[ COMPLETED]Sa ramana intre noi "In familie "[yaoi / shounen-ai][16+]

[Lithium-Angel]

nu pot sa ma abtin.....stiu ca fac pe cineva sa sufere acum..dar maine nu am sa pot sa postez asta...asa ca voila.....
capitolul asta e mai full de greseli decat restul. avand in vedere ca ma car candva curand...am scris azi-noapte...asta nu e scuza, dar nu pot sa nu il postez chiar acum, chit ca are aceste greseli.


Capitolul 5
Confuzie


Cele cateva zile dupa intoarcerea celor patru au fost cuprinse de un adevarat val de nedumerire. De multe ori, satenul se oprea in pragul usii roscatului si il indrepta ce are de gand sa faca in privinta lui Shoichi, apoi il urmarea prin toata casa pana cand Sora se satura si decidea sa ia o gura de aer cald. Era dificil, chiar daca si-a impus sa accepte ideea ca ii poate placea unui prieten din copilarie pe care nu l-a mai vazut de noua ani, era ceva nou pentru el, total diferit fata de viata lui pana atunci. Roscatul incepuse sa se gandeasca la lucruri din ce in ce mai complicate pana cand a decis ca e momentul sa uite sentimentele sale proprii si sa priveasca situatia cu obiectivitate.
El era un tanar de douazeci de ani ce dorea sa devina chirurg, a carui temere cea mai ingrozitoare era ca Rui sa pateasca ceva din cauza sa ( intocmai cum se intamplase in trecut ), care simtea nevoia sa stea cat mai departe, si, totusi, mult prea aproape de el, pentru a il proteja. Sora trebuia sa inceapa de la zero, in fostul sau oras natal, sa inceapa prietenii si relatii noi si sa isi vada mai departe de viata lui. Daca lua in considerare sentimentele rozaliului si accepta sa incerce a intretine o relatie cu el, atunci nu facea decat sa se complice si sa isi creeze numai probleme ce mai tarziu aveau sa ii dea batai de cap. Dar..., cum putea sa ii spuna „nu”, unei persoane atat de adorabile, care parea a nu fi facut niciodata rau altcuiva, care era furnicat de o senzatie noua si dorea sa o dezvolte, considerand-o una placuta si revigoranta pentru sine? Shoichi zambea mereu sincer, nu isi trada sentimentele, se comporta intocmai cum se simtea in acel moment, fastacindu-se cand e jenat, imbujorandu-se cand se simte flatat, zambind cand e fericit, sau plangand cand se simtea trist. Era genul de persoana ce spune mereu ceea ce gandeste fara a inflori lucrurile in vreun fel si nu isi trada niciodata prietenii. Ce altceva mai putea cere de la o persoana care se presupunea ca va deveni iubitul lui?
- Sora, acum serios! Trebuie sa ii spui „da” sau „nu” ! s-a auzit vocea satenului, de partea cealalta a usii camerei roscatului.
Trecuse aproape o saptamana de cand cei patru au fost la plaja si Sora inca nu se decise ce anume sa ii spuna baiatului, sa accepte sa incerce sa iasa cu el sau sa il refuze. Verisorul sau nu inceta sa ii aminteasca ca rozaliul si-a exprimat sentimentele, i-a spus roscatului ca se simtea ciudat in preajma lui, dar ca ii place senzatia, si ca e de datoria lui, a unei persoane mature, sa ii dea acestuia un raspuns concret.
- Stiu, Rui, dar inca nu stiu ce sa fac..., a recunoscut roscatul, fara a dori sa ii dezvaluie verisorului sau ca nu era sigur daca ar trebui sa accepte sa iasa cu cineva aproape necunoscut.
- Uite ce e, Sora. Shoichi nu stie nici el exact ce vrea, stie doar ca se simte grozav in preajma ta si ca ar vrea sa te vada mai mult. Eu unul cred ca te place. Nu zic ca trebuie sa fii un iubit in toata regula, dar macar da-i o sansa. Incearca sa vezi cum te simti in preajma lui.
