care Sakura nu ar fi fost de acord.
De acum incolo voi posta numai vinerea (poate reusesc si sambata sau duminica :D) ca am o groaza de teme si am si o alta groaza de concursuri ~x(
So..ultimul cap pe sapt asta - Enjoy ^_^
Cap III – Incercarea brunetului
Sakura continua sa mearga spre sala ei de antrenament, cand deodata, din spatele ei se auzi o voce:
- Te duci undeva?
Rozalia se intoarse si il vazu pe Sasuke uitandu-se la ea cu un aer superior.
- Da, raspunse fata, intr-un loc unde se face ceva de care tu nu ai auzit in viata ta : antrenament.
Replica Sakurei il enerva pe mostenitorul clanului Uchiha, care de indrepta cu viteza spre ea, pinzand-o de incheieturi. Uitandu-se in ochii ei, acesta spuse:
- Hai sa ne intelegem : eu nu te suport, tu nu ma suporti. Eu sunt puternic, tu esti idioata. Pe mine ma respecta toti, pe tine te urasc toti. Asa ca mai bine nu ai mai incerca sa o faci pe grozava…
- Pentru ca altfel „prietenii” tai te vor considera pe tine idiot, si ma vor respecta pe mine. Am dreptate? Si sa stii ceva : putin imi pasa mie ca idiotii aia ma urasc, sunt obisnuita sa fiu singura, si in plus, eu il am pe Naruto.
- Da, ca sa vezi! Fraierul o place pe fraiera!
- Spune-mi ca nu esti gelos, ca mi se face rau! replica rozalia afisand o fata scarbita.
- N-ai tu norocul asta, raspunse brunetul dandu-i drumul. Considera discutia de azi ca pe o avertizare…pe care ti-as sugera sa o respecti.
- Daca ai terminat cu toata melodrama asta, eu ma duc sa ma antrenez, spuse rozalia de parca nci nu ar fi auzit ce i-a spus brunetul.
Dandu-si seama ca nu a realizat mare lucru, Sasuke ii intoarse spatele fetei si pleca.
Multumita de victorie, aceasta se indrepta spre sala de antrenament.
<Credeam ca nu mai pleaca. E asa de enervant. Doar ne credea ca o sa ma sperii, nu-i asa? Hmpf! E doar gelos la gandul ca eu s-ar putea sa devin mai puternica decat el. Oricum, inca nu a vazut nimic din ce pot face…>
Afundata in gandurile ei, Sakura nici nu si-a dat seama cand a ajuns la sala ei de antrenament. Deschise usa uriasa si intra.
- Mitsue? Esti aici?
- Da domnisoara, ii raspunse o voce ce vendea din camera din fata. Ati venit inca din prima zi de scoala?
- Ti-am mai zis sa-mi spui pe nume! o dojeni „domnisoara” pe un ton bland.
Cea numita Mitsue zambi usor. Ea era cea care avea grija de sale, mai exact salile de antrenament ale Sakurei. Era o fata de 18 ani, cu parul negru si lung, prins la jumatate, si cu ochii de onix.
Rozalia arunca o privire prin camera. Uriasa sala era alba cu modele mov. Spre stanga era unul din locurile preferate de antrenament ale Sakurei. Aceasta merse si in camera de unde venise Mitsue. Era la fel ca cealalta, diferenta facand culoarea modelelor : aici erau albastre. In mijlocul salii se intindea, rotund, celalat mod preferat al Sakurei de a se antrena. Rozalia zambi, si ii spuse lui Mitsue ca a facut o treaba excelenta.
- Eu incep sa ma antrenez, tu te poti duce acasa, ii spuse Sakura brunetei.
- Sigur nu mai aveti nevoie de mine? intreba aceasta.
- Sigur, raspunse rozalia zambind.
Dupa ce Mitsue pleca, Sakura incepu sa se antreneze. Facu asta fara oprire pana seara.
