Astrul Trandafirului Albastru

[BloodyInnocence]

nimeni? oh...
sper sa va placa continuarea si sa imi spuneti ce parere aveti:)

Capitolul XIV
Surpriza

Traiesc? Se pare ca da. Aud pe cineva cum se cearta undeva pe aproape, cred. S-ar putea sa nu fie deloc aproape din cauza simturilor mele ascutite, nu pot sa imi dau seama acum, in starea in care sunt. Cu grija imi deschid ochii si lumina soarelui de primavara mi raneste obligandu-ma sa ii inchid la loc. Urasc soarele! Nu suport cand bate direct in fata mea, arzandu-mi incet, dar sigur ochii. Nu voi putea niciodata sa ma uit la el direct, dar nu ma deranjeaza acest fapt. Nici inainte cand eram om nu ma uitam direct la el, de ce as incepe de acum inainte? Imi indrept atentia spre alte lucruri mai importante decat steaua celesta ce lumineaza acest pamant si incerc sa imi misc mainile, picioarele si nimic. Nici macar o mica miscare. Sunt paralizat? Se poate asta ceva? Hai, ca asta este buna. Un vampir paralizat! Sunt vampit, ar trebui sa mi se regenereze fiecare celula bolnava din corp. Nu trebuia sa beau sangele Ruslanei, este numai vina ei! Daca nu faceam acel lucru, nu mai ma trezeam cu sagetile acelea in abdomentul si umarul meu. Imi inchid din nou ochii pentru a incerca sa imi amintesc exact ce s-a intamplat dupa ce eu mi-am pierdut cunostinta. Doar intuneric imi apare atunci cand incerc sa imi amintesc.
O secunda au fost inchisi ochii mei, de atat au avutnevoie cei doi barbati sa apara langa patul meu. Unul este de inaltimea mea cu parul saten, scurt si ochii blanzi, calzi, iar celalalt este cu cel putin trei capete mai inalt decat colegul sau si este brunet cu ochii alb-albastrii, ce se aseamana cu culoarea ghetii. As spune ca este un gigant, atat este de inalt. Pe cat de bland pare satenul, pe atat de rece si dur pare brunetul. Doua extreme ce nu au nimic in comun stau in fata mea asteptand ceva. Ce, nici eu nu stiu si dupa privirea pe care mi-o arunca gigantul, nici nu vreau sa aflu. Oftez, amintindu-mi de viata mea linistita, umana pe care o duceam nu cu mult timp in urma. Nu credeam ca este atat de complicat sa fi vampir, insa dupa cat se pare dupa fiecare colt, dupa fiecare tufis sta cineva gata sa ma atace. Nici sase luni nu am si deja am fost atacat de doua ori, o data eram pus la incercare, a doua oara era un adevarat atentat la viata mea. Daca nu m-as fi trezit as fi murit cu siguranta.
-Se pare ca tocmai si-a dat seama ca viata unui vampir nu este numai miere si zahar, zice brunetul colegului sau.
-Este bine ca a constientizat intr-un final acest fapt. De obicei le i-a mai mult sa ajunga la acest adevar, raspunde satenul.
Ma uit la ei enervat de atitudinea lor de superioritate. Cum poate sa vorbeasca despre mine de parca nici nu as fi aici? Pot fi mai infumurati de atat?
-Sunt si eu pe aici, va aud! Spun eu vadit afectat.
-Stim, raspunde satenul zambind.
-Nu ati auzit de bune maniere?
-De fapt, tu nu ai auzit de bune maniere. Copile, zice gigantul facand o pauza considerabila inainte sa spuna ultimul cuvant pe care il rosteste cu atata superioritate incat ma enerveaza si mai tare.
Bine, chiar ca sunt furios acum. Cine se cred? Regii Angeliei? Colti mei ies instantaneu, iar eu ii arat amenintator. Nu se pun ei cu mine si mai ales nu ma insulta asa pe fata fara sa isi primeasca pedeapsa!
Brunetul ma apuca de barba si apropiindu-si chipul de al meu isi scoate si el colti.
-Esti c-am prost daca ai impresia ca poti provoca asa pe oricine vrei tu fara sa suporti consecintele, spune el maraind.
-Petru, lasa-l pe baiat in pace. este mult prea tanar pentru a stii cine suntem.
Eu ma uit la saten ciudat. Este mult prea calm pentru placul meu si calmul intotderauna ascunde ceva groaznic. Il plac mai repede pe gigant, macar cu el o sa stiu intotdeauna unde stau, asa cu satenul... el este viclean, imi dau seama dupa modul in care vorbeste si se poarta.
-Scuza-ne pentru lipsa de maniere de care am dat dovada, dar esti un specimen interesant. Eu ma numesc Vladimir Romanov, iar acesta, zise el punand mana pe umarul brunetului, este Petru Romanov.
-Maiestatile Voastre! M-as inchina, doar ca sunt putin c-am imobilizat in acest pat, dupa acea lupta.
Bine, deci nu sunt regii Angliei, dar sunt regii vampirilor. Imi simt membrele cum incep sa iasa incet din acea stare de paralizie. M-as bucura, daca nu as fi atat de suparat si totodata speriat de greseala pe care am facut-o.
-O sa iti treaca. Otrava elfilor contine argint viu si este letala doar in cantita mari. Sagetile acelea nu aveau destula pentru a te omori, zice Vladimir.
-Imi puteti spune ce s-a intamplat, Inaltimile Voastre?
-Elful pe care tu l-ai omorit cu atata usurinta a fost trimis de italieni sa il omoare pe Floris. Ruslana, vampirul al carui sange tu ai baut, este amanta aceluia. Te-as sfatui sa nu mai ramai singur cu ea de acum incolo, altfel Floris o sa te omoare pentru insulta pe care i-ai adus-o. Ruslana si el impart o legatura si prin definitie ea ii apartine lui si invers, asa ca nimeni nu are voie sa ii bea sangele sau sa faca altceva. Oricum, elful a crezut ca tu esti Floris, deoarece esti brunet si la corp semeni cu acesta si in plus erai in pat cu rusoaica, imi explica Petru aruncandu-mi priviri ucigase.
-Tine-te departe de Ruslana, altfel o sa o incurci rau, Floris este chiar mai posesiv decat un vampir normal.
-Am inteles, Maiestatile Voastre. Va pot intreba ce s-a intamplat cu Angelique si cu ceilalti?
-O, sunt bine, mai ales creatoarea ta. Nu au patit nimic, nu ei erau tinta.
-Dar cum de a putut sa ajunga la mine, in-nauntrul castelului... ma intreb eu, nedandu-mi seama ca am rostit acea intrebare.
-Au fost cativa vampiri care au creat o diversiune, raspunde Vladimir.
-Maiestatile Voastre, stiti cumva de ce Angelique nu a venit sa ma vada?
Un zambet ironic apare pe fata lui Petru pentru o secunda, dar si-l ascunde repede.
-Este... ocupata cu ingrijirea celorlalti vampiri. Doar nu crezi ca am venit singur, nu? Ma intreaba Vladimir zambind, amuzat de naivitatea mea.
-Si Maiestatile-Voastre, cum de ma onoreaza cu prezenta lor in dormitorul meu, mult prea umil...
-Asa cum am spus, esti un specimen interesant si asta din cauza creatoarei tale. Tu esti ordinar ca vampir, adica nu iesi in evidenta cu nimic, esti la fel ca toti ceilalti nou-nascuti, tine sa precizeze Vladimir. Dar faptul ca Angelique este creatoarea ta si ti-a facut cunoscuta pozitia de lider al clanului in lumea vampirilor, ne face pe noi sa fim foarte interesati de persoana ta.
Ma uit la Petru care sta impaisibil langa colegul sau, fiind foarte neinteresat de mine, dar Vladimir ma sperie si ma face sa ma gandesc la motivul real pentru care Angel a facut toate acele lucruri. De ce este Vladimir atat de interesat de actiunile ei? Sa fie ceva in trecutul ei despre care aceasta sa nu imi fi spus? De altfel, de ce mai intreb. Doar stiu ca sunt multe lucruri in trecutul sau care le-a tinut secrete. Ruslana nu are pica pe ea fara un motiv, iar Vladimir este interesat de ea din cauza ca a facut ceva in trecut. Intrebarea este ce? Pentru prima oara ma intreb cu groaza in ce m-am bagat de fapt. Din fericire, roscata intra in dormitor, iar cei doi Romanovi se scuza disparand. Slava Domnului ca am scapat de privirea ciudata pe care mi-o oferea satenul.