Roscatul a zambit, deloc uimit de atitudinea verisorului sau. Inca de mic, Rui stia exact cum sa se faca auzit si ce anume sa spuna pentru a obtine ce isi doreste. El era cel ce primea cele mai multe bomboane, chiar daca i se interziceau pentru ca mai apoi abunda de energie, el era cel care putea sta treaz dupa ora 8 pentru ca „citea o carte” cand de fapt se juca cu verisorul sau, el era cel ce scapa cu basma curata la scoala, stiind mereu cum sa se scoata din probleme. Satenul era foarte direct, nu se invartea niciodata in jurul cozii, cateodata ii lua mai mult decat de obicei sa se exprime, dar, de cele mai multe ori, spunea exact ce are in minte. In cele din urma, baiatul avea dreptate. Nu era nevoie ca Sora sa accepte imediat sa fie iubitul rozaliului, puteau incepe mai intai prin a se cunoaste.
- Cred ca esti un pic cam prea entuziasmat, a chicotit roscatul, aruncand o radiera in verisorul sau.
- Da...bine, poate m-am grabit putin cand am zis ca esti cu Shoichi, dar nu am stiut ce ati vorbit, s-a justificat satenul, aruncand radiera inapoi la Sora.
Roscatul a zambit, apoi s-a lasat pe speteaza scaunului si a oftat adanc. Incercase sa isi repete cateva notiuni, insa de fiecare data cand ajungea la birou, Rui isi facea aparitia si ii strica toate planurile. Gata sa cedeze, barbatul s-a ridicat de pe scaun si s-a asezat pe patul sau, alaturi de verisorul sau, si l-a privit curios.
- Si cum propui sa ma apropii de el pentru a incerca sa vad cum ma simt in preajma lui?
Satenul a ranjit, de parca astepta momentul acela de ceva vreme, lucru nu prea departe de adevar, apoi s-a asezat in pat, in genunchi si a continuat sa se uite amuzat la Sora.
- Va sugerez sa mergeti sa vedeti un film! a strigat baiatul, dupa mai multe momente de liniste completa.
Roscatul a inceput sa clipeasca des, apoi a zambit, si a aprobat. Nu doar iubitii se duceau la film, chiar si prietenii se duceau din cand in cand la cinema, cu alte cuvinte, Sora putea iesi sa vada un film cu Shoichi fara a trebui sa se transforme in iubitul lui. Desigur, cu ocazia asta putea sa isi faca si o idee despre ce anume ar trebui sa faca in privinta lui, dar nu asta era prioritatea lui.
Nu a durat mult pana cand satenul si-a sunat prietenul, l-a anuntat de ceea ce a facut, si i-a spus o mica minciunica, pe jumatate adevarata, cum ca Sora ar vrea sa iasa sa vada un film cu el. Chiar a doua zi, daca era posibil. Rui nu avea pic de rabdare, era destul de entuziasmat desi nu prea reusea sa isi dea seama de ce. Daca tot era sa piarda timpul valoros pe care il putea petrece alaturi de verisorul sau, macar sa o faca in favoarea cuiva cunoscut ci nu a unui oarecare.
Shoichi nu a primit vestea pe atat de bine pe cat si-ar fi imaginat satenul. Baiatul a intrat intr-o stare de nervozitate greu de imitat, a inceput sa isi distruga sifonierul, cautand niste haine potrivite, nu prea exagerate, dar nici prea simple, pentru a iesi impreuna cu roscatul. Urmatoarea zi, baiatul s-a trezit de dimineata, si-a facut un dus, s-a uitat la televizor, apoi si-a facut teme, gandindu-se la Sora, a transpirat din nou, si-a mai facut un dus, pana cand s-a facut ora sase si a trebuit sa inceapa sa se imbrace.
O pereche de blugi albastri, drepti, un tricoul negru pe sub o camasa alba, subtire, cu maneci scurte, o pereche de slapi alb cu negru, o curea neagra care sa se asorteze cu tricoul, au fost suficiente pentru a il convinge pe Shoichi ca arata prezentabil.
- Hei, ai cumva o intalnire? s-a auzit un chicotit venind dinspre sufragerie. Baiatul a coborat scarile si
si-a scos capul pe usa, apoi a zambit.
- Poate..., a raspuns Shoichi, inrosindu-se usor la fata.
- Atunci ar fi bine sa iti intorci camasa, a mai rostit fetita dragalasa ce se afla pe canapea.
Parul ei rozaliu era prins in doua codite, fiecare codita prinsa intr-un panglica de culoare rosiatica, chipul ei parea dragalas, ca al unei papusi de portelan, ochii mari si caprui, mica de statura si slabuta, imbracata intr-o rochie subtirica si finuta de vara, de culoare alba cu multe buline roze. La spusele fetei, baiatul si-a indreptat atentia spre propria sa camasa si a observat ca o purta pe dos asa ca a scos-o rapid si a imbracat-o corect. Fetita a chicotit din nou, apoi s-a intors cu privirea spre televizor si a inceput sa butoneze telecomanda.