Pe la 8 iesi din sala, incuind-o, si se indrepta spre casa. Se inserase deja, numai Luna si fiicele ei luminandu-i calea rozaliei. Vantul suiera, miscand crengile batranilor copaci. Sakura nu se grabea, mergea chiar incet. Nu avea nici un motiv pentru care sa nu faca asta. Nu ii era teama de umbre si nici acasa nu o astepta nimeni. Ar fi putut sa doarma in sala, nu s-a fi ingrijorat nimeni ca Sakura nu apare, insa s-a gandit ca patul e ceva mai moale.
Deodata, Sakura avu enervanta senzatie ca cineva o urmareste. Nu se intoarse din drum, ci merse linistita mai departe. Daca voia cineva sa o atace nu avea decat, insa rozalia nu i-ar fi sugerat acest lucru. Fata ajunse fara probleme acasa. Se parea ca nu fusese niciun atacator.
<Ciudat, sunt sigura ca ma urmara cineva. Oare isi face doar un plan? Dar era prea aproape…Fir-ar, habar n-am ce s-a intamplat!>
Iritata de propriile sale ganduri, rozalia se duse sa isi facu un dus cald, apoi se duse inliving, cautand o anume carte prin biblioteca.
- Bingo! spuse ea dintr-o data. Ia sa vedem, ce mari chestii scrie aici…
Cartea pe care o rasfoia rozalia era despre Clanul Uchiha. Voia sa vada daca era pe acolo vreun motiv pentru care brunetul se dadea asa de mare.
- Uite aici : „Clanul Uchiha a fost distrus intr-o singura noapte de o singura persoana : Itachi Uchiha…” Stiam asta, spuse ea oftand. „Singurul suprevietuiror este Sasuke Uchiha, fratele mai mic al ucigasului, acum mostenitorul maretului sau fost Clan. El poseda, precum fratele lui, kekegenkai-ul clanului, Sharingan. Sasuke Uchiha fusese si inainte de tragedie un elev model, insa dupa, a devenit printre cei mai buni Genini ai satului.” Mda…n-am am aflat nimic nou, ofta Sakura dezamagita.
Dupa acea cautare in urma careia rozalia nu a aflat nimic, aceasta se duse si de baga in pat.
In ciuda antrenamentelor grele si continue din acea zi, Sakura nu era obosita. Defapt, se seimtea chiar relaxata. Destul de ciudat, nu? Ea era obisnuita cu antrenamentele foarte dure la care sa fie supusa toata ziua, in comparatie cu care antrenamentele din acea zi fusesera chiar floara la ureche.
<Ma intreb daca fraierul ala cu freza de gaina era cel care ma urmarea. Nu m-ar surprinde sa fie asa. Oricum, n-ar nicio sansa sa ma sperie…si nici sa ma invinga. Mostenitorul clanului Uchiha, huh? Mare chestie! Fratele lui mai mare a distrus clanul – mare branza! Se crede o persoana asa de diferita de ceilalti doar pentru ca trecutul lui este diferit? Ce sa zic! Daca ma mai enerveaza mult o sa il aduc cu picioarele pe pamant!>
Dupa aceste ganduri, rozalia se cufunda intr-un somn dulce, in care visele ei se amestecara pe paleta prezentului, combinand trecutul cu viitorul. Sakura nu era speriata nici de trecut, nici de prezent, si nici de viitor. Trecutul trecuse, prezentul il traia acum, deci isi putea controla prin el viitorul. Chiar daca nu ar fi stiut sa isi coordoneze bine miscarile, oricat de crud ar fi devenit viitorul, era sigura ca putea sa suprevietuiasca. Mai ales ca avea pe cineva ce o pazea din umbra, care o pazise in toti acesti ani, fara sa-i para rau de greseala din trecut, pe care ea credea ca o facuse pentru binele Sakurei. Rozalia nu o ura, mama ei o invatase cum sa uite de ura, si accepta ca acesta sa o apere, atata timp cat nu lua decizii cu care Sakura nu ar fi fost de acord.
![[Imagine: thekillers.png]](http://i683.photobucket.com/albums/vv193/SteaPurpurie/thekillers.png)