Cântecul nebunului

[Neith]

A trecut mult prea mult timp de când nu am mai trecut pe aici şi mă bucur că nu am pierdut prea multe capitole . Mi-a fost dor de această poveste care a început să îmi placă din ce în ce mai mult . Nu prea am ce să comentez în legătura cu aceste capitole, mi-au plăcut .
Relaţia dintre doi a început să evolueze încet , dar mai bine aşa .
Capitolul 5
Mi-a plăcut fraza ironică de la început , specifică lui , deşi era bătut trebuia să îşi păstreze sarcasmul caracteristic .Nu ştiu de ce , dar mă aşteptam să riposteze , să încerce mai mult să se apere , să lupte cu atacatorii. Până la urma şi bătaia primită a fost bună la ceva , l-a ajutat să se apropie de Sânziana , cum s-ar spune destinul . Fără să îşi dea şi-a dat de gol anumite sentimente şi asta mă bucură deoarece consider că find lucid nu i-ar fi spus nimic . Discuţia dintre cei doi a fost genială , mai ales momentul când i-a spus că are degetele reci , deci pur şi simplu am adorat acel schimb de replici . Nu prea înţeleg de ce se comporta aşa cu părinţii săi , dar bănuiesc că mă voi lămuri pe parcurs . Mircea este un personaj interesant , pe care nu ai cum să nu îl adori ,îmi place .
Capitolul 6
Deci şi Sânziana se înţelege la fel de prost cu părinţii ei ... tatăl pare să îşi pus toate speranţele , contruindu-i un viitor de care să fie el mândru. Soarta lui Ionuţ nu prea îl interesează , el concentrându-şi întreaga atenţie asupra fiicei care l-a dezamăgit . Totuşi a fost puternică şi a îndurat totul pentru fratele ei .
În cele din urmă cu ajutorul acelui bilet şi-a făcut curaj să meargă la spital , să îl vadă ,să sufere din nou din cauza asta . Finalul a fost ...nu găsesc cuvântul potrivit ...a reuşit să mă impresioneze şi să mă întristeze în acelaşi timp.
Mult succes cu următoarele capitole !>:D<