- Mersi, surioara, a spus acesta, rapid, facand un pas mare pana la canapea pentru a ii oferi fetei un sarut scurt pe par. Rozalia a dat din cap in semn ca ii primeste multumirile, apoi si-a strans picioarele pe langa corp si si-a orientat atentia spre emisiunea de divertisment ce abia incepea.
Baiatul si-a aranjat hainele pentru ultima oara, apoi a coborat scarile in viteza si a inceput sa mearga spre centrul orasului, la cinematograful principal, locul in care stabilisera sa se intalneasca.
La doar cateva minute dupa ce a ajuns rozaliul, Sora si-a facut si el aparitia, imbracat foarte frumos, aratand mult mai atragator decat ar fi trebuit sa arate pentru o intalnire intre prieteni. Maieul negru era suficient de larg incat sa nu se lipeasca complet de trupul roscatului, dar destul de micut pentru a ii scoate in evidenta linia trupului si frumusetea acestuia. Pantalonii de blug erau largi, cadeau usor pana la jumatatea distantei dintre abdomen si bazin, dand senzatia ca roscatul apartinea unei gasti, in timp ce adidasii din picioare, in combinatie cu restul, ar fi dat oricui senzatia de baiat rebel, frumos, tipicul baiat rau ce arata divin, al oricarei povesti.
Shoichi a inghitit in sec, si-a intors capul spre roscat si a zambit, apoi a intrat in cinematograf, lasandu-l pe Sora sa intre din urma lui.
- Deci...uhm..., ce film vedem? a intrebat rozaliul, fara a dori sa se arate jenat.
- Pai, Rui mi-a recomandat filmul. Mi-a spus ca o sa iti placa, a zambit barbatul, lovindu-l usor pe baiat pe umar, insotindu-l spre intrarea in sala.
Majoritatea randurilor erau ocupate, dar cei doi au reusit sa gaseasca niste locuri libere ceva mai in spate. Minute mai tarziu, filmul a inceput, dar nu a fost intocmai cum se asteptase Shoichi sa fie. Cu cat vedea mai mult din film cu atat se speria mai tare, incepea sa isi urcea picioarele pe scaun si sa se ghemuiasca cat mai aproape de roscat, prinzandu-i mana cu putere si uitand sa ii dea drumul. Sora se amuza din ce in ce mai mult, anticipase intr-o oarecare masura ca asta avea sa fie reactia baiatului, dar nu se putea hotara sa se priveze de amuzamentul de care avea parte, totul pentru a il scuti pe Shoichi de un film de groaza.
La fiecare tipat pe care il auzea, rozaliul se incolacea si mai mult in jurul roscatului, facandu-l pe acesta sa zambeasca si sa chicoteasca usor. Nu il deranja deloc reactia baiatului, i se parea chiar foarte adorabila, poate mult prea adorabila. Shoichi a expirat relaxat de abia dupa ce filmul s-a terminat si cateva lumini s-au aprins in sala. Era inca prins de bratul roscatului, incapabil sa se ridice de pe scaun, dar nu mai tresarea la fiecare zgomot sau imagine.
- Esti bine? a intrebat Sora, intinzandu-si mana spre chipul baiatului, ridicandu-l usor pentru a il privi in ochi, apoi manganindu-i obrazul.
- Da...da....filmul a fost superb....Da!! a exclamat rozaliul, realizand ca se facuse de rusine. Chipul calm si lipsit de mustrare al celui de langa el, l-a calmat si l-a facut sa zambeasca.
Un moment ciudat de liniste s-a instaurat. Nimeni nu mai spunea nimic, erau doar ei in sala, unul in fata altuia, uitandu-se unul la celalalt. Roscatul a fost primul care s-a miscat, initiind o atmosfera mult prea ciudata pentru doi simpli prieteni. Mana de pe obrazul rozaliului a coborat pana la barbie, apoi chipul barbatului s-a apropiat de cel al baiatului si buzele sale le-au atins pe cele ale lui Shoichi. Buzele s-au atins usor, apoi cele ale roscatului le-au acaparat pe ale rozaliului si au inceput sa le guste. Baiatul nu se misca, ii era imposibil sa spuna ceva, a stat nemiscat pana cand Sora s-a retras, apoi a tresarit usor.