Angelique incuie usile, dupa cei doi rusi au plecat, apoi vine incet pana la patul meu, asezandu-se langa mine.
-Imi cer scuze? Spun eu dupa cateva minute in care linistea a domnit, facandu-ma sa devin nervos si nelinistit.
-Atat ai sa imi spui? Scuza-te? I-ai baut sangele, Wolf! Ai fost al ei, iar pentru acel lucru era sa mori. Stii? M-a imobilizat, facandu-ma sa ma uit la tine cum nu intelegi ce se petrece in jur si cum era sa mori. Nu stiu cum de ai iesit din acea stare, dar sincer, i-am multumit Lui Dumnezeu ca te-ai trezit.
-A fost o prostie, intr-adevar, dar vroiam sa fiu mai puternic pentru tine. Am baut sangele ei pentru a deveni mai agil, mai bun, mai periculos.
Ii spun eu punandu-mi mainile pe obraji ei reci si intorcandu-i capul, fortand-o sa ma priveasca. Sa vada ca spun adevarul. Poate nu o iubesc, poate nu o sa iubesc niciodata, dar ceea ce simt pentru ea este un sentiment foarte aproape de iubire. Asa ca imi apropii buzele de ale ei si imi trec limba peste ele. Dupa care mi-o strecor in locul acela plin de miresme si ma lupt cu a ei. Vreau sa fie a mea chiar aici , chiar acum si vreau sa fiu al ei. Nu m-ar deranja sa ma las muscat in acest moment. Mainile mele coboara de pe obraji pe sanii sai magnific. Oh, ce ma enerveaza corsetul care o tine incatusata si nu ma lasa sa ii simt pielea catifelata. Imi scot ghearele la lumina si dintr-o singura miscare ii sfasii rochia din satin albastru, lasand-o goala, vulnerabila in fata privirilor mele. Apuca cearceaful aruncandu-l pe jos si se suie peste mine. Ochii ei ca iarba pitica intr-o zi de vara se pierd in ai mei, negrii ca abisul. Vad dorinta din ei, dorinta de a ma musca si nu pot sa o refuz. Imi pun mana pe talia ei si o trag in sus, sa fie cu colti in dreptul gatului meu, pieptul ei lipindu-se de al meu. Este io senzatie atat de minunata cand doua trupuri se ating, dansand pe armonia dulce a dragostei, a atractiei pure, nici nu cred ca o pot descrie in cuvinte.
Ma pupa pe gat, coborand spre abdomen, unde cu limba traseaza patratelele, dupa care se ridica si se aseaza in asa fel incat sa intru fara probleme. Incepe sa se miste in sus si in jos, in timp ce pe mine ma tine tintuit de maini, imobilizat. Singurul lucru pe care ma lasa sa il fac este sa ma joc cu sanii ei. O musc usor de sfarcuri si in anumite locuri imi infic coltii in acestia, lingand repede sangele ce se prelinge, formand mici rauri rosii. Dupa cateva minute bune, reusesc sa imi eliberez mainile si o apuc de talie, sustinand-o in aceasi pozitie in timp ce ma ridic in fund. Isi incolaceste picioarele in jurul meu si ma lasa pe mine sa fac aceea miscare de dute-vino. O apuc de par, imobilizand-o pentru a o saruta. Limbile noastre se ciocnesc, luptandu-se intre ele, nici una nereusind sa catige razboiul. Inchid ochii in clipa in care simt ca ma apropii de acel punct. Inca putin. Ritmul creste, iar Angel se prinde cu mainile de gatul meu pentru a fi cat mai aproape de trupul meu. Inainte sa vin, ea isi infige coltii in gat, bandu-mi sangele, invitandu-ma si pe mine sa fac la fel. Totul se termina cu noi, amandoi stand in pat, eu pe spate, ea cu capul si mana pe pieptul meu si piciorul drept ridicat pana la soldurile mele, plini amandoi de sangele celuilalt.
Este o senzatie total diferita de ceea ce am simtit pana acum. Este ca si cum o simt in mine, inca. Este multumita si fericita, dar undeva in inima ei se gaseste o durere mare. Ii mangai parul, stiind ca aceasta simpla atingere, atat de nesemnificativa nu va putea sa schimbe cu nimic situatia, dar o va asigura ca sunt langa ea.
