[ COMPLETED]Sa ramana intre noi "In familie "[yaoi / shounen-ai][16+]

[adyna_45]

Capitolul 5
Confuzie


Cele cateva zile dupa intoarcerea celor patru au fost cuprinse de un adevarat val de nedumerire.( Aici ai doua varinate. Ori asa: "Cele cateva sile de dupa intoarcerea...", ori asa: "Cele cateva zile ce au urmat intoarcerii celor patru..." Cum ai zis tu ma cam zgarie pe retina.) De multe ori, satenul se oprea in pragul usii roscatului si il indrepta(Ma indoiesc ca asta ai vrut sa scrii. Poate "il intreba") ce are de gand sa faca in privinta lui Shoichi, apoi il urmarea prin toata casa pana cand Sora se satura si decidea sa ia o gura de aer cald.(Pe asta nu am inteles-o. Cum adica "aer cald"? Poate rece, in sensul ca iesea din casa..., dar cald?) Era dificil, chiar daca si-a impus sa accepte ideea ca ii poate placea unui prieten din copilarie pe care nu l-a mai vazut de noua ani, era ceva nou pentru el, total diferit fata de viata lui(de) pana atunci. Roscatul incepuse sa se gandeasca la lucruri din ce in ce mai complicate pana cand a decis ca e momentul sa uite sentimentele sale proprii si sa priveasca situatia cu obiectivitate.
El era un tanar de douazeci de ani ce dorea sa devina chirurg, a carui temere cea mai ingrozitoare era ca Rui sa pateasca ceva din cauza sa ( intocmai cum se intamplase in trecut ), care simtea nevoia sa stea cat mai departe,(Parerea mea e ca puteai evita virgula asta.) si, totusi, mult prea aproape de el, pentru a il proteja. Sora trebuia sa inceapa de la zero,(Aceasta virgula imi pare ca nuca-n perete, fara suparare) in fostul sau oras natal, sa inceapa prietenii si relatii noi si sa isi vada mai departe de viata lui. Daca lua in considerare sentimentele rozaliului si accepta sa incerce a intretine o relatie cu el, atunci nu facea decat sa se complice si sa isi creeze numai probleme ce mai tarziu aveau sa ii dea batai de cap. Dar..., cum putea sa ii spuna „nu”,(aici nu mi se pare necesara virgula) unei persoane atat de adorabile, care parea a nu fi facut niciodata rau altcuiva, care era furnicat de o senzatie noua si dorea sa o dezvolte, considerand-o una placuta si revigoranta pentru sine? Shoichi zambea mereu sincer, nu isi trada sentimentele, se comporta intocmai cum se simtea in acel moment, fastacindu-se cand e(parerea mea e sa folosesti acelasi timp verbal intr-o fraza... "era") jenat, imbujorandu-se cand se simte(ca si adineauri, "simtea") flatat, zambind cand e(era) fericit, sau plangand cand se simtea trist. Era genul de persoana ce spune mereu ceea ce gandeste fara a inflori lucrurile in vreun fel si nu isi trada(incepi cu un timp, pai termina tot cu ala. Tradeaza) niciodata prietenii. Ce altceva mai putea cere de la o persoana care se presupunea ca va deveni iubitul lui?
- Sora, acum serios! Trebuie sa ii spui „da” sau „nu” ! s-a auzit vocea satenului, de partea cealalta a usii camerei roscatului.
Trecuse aproape o saptamana de cand cei patru au fost la plaja si Sora inca nu se decise(decisese... trecuse(mai mult ca perfect)- decise(perfect simplu) suna aiurea) ce anume sa ii spuna baiatului, sa accepte sa incerce sa iasa cu el sau sa il refuze. Verisorul sau nu inceta sa ii aminteasca ca(pentru numele papucilor mei albastri de la cocolino si in numele botosilor mei roz, asta e co cacofonie mare si foarte vizibila! Puteai folosi "sa ii aduca aminte ca") rozaliul si-a exprimat sentimentele, i-a spus roscatului ca se simtea ciudat in preajma lui, dar ca ii place senzatia,(aici virgula putea fi evitata) si ca e de datoria lui, a unei persoane mature, sa ii dea acestuia un raspuns concret.
- Stiu, Rui, dar inca nu stiu ce sa fac..., a recunoscut roscatul, fara a dori sa ii dezvaluie verisorului sau ca nu era sigur daca ar trebui sa accepte sa iasa cu cineva aproape necunoscut.
- Uite ce e, Sora.(ai erau doua puncte ( : ) Shoichi nu stie nici el exact ce vrea, stie doar ca se simte grozav in preajma ta si ca ar vrea sa te vada mai mult. Eu unul cred ca te place. Nu zic ca trebuie sa fii un iubit in toata regula, dar macar da-i o sansa. Incearca sa vezi cum te simti in preajma lui.
Roscatul a zambit, deloc uimit de atitudinea verisorului sau. Inca de mic, Rui stia exact cum sa se faca auzit si ce anume sa spuna pentru a obtine ce isi doreste. El era cel ce primea cele mai multe bomboane, chiar daca i se interziceau pentru ca mai apoi abunda de energie, el era cel care putea sta treaz dupa ora 8 pentru ca „citea o carte” cand de fapt se juca cu verisorul sau, el era cel ce scapa cu(de fapt, expresia era: "scapa basma curata") basma curata la scoala, stiind mereu cum sa se scoata din probleme. Satenul era foarte direct, nu se invartea niciodata in jurul cozii, cateodata ii lua mai mult decat de obicei sa se exprime, dar, de cele mai multe ori, spunea exact ce are in minte. In cele din urma, baiatul avea dreptate. Nu era nevoie ca Sora sa accepte imediat sa fie iubitul rozaliului, puteau incepe mai intai prin a se cunoaste.
- Cred ca esti un pic cam prea entuziasmat, a chicotit roscatul, aruncand o radiera in verisorul sau.
- Da...bine, poate m-am grabit putin cand am zis ca esti cu Shoichi, dar nu am stiut ce ati vorbit, s-a justificat satenul, aruncand radiera inapoi la Sora.
Roscatul a zambit, apoi s-a lasat pe speteaza scaunului si a oftat adanc. Incercase sa isi repete cateva notiuni, insa de fiecare data cand ajungea la birou, Rui isi facea aparitia si ii strica toate planurile. Gata sa cedeze, barbatul s-a ridicat de pe scaun si s-a asezat pe patul sau, alaturi de verisorul sau, si l-a privit curios.
- Si cum propui sa ma apropii de el pentru a incerca sa vad cum ma simt in preajma lui?
Satenul a ranjit, de parca astepta momentul acela de ceva vreme, lucru nu prea departe de adevar, apoi s-a asezat in pat, in genunchi si a continuat sa se uite amuzat la Sora.
- Va sugerez sa mergeti sa vedeti un film! a strigat baiatul,(aici virgula nu era necesara) dupa mai multe momente de liniste completa.
Roscatul a inceput sa clipeasca des, apoi a zambit,(preferam fara virgula) si a aprobat. Nu doar iubitii se duceau la film, chiar si prietenii se duceau din cand in cand la cinema,(aici era punct, apoi cu litera mare) cu(Cu) alte cuvinte, Sora putea iesi sa vada un film cu Shoichi fara a trebui sa se transforme in iubitul lui. Desigur, cu ocazia asta putea sa isi faca si o idee despre ce anume ar trebui sa faca in privinta lui, dar nu asta era prioritatea lui.
Nu a durat mult pana cand satenul si-a sunat prietenul, l-a anuntat de ceea ce a facut,(aici virgula putea fi evitat) si i-a spus o mica minciunica, pe jumatate adevarata, cum ca Sora ar vrea sa iasa sa vada un film cu el. Chiar a doua zi, daca era posibil. Rui nu avea pic de rabdare, era destul de entuziasmat desi nu prea reusea sa isi dea seama de ce. Daca tot era sa piarda timpul valoros pe care il putea petrece alaturi de verisorul sau, macar sa o faca in favoarea cuiva cunoscut ci nu a unui oarecare.
Shoichi nu a primit vestea pe atat de bine pe cat si-ar fi imaginat satenul. Baiatul a intrat intr-o stare de nervozitate greu de imitat, a inceput sa isi distruga sifonierul, cautand niste haine potrivite, nu prea exagerate, dar nici prea simple, pentru a iesi impreuna cu roscatul. Urmatoarea zi, baiatul s-a trezit de dimineata, si-a facut un dus, s-a uitat la televizor, apoi si-a facut teme(cred ca se potrivea mai bine "temele"), gandindu-se la Sora, a transpirat din nou, si-a mai facut un dus, pana cand s-a facut ora sase si a trebuit sa inceapa sa se imbrace.
O pereche de blugi albastri, drepti, un tricoul negru pe sub o camasa alba, subtire, cu maneci scurte, o pereche de slapi alb cu negru, o curea neagra care sa se asorteze cu tricoul, au fost suficiente pentru a il convinge pe Shoichi ca arata prezentabil.
- Hei, ai cumva o intalnire? s-a auzit un chicotit venind dinspre sufragerie. Baiatul a coborat scarile si
si-a scos capul pe usa, apoi a zambit.
- Poate..., a raspuns Shoichi, inrosindu-se usor la fata.
- Atunci ar fi bine sa iti intorci camasa, a mai rostit fetita dragalasa ce se afla pe canapea.
Parul ei rozaliu era prins in doua codite, fiecare codita prinsa intr-un(intr-o) panglica de culoare rosiatica, chipul ei parea dragalas, ca al unei papusi de portelan, ochii mari si caprui, mica de statura si slabuta, imbracata intr-o rochie subtirica si finuta de vara, de culoare alba cu multe buline roze. La spusele fetei, baiatul si-a indreptat atentia spre propria sa camasa si a observat ca o purta pe dos asa ca a scos-o rapid si a imbracat-o corect. Fetita a chicotit din nou, apoi s-a intors cu privirea spre televizor si a inceput sa butoneze telecomanda.
- Mersi, surioara, a spus acesta, rapid, facand un pas mare pana la canapea pentru a ii oferi fetei un sarut scurt pe par. Rozalia a dat din cap in semn ca ii primeste multumirile, apoi si-a strans picioarele pe langa corp si si-a orientat atentia spre emisiunea de divertisment ce abia incepea.
Baiatul si-a aranjat hainele pentru ultima oara, apoi a coborat scarile in viteza si a inceput sa mearga spre centrul orasului, la cinematograful principal, locul in care stabilisera sa se intalneasca.
La doar cateva minute dupa ce a ajuns rozaliul, Sora si-a facut si el aparitia, imbracat foarte frumos, aratand mult mai atragator decat ar fi trebuit sa arate pentru o intalnire intre prieteni. Maieul negru era suficient de larg incat sa nu se lipeasca complet de trupul roscatului, dar destul de micut pentru a ii scoate in evidenta linia trupului si frumusetea acestuia. Pantalonii de blug erau largi, cadeau usor pana la jumatatea distantei dintre abdomen si bazin, dand senzatia ca roscatul apartinea unei gasti, in timp ce adidasii din picioare, in combinatie cu restul, ar fi dat oricui senzatia(te-ai repetat. Al doilea dat de senzatie ar fi putu fi inlocui cu " ar fi aratat orcui imaginea") de baiat rebel, frumos, tipicul baiat(te-ai reptat... iar. Al doilea baiat putea fi tip. Tip rau...hmmmm... suna periculos :) ) rau ce arata divin, al oricarei povesti.
Shoichi a inghitit in sec, si-a intors capul spre roscat si a zambit, apoi a intrat in cinematograf, lasandu-l pe Sora sa intre(preferam sa-l fi lasat pe Sora sa vina in urma lui... asa imi da senzatia de repetitie. Si, a!, consider ca acel "din" trebuia sa fie un "in") din urma lui.
- Deci...uhm..., ce film vedem? a intrebat rozaliul, fara a dori sa se arate jenat.
- Pai, Rui mi-a recomandat filmul. Mi-a spus ca o sa iti placa, a zambit barbatul, lovindu-l usor pe baiat pe umar, insotindu-l spre intrarea in sala.
Majoritatea randurilor erau ocupate, dar cei doi au reusit sa gaseasca niste locuri libere ceva mai in spate. Minute mai tarziu, filmul a inceput, dar nu a fost intocmai cum se asteptase Shoichi sa fie. Cu cat vedea mai mult din film cu atat se speria mai tare, incepea sa isi urcea picioarele pe scaun si sa se ghemuiasca cat mai aproape de roscat, prinzandu-i mana cu putere si uitand sa ii dea drumul. Sora se amuza din ce in ce mai mult, anticipase intr-o oarecare masura ca asta avea sa fie reactia baiatului, dar nu se putea hotara sa se priveze de amuzamentul de care avea parte, totul pentru a il scuti pe Shoichi de un film de groaza.
La fiecare tipat pe care il auzea, rozaliul se incolacea si mai mult in jurul roscatului, facandu-l pe acesta sa zambeasca si sa chicoteasca usor. Nu il deranja deloc reactia baiatului, i se parea chiar foarte adorabila, poate mult prea adorabila. Shoichi a expirat relaxat de abia dupa ce filmul s-a terminat si cateva lumini s-au aprins in sala. Era inca prins de bratul roscatului, incapabil sa se ridice de pe scaun, dar nu mai tresarea la fiecare zgomot sau imagine.
- Esti bine? a intrebat Sora, intinzandu-si mana spre chipul baiatului, ridicandu-l usor pentru a il privi in ochi, apoi manganindu-i obrazul.
- Da...da....filmul a fost superb....Da!! a exclamat rozaliul, realizand ca se facuse de rusine. Chipul calm si lipsit de mustrare al celui de langa el,(iar ai pus virgula intre subiect si predicat. Pntru papucii mei albastri de la cocolino, fa propozitia simpla intai, apoi dezvolt-o, apoi vei unde pui virgulele. Mama lor de virgule, cine le-o fi inventat?) l-a calmat si l-a facut sa zambeasca.
