[ COMPLETED]Sa ramana intre noi "In familie "[yaoi / shounen-ai][16+]

[Lithium-Angel]

guys..... daca va plac povestile mele cat de cat...va rog sa votati in poll-ul de la thread...i need to know despre ce sa scriu in urmatoarea poveste.
sper sa nu se ajunga la egalitate..... doar una poate fi aleasa. mie mi-ar placea sa mai impart ideile mele cu voi si am sa adopt o schimbare semnificativa in felul meu de a fi pentru a imi imbunatati modul de a scrie.
sper sa doriti sa mai cititi povesti scrise de mine si sa votati.

Mousy: Am sa astept cu nerabdare sa citesc opinia lui Dan. cat despre tine..be careful ce faci :D mwahaha
Namine: acesta e un capitol pe placul tau..garantat
Heroin : poti sa faci ce vrei cu mama lui Rui!

Capitolul 5 partea întâi
O reuniune neaşteptată

Să descopere programul şi preferinţele brunetului erau două dintre cele mai uşoare lucruri de făcut din întreaga lume . Sora părea ciudat de fiecare dată când îl întreba pe Maki unde se duce, dar reuşea să se justifice destul de bine când era întrebat de ce e curios. O nouă problemă apărea la orizont şi anume cum avea să îl aducă pe Shoichi în locurile elegante şi costisitoare prin care se învârtea prietenul roşcatului.
- Shoichi, eşti sigur că vrei să faci asta? a fost întrebat blondul, probabil pentru a douăzecea oară de când a ajuns la apartamentul celor doi porumbei.
- Sunt sigur. Voi aţi fost siguri când aţi făcut pasul ăsta? era răspunsul stas pe care îl oferea, ştiind că amândoi aveau să dea din cap, negând, apoi spunând că relaţia lor pur şi simplu s-a întâmplat.
Şatenul părea să fie încântat de ceea ce se întâmpla. Exceptând faptul că nu avea să intre într-unul dintre cele mai frumoase şi respectate restaurante din oraş, totul îl făcea să se simtă precum Cupidon. Avusese grijă să găsească costumele cele mai potrivite, să le aranjeze pe cei doi zburliţi, dar ceva tot nu era în regulă. Lui Sora nu i se potrivea deloc papionul şi îl făcea pe Shoichi să arate ca un tâmpit. Băiatul a oftat adânc, s-a dus până în sufragerie şi s-a întors în holul mare împreună cu o cutie destul de greoaie în care se aflau zeci de cravate. A ridicat gulerul roşcatului şi l-a aşezat după cel al sacoului, apoi a făcut nod la o cravată bleumarin şi a agăţat-o de gâtul lui. Pe cel al blondului nu l-a aşezat, ba chiar a deschis primul nasture pentru ca linia gâtului să iasă în evidentă, cravata devenind complet inutilă. I-a întors pe amândoi şi i-a examinat din cap până în picioare, apoi şi-a dat acordul ca cei doi să plece. Se duceau la o petrecere stilată unde puteau intra doar persoanele la costum aşa că i-a transformat pe băieţi în cei mai stilaţi oameni posibili.
- Perfect! a gângurit de îndată ce şi-a observat opera.
- Rui...vino şi tu..., s-a rugat roşcatul, strângându-l pe şaten în braţe, gata să îl sărute.
- Nu ştiu...seara asta e despre Shoichi, a răspuns uşor evaziv.
- Exact. O să dispară cu Maki şi eu am să rămân singur. Nu mă descurc lăsat de izbelişte. Te rog... te aşteptăm...bine?
Băiatul a ezitat câteva momente, dar a acceptat să meargă cu ei. Era ciudat. Nu făcea mare lucru, dar se simţea foarte obosit şi lipsit de energie de parcă undeva în jurul lui exista o lipitoare ce îl storcea încontinuu. Nu era vina lui Sora. Roşcatul renunţa de multe ori a se culca cu el pentru că îl vedea istovit, însă amândoi au presupus că era doar stresul. Asta trebuia să fie. De îndată ce începea şcoala şi lucrurile intrau pe făgaşul normal, starea lui ciudată trebuia să dispară. Aşa avea să se întâmple, a gândit şatenul în timp ce se îmbrăca.