-Nici nu iti dai seama ce mi-ai daruit. Puteai sa ma opresti... de ce nu ai facut-o?
-Nu am vrut. Stiu ce inseamna si poate voi intelege candva, dar vreau sa stii ca a fost alegerea mea.
Nu mai spune nimic, asa ca nici eu nu mai zic. Pastrez linistea care se infasoara in jurul nostru ca un giulgiu. Nu stiu la ce se gandeste si as vrea sa stiu, dar nu pot. Pentru ea aceasta legatura nu este ceva nou si necunoscut. Sirul gandurilor mele este intrerupt cand imagini imi apar in minte. Imagini cu angelique si un alt vampir, impunator, puternic. Imediat imi dau seama ca el este Louis, iubirea ingerului meu. Nu este deloc greu sa imi dau seama ce a vazut la acesta. Dupa care imaginile se schimba si vad un brunet incercand sa o sarute pe roscata. Tabloul se schimba din nou si de data aceasta Angel este cu Louis, in fata acestora stand furiosi Ruslana si brunetul ce a incercat sa o sarute. Imi dau seama ca sunt multe secrete pe care eu inca nu le stiu si poate nici nu o sa le aflu vreodata. Fapt ce nu imi convine, deoarece ca lider trebuie sa stiu ce s-a intamplat in trecut pentru a stii de cine trebuie sa ma feresc si in cine sa am incredere.
-O sa iti povestesc totul la timpul potrivit, zice Angel de parca mi-ar fi citit gandurile.
-De ce nu imi spui acum ce s-a intamplat? Cine era tipul acela brunet ce incerca sa te sarute? O intreb dand-o jos de pe mine si ridicandu-ma in capul oaselor pentru a o vedea mai bine.
-Brunetul era... zice ea dar este intrerupta de un brunet cu parul scurt si ochii verzi-caprui cu o privire furioasa.
Eu ma imbrac rapid si arunc cearceaful ce statea linistit pe jos spre Angel care il ia instantaneu si isi ascunde goliciunea cu acesta. Stiu ca daca ar fi dupa ea, nu s-ar inveli, dar stie ca acum eu nu o sa fiu deloc fericit daca altcineva o vede goala.
Il recunosc ca fiind cel din amintirile iubitei mele. De azi, de o ora ea este iubita mea si numai a mea.
Imi arat coltii amenintator si marai incet, din adancul gatului meu, dandu-i de inteles ca nu se glumeste cu mine.
-Cine esti si ce vrei?
-Numele meu este Floris, zice el, un zambet batjocoritor aparandu-i pe chip. Am venit sa te provoc. Te-ai jucat cu ceva ce nu era al tau. Este al meu! Tipa furios.
-Ea s-a oferit, dar daca lupta vrei, lupta vei primi.
-Floris, suntem aliati si in plus esti un oaspete in aceasta casa! Zice Angel aparand in fata mea. Poarta-te ca atare. Doar stii ca nu ai voie sa il provoci la lupta pe Wolf, porunca creatorului tau, trebuie sa o respecti.
-Oh... ma jucam si eu, scortoas-o. Intotdeauna ai fost asa intepata. Imi strici cheful intotdeauna, zice el jumate zambind, jumate imbufnat.
Nu as fi crezut ca poti sa si zambesti si sa fi si suparat in acelasi timp, dar el reuseste si arata foarte amuzant. De abia pot sa imi pastrez chipul indiferent, simt cum un zambet se formeaza.
Ma uit la el uluit. Imi aminteste de un copil rasfatat care acum plange doar ca peste cateva minute sa fuga din nou, razand. O zi mai ciudata ca asta nu cred ca voi avea vreodata. Adica Vladimir este atat de calm incat baga sperietii in mine, Petru este mai rece decat o piatra, raspunzand doar la provocari si are un aer de superioritate, iar Floris este un copil mic cu toane. O familie mai ciudata decat asta, nu cred ca o sa mai intalnesc.

-Nici nu stiam cat de mult ma inselam. Peste cateva zile aveam sa aflu. Lumea supernaturala nu inseamna numai vampiri si elfi, le marturisesc eu auditoriumului meu, care continua sa ma asculte cu atentie.