Atractie Fatala [+16 / +18] [hentai]

[Whisper]

Hmmm...deci e super tare fac fictionul..si vad ca nu mai te invarti in jurul cozii,sau ideea ta este sa ne faci sa murim de curiozitate pana cand so indragosti nenorocitu` ala de Daxton de Hime,daca se indragosteste:-<
Anyway,misto ficul si vad ca nu stai rau la capitolul gramatica si romana:))...nu ca ai fi stat vreodata,dupa parerea mea:D...altii :-??
Nu prea am ce scrie in acest comentariu inafara unui mare spam:D

astept continuarea

[Lye]

Idee

O saptamana. Sapte zile. Atata timp a trecut de la disparitia lipsita de vre-o explicatie a tinerei cu parul roz. Sapte zile de cand se afla pe meleagurile natale, departe de privirile si soaptele invidioase ale adversarilor ce pareau ca vor sa ii puna bete in roate doar prin simpla lor prezenta. Statea pe canapea, tinandu-si picioarele stranse usor pe langa corp. Rasfoia pe o revista, privind lipsita de interes paginile pline de modele in costume de baie sau rochii de seara. Rochita neagra, larga, ii acoperea o mica parte din coapse. Coperta rece ii acoperea pielea fina, dandu-i fiori pe sira spinarii. S-a zgribulit usor, aruncand materialul informativ pe masa aflata in fata ei. Cristalul purtat la gat se adapostea in curbura sanilor, dand un plus de frumusete decolteului. Isi lovea gamba cu unghiile, privind in gol. Era prezenta cu trupul, pentru ca mintea i se afla pe cu totul alte meleaguri. Fara voia ei, gandul ii zbura la Sheyenne. Ii era greu sa uite modul in care acesta a tratat-o, uitand parca de faptul ca nu era decat o novice. S-a comportat asemenea unui vechi prieten, gata sa faca orice pentru a o scote din melancolia ce o napadea. Insa toate acele amintiri placute erau grosolan intrerupte de Daxton. Orgoliosul blond cu zambetul la fel de alb ca un sirag de perle. Ranjetul lui era pe departe cel mai atragator pe care Orihime il intalnise. Diabolic de frumos.
Insa gandurile i-au fost curmate de zgomotul facut pe marmura asemenea unei oglinzi. Rozalia a ridicat privirea, intalnindu-si tatal. Acesta cobora agale, tinandu-si mainile in buzunare. Parea ingrijorat... preocupat de ceva. Tanara s-a ridicat, fugind in bratele barbatului care a ajutat la conceperea ei. L-a pupat pe obraz, cuibarindu-se in bratele lui, aceleasi brate care o protejau cand era mica.
-Ce s-a intamplat? Intreaba femeia pe o voce usor subtiata.
-In ritmul asta, nu prevad nimic bun pentru acest an. Trebuie neaparat sa ma gandesc la o solutie salvatoare. Sunt in stare sa ajung la un compromis. Chiar si cu Rusia.
-Nu inteleg... ce vrei sa spui? Intreaba rozalia usor confuza.
-Vreau sa ajung la un acord cu reprezentantii Rusiei. Sa formam o alianta.
Orihime s-a dat doi pasi in spate, ridicand ambele palme in semn de renuntare. Nu prea stia ce se intampla cu tatal ei.
-Stai putin... nu mai inteleg nimic. Vrei sa formezi o... alianta cu tara ce s-a dovedit a fi cea mai mare rivala a noastra?
-In afaceri, trebuie sa stii cand sa te dai "invins". Uneori, supunerea este cea mai buna arma. In cazul nostru... cea mai buna salvare. Chiar astazi voi lua legatura cu Ludmilla Vobet. Ea este cea mai in masura sa accepte sau nu... propunerea noastra.
Nici daca ar fi aflat ca tara urma sa fie distrusa de un asteroid... n-ar fi fost mai surprinsa. Ce il facea pe tatal ei sa creada ca Rusia va face parte din alianta ce tocmai a fost pusa la cale. Kaien s-a indepartat, inchizand usa de la birou.
Ramasa singura, Orihime s-a asezat pe una dintre trepte. Si-a lipit palmele de obraji, gandindu-se. Se gandea la multe... dar totusi la nimic. Lucruri mult prea complicate nu voiau sa ii dea pace. Stia ca il va revedea pe Sheyenne... ceea ce era un lucru mai mult decat placut. Dar asta insemna sa dea din nou cu ochii de Daxton. Demonul arogant... barbatul ce la prima aparitie, parea perfect. Voia sa nege... dar stia ca nu face decat sa se minta. Involuntar, si-a atins buzele cu degetul aratator. Inca mai simtea profunzimea sarutului pe care i l-a dat in urma cu cateva zile. Niciodata, buzele nu i-au fost sigilitate, pretinse... cu atata senzualitate. Era posesiv chiar si atunci cand vorbea. Tindea sa acapareze persoanele din jurul sau. Prin priviri te intimida, marimea lui te facea sa inghiti in sec... iar vocea iti dadea fiori pe sira spinarii. Insa brusc, a fost trezita in contemplatia in care a cazut de o voce.
-Buna! De cateva minute te tot strig... dar constat ca esti cu mintea prin alte parti.
-Karina. Scuza-ma... ma gandeam la cu totul altceva. Ce faci? Intreaba rozalia sarutandu-si prietena pe obraz.
-Am venit sa vad cum te mai simti. Imi pare rau ca nu am putut fi alaturi de tine atunci cand tatal tau a fost internat.
Orihime a zambit, aproband din cap. Stia ca prietena ei are treaba si ca ii era aproape imposibil sa ii fie alaturi.
-Cum iti mai merge cu Christian?
-Oh... pentru numele lui Dumnezeu, barbatul asta o sa ma omoare inainte de termen. Este atat de gelos... incat a trebuit sa ii dau o multime de explicatii ca sa vin la tine. Incep sa ma satur de el... si de toate suspiciunile pe care le are.
-Niciodata nu am inteles de ce esti cu el. Totusi... este mai mare decat tine cu aproape douazeci de ani. Ti-ar putea fi foarte usor tata. Replica Orihime pe acelasi ton de uimire.
-Stii... nu varsta sau frumusetea imi tin de foame. Are bani... si asta ma face sa ii suport toate mofturile. Inclusiv plictiseala prin care trec atunci cand suntem in asternut. Este o teroare pentru mine sa...
-Nu este nevoie sa continui. Am inteles foarte bine ce ai vrut sa spui. Replica rozalia zambind usor.
-Intodeauna am fost curioasa... dar nu am vrut sa te intreb. Il iubesti pe Toshiro... esti atenta cu el... dar nu sunt proasta si imi dau seama ca el isi satisface nevoile strict masculine cu alte... femei. De ce nu il lasi sa te atinga... peste limita. Au trecut atatia ani de cand a plecat. Pentru numele lui Dumnezeu... inca de gandesti la el? Intreaba Karina mangaindu-si prietena pe mana.
Rozalia s-a ridicat de pe treapta, facand cativa pasi. Privea piscina... si in minte ii veneau imagini pe care credea ca le-a uitat. Il vedea la marginea acesteia, dezbracat... ud... atragator. Isi amintea de tirania ei.
-Nu stiu daca voi mai putea fi vreodata cu alti barbati. El a fost... nu stiu ce sa spun. Nu gasesc cuvantul potrivit.
Orihime a zambit, stergandu-si pe ascuns lacrimile ce erau cat pe ce sa ii alunece pe obraji. Era timpul sa il uite pe Cesario. O data pentru todeauna.