- Scuze, te-am speriat? a intrebat barbatul, de indata ce a realizat ca a facut ce i s-a nazarit, fara a ii oferi celuilalt nici macar un avertisment. Baiatul continua sa se uite pierdut, nestiind ce sa spuna sau sa faca, in timp ce luminile se aprindeau complet si sale se scufunda in lumina.
- Hm...sunt bine. Chiar sunt, m-ai surprins ...atata tot, a zambit Shoichi, ridicandu-se in picioare.
- Imi cer scuze, nu am vrut sa te sperii. Ce zici, mergem sa mancam ceva? a propus roscatul, avand grija sa nu il mai ia prin suprindere pe rozaliu.
Cei doi au parasit cinematograful si au ales sa intre intr-un restaurant destul de normal, adica nu pentru oameni bogati, apoi s-au asezat la o masa destul de indepartata pentru a putea vorbi. Shoichi era inca usor speriat, mai degraba uimit decat speriat, dar oricum cu gandul departe, nereusind sa fie mereu atent la ceea ce spune celalalt. Prima oara cand l-a cunoscut pe Sora, a ramas uimit si nu a putut spune nimic, era ca si cum cineva ii taiase limba si refuza sa il ajute sa isi revina, apoi, la plaja, si-a dat seama ca se simte foarte comfortabil in preajma roscatului si ca ii place compania acestuia, ba mai mult, a realizat ca si-ar dori sa petreaca cat mai mult timp posibil in preajma lui, dar de abia acum realiza ce insemna sa ii placa de un baiat. Sarutul nu a fost deloc scarbos, de fapt chiar i-a placut, doar ca a fost neasteptat si mult mai gentil decat trebuia sa fie. Buzele lui Sora erau usor umede, dar pline de caldura, tandre si gentile, fine la atingere, nimeni nu ar fi putut sa le urasca.
Inima rozaliului ii batuse cu putere atunci, continua sa ii bata in ritm alert chiar daca se afla la o masa, inconjurat de zeci de oameni, motiv pentru care roscatul nu avea sa repete sarutul si nici sa il surprinda pe baiat.
- Sa inteleg ca nu ti-a placut filmul? a chicotit roscatul, perfect constient de faptul ca Shoichi nu il asculta cu atentie.
- Ba da...doar ca...nu imi plac filmele de groaza..., a susotit baiatul.
- Cumva anticipam asta. Rui era mult prea entuziasmat de filmul asta.
Rozaliul a zambit, apoi si-a plecat usor capul. Pe o parte, dorea sa ii taie capul prietenului sau pentru ca a sugerat un astfel de film ca fiind bun pentru a il vedea impreuna cu Sora cand baiatului ii era frica de moarte de filmele de groaza, pe de cealalta parte, stia ca intentiile satenului au fost bune si ca tot ce a dorit acesta a fost sa ii darame zidul de jena si sa il determine pe Shoichi sa fie mai relaxat in preajma roscatului. Daca filmul ar fi fost oricare altul, probabil rozaliul ar fi stat teapan pe scaun, incapabil sa se simta bine, si ar fi distrus prima intalnire pe care ar fi avut-o cu Sora. Barbatul gandea acelasi lucru ca cel din fata lui. Era sigur ca singurul motiv pentru care verisorul sau a sugerat un astfel de film, era pentru a ii face pe cei doi sa se destinda si sa se manifeste instinctiv, fara a isi gandi reactiile. Fusese amuzant, roscatului i-a placut reactia rozaliului si s-a simtit bine in compania lui.
- Rui....nu cred ca e o idee buna sa asculti de Rui cand vine vorba de iesiri in oras, a rostit baiatul incet, pe un ton suspicios, uitandu-se cu ochii mici la cel din fata lui. Sora a ras din nou, apoi a inchis meniul din mana sa.
- Poate, dar daca nu l-as fi ascultat, m-ar fi scalpat. Cel putin asa am aflat ca iti place inghetata cu banane, a mai adaugat barbatul, inainte de a il ruga pe chelner sa ii aduca doua inghetate.