Un moment ciudat de liniste s-a instaurat. Nimeni nu mai spunea nimic, erau doar ei in sala, unul in fata altuia, uitandu-se unul la celalalt. Roscatul a fost primul care s-a miscat, initiind o atmosfera mult prea ciudata pentru doi simpli prieteni. Mana de pe obrazul rozaliului a coborat pana la barbie, apoi chipul barbatului s-a apropiat de cel al baiatului si buzele sale le-au atins pe cele ale lui Shoichi. Buzele s-au atins usor, apoi cele ale roscatului le-au acaparat pe ale rozaliului si au inceput sa le guste. Baiatul nu se misca, ii era imposibil sa spuna ceva, a stat nemiscat pana cand Sora s-a retras, apoi a tresarit usor.
- Scuze, te-am speriat? a intrebat barbatul, de indata ce a realizat ca a facut ce i s-a nazarit, fara a ii oferi celuilalt nici macar un avertisment. Baiatul continua sa se uite pierdut, nestiind ce sa spuna sau sa faca, in timp ce luminile se aprindeau complet si sale(sala) se scufunda("a se scufunda", respectiv "a se cufunda", este folosit, in general, pentru a exprima "cufundarea in intuneric". Pentru lumina se foloseste "a se scalda in lumina", "a se ilumina", "a se umple de lumina") in lumina.
- Hm...sunt bine. Chiar sunt, m-ai surprins ...atata tot, a zambit Shoichi, ridicandu-se in picioare.
- Imi cer scuze, nu am vrut sa te sperii. Ce zici, mergem sa mancam ceva? a propus roscatul, avand grija sa nu il mai ia prin suprindere pe rozaliu.
Cei doi au parasit cinematograful si au ales sa intre intr-un restaurant destul de normal, adica nu pentru oameni bogati, apoi s-au asezat la o masa destul de indepartata pentru a putea vorbi. Shoichi era inca usor speriat, mai degraba uimit decat speriat, dar oricum cu gandul departe, nereusind sa fie mereu atent la ceea ce spune celalalt. Prima oara cand l-a cunoscut pe Sora, a ramas uimit si nu a putut spune nimic, era ca si cum cineva ii taiase limba si refuza sa il ajute sa isi revina, apoi, la plaja, si-a dat seama ca se simte foarte comfortabil in preajma roscatului si ca ii place compania acestuia, ba mai mult, a realizat ca si-ar dori sa petreaca cat mai mult timp posibil in preajma lui, dar de abia acum realiza ce insemna sa ii placa de un baiat. Sarutul nu a fost deloc scarbos, de fapt chiar i-a placut, doar ca a fost neasteptat si mult mai gentil decat trebuia sa fie. Buzele lui Sora erau usor umede, dar pline de caldura, tandre si gentile(repetitie. Puteai folosi cuvantul "curteitor" pentru a inlocui primul "gentil". Pentru a evita repetitiile, foloseste un dictionar de sinonime. Eu folosesc uneori.), fine la atingere, nimeni nu ar fi putut sa le urasca.
Inima rozaliului ii(nu era nevoie sa precizezi ca "ii", deoarece e de la sine inteles ca "lui ii", daca ai spus ca "inima rozaliului". Nu dubla Complementul decat daca suna bine. Aici nu suna bine, suna tras de par.) batuse cu putere atunci, continua sa ii bata in ritm alert chiar daca se afla la o masa, inconjurat de zeci de oameni, motiv pentru care roscatul nu avea sa repete sarutul si nici sa il surprinda pe baiat.
- Sa inteleg ca nu ti-a placut filmul? a chicotit roscatul, perfect constient de faptul ca Shoichi nu il asculta cu atentie.
- Ba da...doar ca...nu imi plac filmele de groaza..., a susotit baiatul.
- Cumva anticipam asta. Rui era mult prea entuziasmat de filmul asta.
Rozaliul a zambit, apoi si-a plecat usor capul. Pe o parte, dorea sa ii taie capul prietenului sau pentru ca a sugerat un astfel de film ca fiind bun pentru a il vedea impreuna cu Sora cand baiatului ii era frica de moarte de filmele de groaza, pe de cealalta parte, stia ca intentiile satenului au fost bune si ca tot ce a dorit acesta a fost sa ii darame zidul de jena si sa il determine pe Shoichi sa fie mai relaxat in preajma roscatului. Daca filmul ar fi fost oricare altul, probabil rozaliul ar fi stat teapan pe scaun, incapabil sa se simta bine, si ar fi distrus prima intalnire pe care ar fi avut-o cu Sora. Barbatul gandea acelasi lucru ca cel din fata lui. Era sigur ca singurul motiv pentru care verisorul sau a sugerat un astfel de film,(asta a fost iar o virgula intre subiect si predicat...) era pentru a ii face pe cei doi sa se destinda si sa se manifeste instinctiv, fara a isi gandi reactiile. Fusese amuzant, roscatului i-a placut reactia rozaliului si s-a simtit bine in compania lui.
- Rui....nu cred ca e o idee buna sa asculti de Rui cand vine vorba de iesiri in oras, a rostit baiatul incet, pe un ton suspicios, uitandu-se cu ochii mici la cel din fata lui. Sora a ras din nou, apoi a inchis meniul din mana sa.
- Poate, dar daca nu l-as fi ascultat, m-ar fi scalpat. Cel putin asa am aflat ca iti place inghetata cu banane, a mai adaugat barbatul, inainte de a il ruga pe chelner sa ii aduca doua inghetate.
Shoichi nu avea de unde sa stie ca satenul si-a pus verisorul la colt si i-a oferit o adevarata lectie despre ce anume ii place rozaliului. Sora stia acum ca Shoichi adora verdele, iubea inghetata de banane, cand da examene isi pune doua sosete diferite, ca se uita mereu la desene animate si adormea ca un bebelus atunci avea o zi placuta, insemnand ca nimeni nu il putea trezi odata ce acesta adormea. Roscatul incercase sa se eschiveze de verisorul sau, dar mai tarziu a realizat ca a fost o buna ocazie pentru a afla lucruri noi si despre Rui.
- Probabil te-a urmarit non stop pana cand ai acceptat sa il asculti, nu? Sora a inceput sa rada, fusese prins cu mata in sac, dar nu ii parea rau.
- Ce ar fi sa vorbim despre asta dupa ce plecam de aici? Te conduc acasa...
Roscatul chiar ar fi dorit sa vorbeasca cu rozaliul in drumul lor spre casa acestuia, dar o ploaie maruntica a facut lucrul asta imposibil. Cei doi au inceput sa alerge pana cand au ajuns la cladirea in care locuia baiatul si s-au oprit in casa scarii.
- Cred ca nu a fost o idee buna sa alergam. Acum ne-am udat.
- Sho, trebuie sa vorbim, a rostit roscatul, prinzandu-l pe baiat de mana. Shoichi s-a oprit pe primele trepte ale scarii, s-a asezat pe una dintre ele si a asteptat ca Sora sa ii vorbeasca. Imi cer scuze ca te-am sarutat brusc, s-a scuzat roscatul, asezandu-se langa baiat.
- Pai..uhm...
- Nu sunt sigur ca e cea mai buna idee sa devenim iubiti, mai ales cand tu nu ai nici cea mai mica idee ce inseamna sa fii impreuna cu un baiat si...
- Pot invata! Serios! Pas cu pas...daca vrei sa ma ajuti...
Glasul rozaliului a fost sigur, dar a inceput sa se auda din ce in ce mai incet, pana cand nu s-a mai auzit deloc. Sora si-a muscat buza inferioara, apoi si le-a lins pe amandoua usor, dupa care si-a intins mana spre chipul baiatului si l-a intors spre el. Nu a spus nimic, a cerut voie doar cu privirea si, vazand roseata din obrajii lui Shoichi, a decis ca merita sa incerce. Si-a apropiat buzele de cele ale baiatului, le-a mangaiat usor cu ale sale, apoi le-a indepartat pentru a le putea acapara pe ale lui Shoichi,(aceasta virgula putea fi evitata) si i-a prins capul in ambele maini. Rozaliul nu a mai ezitat, de data asta a raspuns la sarut, ba chiar l-a lasat pe roscat sa isi introduca limba in gura sa. Spre suprinderea lui Sora, baiatul si-a lasat propria limba sa o atinga pe cea a barbatului si a initiat un sarut mult mai pasional decat acesta intentionase.
Shoichi s-a trezit ridicat in brate si asezat in poale celuilalt, dar a reactionat imediat, l-a inconjurat pe roscat cu bratele si i-a lasat mainile acestuia sa ii coboare pe mijloc, apoi si-a simtit trupul lipit de cel al lui Sora si inima sa a inceput sa bata nebuneste.
Cand barbatul a oprit sarutul, a realizat ca poate a depasit masura si a vrut sa isi ceara scuze, dar baiatul rasufla greoi, aproape gafaia, chipul sau era inrosit complet, pana si urechile ii erau rosii, insa nu parea deloc dezgustat. De indata ce l-a observat pe Sora uitandu-se la el, rozaliul a vrut sa se ridice, dar s-a impiedicat si a aterizat in bratele celuilalt, motiv pentru care s-a rusinat si mai tare.
- Esti bine? a intrebat barbatul, ingrijorat pentru baiat. Shoichi nu a putut raspunde, doar a dat din cap in semn ca da si a ramas in bratele acestuia. Sora a zambit calduros, l-a ajutat sa se ridice si sa si stea in picioare, apoi s-a apropiat de el si l-a imbratisat.
- Uhm...Sora?
- Cand Rui mi-a zis ca ma placi...sa zicem ca am fost putin uimit. Nu vreau sa te ranesc, dar nici sa iti creez iluzii pentru ca mai apoi sa te dezamagesc. Pas cu pas...e bine asa?
Chipul baiatului s-a colorat din nou, un zambet enorm a aparut pe chipul lui, parca viata i-a revenit in corp, apoi acesta si-a muscat buza inferioara.
- Adica....putem fi impreuna chiar daca trebuie sa o luam pas cu pas?
- Cred ca e o idee grozava sa o luam pas cu pas. Si eu am nevoie de asta, a raspuns roscatul, dorind sa il sarute pe rozaliu.
- Multumesc... . Ma voi...
- Pot sa te sarut? Vreau sa zic...sarutatul ar putea fi un prim pas, nu?
Chipul rozaliului s-a imbujorat din nou, acesta si-a muscat buzele si a acceptat ca Sora sa il sarute, apoi a asteptat ca acesta sa faca ia(aici te-ai potictin... ai vrut, initial, sa zici " sa faca primul pas", apoi te-ai razgandit si ai zis " sa la initiativa" pt ca ai realizat ca te repeti, am dreptate? Asta e o imbunatatire. Constinetizarea imediata a greselii este ceva foarte util, crede-ma.) initiativa din nou pentru a mai putea simti buzele barbatului. Acesta si-a apropiat din nou buzele de cele ale lui Shoichi, dar nu a mai parcurs etapa gentila a sarutului, si-a strecurat direct limba in gura lui si l-a sarutat cu pasiune.
Trupul baiatului s-a lipit de perete, mainile roscatului ii inconjurau trupul, oricine ii putea vedea, oricine intra in cladire, oricine iesea, dar erau prinsi in micul lor colt de lume. Shoichi a urcat, in cele din urma, in casa, Sora s-a intors la parter si a inceput sa se indrepte spre propria sa locuinta(eu consider ca aici era o virgula) sau(alta virgula) mai exact(alta virgula) casa unchilor sai, dar promisiunea de a incepe relatia cu un sarut a ramas in picioare.
Usa de la intrare s-a deschis incet, dar zgomotul provocat a fost auzit de satenul care a alergat pana la usa numai pentru a isi putea bombarda verisorul cu zeci de intrebari.
- Deci?? Cum a fost?? a sarit Rui, fara a astepta ca roscatul sa se aseze pe un scaun sau sa isi traga sufletul.
- Destul de bine, a raspuns barbatul.
- I-a placut filmul? a chicotit satenul, imaginandu-si ca prietenul sau a sarit in bratele lui Sora, poate chiar s-au sarutat.
- Da, a ras pe tot parcursul lui, a rostit acesta, stiind ca verisorului sau nu avea sa ii placa ce anume auzea si ca, asa, se putea razbuna un pic pe acesta pentru insistentele sale.
- Poftim?! Si inghetata?!
- Ah, da...mi-a spus ca e ok daca imi place cea de banane, lui ii plac mai mult ciresele.
Satenul s-a ridicat in picioare, s-a uitat urat la cel de pe canapea ce se pregatea sa se intoarca in camera sa, l-a urmarit pe acesta pana cand s-a asezat pe scaun la birou, apoi a ridicat una dintre pernele de pe patul verisorului sau si a aruncat-o in roscat.
- Si eu care ma asteptam sa iti sara in brate si ca tu sa il hranesti cu lingurita, a mormait baiatul, incercand sa nu fie prea evident(evidenta) nemultumirea sa. Satenul a aruncat restul pernelor in Sora, apoi s-a indreptat spre usa si a deschis-o larg.
- Rui...daca chiar(aceea este o cacofonie indirecta, dar care ma zgarie totusi pe retina. "Daca iti doresti cu adevarat" suna mai bine.) vrei sa stii... . E in regula. Am cazut de acord sa o luam pas cu pas, sa nu ne grabim, a zambit roscatul, stiind ca avea sa regrete daca isi lasa verisorul sa plece cu impresia gresita ca a esuat in a isi ajuta prietenul.
Satenul a inchis usa in urma sa, a oftat adanc in timp ce si-a lasat trupul sa se lipeasca de usa si apoi sa cada la pamant, dupa care si-a strans genunchi la piept si i-a inconjurat cu bratele. Avea sa se tina de promisiune, avea sa incerce sa isi ajute prietenul pentru ca amandoi erau importanti pentru el, dar nu putea inceta a se simti ignorat. Era constient ca trebuie sa renunte la gelozia copilareasca, ca oricat de mult ar incerca, Sora nu va mai fi atat de apropiat de el, ca cei doi au crescut si ca trebuie sa se comporte ca doi adulti nu ca doi copii razgaiati, dar mai stia si ca ii trebuie timp.
Dupa noua ani in care nu si-a vazut singurul verisor si cel mai bun prieten, Rui deja facuse primul pas in a se elibera de dependenta sa fata de Sora. Tot ceea ce trebuia sa faca era sa isi ajute prietenul cum putea mai bine, sa fie alaturi de Sora daca era nevoie si sa nu uite ca roscatul avea sa fie mereu parte din familia sa. Satenul chiar planuia sa faca asta si sa se apropie din nou de verisorul sau. Pacat ca lucrurile nu aveau sa se intample intocmai cum isi dorea el.