[Sushiiushii]

Ohh..intr-un final am reusit sa trec de vesnica boala ,,lenea'' si uita-ma aici lasand un comentariu XD
Pentru inceput te felicit pt. minunatul mod de a descrie sentimentele atat de profund al personajelor, e minunat sa simti aceleasi lucruri ca si personajul respectiv, chiar si daca sunt sentimente ..negative
Mi-a placut extraordinar de mult ideea, ohh fata de bani gata este sedusa de un tanar care pana ieri era o aschie pe langa Hime, originala, dar mai original a fot modul in care se petrece actiunea
Nu am ce sa comentez, pt am numai cuvinte de lauda, si nu pot sa spun decat sincerele mele felicitari

Si un lucru care nu l-am putut trece cu vederea ,,,si nu te speria ca e de bine

Felicitari pt. lungimea ficului, si pentru faptul ca nu ai renuntat atunci cand lumea te-a criticat, fara sa le pese de sentimentele tale, e un lucru demn de admirat, si iti multumesc ca nu m-ai lasat pur si simplu in suspans :-*


Astept urmatorul capitol
See Ya

[Sadic_Soul]

In sfarsit imi fac si eu timp sa comentez capitolul care de aceasta data este mult mai lung si interesant.
Se pare ca Hime duce o viata aparent linistita in Japonia. Insa oare pantru cat timp?
Nu stiu cat de mult in place idee unui compromis intre cele doua tari, deoarece asa Daxton va avea control mai mult asupra rozaliei. Aceasta se pare ca are sentimente si pentru Shey. Cam complicata situatia, dar este mult mai interesanta asa.
Ca de obicei scrii foarte ingrijit deci la capiolul asta nu am comentarii. Astept ca urmatoarele capitole sa contina mai multa actiune deoarece nu stiu mi se pare ca ficul a adoptat un ritm cam "moale".
Oricum te respect pentru felul minunat si talentul tau de a povesti.Spor la scris!

[Lye]

Refuz?