- Cum ai obţinut invitaţiile? a întrebat blondul, şuşotind pentru a nu fi auzit de prietenul lui.
- Păi, i le-am cerut. I-am spus că vreau să îl duc pe Rui undeva frumos. Două invitaţii mi le-a dat el, pe a treia am luat-o de pe biroul lui fără a îi spune, a mărturisit roşcatul, purtând o expresie buclucaşă pe chipul său.
- Înteleg. Cum crezi că va reacţiona?
- Păi...cred că primul gând va fi să fugă, apoi să fie răutăcios.
- Nu mai şuşotiţi şi ieşiţi odată, s-a auzit şi vocea înceată a şatenului, mai mult ironizându-i pe cei doi, dar nu batjocorindu-i.
Ştiau că brunetul era deja plecat, Rui avusese grijă să fie atent pentru a auzi când se deschide uşa de la apartamentul lui. Era aproape zece noaptea, dar asta era în regulă. Shoichi stătea la prietenul său, rămânea peste noapte, asta era declaraţia oficială. Părinţii lui au aflat ce se întâmplă între Rui şi Sora de la însăşi roşcatul, însă nu s-au întors împotriva lor. Rui rămânea tot Rui, prietenul cel mai bun al fiului lor iar Sora era, mai nou, iubitul şatenului. Ştiau şi că Shoichi e îndrăgostit de un bărbat, dar nu ştiau încă despre cine era vorba.
Drumul a fost scurt, mai ales din cauza băiatului care continua să îşi muşte buzele şi să încerce să îşi mânânce unghiile. Şatenul se chinuia să îl facă pe prietenul său să se oprească, însă reuşea doar să stârnească amuzamentul roşcatului care nu se putea abţine din a îl sorbi din ochi pe iubitul său.
Restaurantul era încredibil, însă nu se putea compara cu recepţia ce avea loc înauntrul lui. Toţi erau îmbrăcaţi la costum. Unii erau îmbrăcaţi la frac, alţii purtau veston, majoritatea părând a avea mai mult de 30 de ani. Blondul a căutat cu privirea până când a reuşit să îl vadă pe brunet.
Arăta atât de minunat şi de perfect aranjat încât îi amintea de o anume persoană pe care o văzuse cu mult timp în urmă, dar cu care nu a reuşit să vorbească niciodată. S-a îndreptat înspre una dintre mesele mai retrase şi s-a sprijinit cu fundul de ea, încercând totuşi să nu o răstoarne. Şatenul a fost tras de braţ şi scos din vizorul mai multor bărbaţi ce se uitau în direcţia lui. Sora nu părea deloc încântat de felul în care acei oameni se uitau la partenerul lui, dar asta îl făcea pe băiat să se simtă măgulit.
Amândoi aşteptau să vadă ce anume avea să se întâmple între brunet şi blondin, dar asta nu însemna ca nu aveau să se bucure de petrecere.
Shoichi trebuia să recunoască că Maki arăta minunat. Părul îi era prins în coadă întocmai cum nobilii anglicani o făceau, cămaşa îi era albă şi ornamentată la bază, acoperită cu un veston negru ce îi scotea în evidenţă trupul slab şi bine făcut, pantalonii de stofă se mulau perfect pe picioarele lui, scoţând puţin în evidenţă fundul lui. Nimic nu era pus la întâmplare sau lăsat să iasă de sub control. Văzându-l pe brunet, a înţeles de ce Rui a insistat atât ca cei doi să se îmbrace frumos şi să încerce să nu îşi boţească hainele.
Uşa principală a restaurantului s-a deschis larg şi înauntru a intrat un bărbat blond, de aproximativ 35 de ani, ce şi-a dat jos paltonul şi a păşit galant înauntru. S-a uitat de jur împrejur până când privirea i s-a oprit asupra unei persoane anume. Shoichi se uita curios la el, îl recunoştea pe acel bărbat, era Kito Minori, jucătorul profesionist de tenis ce a plecat în străinătate pentru un mega contract. Tânărul a încercat să vadă după cine se uita bărbatul, dar a rămas uşor derutat când a observat că persoana respectivă era insăşi brunetul pe care îl privea şi el.
Maki a observat prezenţa blondului, a încercat să îl ignore, dar nu a reuşit decât să se arate vulnerabil. Şi-a cerut scuze de la cei cu care vorbea, şi-a aşezat paharul pe masă şi s-a îndepărtat de ei, preferând să se ducă până la baie pentru a se răcori. Chiar dacă îşi uda chipul şi se ştergea cu prosopul pufos agăţat în cui, continua să rămână surprins. Şi-a închis ochii şi a inspirat adânc, încercând să îşi adune sufletul şi să se calmeze. Nu ştia ce anume căuta acel individ acolo, însă spera să nu vină să vorbească cu el pentru că nu avea chef să îşi amintească trecutul. A deschis ochii larg şi a inspirat adânc numai după ce a simţit o mână fermă, aşezându-se pe şliţul pantalonilor săi. Se putea vedea în oglindă, nu era nevoie să îşi întoarcă capul spre agresorul lui. Mâna dreaptă a blondului stătea aşezată lejer pe umerul brunetului, cealaltă continua să coboare şi să îşi modifice cursul, buzele bărbatului atingeau pielea gâtului celui mai tânăr, dar asta nu îl făcea pe Maki să simtă ceva important.
- Ce cauţi aici? a întrebat în timp ce a oprit mâna blondului ce dorea să ajungă undeva pe fundul lui.
- E pură întâmplare că te-am regăsit aici. Nu ne-am mai văzut de mult, a răspuns Kito, continuând să îl sărute pe brunet.
- Lasă-mă în pace, s-a răzvrătit tânărul, lovindu-l peste mână, reuşind să se dea înapoi şi să se lipească cu spatele de una dintre uşile din lemn din toaletă.
„ Ţi-am zis să îmi dai drumul!” a auzit blondul de îndată ce s-a apropiat de uşă şi a încercat să asculte. Auzea vocea brunetului, uşor mai stinsă decât de obicei, dar foarte supărată. Băiatul a deschis uşa încet şi a rămas cu gura căscată când a văzut ceea ce se întampla.
Mâinile bărbatului îl atingeau pe Maki de parcă îi cunoştea deja trupul şi trebuia doar să îşi amintească pentru a fi fericit. Cel lipit de uşă dorea să fie eliberat şi să plece de acolo, dar nu putea să îl lovească şi să stârnească un scandal. Privirea i s-a ridicat spre oglindă, apoi spre uşa de la intrare unde l-a observat pe Shoichi. A inspirat adânc, apoi şi-a mişcat buzele, spunându-i acestuia să plece şi să închidă uşa. Băiatul s-a oprit şi a continuat să privească scena stupidă ce se derula chiar în faţa lui. Nu putea asculta de ceea ce îi spunea brunetul, nu dorea să o facă şi nici nu intenţiona să se uite ca un idiot.
- Nu! a rostit tare şi clar pentru ca blondul să îl audă şi să se oprească. A reuşit ceea ce şi-a propus, însă asta doar l-a enervat pe Maki şi l-a făcut să se uite urât în direcţia lui. Bărbatul s-a oprit şi s-a îndepărtat puţin de victima lui, apoi a început să meargă încet înspre adolescent.
- Lasă-l în pace!
În doar două secunde, brunetul s-a aşezat în faţa fostului său antrenor şi l-a privit pe acesta cu furie şi hotărâre. Nu putea permite ca mâinile bărbatului să atingă trupul inocent al lui Shoichi, indiferent care era motivul.
- Makimoto...
- Nici un Makimoto. La nivelul la care te afli acum, nu cred că va fi bine pentru cariera ta strălucită să mă trezesc eu să declar presei că am ajuns să mă culc cu oricine îmi iese în cale din cauza traumei cauzate de antrenorul meu de tenis ce m-a violat când eram doar un adolescent.
- Ştii că nu e adevărat....ah...bine, a oftat bărbatul. Ştiu că eşti în stare să faci asta. Ne mai vedem..., a zâmbit înainte de a deschide uşa de la toaletă şi a se îndepărta.
- Maki..., a vrut să spună băiatul, dar mâna puternică a celuilalt l-a prins de încheietură şi i-a ridicat-o până aproape de chipul său.
- Ce naiba crezi că faci? Ţi-am zis să pleci..., a răcnit, făcându-l pe tânăr să se cutremure puţin, dar să şi uimească. Tipul ăsta....el s-a culcat cu mine când aveam doar 16 ani. O făceam o dată inainte şi o dată după. Chiar mă plimba pe la meciurile lui, motivând că sărbătoream după pentru a putea să se culce cu mine. Când îţi să pleci, pleci. La naiba.
Brunetul a înjurat, apoi i-a dat drumul băiatului şi a început să meargă înspre uşă. Privirea din ochii lui îi părea cunoscută blondului, putea băga mâna în foc că a mai vazut-o undeva chiar dacă nu putea spune exact unde. A exitat câteva momente, apoi a alergat până aproape de Maki şi l-a strâns cu putere în braţe.
- Vreau să vorbesc cu tine, s-a rugat Shoichi, refuzând să îi dea drumul.
- Nu ÅŸtiu ce am putea vorbi aÅŸa ..
- Am greşit, bine?! După atâţia ani era normal ca mintea mea să creadă că îl iubesc pe Sora deşi v-am văzut pe amândoi. A fost nevoie să mă culc cu tine pentru a îmi da seama că de fapt de tine mi-a plăcut încă de la început. De ce trebuie să fii ca „ băiatul de porţelan”? lasă-mă să mă apropii de tine..
- Ce băiat..., a vrut să intervină brunetul, dar tânărul a continuat să vorbească.
- Era un băiat când mă duceam cu tata să vedem meciuri de tenis. Mereu îmbrăcat la patru ace, mereu tăcut. Atât de aproape încât puteam să îi vorbesc oricând, dar părea mult prea distant pentru a îmi aduna curajul necesar pentru a îndrăzni. Era exact ca tine.
Cuvintele tânărului nu prea aveau sens, dar îl făceau pe Maki să se îmbujoreze şi să îşi simtă inima bătând din ce în ce mai tare. Îl avea atât de aproape încât i-ar fi luat doar două secunde să îl îmbrăţişeze şi să îl sărute pătimaş. Într-un minut l-ar fi putut face al său şi să îl iubească cu forţă, ar fi putut face orice, dar a preferat să îi mângâie chipul cu gentileţe şi să îl privească călduros.
- N-am nici cea mai mică idee ce vrei să zici, a mărturisit acesta, zâmbindu-i băiatului.
Privirea blondului s-a schimbat complet. Şi-a lăsat mâinile să îi cadă pe lângă trup şi şi-a îndreptat coloana, afisând o expresie hotărâtă şi o strălucire aparte în ochi.
- Am să adopt atitudinea lui Rui. Am să stau aproape de tine ca o lipitoare şi am să te fac să mă iubeşti. Vei deveni iubitul meu! a declarat acesta, zâmbind mult prea fericit pentru situaţia dată.
Maki a făcut ochii mari şi a început să râdă deşi situaţia nu putea fi considerată tocmai una hilară. Era atât de amuzat de ceea ce auzea încât mai avea doar puţin până să cadă la pământ şi să lovească podeaua fără a se controla. Se simţea atât de vioi şi de fericit încât nu l-ar fi deranjat să îl îmbrăţişeze pe băiat chiar dacă nu avea voie. Purta cel mai larg zâmbet de până atunci, ochii îi străluceau mult mai puternic decât înainte, devenind negri complet şi trupul i s-a relaxat.