P.S. Asta a fost pentru ca ai tu ai vrut-o!


Wow! Deci m-ai socat. In sensul bun. Parca ai fi sarit de la parter direct la etajul unu, in loc sa urci fiecare treapta. Insa fii cu bagare de seama. Pana la mansarda mai ai cale lunga de batut. Nu numai ca ai un drum lung, dar si anevoios. Bv! Este o evolutie rapida si vizibila de la un capitol la altul... sau poate sunt prea obosita eu. Insa nu am gasit decat patru greseli. Una de tastare, vreo doua virgule inainte de "si" si una de exprimare, dar care poate fi scuzata mai usor.

Ai reusit cu brio sa atenuezi graba fara a te lungi prea mult. Te admir! Nu ai mai folosit cuvinte nepotrivite in context, deci inca o bila alba, si, felicitarile mele sincere, ai pus toate virgulele la locul lor! Acum, sincer, m-ai lasat fara cuvinte la capitolul asta.

Capitolul anterior, insa, are o problema vizibila chiar in titlu. Titlul capitolului este prea lung si prea putin sumar. De obicei, un itlu de capitol, ce putin din cate am intalnit eu, trebuie sa cuprinda tot in putine cuvinte, de preferat fara verbe la moduri predicative, in consecinta, tilul acelui capitol ar fi trebuit sa fie cam asa: " Intentii ascunse" sau "Intenii ramase ascunse" sau "Adevaratele intentii ramase ascunse", dar ultima varinata suna deja trasa de par dupa parerea mea.

Spre marea mea dezamagire (din cauza ca nu pot da un com mai lung de atat) si satisfactie (din cauza ca ai evoluat), nu mai am nimic altceva de criticat pe capitlul asta, iar in capitolul urmator sunt cele obisnuite de zi cu zi.

Astept cu nerabdare capitolul urmator, pentru a vedea ce vor mai face personajele tale.
Kissu and Ja'!

P.S. Daca te-a deranjat ceva din postul meu, PM si sterg.

[nolazy]

In sfarsit mai e cineva care e de acord cu mine ca Shoichi nu e bun pentru Sora.Sunt draguti impreuna, dar pana intr-un anumit punct..
Mi-a placut mult scena din scara..asta pentru ca a fost yaoi :D.Oricum, pe parcursul capitolului ajunsesem sa cred ca nu mai e nicio speranta si cei doi vor ramane pe bune impreuna.Dar cand am vazut la sfarsit ca Rui e totusi putin dezamagit, mi-am schimbat parerea (asa Rui, nu renunta!) :P.
Abia astept nextul :X
:bye:

[Lithium-Angel]

ok. in capitolul asta apare un personaj pe care i l-am promis lui Kitsune_Iris... sper ca e pe placul ei.
e un capitol, momentan, important pentru fic. so.. have fun reading.