Continua sa stea alaturi de blonda, dezbatand cu aceasta diferite probleme. Zambeam jucandu-se cu suvite din parul roz, ce ii aluneca usor pe umeri. Crescuse destul de mult intr-o perioada oarecum scurta. Acum ajungea pana in zona sanilor. Intreaga lumina curgea pe el, facandu-l sa semene cu o oglinda. Rasul ei era pe departe, cel mai frumos zgomot care rasuna in living. Aparent fericita, chipul ii era presarat de urme ce ii dovedeau nelinistea. Printre zambete, se ascundeau momente in care se pierdea. Karina o observa, insa nu voia sa o intrebe ce se intampla cu ea. Ultimul lucru pe care ar fi vrut sa il afle este ca prietena ei cea mai buna inca se gandea la cel care le-a pus prietenia si increderea la grea incercare.
-Nu am vrut sa ma bag... dar marele meu defect este ca sunt prea curioasa. Ce ganduri iti smulg linistea? Intreaba aceasta atingand-o pe obrazul imbujorat.
-Tata... vreau sa faca o alianta cu Rusia. Nu ti-am spus pana acum... dar daca nu se intampla ceva, am putea ajunge in sapa de lemn. Europa importa petrol din tara pe care tocmai am mentionat-o. Pot spune cu usurinta ca ei detin monopolul aurului negru. Dar...
Insa replica i-a fost brutal intrerupta de zgomotul facut de usa biroului. Orihime s-a ridicat grabita, facand cativa pasi. Si-a dat parul dupa ureche, asteptandu-si tatal, care intarzia sa apara. Si-a dus mana la piept, ridicand capul spre etaj.
-Asteapta-ma putin.
-Unde te...
Dar blonda nu si-a putut termina propozitia. Hime a inceput sa fuga pe scari, fara sa mai respire. A inaintat pe hol, oprindu-se in fata camerei unde Cesario a stat, in urma cu trei ani. Trei ani de cand nu a mai pasit in acel spatiu care o facea sa isi aminteasca de dulcele ei cosmar. A apasat pe clanta, deschizand usa. Incaperea era curata si un aer rece i-a inundat narile. A pasit cu timiditate pe covor, continuand sa respire in reprize scurte. Daca inchidea ochii, putea sa il vada stand pe pat, jumatate gol. Daca tragea aer in piept, ii putea simtii parfumul. Daca intindea mana... putea jura ca ii atinge pielea.
A deschis ochii, lovindu-se de biroul aflat in spatele ei. Credea ca l-a uitat. Dar nu. Amintirea lui continua sa traiasca in mintea ei. Era alimentata de sentimentele pe care ea insasi le-a dat uitarii, inchizandu-le intr-o cutie, aruncata undeva, intr-un abis creeat de propria ei durere. Cu greu a gasit usa, pe care a iesit, impiedicandu-se de tot ce ii iesea in cale. Insa s-a lovit de cineva. A intors grabita capul, intalnind privirea rece a tatalui ei.
-Ce... s-a intamplat? Intreaba Orihime revenindu-si in fire.
-Tocmai am terminat de vorbit cu Ludmilla. Spune acesta pe un ton deosebit de calm.
-Si? Vine replica rozaliei, a carei curiozitate crestea.
-In cateva zile vor sosii reprezentantii pentru a discuta anumite lucruri legate de alianta. Am inteles ca vor sa puna niste conditii. Dar sunt gata sa accept orice imi cer, doar ca sa trecem peste aceasta nenorocire.
Bucuroasa ca tatal ei si-a dus la indeplinire planul, Hime l-a sarutat usor pe obraz. A vrut sa se reintoarca la Karina, insa aceasta plecase. Gelosul ei iubit nu o lasa inafara vilei foarte mult timp. Nu era mare diferenta intre o pasare tinuta in colivie si ea. Acea casa uriasa i-a devenit cusca de aur.
Departe de Orihime si gandurile ei, intr-un birou spatios, pe un scaun inalt si negru, Daxton se odihnea. Isi tinea ochii inchisi, stand cu spatele la fereastra acoperita de jaluzele albe. Suvite din parul blond cadeau grele pe fruntea libera. Trupul masiv ii era acoperit de un costum negru, elegant... dar sobru. Batea usor cu degetul aratator in manerul scaunului. Brusc, usa s-a deschis, smulgandu-l din relaxarea in care se afla. Zgomote de tocuri au inceput sa se auda pe parchetul lucios, pentru ca mai apoi, doua palme sa loveasca biroul. Acesta s-a intors calm, deschizand ochii. In fata lui, o tanara inalta, roscata si cu un piept exagerat de mare statea usor aplecata. Parul ondulat ii acoperea umerii goi, in timp ce pielea picioarelor era alba, asemenea laptelui.
-Cand aveai de gand sa dai ochii cu mine? Esti chiar atat de las? Sau nu esti in stare sa...
-Pentru numele lui Dumnezeu, mai taci. Spune acesta vizibil plictisit de prezenta roscatei.
-Nu pot sa cred cat esti de nesimtit! Mi-ai promis ca te insori cu mine daca...
-Ia o pauza! Am spus eu asemenea lucru? Nici macar nu stii sa minti. Doar dai din gura. Defapt... cam tot ce faci, faci cu gura.
Ranjetul lui era diabolic de atragator. Dintii ii erau asemenea unui sirag de perle. Si-a incrucisat palmele sub barbie, continuand sa rada, lucru care o facea pe femeia din fata lui sa o ia razna.
-Daxton, lucrurile nu se vor termina aici.
-Sigur, sigur. Acum, daca ti-ai terminat prelegerea, usa este exact in spatele tau. Poti face o jumatate de pirueta si sa dispari din fata mea. Esti insistenta si nu imi place asta. Am fost impreuna de cateva ori, ne-am simtit bine... dar nimic mai mult. Nu am vrut sa iti spun, dar pana la urma o fac: m-ai plictisit. Monotonia... nu ma atrage.
Profund umilita de vorbele blondului, roscata a parasit in graba biroul. Ramas singur, barbatul s-a lasat pe spate, inchizand ochii. Insa din nou, usa s-a deschis. Crezand ca este aceiasi femeie ca si mai devreme, acesta a vrut sa o de-a afara cu propriile lui maini. Insa a avut un oarecare soc la vederea Ludmillei. Aceasta a inaintat usor, privind in urma ei.
-Spune-mi ca roscata aia disperata nu venea de la tine.
Blondul a ridicat nevinovat din umeri, zambind in acelasi mod.
-Sa trecem peste asta. Ghiceste cine m-a sunat. Spune blonda asezandu-se pe scaun si aprinzandu-si o tigare.
-Nu imi plac ghicitorile. Replica Daxton lipindu-se de marginea biroului.
-Kaien Abarai. Tipul vrea sa ajunga la o intelegere cu noi. Un fel de... alianta.
-Serios? Asta... suna interesant. Spune barbatul razand usor.
-Asa ca maine, tu si Sheyenne, veti pleca spre Japonia. Se pare ca destinul de duce din nou la ea. Ce crezi despre asta?
Daxton s-a asezat din nou pe scaun, punandu-si mainile sub cap. A inceput sa rada, frecandu-si barbia cu degetul mare.
-Cum am mai spus... asta suna interesant.