Shoichi nu avea de unde sa stie ca satenul si-a pus verisorul la colt si i-a oferit o adevarata lectie despre ce anume ii place rozaliului. Sora stia acum ca Shoichi adora verdele, iubea inghetata de banane, cand da examene isi pune doua sosete diferite, ca se uita mereu la desene animate si adormea ca un bebelus atunci avea o zi placuta, insemnand ca nimeni nu il putea trezi odata ce acesta adormea. Roscatul incercase sa se eschiveze de verisorul sau, dar mai tarziu a realizat ca a fost o buna ocazie pentru a afla lucruri noi si despre Rui.
- Probabil te-a urmarit non stop pana cand ai acceptat sa il asculti, nu? Sora a inceput sa rada, fusese prins cu mata in sac, dar nu ii parea rau.
- Ce ar fi sa vorbim despre asta dupa ce plecam de aici? Te conduc acasa...
Roscatul chiar ar fi dorit sa vorbeasca cu rozaliul in drumul lor spre casa acestuia, dar o ploaie maruntica a facut lucrul asta imposibil. Cei doi au inceput sa alerge pana cand au ajuns la cladirea in care locuia baiatul si s-au oprit in casa scarii.
- Cred ca nu a fost o idee buna sa alergam. Acum ne-am udat.
- Sho, trebuie sa vorbim, a rostit roscatul, prinzandu-l pe baiat de mana. Shoichi s-a oprit pe primele trepte ale scarii, s-a asezat pe una dintre ele si a asteptat ca Sora sa ii vorbeasca. Imi cer scuze ca te-am sarutat brusc, s-a scuzat roscatul, asezandu-se langa baiat.
- Pai..uhm...
- Nu sunt sigur ca e cea mai buna idee sa devenim iubiti, mai ales cand tu nu ai nici cea mai mica idee ce inseamna sa fii impreuna cu un baiat si...
- Pot invata! Serios! Pas cu pas...daca vrei sa ma ajuti...
Glasul rozaliului a fost sigur, dar a inceput sa se auda din ce in ce mai incet, pana cand nu s-a mai auzit deloc. Sora si-a muscat buza inferioara, apoi si le-a lins pe amandoua usor, dupa care si-a intins mana spre chipul baiatului si l-a intors spre el. Nu a spus nimic, a cerut voie doar cu privirea si, vazand roseata din obrajii lui Shoichi, a decis ca merita sa incerce. Si-a apropiat buzele de cele ale baiatului, le-a mangaiat usor cu ale sale, apoi le-a indepartat pentru a le putea acapara pe ale lui Shoichi, si i-a prins capul in ambele maini. Rozaliul nu a mai ezitat, de data asta a raspuns la sarut, ba chiar l-a lasat pe roscat sa isi introduca limba in gura sa. Spre suprinderea lui Sora, baiatul si-a lasat propria limba sa o atinga pe cea a barbatului si a initiat un sarut mult mai pasional decat acesta intentionase.
Shoichi s-a trezit ridicat in brate si asezat in poale celuilalt, dar a reactionat imediat, l-a inconjurat pe roscat cu bratele si i-a lasat mainile acestuia sa ii coboare pe mijloc, apoi si-a simtit trupul lipit de cel al lui Sora si inima sa a inceput sa bata nebuneste.
Cand barbatul a oprit sarutul, a realizat ca poate a depasit masura si a vrut sa isi ceara scuze, dar baiatul rasufla greoi, aproape gafaia, chipul sau era inrosit complet, pana si urechile ii erau rosii, insa nu parea deloc dezgustat. De indata ce l-a observat pe Sora uitandu-se la el, rozaliul a vrut sa se ridice, dar s-a impiedicat si a aterizat in bratele celuilalt, motiv pentru care s-a rusinat si mai tare.
- Esti bine? a intrebat barbatul, ingrijorat pentru baiat. Shoichi nu a putut raspunde, doar a dat din cap in semn ca da si a ramas in bratele acestuia. Sora a zambit calduros, l-a ajutat sa se ridice si sa si stea in picioare, apoi s-a apropiat de el si l-a imbratisat.
- Uhm...Sora?
- Cand Rui mi-a zis ca ma placi...sa zicem ca am fost putin uimit. Nu vreau sa te ranesc, dar nici sa iti creez iluzii pentru ca mai apoi sa te dezamagesc. Pas cu pas...e bine asa?
Chipul baiatului s-a colorat din nou, un zambet enorm a aparut pe chipul lui, parca viata i-a revenit in corp, apoi acesta si-a muscat buza inferioara.