Capitolul 6
Dezvaluiri


Unii spun ca timpul trece mult prea repede atunci cand te distrezi, altii spun ca trece al naibii de greu atunci cand te aflii in mijlocul unei mari dileme. Ceea ce e adevarat, fara a putea fi contestat, este ca timpul trece fara voia noastra si ca noi nu avea posibilitatea de a il opri in loc.
Sora a continuat sa se intalneasca cu prietenul sau, Maki, si sa ii spuna acestuia destul de multe detalii privitoare la relatia lui cu Shoichi, lucru ce nu trebuie neaparat sa fie considerat ca fiind bun. Shoichi a continuat sa iasa in oras impreuna cu roscatul, timpul petrecut impreuna crescand considerabil, continuand sa se sarute cu el si sa se distreze, insa mereu spunandu-i satenului ce se intampla intre cei doi. Rui incepea sa dezvolte noi prietenii pentru ca nu mai reusea sa petreaca atat de mult timp cu rozaliul pe cat o faceau inainte. Cei doi se intalneau la liceu, apoi vorbeau la telefon, dar nu mai ieseau impreuna, nici nu mai ramaneau dupa ore pentru a juca basket sau volei, totul parea sa se rezume doar la o simpla relatie de colegialitate.
Satenul petrecea din ce in ce mai multe seri doar gandindu-se la cat de singuratic se simtea fara Shoichi si Sora langa el. In timp ce el incerca sa isi ocupe timpul impreuna cu altii, Sora si Shoichi ieseau impreuna si se distrau, apoi se desparteau cu un sarut si se duceau la casele lor. Rui trebuia sa recunoasca, era intradevar gelos, dar nu se simtea in stare sa le spuna ca nu ii convine cat timp petrec impreuna. Din fericire pentru el, sau poate spre nefericirea lui, Maki era de aceeasi parere. Brunetul nu agrea deloc ideea, era chiar foarte ostil si ar fi dat orice ca relatia celor doi sa se zdruncine de la temelie.
Oricat si orice si-ar fi dorit fiecare, timpul si-a urmat cursul natural si doua saptamani au trecut de la prima intalnire a celor doi, a lui Sora si Shoichi. Nu au avut loc evenimente importante, ba mai ramasese si o saptamana si un pic pana la inceputul noului semestru, dar ca sa dovedeasca ca puterea sta in mainile ei, soartea le-a pregatit celor patru o lovitura de maestru.
Cei patru se aflau la o cofetarie, se pregateau sa se duca la Cafeneaua Visurilor pentru a o arata baietilor, dar Maki lipsea pentru ca acesta plecase pana la baie. Ceasca de ceai era inca fierbinte, aburul continua sa se ridice in aer, insa farfuriile pentru prajituri erau aproape goale. Soarele batea cu putere, ambii adolescenti isi beau al doilea suc rece, incercand sa reduca din caldura pe care o resimteau in timp ce roscatul incerca sa isi faca vant cu mana.
Zeci de grupulete mergeau pe strada, se indreptau fie spre parcuri fie spre bazin sau Cafenea, dar un anume grup si-a indreptat atentia spre cei trei ce se bucurau de o zi minunata.
Era una dintre putinele zile cand cei patru ieseau impreuna, pe o parte Rui era foarte fericit, pe de alta parte, nu era tocmai incantat de prezenta brunetului. Ceva inauntrul sau ii spunea ca acesta pune la cale ceva, dar nu reusea sa inteleaga ce anume. Din toti cei din grupul vesel ce trecea prin fata cofetariei, un baiat inaltut cu parul blond si ochii caprui si-a indreptat atentia spre roscat si a inceput sa zambeasca mult prea entuziasmat. Nu a anuntat ca pleaca, nici nu i-a facut semn cu mana barbatului, doar a alergat spre el si a sarit in bratele lui. Sora nu a reusit sa faca sau sa spuna nimic. Imediat dupa ce baiatul i-a sarit in brate si s-a asezat in poala lui, buzele acestuia le-au acaparat pe ale lui si au initiat un sarut pasional. Blondul si-a pus ambele maini pe dupa gatul roscatului, si-a lipit trupul de al acestuia, si a zambit multumit dupa ce s-a oprit din sarutat. Chipul roscatului ar fi fost numai bun de pus afis. In acel moment, Sora nu reusea nici sa vorbeasca, dar nici sa se miste.
- Cat ma bucur sa te revad! Ce zici, vii in noaptea asta la hotel pentru o partida? Mi-e cam dor de tine, imi lipseste pasiunea ta...stii tu, cea pe care o scoti la iveala cand esti beat. Daca ai timp, suna-ma. Am acelasi numar, a rostit baiatul, oferindu-i roscatului un ultim sarut pe buze, inainte de a se ridica si a intra in cofetarie pentru a se indrepta spre baie.
Blondul se aratase ingrozitor de multumit de reintalnirea sa, ba chiar fericit, de parca reintalnirea celor doi avea sa ii aduca un fel de satisfactie acuta.
Expresiile adolescentilor erau la fel de interesante si ingrijoratoare. Jena pe care amandoi o simteau pentru ca restul lumii vazuse scena, era cea care ii afectau cel mai putin. Rui era rosu la fata, nu putea simila inca idea ca verisorul sau fusese sarutat in plina zi, de un necunoscut total, intr-un mod nu tocmai prietenesc, dar incerca sa inteleaga de ce Sora nu a ripostat. Inima ii batea rapid, isi simtea venele pulsand, inghitea in sec desi tocmai bause suc, se uita la roscat cu o privire confuza si stupefiata, dar nu se simtea in stare sa comenteze sau sa intrebe ce tocmai s-a intamplat.
Rozaliul se simtea pacalit. Era acum evident ca Sora avea mult mai multa experienta in ceea ce priveste o relatie intre doi barbati, parea ca avuse cateva, si ca nu se eschivase in a se culca cu o alta persoana de acelasi sex. Shoichi realiza, mult prea tarziu, ca va trebui sa depaseasca limitele sarutului, ca va trebui sa se lase atins in locuri intime, sa il atinga pe roscat in locuri intime, si sa se culce cu acesta. Daca relatia lor avansa, cei doi aveau sa imparta acelasi pat, sa simta trupul gol al celuilalt, si sa devina mult prea intimi. Rozaliul nu simtea ca nu va fi in stare sa faca asta, i se parea doar un pic ciudat sa faca asta cu Sora, si se ruga sa nu fie nevoit sa o faca mult prea devreme.
Singurul care parea sa fie scutit de intreaga situatie era Maki. Cuvantul „parea” era cel mai potrivit. Brunetul era inca in baie cand blondul a intrat si a inceput sa spuna ca e bucuros ca l-a reintalnit pe Sora. Probabil crezuse ca nimeni altcineva nu il cunostea si ca poate vorbi deschis despre acesta chiar daca in baie erau mai multi barbati. Evident, Maki a auzit si s-a simtit nevoit sa intrebe despre ce e vorba. Ceea ce ii spusese roscatul despre actiunile sale pe timp de bautura erau confirmate tocmai de sursa, dar ultima intrebare a blondului a fost cea care l-a facut pe brunet sa se amuze.
„ Il vrei si tu?” continua sa se repete in mintea lui Maki chiar si dupa ce acesta s-a intors la masa. Sora era rosu la fata, incredibil de rusinat, nestiind ce se zica sau cum sa explice cele intamplate. Rui era nervos, sictirit de ceva anume desi nici el nu reusea sa spuna clar ce era acel ceva anume in timp ce Shoichi inca incerca sa se convinga ca nu va trebui sa se culce prea curand cu roscatul. Chiar daca fiecare dintre ei simtea ceva diferit, toti trei au gandit aceeasi intrebare, dar numai unul a respins-o total. „ Cum ar fi daca m-as culca cu Sora?” a fost intrebarea care l-a facut pe brunet sa ranjeasca, pe rozaliul sa se inroseasca si pe saten sa se cutremure din toate incheieturile.
- Esti bine? s-a auzit vocea satenului, minute mai tarziu. Cei patru au pornit pe drumuri diferite, Maki s-a dus la spital pentru a isi vedea tatal legat de o mica afacere, Shoichi preferase sa se duca acasa in loc sa mearga la Cafeneaua Visurilor, doar Rui mergea inca langa roscat, tacut, dar gandindu-se la cele intamplate.
- Hm..., a murmurat roscatul, incapabil sa spuna mai mult.
- Cred ca ar trebui sa vorbesti despre asta. Nu am fost singurul socat.
Sora s-a oprit pe trotuar s si-a indreptat privirea spre verisorul sau. Satenul nu glumea si nici nu isi batea joc de el, nu il dispretuia ci incerca sa il inteleaga. Barbatul a oftat usor amuzat de reactia lui Rui, apoi i-a promis acestuia ca va vorbi despre asta de indata ce ajung acasa.
Baiatul si-a salutat mama, a sarutat-o pe obraz, apoi a urcat la etaj si s-a dus direct in camera sa. Sora a ramas la capatul scarilor, cu mana pe balustrada, incercand sa prinda curaj sa urce la etaj pentru a vorbi cu varul sau.
- S-a intamplat ceva? a intrebat femeia, usor nedumerita de ce roscatul ezita in a urca scarile. Roscatul nu i-a raspuns imediat, si-a ridicat privirea doar dupa ce a auzit-o adaugand numele lui Rui, dar a continuat sa ramana tacut.
- Matusa, stiu ca nu ai incredere in mine, dar simt ca ma sufoc. Nu pot dovedi ca sunt capabil sa am grija de Rui decat daca imi dai ocazia. Daca ma supraveghezi in mod continuu si ma fortezi sa stau departe de el, nimic bun nu se poate intampla. Chiar nu merit putina incredere?