[Kripterya]

Vai amintirile astea.....saraca fata inca n-a scapat de amintirea lui Cesario? De fapt la ce caracteristici are....cred si eu...
Nu cred ca vor ramane doar amintiri, acum ca Daxton va veni in Japonia. Abia astept sa-si de-a seama cine este de fapt reprezentatul Rusiei, parca vad ca va avea un soc, nu gluma:ha:.
La fel ca si FallenAngel nu mai am nimic de comentat.....in afara de felicitari.
:bye:

[Lye]

Revedere

In camera ei, ferita de orice privire iscoditoare, Orihime se odihnea. Trupul mic ii era ascuns intre pernele mari ale patului. In palma dreapta tinea un cristal, care se rotea intr-un mod cat se poate de elegant, imprastiind raze de lumina in intreaga camera. Rochita neagra ce o purta lua formele corpului, parand o a doua piele. Era ziua in care reprezentantii Rusiei urmau sa ajunga in Japonia. Ziua in care il va revedea pe Sheyenne. Acest lucru aducea un zambet pe chipul ei mult prea ingrijorat. Insa... stia ca va da din nou ochii cu Daxton. Era incredibil cum prietenul cel mai bun al brunetului reusea sa inlature zambetul pe care acesta il asternea pe buzele rozaliei. O multime de intrebari ii treceau prin cap. Cum va decurge intalnirea dintre blond si tatal ei? Care vor fi conditiile puse de acesta? Va putea Japonia sa indeplineasca toate acele cerinte? Ii lipseau raspunsurile si asta o facea sa isi piarda concentrarea, in orice ar fi facut. Soferul familiei urma sa fie pus la dispozitia lor. Drumurile facute de la hotel la casa si invers trebuiau sa fie cat se poate de placute. Era in avantajul lor sa lase o impresie buna posibilei aliate, care i-ar putea scoate o data pentru todeauna din criza prin care treceau.
Mai erau doar cateva ore pana cand cei doi barbati ii vor pasii pragul casei. S-a ridicat din pat, venind in fata oglinzii. S-a privit din toate unghiurile, parcurgandu-si cu ambele palme linia trupului. S-a oprit in zona soldurilor, unindu-si mainile in zona abdomenului. Nu era o noutate faptul ca treceau minute in care nu facea nimic altceva decat sa isi admire propriul corp. Il adora, il venera. Era templul ei.
Brusc, usa s-a deschis, intrand Toshiro. Acesta s-a apropiat de iubita lui, cuprinzandu-i abdomenul. A sarutat-o tandru pe gat, "adulmecandu-i" mirosul. Sunetul pe care l-a scos a fost cat se poate de animalic.
-Ce-a fost asta? Intreaba Orihime razand.
-Esti... delicioasa. Spune acesta continuand sa ii sarute gatul.
Rozalia s-a intors, cuprinzandu-i obrajii intre palme. Isi apropia buzele de ale lui, fara sa il sarute. Ii atingea curbura buzei cu limba, accelerandu-si ritmul respiratiei. Neputand rezista torturii dulci la care era supus, satenul a apucat-o de talie, lipind-o de dulapul aflat in spatele ei. Ii saruta gatul, coborand spre curbura sanilor. O simtea cum tremura sub atingerile lui, insa nu voia sa se opreasca. Intrase intr-un joc mult prea periculos, mult prea dulce pentru a se opri acum. O strangea de solduri, bagandu-i genunchiul intre picioare. O dorinta de necontrolat fata de fiinta cu parul roz iesea la suprafata. Atingerile lui deveneau din ce in ce mai agresive, in timp ce buzele parcurgeau violent drumul gatului. Pielea subtire capatase o nuanta sangerie iar gemete au inceput sa iasa dintre buzele tinerei. Aceasta isi tinea capul pe spate, apucand parul satenului.