- Nu râde! Eu vorbesc serios! s-a supărat blondinul, gata să plângă din cauza atitudinii brunetului. Maki se comporta de parcă tocmai auzise o idioţenie şi acum trebuia să îşi bată joc şi să îl facă pe celălalt să se simtă ca un adevărat cretin ce habar nu avea ce spune. Era dureros să vadă cum persoana iubită îl ia peste picior şi se amuză când el îi vorbise serios şi i-a declarat dragostea ce i-o poartă.
- Ştiu, a răspuns bărbatul, încă râzând. Ştiu, a repetat, continuând să râdă.
Shoichi era pregătit să îl lovească pe brunet peste umăr şi să încerce orice pentru a îl opri, dar mâna lui a ajuns doar până la câtiva centimetri depărtare înainte de a fi prinsă de cea a celuilalt şi să îl tragă aproape. Maki stătea ghemuit la pământ, râzând şi de îndată ce l-a prins pe blond în braţe, l-a tras la pământ lângă el şi nu i-a mai dat drumul. Mâinile lui au înconjurat mijlocul băiatului şi i-au strâns capul la pieptul lui, apoi i-au atins chipul, obligându-l să se uite direct în ochii lui.
- Să înţeleg că mă iubeşti? a întrebat râzând.
- Da, asta..
- Eu, ştii...eu m-am culcat cu mulţi şi nu există nici o garanţie că mă voi opri acum, a rostit brunetul. Ba mai mult, pentru un tânăr sănătos ca mine un singur partener e posibil doar dacă, doamne fereşte, ajung mai sărac ca oricare chelner de aici. Te rişti?
- Cred că pot să te fac să mă iubeşti..
- Nu iubirea e problema. Dacă vrei să fii cu mine, o vei face când am eu timp liber. Uneori poate fi şi noaptea. Dacă vreau să mă culc cu tine, o să o faci? Chiar dacă asta înseamnă să pleci la miezul nopţii, să îţi minţi părinţii şi să chiuleşti de la ore?
- Aş putea. Vreau să încerc. Poate reuşesc eu să te conving să vrei să fii cu mine şi să faci şi tu sacrificii, nu? a întrebat, zâmbind, deşi nu era prea sigur că va reuşi să facă asta.
- Cred că am făcut destule sacrificii, a şoptit brunetul. Eşti sigur că vrei asta? a întrebat mult mai tare, obţinând întreaga atenţie a blondului.
- Nu ştiu la ce te referi. Eu te vreau doar pe tine, a răspuns Shoichi, îmbujorându-se ca o fată mare în timp ce şi-a coborât privirea spre podea.
Maki s-a ridicat în picioare şi a început să îşi aranjeze hainele, căpătând din nou aerul de snobism şi eleganţă. Şi-a recâştigat încrederea şi s-a oprit din râs, a devenit mult mai serios, dar şi ceva mai cald decât era înainte. Privirea îi era schimbată complet. Nimic din nesiguranţa sau senzaţia că trebuie să se îndepărteze, nici măcar o urmă de indiferenţă şi răceală nu se mai putea citi pe chipul lui. Shoichi s-a ridicat la rândul său, neînţelegând ce însemna schimbarea bruscă de atitudine şi a vrut să îl oprească din nou pe bărbatul ce tocmai apăsa pe clanţă.
- Nu pot pleca încă de la recepţie. Aşteaptă câteva minute după ce plec eu şi ieşi afară din restaurant. Maşina mea e chiar după colţ, a murmurat Maki, sărutându-l pe băiat pe obraz.
A deschis uşa fără prea mari probleme, apoi s-a întors printre ceilalţi invitaţi şi a continuat să interacţioneze cu ei. Shoichi a rămas nemişcat, încă încercând să asimileze cele întâmplate, dar foarte fericit că i s-a acordat şansa de a câştiga inima brunetului. Acum...totul avea să fie bine. Iubirea lui trebuia să deschidă calea spre o relaţie minunată şi indistructibilă. Doar ca să fim clari : trebuia.