Femeia s-a uitat neincrezatoare la roscat, apoi i-a spus ceva ce avea sa il faca sa doreasca sa ajunga cat mai repede la etaj. Barbatul a urcat scarile in graba, s-a dus mai intai in camera sa pentru a se schimba, apoi s-a indreptat spre camera verisorului sau.
Rui statea in pat, cu picioarele incrucisate, intr-o pozitie de yoga destul de cunoscuta, cu ochii inchisi, de parca medita asupra unui lucru. Sora a ramas in tocul usii, a ciocanit usor in lemn pentru a isi faca prezenta simtita, apoi s-a apropiat de birou, a tras scaunul aproape de pat si s-a asezat pe el. L-a intors cu speteaza spre baiat, apoi a incalecat scaunul si si-a lasat capul pe brate.
- Chiar vrei sa stii? a intrebat acesta, usor confuz, nesigur si rusinat.
- Daca nu imi spui mie...va trebui sa ii spui lui. E in regula daca nu imi zici mie, dar macar el merita o explicatie, nu crezi? a raspuns satenul, continuand sa isi tina ochii inchisi.
- Numele lui e Tayo. L-am cunoscut intr-un oras si am inceput sa ne intalnit la petreceri. Intr-o seara, m-am imbatat atat de tare incat el a trebuit sa ma care pana la hotelul unde eram cazat. Nu stiu cum exact, dar m-a sarutat, l-am sarutat...si ne-am culcat impreuna. Am ignorat intamplarea mai ales dupa scuza pe care mi-a spus-o asa ca am continuat sa ies cu el fara sa imi dau seama. O saptamana mai tarziu, trupul meu a inceput sa reactioneze instinctiv la atingerile lui. Daca sunt beat, am tendinta sa il sarut pe oricare ma atinge si sa ma culc cu el.
Tonul folosit de roscat pentru a relata cele intamplate era serios. Nu inventa lucrurile pe moment si nici nu ascundea cele intamplate de verisorul sau. Insasi expresia de pe chipul lui arata ca barbatul e sincer si nu avea chef de glume. Satenul si-a deschis ochii, si-a aruncat privirea spre verisorul sau, apoi a inceput sa isi priveasca cearceaful de pe pat.
- Sora, stiu ca sunt persoane care saruta oameni atunci cand se imbata, altii care incep sa tipe sau sa planga, chiar sa si rada, dar de persoane bete care fac sex...nu! a concluzionat baiatul, oftand usor.
- Chiar crezi ca as glumi pe seama asta?! a intrebat roscatul, revoltat de neincrederea baiatului, ridicandu-se in picioare si asezand scaunul la locul lui.
- Nu, probabil ai fost o victima a circumstantelor, dar baiatul ala e sub orice limita. Pentru binele tau si al lui Shoichi... te rog sa nu il mai vezi pe „Tayo”.
Rui era acum cel serios. Nu clipea, se uita fix in ochii celui din fata lui, chipul sau parea incremenit, dar serios, intreaga atmosfera din incaperea parea a fi mult prea serioasa pentru cineva ca el.
Sora a dat din cap in semn ca e de acord, a rasuflat usurat ca a putut sa isi ia o povara de pe suflet, a inceput sa mearga spre usa, apoi s-a intors spre saten si i-a multumit. Dupa ce roscatul a parasit camera varului sau, acesta a oftat adanc.
- Serios acum, cine poate face sex atunci cand e beat? a intrebat acesta, usor retoric, dar si curios. Sora de acum nu era acelasi cu cel pe care il cunostea el si descoperirea asta il ranea pe saten.
Acest Sora era mult mai matur, avea o viata a lui, gandea si actiona intr-un anumit fel, se ducea la petreceri si se imbata, chiar se culca cu cei de acelasi sex si avea o relatie cu cel mai bun prieten al verisorului sau. Rui nu se simtea dezamagit de ceea ce ajunsese roscatul ci doar strain. Nu il cunostea deloc pe acest barbat, nu semana deloc cu roscavanul care il scotea mereu din incurcaturi, era cineva diferit si greu de abordat, o persoana cu totul noua.
Pe cand Rui se simtea derutat, barbatul inspira adanc si rasufla linistit. Singura persoana caruia ii mai marturisise cele intamplate era Maki, dar nu se asteptase la un astfel de raspuns din partea cuiva din familie. Una era ca prietenii sa fie aproape de tine, alta ca un membru al familiei sa nu te critice si sa te accepte pentru ceea ce esti.
Sora se simtea transpirat, incomod in hainele pe care le purta asa ca le-a scos si a decis sa faca un dus. Ajuns in fata oglinzii, a observat picaturi de transpiratie curgand pe piept pana la abdomen, apoi facandu-si culcus in boxerii pe care ii purta. Nu a realizat imediat ca au inceput sa se incalzeasca si sa ii curga sudorile, nu se asteptase ca o simpla discutie cu Rui sa faca asta, dar oglinda nu mintea. Chipul sau era usor palid si inca incordat, muschii corpului la fel, era tot numai o apa si ceva in privirea sa nu era tocmai normal. Irisul ochilor parea a fi acum colorat pe jumatate in albastru si pe jumatate in verde, cele doua culori combinandu-se perfect, creand un adevarat vartej. Candva, cineva a spus ca ochii reflecta cel mai bine sentimentele unei persoane si acea persoana avea probabil dreptate. Desi nu reusea sa inteleaga de ce, roscatul se simtea confuz, linistit, nervos, dar si nerabdator, combinatie de sentimente ce ii facea inima sa ii bata intr-un mod dureros.
Nu anticipase reintalnirea cu blondul, de fapt il stersese complet din mintea lui. S-a concentrat atat de mult pe intoarcerea acasa si pe relatia in plina desfasurare incat a uitat ca in viata lui a existat o astfel de persoana, ca el a facut astfel de lucruri si ca trecutul oricand il poate ajunge din urma. Tayo a reusit sa ii starneasca o noua gama de sentimente, ceea ce il speria pe roscat.
Dupa cele intamplate, era nevoit sa ii explice si rozaliului situatia si sa ii marturiseasca fapta sa indecenta. Avea sa ii spuna noului sau iubit ca din pura betie s-a culcat cu un strain, nu numai o data ci de mai multe ori, si ca de abia atunci si-a dat seama ca poate avea o relatie si cu un baiat. Urma sa marturiseasca ca sexul persoanei iubite nu conta, ca putea fi un barbat sau o femeie, si sa incerce sa il convinga pe Shoichi sa nu se creada folosit. Trebuia sa il asigure pe acesta ca intentiile sale erau bune, ca se simtea intradevar bine in preajma rozaliului, ca vrea sa fie alaturi de el.
Maki nu avea sa il judece niciodata, chiar daca ar fi fost prezent la scena. El stia de Tayo si de cele intamplate si nu ii reprosase nimic roscatului. Brunetul era stalpul de sprijin al lui Sora, singurul pe care credea ca se poate baza oricand si ca va fi mereu de partea lui. Il putea convinge pe Shoichi ca vrea sa fie cu el, il putea pastra pe Maki in calitate de cel mai bun prieten, dar trebuia sa traiasca cu ideea ca poate verisorul sau il condamna tacut si nu ii spune adevarata sa parere.
Sora a invartit robinetul de la dus si a deschis apa, lasand-o pe aceasta sa curga in interiorul cabinei chiar daca el nu intrase inca. Statea sprijinit cu mainile de peretii micii incaperi, nu reusea sa isi indeparteze privirea de la gresia cu model in sah si trecea de la un gand rau la un altul.
Un fior i-a trecut prin sira spinarii si s-a indreptat spre ceafa, facandu-l pe barbat sa tresara si sa revina la realitate. Roscatul si-a dat boxerii jos, a intrat in cabina de dus si si-a lasat trupul sa fie alintat de caldura apei.
Chiar daca isi continua viata si isi facea noi prieteni sau se indragostea, trecutul tot avea sa fie o realitate dureroasa si sa il bantuie pentru restul vietii. Nu putea schimba ce s-a intamplat in trecut, nu putea nici sa isi ceara scuze fara a ii reaminti satenului de cele intamplate, era imposibil sa o stearga din memorie, dar putea invata din ea. Roscatul a invartit robinetul in directia opusa, lasand un val de apa rece sa ii acopere corpul, apoi si-a ridicat privirea spre tavan, totul numai pentru a ofta adanc si a decide ca apa calda doar il putea tortura mai mult in timp ce cea rece il putea calma.
Nu isi putea scoate din minte cuvintele matusei sale. Asteptase cu adevarat o ocazie prin care sa isi poata dovedi loialitatea si atasamentul fata de Rui. Dorea sa arate ca il poate proteja pe baiat, ca acesta se poate simti in siguranta in preajma sa, ca nu intentioneaza sa il raneasca sau sa ii distruga viata. De ce ar fi vrut sa faca asta? Tinea la Rui intr-un mod in care nu mai tinea la nimeni altcineva. Satenul era poate cea mai importanta persoana din viata lui si ar fi fost stupid din partea sa sa doreasca sa il raneasca. Gandul il tortura din ce in ce mai tare. Avea sa primeasca intocmai ce a cerut, mult mai devreme decat se astepta si era acum nevoit sa isi demonstreze sinceritatea. Matusa sa ii oferea ocazia perfecta pentru a sta in preajma satenului si era momentul sa accepte provocarea.
Fraza rostita de aceasta nu ii putea iesi din minte, nu conta ce facea, cu cine vorbea sau cat se straduia sa se gandeasca la altceva.
„ Peste aproximativ o luna, mai mult sau mai putin, atat eu cat si Toru, vom fi plecati. Slujba ne obliga sa stam departe de casa pentru doua saptamani. Sora, in acele doua saptamani ai ocazia sa demonstrezi ceea ce iti doresti. E alegerea ta. „