Insa toata acea scena fierbinte a fost brutal intrerupta de cateva batai in usa. Speriata, Orihime si-a impins iubitul, aranjandu-si hainele. Era pentru prima oara cand mergea atat de departe cu acesta. Si-a trecut degetele prin par, apasand pe clanta. De partea cealalta, Kukuru privea oarecum nelinistita spre scari.
-S-a intamplat ceva? Intreaba rozalia incercand sa disimuleze ceea ce tocmai s-a intamplat.
-Da... au sosit.
Replica a venit ca un traznet pentru Hime. Aceasta s-a repezit la oglinda, pieptanandu-si in graba parul ciufulit de Toshiro. A tras aer adanc in piept, parasind dormitorul, urmata indeaproape de iubitul ei. Ajunsa in capatul scarilor, a inceput sa coboare usor. Ii putea zarii spatele lui Daxton. Masiv, musculos... teribil de incitant. Auzindu-i tocurile pe marmura sticloasa, acesta a intors capul, zambind. Ranjetul lui era in stare sa smulga orice fata din cumintenie si puritate, azvarlind-o pe drumul pacatului. O auzea cum se apropie, lucru care ii facea buzele sa se muleze intr-un mod amenintator pe dantura.
-Iubita mea fiica. Spune Kaien luandu-si fiica in brate.
Aceasta a trecut pe langa blond, imbratisandu-si discret tatal. Zambea, privindu-l in ochi pe Daxton. Acesta continua sa ranjeasca, uitandu-se la ea, fara nici-un pic de ezitare. A masurat-o din cap pana in picioare, aproband discret din cap la vederea decolteului generos pe care tanara il afisa. Insa privelistea lui a fost brutal acoperita de trupul satenului. Acesta si-a sarutat iubita pe obraz, luand-o de talie. La vederea lui, zambetul blondului a disparut aproape la fel de repede cum a aparut.
-Este o onoare sa va avem in umila noastra casa, domule Sargent. Spune Orihime pe un ton ironic.
-Este o "onoare" sa fac alianta cu o umila tara. Replica taios barbatul.
Lasata fara cuvinte, rozalia a lasat capul in jos, strangand puternic din pumn. Credea ca il va putea pune intr-o situatie oarecum jenanta... acum, ca se afla pe propriul ei teren. Insa nu. El continua sa fie la fel de acid, oriunde s-ar fi aflat. Fie ca era invitat la o conferinta... sau pur si simplu la o intalnire de afaceri. Femeia a intors privrea, cautandu-l pe brunet. Credea ca acesta a venit. Insa... nu il zarea.
-Daca il cauti pe Sheyenne, da-mi voie sa te dezamagesc. Nu a putut sa vina. Se pare ca au fost cateva probleme la hotel... asa ca a trebuit sa ramana si sa le rezolve. Neplacut, nu-i asa? Spune Daxton frecandu-si discret buza cu degetul mare.
-Sunteti destul de sigur pe dumneavoastra, daca stau sa analizez ceea ce tocmai a-ti spus. Dezamagitor? Cu siguranta... nu. Cred ca am tot dreptul sa ma uit in propria mea casa. Si daca domnul Sheyenne nu a venit... asta nu este un capat de lume. Cu siguranta ca voi purta o discutie cu el la urmatoarea noastra intalnire. Unde este drama?
Indrazneala rozaliei l-a lasat oarecum pe blond fara replica. Acesta s-a rezumat doar la un chicot... ce a sunat mai mult a marait.
-Domnule Sargent, sa ne retragem in birou pentru a discuta conditiile si... mai tot ce este de discutat.
Barbatul a aprobat din cap, urmandu-l pe tatal rozaliei. Ramasa cu Toshiro, Orihime a zambit usor. Nu stia de ce, insa se simtea atat de bine ca si-a lasat "aliatul" fara replica.
-S-a intamplat ceva? Intreaba satenul zarind expresia de pe chipul ei.
-Poftim? Nu... cu siguranta... nu. Raspunde aceasta, continuand sa zambeasca.

[BloodyInnocence]

oh god!!!
"Acesta s-a rezumat doar la un chicot... ce a sunat mai mult a marait."
Mi-l si inchipui cum arata in acel moment.... i love him and hate him in the same time.
Un alt capitol nemaipomenit, fara cusur plin de toate, etc...
Orihime o va face cu iubitul ei? sau se pastreaza pentru Sheyenne?;)))
De abia astept urmatorul capitol sa vad ce se mai intampla mai departe.
Next pls;))

[Mitus]

Hi
Nu am mai postat nici un coment, dar sincer celelalte capitole nu prea au fost pe placul meu... Prea multa descriere strica. Srry da is sincera:10:
Capitolul asta imi place, insfarsit ajunge Dax in Japonia, imi pare rau ca nu a venit si Sheyenne cu el. Pff cum poate sa fie asa nesimtit? Imi vine sa ii tai gatul. Cum sa mai zis, chiar daca il uram nu putem sa nu il iubim in acelasi timp. E prea "dragut", bine nu cred ca dragut ii cuvantul potrivit, dar nu gasesc un cuvant potrivit ca sa definesc personalitatea lui...
Sper ca in capitolele urmatoare sa avem parte de putina actiune ca deja ma enerveaza tensiunea asta:ha:
Vreau pace si sa o vad pe Hime fericita.:pls:
:bye:

[Lye]