- Adica....putem fi impreuna chiar daca trebuie sa o luam pas cu pas?
- Cred ca e o idee grozava sa o luam pas cu pas. Si eu am nevoie de asta, a raspuns roscatul, dorind sa il sarute pe rozaliu.
- Multumesc... . Ma voi...
- Pot sa te sarut? Vreau sa zic...sarutatul ar putea fi un prim pas, nu?
Chipul rozaliului s-a imbujorat din nou, acesta si-a muscat buzele si a acceptat ca Sora sa il sarute, apoi a asteptat ca acesta sa faca ia initiativa din nou pentru a mai putea simti buzele barbatului. Acesta si-a apropiat din nou buzele de cele ale lui Shoichi, dar nu a mai parcurs etapa gentila a sarutului, si-a strecurat direct limba in gura lui si l-a sarutat cu pasiune.
Trupul baiatului s-a lipit de perete, mainile roscatului ii inconjurau trupul, oricine ii putea vedea, oricine intra in cladire, oricine iesea, dar erau prinsi in micul lor colt de lume. Shoichi a urcat, in cele din urma, in casa, Sora s-a intors la parter si a inceput sa se indrepte spre propria sa locuinta sau mai exact casa unchilor sai, dar promisiunea de a incepe relatia cu un sarut a ramas in picioare.
Usa de la intrare s-a deschis incet, dar zgomotul provocat a fost auzit de satenul care a alergat pana la usa numai pentru a isi putea bombarda verisorul cu zeci de intrebari.
- Deci?? Cum a fost?? a sarit Rui, fara a astepta ca roscatul sa se aseze pe un scaun sau sa isi traga sufletul.
- Destul de bine, a raspuns barbatul.
- I-a placut filmul? a chicotit satenul, imaginandu-si ca prietenul sau a sarit in bratele lui Sora, poate chiar s-au sarutat.
- Da, a ras pe tot parcursul lui, a rostit acesta, stiind ca verisorului sau nu avea sa ii placa ce anume auzea si ca, asa, se putea razbuna un pic pe acesta pentru insistentele sale.
- Poftim?! Si inghetata?!
- Ah, da...mi-a spus ca e ok daca imi place cea de banane, lui ii plac mai mult ciresele.
Satenul s-a ridicat in picioare, s-a uitat urat la cel de pe canapea ce se pregatea sa se intoarca in camera sa, l-a urmarit pe acesta pana cand s-a asezat pe scaun la birou, apoi a ridicat una dintre pernele de pe patul verisorului sau si a aruncat-o in roscat.
- Si eu care ma asteptam sa iti sara in brate si ca tu sa il hranesti cu lingurita, a mormait baiatul, incercand sa nu fie prea evident in nemultumirea sa. Satenul a aruncat restul pernelor in Sora, apoi s-a indreptat spre usa si a deschis-o larg.
- Rui...daca chiar vrei sa stii... . E in regula. Am cazut de acord sa o luam pas cu pas, sa nu ne grabim, a zambit roscatul, stiind ca avea sa regrete daca isi lasa verisorul sa plece cu impresia gresita ca a esuat in a isi ajuta prietenul.
Satenul a inchis usa in urma sa, a oftat adanc in timp ce si-a lasat trupul sa se lipeasca de usa si apoi sa cada la pamant, dupa care si-a strans genunchi la piept si i-a inconjurat cu bratele. Avea sa se tina de promisiune, avea sa incerce sa isi ajute prietenul pentru ca amandoi erau importanti pentru el, dar nu putea inceta a se simti ignorat. Era constient ca trebuie sa renunte la gelozia copilareasca, ca oricat de mult ar incerca, Sora nu va mai fi atat de apropiat de el, ca cei doi au crescut si ca trebuie sa se comporte ca doi adulti nu ca doi copii razgaiati, dar mai stia si ca ii trebuie timp.
Dupa noua ani in care nu si-a vazut singurul verisor si cel mai bun prieten, Rui deja facuse primul pas in a se elibera de dependenta sa fata de Sora. Tot ceea ce trebuia sa faca era sa isi ajute prietenul cum putea mai bine, sa fie alaturi de Sora daca era nevoie si sa nu uite ca roscatul avea sa fie mereu parte din familia sa. Satenul chiar planuia sa faca asta si sa se apropie din nou de verisorul sau. Pacat ca lucrurile nu aveau sa se intample intocmai cum isi dorea el.