[chrissta]

Se pare ca sunt prima...

Ummmmmmm, nu stiu ce sa zic despre aparitia Tayo. I mean, mi se pare ciudat felul in care acesta l-a abordat pe Sora, dar nu cred ca acesta ar trebui as fie persecutat pentru trecutul tumultos pe care l-a avut...

Din ce in ce mai tare ma mananca o curiozitate in legatura cu sentimentele lui Sora pentru verisorul sau.
Poate majoritatea ma vor uri pentru ceea ce am de zis, dar nu-l vreau pe Sora cu Shoichi, ci cu Rui. Mi se pare mult mai interesant asa...

Si nu-l suport pe Maki. Habar nu am ce vrea omul ala... Cred ca ii vrea pe toti, ca prea are o minte perversa :)).

______________________

Acum, sa luam la puricat felul in care ai scris... Am mai citit ficuri de-ale tale , iar felul tau de a scrie e inconfundabil , intr-un mod placut. Ai de toate : descriere, dialog, naratiune, si nu esti genul de persoana care face comparatii uzate, care ma agaseaza in mod direct.
_____________________________

CAm atat, momentan...
Multa inspiratie si spor la scris...

Chu !

[Psychedelic N]

Lithi sashii buri da desu nii-chan.
Ti-am spus si pe mess ce am avut de zis, dar din moment ce e publicat ai dreptul la critica.

1 Sa ai grija la formulari,adyna deja s-a ocupat de asta, intr-un post anterior.
2 Semnele de punctuatie si poate pe ici pe colo si gramatica.
3 La inceput aveam sentimentul ca ceva ii lipseste la fan-fiction, iar mai apoi am realizat ce citind ultima parte. Monologul, "filozofatul", convorbirele...a.k.a dezbaterile personajelor cu "inner them".
ASta e doar parerea mea de scriitor, acesta e felul meu de a scrie si probabil ca asta il gasesc cel mai interesant dintre toate.
Mi-a creat chiar impresia ca s-a schimbat oarecum si autorul ficului, told ya "like you grown up"

Ca idee si per total mi-a placut si astept cu sufletul la gura continuarea.
Ganbatte!
P.S. Vezi sa nu o faci "teleenovela" :D.

Ne auzim cu un post nou...

[I hate maths.]

Ei ei....se pare ca am intarziat si la cap 5 nici nu am postat...stiu sunt rea dar nu am avut ieri timp.Imi pare rau!

Deci acum despre capitole:au fost extraordinari.Mi-a placut intalnirea dintre Sora si Shoichi.Si dupa cum am mai spus Maki nu imi inspira deloc incredere.Dupa cum vad sunt singura care ii vrea pe Sora si Shoichi impreuna...da de gandit.Oricum nu imi schimb parerea(mdea mi sa mai spus ca sunt al dracu de incapatanata)
Cert e ca Rui chiar e gelos.Dar admir faptul ca totusi ii lasa sa fie fericiti.Good boy:d
Si tipu asta Tayo....oare de unde stiam ca va aparea din intuneric:-w
Presimt ca nu va sta degeaba si va incerca si el sa ii desparta pe Sora si Shoichi.Deja e stresant.Ce or avea toti cu Sora!?E frumos mah da deja e sufocant pentru saracu.Toti vor sa fie cu el=))
Greseli...pai vad ca asta e treaba adynei.Te critica ea la asa ceva.
Well....ma bucur ca ai pus noul capitol si inca o data scuze ca nu am postat la cel de dinainte.

Sa vii repede cu nextu.Mult noroc in continuare.Ja-ne:bye:

[Lithium-Angel]

hm..din pacate Tayo nu o sa isi mai faca aparitia pe aici.
el era un personaj de un singur capitol...dar care sa lase o amprenta pe sentimentele celor patru.
psychedelic ....eram sigura ca te-am corupt si te vei inregistra pe forum ;D:D:D:D:D
avand in vedere ca te-ai indragostit de Maki al meu...ptr ca e al meu.... si oricum aveam de gand sa ii extind atributiile in fic..m-am gandit la un urmator capitol..un fel de Extra...intocmai cum iti place tie..monolog!
chrissta-chan...Maki nu e rau....o sa vezi tu....nu ii vrea pe toti...il vrea doar pe EL , sper ca acest capitol sa iti schimbe parerea despre el .


Capitolul 7
Cine sunt eu


Intreaga mea viata am fost bantuit de cinci cuvinte: Trebuie sa depasesti asteptarile celorlalti! Toti cei din jurul meu imi spuneau asta. Parintii, servitorii, pana si profesorii, toti erau parca uniti impotriva mea. Nu spun ca sunt o persoana persecutata si ca soarta nu a fost cinstita cu mine. Am tot ceea ce e omenesc posibil, nu duc lipsuri si nici nu ma pot plange de cate stiu.
Inca de mic, cei din jur imi spuneau ca fiind fiul mai mic am o datorie nescrisa de a pasi pe urmele tatalui meu. Imi amintesc de dadaca mea care imi spunea mereu ca trebuie sa il fac mandru pe tata si sa ascult de el indiferent ce imi cere sa fac. Eram ca o papusica mica pe care o manevrau cum doreau ei, sau mai exact cum dorea el. Mereu imbracat la costum, cu papion in scoala mica si cravata in generala, mereu impecabil imbracat, fara macar o cuta, pieptanat si aranjat, oriunde ma duceam chiar si cand doream sa ma joc. La sapte ani am inceput sa invat kendo, tata fiind de parere ca orice baiat trebuie sa stie si sa urmeze invatamintele vechi ale samurailor, ca asta ma va ridica in ochii celor din jur si ma va face puternic. Dupa cursuri aveam lectia de vioara, apoi lectii de kendo, dupa ce terminam cu ele eram condus acasa pentru a imi face temele, seara participam la banalele cine in familie in care toti trebuia sa fim prezenti, uneori imi insoteam tatal, impreuna cu fratele meu ne duceam pe la reuniunile sale sociale, si la sfarsitul zilei eram trimisi la culcare, totul pentru a o lua de la capat a doua zi.
Cand am intrat in generala, parintii m-au trimis la un liceu special, un liceu potrivit celor din clasa noastra, asa il numea tata. Mama nu a prea comentat deciziile sotului sau, parea ca exista doar pentru a il insoti unde era nevoie de ea, a socializa cu oricine ii convenea tatalui meu si a aproba tacut din cap fara a macar deschide gura. O fatada in calea aventurilor sale. Nu cred ca a iubit-o vreodata, probabil a inselat-o de dinainte de a se casatori cu ea.
Nu mi-a pasat niciodata ca trebuia sa fac toate acele lucruri impuse de el, dar as fi preferat sa am de ales. Nu ma deranja sa fac kendo sau sa invat sa manuiesc o sabie, dar as fi vrut sa fiu intrebat daca imi doresc sa fac asta. Era simplu, orice ordin imi dadea tata ,eu trebuia sa il execut fara a comenta sau a ma impotrivi. Cand am trecut la treapta a doua a liceului, mi s-a spus ca trebuie sa devin cel mai bun din clasa, sa ajung la nivelul fratelui meu si sa ii depasesc pe toti colegii mei, dar asta li se spuneau si tuturor celorlalti colegi ai mei. Facand parte din lumea buna a societatii, toti eram fortati sa invatam cel mai bine. La sfarsitul semestrului aveam mereu punctajul maxim, dar la fel aveau si inca o duzina de alti elevi, nu neaparat din clasa mea, si asta anula cu totul semnificatia scorului.
Am fost instiintat ca trebuie sa ma alatur clubului de kendo al liceului si am reusit sa devin capitan. E impropriu zis ca am reusit sa ajung de parca a fost o simpla intamplare. Cand mi se spunea sa fac ceva, intelegeam ce se vrea cu adevarat de la mine. Mi s-a zis sa fac vioara pentru a ajunge un invatat in ale artei, dar si pentru a impresiona pe cei din jur, am fost invatat cu o anumita eticheta comportamentala nu pentru a parea dragut ci pentru a le castiga inimile si, chiar mai bine, respectul, kendo a trebuit sa invat nu pentru a sti sa ma apar ci pentru ca era o arta demna de o persoana bogata. Cand a trebuit sa ma alaturi clubului, nu mi s-a spus sa fac parte din el pentru a arata lumii ca ma pricep sau ca am cele necesare pentru a face parte din cercul lor social ci pentru a ajunge in fruntea lui si a prelua conducerea. In orice faceam, trebuia sa fiu liderul, conducatorul sau cel din umbra care misca lucrurile dupa placul sau.
Trebuia sa excelez in toate, sa fiu cel mai bun la ore, cel mai distins si elegant, cel mai cuminte, cel mai apreciat, cel mai atletic, de parca eram omul perfect cand in realitate doream sa fiu depare de toti si de toate. Singura mea placere era sportul, dar pana si el a fost intinat de prezenta tatalui meu. Am vrut sa fac basket, dar mi s-a interzis. Fratele meu facuse deja basket si fusese minunat, eu nu aveam cum sa ii ating nivelul, nu aveam voie. Puteam fi cel mai bun atata timp cat nu imi intreceam fratele. Daca stau sa ma gandesc mai bine, sportul mi-a schimbat viata.