Neincredere

Erau aproape doua ore de cand cei doi barbati stateau inchisi in birou, discutand probleme pe care doar ei le cunosteau. Doua ore de cand parfumul blondului domnea in incinta. Doua ore de cand aparentul calm al rozaliei era pe punctul sa se risipeasca in aerul ce avea un miros tare, puternic... masculin. Statea alaturi de Toshiro, privind in jos. Mana acestuia se odihnea pe coapsa ei, plimbandu-si usor degetul aratator pe pielea alba. Pofta inca nu ii disparuse din ochi. Continua sa simta aceiasi pasiune de nestavilit ca mai devreme. Si-a apropiat buzele de urechea femeii, muscand-o de lob. Respiratia fierbinte intalnea obrazul rosiatic, ca pe un scut. Si-a strecurat palma sub rochie, cautand acel loc fierbinte, ascuns... atat de pretios. Nu ii pasa daca in orice moment, putea fi prins. Mult mai cerebrala decat iubitul ei, Orihime l-a apucat de incheietura, oblingandu-l sa isi indeparteze mana. Acesta s-a "predat", protestand in tacere.
-Nu aici... tatal meu poate sa iasa in orice moment din birou. Si in plus, menajerele misuna prin casa.
-Nu-mi pasa. Spune acesta imbufnat, incrucisandu-si bratele in dreptul pieptului.
Amuzata de reactia pur copilareasca a satenului, rozalia s-a aplecat deasupra lui, sarutandu-l scurt pe buze. Insa o tuse mai mult decat fortata a intrerupt momentul, ce voia sa fie romantic. Intalnind ochii de gheata ai blondului, rozalia s-a ridicat brusc de pe canapea, aranjandu-si rochita ce parea ca i se ridicase pe coapse.
-Am intrerupt... ceva? Intreaba acesta cu un ranjet mai mult decat evident.
-Nu, sigur ca nu. Vine raspunsul prompt al femeii.
-Asta speram sa aud... pentru ca tatal tau vrea sa imi arati camera de oaspeti.
Suspicioasa din fire, Orihime si-a arcuit spranceana dreapta, intreband pe un ton lipsit de incredere.
-Si... de ce ar vrea tata sa fac asta? Lasa asta... urmeaza-ma.
Hime a trecut pe langa el, urcand agale multimea de trepte. Miscarea involuntara pe care o facea din solduri, il facea pe barbat sa nu isi poata lua ochii de la apetisantele ei forme. Ajunsi in fata dormitorului, rozalia a deschis usa, patrunzand in interiorul acesteia.
-Asta este camera de... ce faci?
Blondul a inchis usa cu piciorul, apropiindu-se amenintator de tanara. Aceasta s-a dat cativa pasi in spate, lovindu-se de pat. Impactul a fost destul de puternic cat sa o faca sa se dezechilibreze si sa se prabuseasca in asternuturile reci. Trupul greu al lui Daxton o acoperea, in timp ce bratele acestuia ii incadrau capul. Speriata cu adevarat, Orihime a vrut sa tipe, insa acesta i-a acoperit gura cu propriile lui buze. Prima oara cand o sarutase, fusese uimita. Dar acum era socata de potenta sarutul sau si de efectul coplesitor pe care il avea asupra ei. Ispititoarea putere a buzelor lui, intruziunea limbii in gura ei, toate erau noi pentru ea. Fusese sarutata de multe ori, dar niciodata atat de dominator. Sarutul pe care Daxton il dadea era un amalgam de sentimente.
-Trebuie sa fi nebun sau orb sa nu iti doresti sa gasesti o femeie ca tine sub asternut, in fiecare noapte. Sa ti se guste fiecare centimetru din piele, fiecare particica din trupul tau sa urle de placere.
-Nu vreau... lasa-ma. Spune Orihime tremurand din toate incheieturile.
-Sa te las? As fi un prost daca as face asta. As devenii fara voia mea, calaul propriiei mele placeri.
-Te rog. Vine replica rozaliei, a carei voce era din ce in ce mai sacadata.
-Crezi ca ma poti ruga la fiecare intalnire? Te crezi in stare sa-mi rezisti la nesfarsit? Fidelitatea ta e mai presus de fiorul pe care ti-l trezesc, ori de cate ori te ating?
Erau momente in care buzele lui se odihneau lacome pe gatul subtire al rozaliei. Momente in care limba lui parcurgea linia fina a decolteului, ajungand in curbura sanilor. Momente care, inevitabil... puteau duce la un dezastru.
Ranjind la fel de arogant ca si personalitatea lui, Daxton s-a ridicat, aranjandu-si nodul de la cravata. Si-a bagat degetele prin par, scotand un sunet cat se poate de animalic.
Nefiind de acord cu ceea ce tocmai s-a intamplat, rozalia s-a ridicat intr-un mod mai mult vijelios de pe pat, vrand sa paraseasca camera. Insa blondul a apucat-o de talie, trantind-o inapoi, pe salteaua moale.
-In momentul asta, ma voi duce la tata si ii voi spune ce ai incercat sa faci.
-Femeie, cat de proasta trebuie sa fi ca sa spui asa ceva? Ai putea fi tu cea care pune pune piatra pe mormantul tarii tale? Pentru ca eu... nu am nimic de pierdut. Poate doar o bucata buna... dar asta se poate repara. Replica barbatul frecandu-si barbia cu degetul mare.
-Sunt in stare sa dau cu piciorul la tot daca ma mai hartuiesti in felul acesta.
-Hartuire? Mda... femeile din ziua de azi. Avem destul timp sa ne jucam.
Convorbirea dintre cei doi a fost intrerupta de aparitia lui Toshiro. Acesta il privea nu foarte placut pe blond, care continua sa isi pastreze aceiasi atitudine aroganta.
-Ce se intampla aici? Intreaba acesta suspicios.
Daxton si-a aruncat privirea asupra rozaliei, curios de raspunsul pe care aceasta il va da.
-Ni... mic. Pur si simplu i-am aratat domnului Sargent camera. Acum, va rog sa ma scuzati.
Orihime a parasit dormitorul in graba, tinandu-si capul plecat. Toshiro a urmat-o, insa nu inainte de a-i mai arunca o privire plina de neincredere rusului. Ramas singur, acesta a inceput sa rada zgomotos, acoperindu-si gura cu ambele palme.
-Dumnezeule... ce o sa ma mai distrez.
Rozalia fugea pe scari, incercand sa se indeparteze de saten. Nu voia ca acesta sa vada cat este de agitata, sa ii simta nelinistea. Pentru ca era deosebit de nelinistita. Nu stia ce o tulbura mai tare : prezenta blondului sau lucrurile pe care le facea? Nu se asteptase nici-un moment la o reactie atat de... nici macar nu putea sa gaseasca un cuvant destul de potrivit ca sa o defineasca. O atingere pe umar a facut-o sa scoata un sunet infundat. Luata prin surprindere, Kukuru s-a dat un pas in spate.
-Tu erai... imi cer scuze. Spune Hime afisand un zambet ce nicicand nu ar fi putut fi mai fals.
-Te-am vazut pe scari si mi-ai parut agitata. Ce se intampla cu tine? Intreaba batrana menajera stergandu-si palmele de prosopul prins in sort.
-Eu? Agitata? Cred ca ti se pare.
-Nu te-ai fi speriat atat de tare in momentul in care te-am atins... daca nu ar fi fost ceva in neregula cu tine.
-Serios. Chiar nu am patit nimic. Cred ca ma striga tata.
Orihime a fugit de langa femeie, lasand-o pe aceasta intr-o profunda incertitudine. Chiar daca nega, Kukuru stia ca ceva se intampla cu frumoasa rozalie, pe care ea inca o mai considera o copila. Si avea de gand sa afle ce.