***

Soarele batea cu putere pe terenul de fotbal al liceului. Elevii alergau de colo in colo, ocoleau jaloanele sau suteau, portarul se chinuia sa pareze fiecare lovitura, antrenorul era atent la copii sai si ii mustra sau complimenta in functie de performantele lor. Cand se termina ora, copii incepeau sa strige fericiti, sa bata palma si sa se intoarca in grup spre vestiare. Un baiat putin mai inalt ca restul, cu parul brunet si ochii negri ce incepeau sa bata inspre gri atunci cand erau luminati de razele soarelor, mergea mai incet ca restul, mai elegant si mai plictisit.
- Makimoto, am senzatia ca nu iti mai place ora mea de sport, a vorbit antrenorul, apropiindu-se de baiat pentru a vedea daca acesta e ranit sau doar vrea sa mearga mai incet. Barbatul era in varsta, avea aproape 50 de ani, singurul motiv pentru care inca profesa era pentru ca il cunostea pe director si avuse ca elevi multi alti sportivi cunoscuti.
- Sunt doar usor obosit, sensei, a rostit baiatul. Tonul sau era mult prea calm pentru varsta sa, brunetul nu avea nimic din voiosia specifica unui copil de 14 ani, nu manifesta dinamismul specific pubertatii, ci doar o tinuta comportamentala demna de un copil bogat.
- Nu cred. Poate fotbalul nu e tocmai sportul potrivit pentru tine. Stiu ca doreai sa faci basket si...
- Sensei. Pentru noi, singurile sporturi demne de a fi practicate in afara scolii sunt golful sau tenisul, l-a intrerupt brunetul, oprindu-se din mers, ridicandu-si privirea spre profesor si fixandu-l cu ochii fara a rupe contactul vizual. Barbatul a oftat si s-a gandit putin.
- Golful e pentru batrani, Makimoto. Cunosc pe cineva bun la tenis si...
- Sensei, nu e suficient sa fie bun, a rostit pentru ultima data baiatul inainte de a se indeparta de profesorul sau si a intra in cladirea liceului.
***

Nu era suficient sa fie bun. Pe noii copii de bogatasi doar alti bogatasi ne puteau aborda, sau celebritati. Imi amintesc si acum cum, de indata ce s-a decis sa pot invata sa joc tenis, colegii si multi altii incepeau sa ma vorbeasca pe la spate zicand lucruri de genul: „E normal, nu? Cine altcineva e demn sa il antreneze pe Makimoto-sama decat o celebritate? Un oarecare ar fi o rusine pentru cineva ca el sau ca noi, nu credeti?”
Cei din jur aveau aceeasi viziune asupra vietii, fiind din clasa inalta nu puteau socializa cu niste oarecare, trebuiau sa fie inconjurati doar de cei de nivelul lor si sa fie acompaniati doar de persoane demne de prezenta lor. Nu spun ca noi eram cine stie ce familie nobila, eram si suntem descendenti al clanului Fujiwara, dar ne-am indepartat destul de mult de la origini, insa tot trebuia sa mentinem stacheta sus.
Adevarul era ca uram tenisul, nu am inteles niciodata de ce trebuia sa aleg intre golf si tenis, era ca si cum alegeam dintr-un rau mic si unul mai mare, dar m-am supus, cum am facut intotdeauna. Nu aveam nici cea mai mica intentie de a participa la cursurile de tenis. De ce as fi facut-o?
A fost inchiriat un teren privat, ca invatator mi-a fost desemnat unul dintre fostii elevi al profesorului de la liceu, un tip ce devenise unul dintre cei mai buni jucatori de tenis din tara. Printre primii cinci oricum.
Plecam de acasa cu o ora inainte de ora programata, ajungeam acolo cu un sfert de ora inainte, dar nu ma duceam pe teren, ma intindeam pe iarba la umbra unui copac si incepeam sa ma uit fie la cer, fie sa adorm. Nu intentionam sa invat tenis. A fost prima oara cand am decis sa nu fac ce mi se spune ci doar sa ma prefac.


***

Vantul batea cu putere, miscand frunzele copacilor si facandu-le pe acestea sa cada la pamant. Sub umbra copacului, departe de terenul de tenis, un baiat cu parul brunet, imbracat in haine sport pentru antrenament, isi tinea paleta langa trup. Purta o bluza alba si o pereche de pantaloni albi specifici sportului, dar nu dorea sa isi puna o sapca stupida si sa se fataie pe teren. Era deja a patra ora cand sarea peste tenis si nu se intampla nimic asa ca mai putea sa sara peste o ora de antrenament.
- Nu crezi ca e momentul sa iti saluti antrenorul? s-a auzit o voce de barbat, nu foarte groasa, dar nici foarte subtire, venind din fata baiatului. Brunetul statea intins pe iarba, cu ochii inchisi si de abia dupa ce i-a deschis l-a observat pe barbatul blond cu ochi caprui ce statea langa el, cu capul aplecat peste trupul sau.
- Buna ziua, a raspuns baiatul, ridicandu-se in fund.
Barbatul de langa el l-a privit curios, apoi a scos o acadea din buzunar si i-a oferit-o. Maki si-a intors privirea spre necunoscut, apoi a inceput sa zambeasca ironic si sa rada putin cam prea batjocoritor pentru gustul celuilalt.
- Uite ce e, nu pot sa imi pierd ziua asteptandu-te pe tine.
- Atunci...nu ti-o pierde! Nu am de gand sa invat sa joc tenis si nici nu intentionez sa ma fatai pe un teren de joaca ca un copil tampit. Nu am chef sa invat, nu vreau sa stiu sa joc tenis si nici nu imi place acest sport. Fie ca vin eu sau nu, tata tot te va plati. Tot ce trebuie sa faci e sa spui ca invat din greu si amandoi vom fi fericiti, a raspuns baiatul, ridicandu-se in picioare, luandu-si paleta, gata sa se intoarca acasa.
Blondul l-a urmarit cu privirea cateva momente, apoi l-a prins de mana si l-a tras din nou la pamant.
- Uite ce e, Makimoto-sama! Daca imi vad de treburile mele, altii ma vor vedea si tatal tau va afla ca nu te antrenez, ca nu te invat sa joci tenis. Daca stau aici, imi pierd o ora din viata de pomana, ca asa vrei tu si nici asta nu imi convine.
- Inteleg. Cui pe cui se scoate, a zambit baiatul, realizand ca pentru o persoana matura e nevoie de distractie si bani pentru a isi putea intoarce privirea de la adevar.
- Nu cred ca intelegi...., a soptit barbatul.
Diferenta de forta dintre cei doi era evidenta, Maki nu avea cum sa se opuna unui barbat sau sa il opreasca. Bratele acestuia i-a inconjurat trupul baiatului, l-au strans lipit la pieptul lui, apoi buzele sale le-au acaparat pe cele ale brunetului. Tanarul a incercat sa se opuna, dar a cedat cateva momente mai tarziu. Nu se sarutase decat cu o singura fata pana atunci, dar sarutul barbatului era mult mai pasional si pe placul lui. Limba necunoscutului i-a invadat gura si a inceput sa se miste jucaus in interiorul ei, atingand-o si sugand-o pe cea a baiatului, mainile sale au coborat una pe fund, cealalta pe mijloc, si l-au strans cu forta pe brunet. Maki nu a asteptat prea mult, s-a asezat mai comod in genunchi, si-a lasat trupul sa fie atins de barbat, apoi a inceput sa raspunda la sarut in exact acelasi mod.
Blondul l-a intins pe iarba, si-a coborat mana spre pantalonii baiatului si a inceput sa ii coboare. Se astepta ca tanarul sa il opreasca, dar asta nu s-a intamplat. Maki a desfacut snurul de la pantalonii necunoscutului si l-a lasat pe acesta sa se dezbrace si sa il dezbrace si pe el.
Saruturile au continuat in acelasi ritm, lasand o dara de saliva sa curga pe obrazul brunetului, dar nu asta a fost ceea ce l-a cutremurat pe tanarul baiat. Unul dintre degetele blondului si-a facut loc printre fesele sale si s-a cuibarit in gaura dintre ele, apoi a continuat sa intre si sa iasa ca si cum se afla la el acasa.
Maki a gemut usor, a inceput sa respire mai greu, si-a simtit trupul cuprins de o caldura ciudata, dar nu l-a oprit pe barbat. Ii placea felul in care se simtea, era ceva diferit fata de tot ceea ce traise, ba mai mult, ar fi vrut sa continue.
Ceva si mai ciudat s-a intamplat. S-a simtit rascolit pe dinauntru, ceva il sfasia, dar il si umplea, il facea sa se simta mai complet decat dinainte, dar si mai pierdut decat ar fi trebuit sa fie.
Soldurile blondului se miscau cand in sus cand in jos, impingand corpul sau in baiat, facandu-l pe acesta sa icnesca usor si sa respire greu. Viteza a crescut, intensitatea saruturilor la fel, dar la fel si adancimea.
Baiatul a ramas intins pe spate, respirand greoi, cu ochii larg deschisi, lingandu-si din cand in cand buzele, incercand sa isi calmeze bataile inimii.
- La naiba, nu doream sa ajung pana acolo..., s-a auzit vocea blondului. Uite, eu...
- E in regula. Doar nu sunt idiot, stiu ca nu e in avantajul meu sa spun ca antrenorul meu de tenis m-a violat, sau mai exact, ca am facut sex cu el. Ramane intre noi, a adaugat acesta.
- Vorbesti serios? a inceput acesta sa rada, nestiind ce sa zica pentru a da replica tanarului.
- Foarte serios, a raspuns brunetul, uitandu-se direct in ochii blondului. Griul din irisul ochilor sai devenise mai proeminent si incepea sa se extinda.


***

S-a intamplat atat de rapid incat de abia dupa ce am ajuns acasa am inceput sa ma gandesc la ce insemna asta cu adevarat. Sexul capata o adevarata amploare. Am inceput sa inteleg de ce tata avea aventuri, ce anume cauta si de ce nu se ducea la mama pentru a gasi acel ceva. Cauta placere, dorea sa se simta barbat, sa poata sa isi satisfaca dorintele si nu avea cum sa faca asta cu mama, nu cand ea era atat de tacuta si de calda, atat de la locul ei, cuminte.
Am gasit in acea zi aceeasi placere pe care probabil o simtea si tatal meu. A doua zi, am mers la ora, mi-am salutat profesorul de tenis, apoi ne-am culcat impreuna din nou. Ora pe care amandoi o pierdeam stand degeaba, uitandu-ne la cer sau plictisindu-ne, s-a transformat intr-o ora de placere, ora in care amandoi ne simteam bine si faceam ce ne interesa. Dupa un timp...dupa ce am continuat sa ne petrecem timpul facand sex, se poate spune ca am devenit amanti. Aveam 15 ani, eram intr-o relatie nepotrivita cu un alt barbat, dar ma distram. Parea ca ii pare tenisul, ma ducea cu el la cateva din meciurile sale. Intr-una din zile, asteptandu-l sa isi salute fanii si sa se indeparteze de multime, am observat un baiat mult mai mic decat mine, de aproape 12 ani sau poate chiar mai , apropiindu-se de el pentru a ii cere un autograf. Era imbujorat la fata, zambea cu toti dintii, sarea in sus de bucurie si era sincer in elogiile sale. Il adora pe acel barbat cu care eu ma culcam.
Imi amintesc ca i-a spus pustiului sa il urmareasca in continuare si sa ramana fanul lui convins. Acel pitic, acel copil nevinovat m-a facut sa zambesc pentru prima oara. Un zambet sincer si plin de caldura, nu zambetele false pe care le acordam tuturor celorlalti din jurul meu. In viata mea erau multi oameni ipocriti, ajunsesem chiar eu sa fiu unul, asa ca baiatul mi s-a parut ca o lumina frumoasa in intunericul vietii mele.
Doua saptamani mai tarziu, Kito, caci asa il chema pe barbat, a decis sa renunte la tenis. Ma aflam in patul lui, invelit cu un cearceaf, dar dezbracat complet, dupa ce tocmai facusem sex, cand mi-a spus ca vrea sa renunte la tenis si sa plece in strainatate pentru nu mai tin minte ce afacere. Nu m-am gandit ca am sa imi pierd partenerul de pat, nici ca imi va fi dor de el, puteam doar sa ma gandesc la cat de trist avea sa fie acel baiat cand avea sa afle ca idolul sau nu mai avea sa joace tenis.
Dupa ce Kito a plecat, am continuat sa o fac pe baiatul bun si ascultator. Am terminat liceul cu brio si am pasit pe urmele tatalui meu, intocmai cum si-a dorit acesta. Am inceput medicina, chiar in spitalul tatei aveam sa imi fac practica, si m-am tinut de tot ceea ce incepusem pana atunci. Pentru societate eram Makimoto Fujiwara, fiul lui Kojiro Fujiwara, director general al Spitalului National Tokyo, un baiat distins, inteligent si fermecator, dar in realitate eram doar Maki, cel care incepuse sa se culce chiar si cu servitoarele din casa sa pentru a gasi ceva mai mult decat acea placere.
Era ciudat si inca e. Cu cat ma culcam cu mai multi si imi satisfaceam nevoile, cu atat incepeam sa ma plictisesc mai tare. Sunt in stare sa fac sex cu cineva si nici macar sa fiu cu mintea prezent. Stiu sa ma ascund, sa manevrez lucrurile din jurul meu, sa pacalesc lumea cu inocenta mea si sa fiu intocmai cum imi doresc eu, sa fac ceea ce imi doresc. Uneori simt ca sunt tata, dar apoi imi amintesc ca eu nu sunt legat pe viata de nimeni, eu nu iubesc ci doar astept sa gasesc iubirea. Cand ma gandesc la iubire,la ce inseamna sa iubesti, ma gandesc la el. La acel baiat. Ma gandesc ca el ar putea fi iubirea mea.

[chrissta]

:(( Ai vrut sa ma faci sa plang si sa-mi schimb parerea ... Si mi-am schimbat-o. Maki nu e rau, e doar un tip care a suferit mult si care inca mai asteapta acea sansa de a se schimba...

Ai fost mai profund decat niciodata si m-ai emotionat [yeah, si eu am sentimente ] ... E trist sa fi obligat sa faci ceva ce nu-ti place, cu atat mai mult cu cat tu vrei sa faci cu totul altceva. E trist si ca Maki s-a lasat condus, fara sa aibe puterea de a riposta.

E interesant noul capitol, ce-i descrie viata lui. Daca ma gandesc mai bine, este tipic pentru tine sa faci asta , caci am vazut ca iubesti sa te abati usor de la conflictul principal si sa ne familiarizezi cu personajele. Cred ca asta face ficurile tale atat de interesante.

Cam atat cu laudele...

Ummmm, inca o intrebare, la care te rog sa-mi raspunzi...
Sora o sa fie sau nu cu Rui ?

CHU!

[Psychedelic N]

Critici sau observatii: foloseste metafore, am observat ca ramai la vorbirea standarda, incerca sa vii cu cuvinte noi, sinonime din abundenta. Un alt lucru ce mi sa mai zis si mie si l-am remarcat si la tine, pare ca nu te implici prea mult in scriere, ca scrii doar de dragul de a face asta.
Scrie din inima, eu sunt sweet si kind nu iti zic ce mi-a zis Archy prima data ca faci infarct. (That would be..."So uncool")
Ideea e ca ..incearca sa te pui in piela personajului, a ficaruia dintre ei...si inca ceva...gandeste ca ei cand scrii. Pune-ti in minte clar limite intre povestea unui personaj si a altuia. Descrie din ceea a simtit, facut...gandit.
Separa "puterile in stat", fa-l pe unul sa abdice in favoarea celuilalt, doar ca la final "discursurile lor...electorale" sa faca...controverse intre civile, iar i de se vor uni, puteril in stat vor face imparatia frumoasa si plina de magie...

Dar...destul cu critica, mi-a placut ce ai scris, a fost intersanta ideea de semi...yaoi:D.
Inceraca sa surprinzi prin gesturi si actiuni...inedite.
Tare as vra sa stiu cum...e...MAki..la pat...and in real life :-".
Anyhow, waiting for nxt chapter.
Apropo am vazut ca postzi destul de rpede, felicitari. Punct in plus de la mine:P

[I hate maths.]

Iar imi e lene sa las posturi dupa ce citesc....vai de viata mea.

Sa stii ca oarecum nu prea imi e mila de Maki...da stiu poate sunt o insensibila dar...ok sunt de acord cu faptul ca e oribil sa faci lucruri care ti se impun insa tot nu imi pot schimba parerea despre el.
Jesuse...la 15 ani s-a culcat cu profu de tenis...interesant baiatu(exact cum spuneam-nepasator)

Noul capitol e foarte interesant...intr-un fel explica comportamentul lui Maki.Hmmm....nu imi imaginez cum e sa te oblige cineva sa faci ceva ce nu iti place:(
"Cand ma gandesc la iubire,la ce inseamna sa iubesti, ma gandesc la el. La acel baiat. Ma gandesc ca el ar putea fi iubirea mea."=>poate sunt mai incuiata...oare despre cine e vorba?Doar nu are si asta sentimente:))
Sper sa nu fie Sora.Nu de alta dar io tot cu Shoichi il vreau pe Sora.Desi cred ca sunt singura(^^")
Dupa cum spunea si chrissta iti place sa ne familiarizezi cu personajele.Eh dea bea astept sa spui mai multe despre trecutul lui Sora.Oare de ce il uraste mama lui Rui asa de tare?Am ramas in ceata cu chestia asta^^"
De critici se ocupa altcineva pentru ca mie nu imi place sa te critic:-p

Well....in ciuda faptului c anu il prea inghit pe Maki mi-a placut capitolul.A fost foarte frumos(ca de obicei)Sper sa pui repede nextu.Mult noroc in continuare.Ja-ne:bye: