Angel without soul ( sezonul 2 )

[Sasha.]

Salutare! Vreau sa-ti spun ca ai un fic extraordinar. Am citit si primul sezon, acela fiind la fel de minunat.
Personajul meu preferat este Iaru, imi place mai mult de el ca de Kiru. Cel din urma mi se pare plictisitor, nu stiu de ce:)) Eu as vrea ca Matsuro sa ramana pan la urma cu Inaru. Ahh... Inaru. chiar nu stiu de ce imi place asa de mult:))
Sper sa nu apara Kiru atat de repede, deoarece mai vreau cateva momente doar cu Matsu si Inaru.
Sper doar sa nu se casatoreasca cu Laurence, pe care, apropo, nu o suport deloc.
Abea astept ontinuare. Pa-pa si multa imaginatie.

[Rain]

Am avut o mare pofta de scris si am venit mai repede cu nextul. Bucuria voastra, nu? xD


~ Capitolul 10 Drum limitat ~
( Vincent )


Paseam, ca oricare altul, pe holurile bine luminate ale cladirii in mijlocul zilei. Imbracat intr-o pereche de blugi negri si o bluza alba ce semana mai mult cu o camasa, am intrat direct la a treia usa pe dreapta de la etajul sapte fara sa mai stau pe ganduri. Gin isi muta mereu locul in functie de programul lui din acea zi, dar fara sa vreau invatasem toate camerele unde avea sa intre urmatoarea ora mai bine decat el.
-Am ajuns, l-am anuntat eu pe brunetul ce-si amagea timpul la birou.
Cu o gramada de hartii si o stampila in mana, continua sa lase amprenta firmei pe acele foi.
-Am ajuns.
Am repetat, mai tare de data asta, facand catva pasi inainte fara a-i cere lui aprobarea si asezandu-ma pe unul din scaunele de la fereastra intre deschisa. Un miros de tigari tari strabatea intreaga incapere, asa ca mi-am scos pachetul din buzunar, am luat una si am aprins-o, fara a o incepe inca.
-Era si de asteptat sa nu ma bagi in seama. Atunci voi pleca daca esti ocupat, i-am spus pe un ton mai amenintat, ridicandu-ma de pe scaun.
Seful meu tresari imediat si ma fixa cu privirea, iesind dintr-o transa amnezica.
-Eram atent, doar ca-mi place sa te amagesc. Revenind, spuse dupa o perioada scurta de timp in care termina de stampilat si ultimele patru foi. Ai reusit ceva pana acum? Ai scapat de vreunul dintre ei?
-Bineinteles, se auzi vocea mea aroganta, intrerupta de expirarea fumului nociv. Plutea in aer atat de frumos incat ramasesem hipnotizat pana ce se imprastie pe tavan. Kiru e la racoare.
-Atat? intreba, ridicand capul din foi.
Incepu sa rada, de parca se astepta la mai mult din partea mea.
Mi-am dus o mana la gura, apucandu-mi buza inferioara si strambandu-ma. De obicei faceam asta cand ma gandeam la viitoarele planuri, neintentionat, bineinteles. Eu il numeam tic.
-”Atat”, dar nu pentru mult timp. Ti-am zis sa nu te mai bagi in planurile mele, ma descurc si e perfect pana acum. Ai rabdare si o sa vezi de ce sunt in stare.
Tonul vocii mele era foarte credibil si chiar daca as fi spus o minciuna, Gin probabil m-ar fi crezut.
Am terminat tigara si am aruncat restul pe fereastra, lucru ce-l deranja vizibil pe brunet. Se incrunta, dar nu spuse nimic. Adoram reputatia pe care mi-o facusem in fata lui, eram aproape egali in drepturi si in cuvinte, sau daca el ar fi urcat cu un nivel, il ajungeam din urma oricand, ori il aduceam la stadiul meu.
-Am nevoie de banii aia mai repede. Nu pot incepe urmatoarea afacere fara ei. Rapeste-o odata pe fiica aluia si cere rascumparare, ai inteles?
Devenise deja tulburat si nelinistit cand ma vedea ca sunt asa calm. Mereu ii dadeam de inteles ca sunt in pericol si ca nu voi reusi la timp treburile murdare pe care mi le dadea el, doar pentru a-l vedea cum se framanta in preajma mea. De fiecare data insa, veneam cu succesul.
-Ti-am spus sa nu te mai bagi in treburile mele. Vrei banii?
-Da, zise prompt.
-Atunci asteapta!
M-am uitat cu o privire repezita spre ceasul din perete. Nu-mi venea sa cred ca pierdusem o ora doar pentru a vorbi despre acelasi subiect. As fi fost in intarziere daca nu ma ridicam acum si plecam.
Am luat alta tigara din pachetul alb si am aprins-o, ridicandu-ma. Gin cauta sa alimenteze discutia si sa o prelungeasca cat mai mult, dar mie imi era greu sa continui in astfel de situatii; eram grabit. Am disparut pe usa cu un simplu semn al mainii ce-i dadea de inteles ca voi mai trece pe aici sa-i dau raportul, dar pana atunci sa ma lase cu treburile mele.
Am revenit pe holul luminat, pasind mai repede decat ajunsesem aici. Am preferat sa iau scarile in loc de lift, asta pana la etajul patru unde am obosit. In fata liftului am terminat tigara, apoi, cand acesta ajunse m-am urcat in el si am coborat la parter. Mi-am luat roverul si am plecat spre vila familiei Hudson in graba.


Am coborat din masina si am inchis portiera cu aerul meu de superioritate, trecand precoce portile vilei. La cativa metri in fata mea se afla pustiul cu verisorul sau, Inaru. Ma priveau de parca erau siguri ca din masina va cobora altcineva. L-am fixat pe saten cu privirea, lingandu-mi buzele, gest care o dispera pe viitoarea mea victima. Ochii sai mari ma fixau in totalitate, ma cuprindeau din cap pana in picioare si nu-mi dadeau drumul. Am trecut printre ei, oprindu-ma in stanga satenului.
-Hai cu mine, l-am indemnat, prinzandu-i bratul.
Inaru sari imediat, ridicand o spranceana, fiind probabil mirat de tupeul meu.
-Unde-l duci? intreba cand facusem deja doi pasi cu satenul.
Nu era chiar atat de usor pe cat parea, caci se zbatea si incerca sa scape din stransoarea mea.
-E surpriza, am zis razand, descoperindu-mi dantura alba.
-Despre ce e vorba? sari el din nou.
-Tu esti viitorul ginere, nu? Nu te mai baga, avem si noi treaba cu cadourile pentru nunta.
Raspunsul meu il facu sa se opreasca pentru cateva secunde si sa nu mai actioneze, in acest timp reusind sa-l iau pe Matsuro de dupa gat si sa merg relaxat cu el spre intrarea din vila. I-am aruncat cheile de la masina brunetului, spunand ca o poate parca el. Ranjetul meu malefic se facu vazut abia dupa ce am intrat in prima camera cu pustiul.

[Erion.]

Hello, pisoi mic!>:D< Ma gandeam sa mai trec si eu pe aici, sa-ti laud capodopera.
So... Stiu ca n-am mai comentat de mult, chair din sezonul I, da sper ca nici acum nu e prea tarziu. Ti-am spus ca-ti admir foarte, foarte mult ideea ficului si mai ales ca te-ai apucat de partea a II-a.
Revenind, imi place cum ai descris calatoria lor, si ca actiunea se petrece in Paris. *smile*
"-Dar la dracu’ dacă mă pot abţine. Matsuro, nu şti ce-mi faci… Îmi vine să te devorez aici şi acum, să îţi gust fiecare părticică a corpului, să te las fără vlagă sub atingerile mele."
Aici nu pot spune decat ca il ador pe Kiru, si mai ales capitolele facute din perspectiva lui. Toate miscarile pe care le facea si felul cum ai descris scena m-a innebunit pe mine, dar pe Matsu.. Esti geniala in tot ce faci, si, ca de obicei, ne uimesti cu replici colosale, de genu:
''-Presupun că eşti deja futut de Kiru şi nu mă pot atinge de tine'' Asta mi-o amintesc de fiecare data cand ma apuc sa-ti citesc ficul.
Acum, legat de Laurence... Nu imi vine sa cred nici acum ca Inaru, bunaciunea aia, se casatoreste cu o fata. As mai fi crezut daca s-ar fi casatorit cu unu, dar nu cu ea..mai e si blonda:)).
Anyway, as cam vrea sa dispara din peisaj, nu prea o agreez, iar Inaru sa ramana cu Matsu, mai ales ca acum e Kiru la racoare.
Pe de alta parte, mi s-a parut foarte cute momentu' cand Matsu isi aducea aminte de el si Inaru; chiar mi-a placut mult.
And now, am ajuns si la Vincent..
Deci , omu' asta m-a lasat cu gura cascata de cand a aparut in peisaj; si el, si Gin. Mi se par asa de misteriosi, iar Vincent asa plin de el, dar ii ador aerul de superioritate.
Btw, sper sa i-o traga mai repede lui Matsuro, pentru ca imi e dor de o scena de viol pe aici.*evil mind*
Intorcandu-ma la capitolul de acum, nu prea am ce sa zic de rau, decat sa te laud, oricum stii cat de mult imi place povestea ficului tau:X.
''Inaru sări imediat, ridicând o sprânceană, fiind probabil mirat de tupeul meu.
-Unde-l duci?'' Ce dragut e Inaru cand se ingrijoreaza.. Sper ca, adica nu sper, sigur mai simte ceva pentru Matsu.
Iar Vincent siguur, sigur vrea sa vorbeasca despre cadourile de nunta cu ala mic. E asa de bun, si cand fumeaza e bun, si daca mai pun si comportamentu' ala de bad boy, indiferenta, prefacatoria.. E facut sa violeze:))
Asa ca sa nu inatarzii prea mult cu nextu ', tuti. Bafta la scris!
Bye!

[Addeh]

Oh de când nu am mai trecut pe la acest fic *sad to think* De fapt, nu am mai trecut de muuult timp pe la secţiunea de FanFiction, în general, la dragul meu Yaoi :]].
Mmm oarecum, mi-a lipsit atitudinea impunătoare şi rece (and ofc, so badass) a lui Vincent ; cred că devine ca un Inaru 2 - cum era acesta la început, atât de dur cu Matsuro *laughs* Meh doar ştii că mă atrag astfel de fic-uri ;3. Anyway, e ca de obicei, observ, căci iar ai încheiat capitolul cu atâta mister, I know I know, îţi place suspansul - şi mie, dar nu vreau să aştept prea muuult.
Btw mă bucură faptul că descrii şi din perspectiva altor personaje, nu numai a lui Matsuro, Kiru sau Inaru, cum era în primul sezon. Oh şi să vorbeşti din perspectiva lui Vincet... categoric, me gusta.

Atât for the moment, come with the next chapter, Fani :'D.

[Rain]

Multumesc pentru comentarii. In ultima vreme am cam avut chef sa scriu la ficul asta, datorita si fluturasului meu, Dyx, dar si povestii create in jurul acestor personaje, uitand complet de celalalt fic pe care il am. Sper ca voi mai avea timp sa trec si pe acolo cu ceva scris.
Oricum, am adus capitolul si sper sa il cititi si pe acesta, caci aduc la cunostinta ca e ceva picant.
Inca ceva, acest capitol este o dedicatie pentru Crazy.Dyx si pentru comentariul ei ce m-a bucurat. Arigato! ^^

~ Capitolul 11 Deceptie ~
( Matsuro )


In timp ce inchise el usa, ma simteam intr-un alt timp si loc. Ma agitam degeaba. Vincent parea sa nu aibe intentii rele, ci doar sa vorbeasca cu mine despre o surpriza. Zambi scurt, cam fals; acel tip de expresie faciala nu i se potrivea deloc cu trasaturile sale dure si serioase.
-Deci, despre ce e vorba?
Vincent sari peste aceasta parte si imi impinse umerii, ajungand in mijlocul camerei. Incaperea era prost luminata, iar perdelele lungi si subtiri, crem, opreau orice raza de soare ce dorea sa intre aici. Spatiul era mic si imi dadea o urma de fiori cand vedeam peretii goi, fara niciun tablou. Camera parea mai mult o mansarda, caci singurul obiect mobilier era un dulap suspendat si mare pe peretele din stanga plin cu borcane si unelte si o canapea cu model antic. Covorul gros dadea locului aspectul unei locuinte vechi, de acum sute de ani.
-Hmm… Mirosi bine, se auzi glasul sau atat de aproape de urechea mea incat am tresarit. Era lipit de spatele meu, incolacindu-si bratele in jurul taliei mele si mirosindu-mi parul. Am inghitit in sec neconditionat, privindu-l cu coada ochiului.
-Pana la urma despre ce vrei sa vorbim?
-Ma gandeam ca ai nevoie de ajutor cu varu-to, se repezi a-mi raspunde pe tonul sau arogant, fiind vizibil enervat de intrebarile puse de mine.
-Si… La ce te-ai gandit? Cu ce te-as putea ajuta? am facut greoi un pas in fata, asta doar pentru a scapa de respiratia lui puternica ce-mi batea in ceafa. M-am tot gandit la o surpriza pentru el si Laurance, dar e atat de greu avand in vedere ca…
Aceasta discutie se pare ca-l ameninta asa ca a schimbat subiectul intr-un mod extrem de dur.
-Vreau sa te fut. Ce nu pricepi?
Ramasesem cu gura cascata. Vocea groasa imi rasuna in urechi atat de tare, incat inima o lua la galop cand ma prinse de incheieturile mainilor si mi le duse la spate, impingandu-ma spre canapea. Doar gandindu-ma ce se putea intampla intre noi mai departe ma facu sa scot un urlet plin de spaima. Ecoul incepuse sa ma sperie si mai tare si sa prevad totul. Imaginile din fata ochilor mei se schimbara cand o lovitura puternica imi cuprinse obrazul. Acea parte se incalzi imediat, ardea si devenea insuportabila.
-Vincent? am spus nesigur, cand barbatul incepu sa se dezbrace foarte rapid. Isi lasa hainele pe podea fara sa-i pese de ele; in acest moment cel din fata lui era mult mai important.
-Dezbraca-te! comanda el.
Il priveam infricosat cum ramane fara haine, insa eu nu reactionam. Eram stupefiat.
-Dezbraca-te tu pana nu o fac eu… si va fi si mai rau!
Nu am reactionat imediat, dar pana la urma am inceput sa ma deschid la hanorac si sa-l dau jos cu mainile tremurandu-mi. Ochii mari priveau intr-un punct fix, stupefiati, iar buza superioara tremura si ea usor. Cuvintele de impotrivire nu ieseau pe gura, insa suspine si oftaturi o impanzeau.
Pantalonii au disparut imediat dupa mine cand brunetul, nervos fiind de miscarile lente cu care ma dezbracam, se napusti asupra mea si ii dadu jos. Ma privea demonic, aspru si cu greata, ducandu-si mana spre ceafa mea incat sa ma poata saruta mai usor. M-am impotrivit, dar forta lui o invingea pe a mea. Buzele noastre se unisera intr-un joc salbatic, alimentat de barbatul ce ma impinsese pe canapea. Scapa si de boxerii mei, apoi ma tranti cu spatele de coltul canapelei. Parea mult mai incomoda acum decat prima data cand ma asezasem pe ea.
Ma patrunse rapid, neavand timp nici sa calculez cand se intamplase asta.
-Opreste-te! Ce naiba ai cu mine? am tipat, cuprins de o imensa durere atunci cand se misca inauntrul meu. O facea cu o forta mare, fara sa-i pese de junghiurile pe care le aveam. Tanjea dupa mine, simteam asta, dar ma durea si mai tare cand realizam ca nu-l pot opri.
-Daca tu crezi ca am de gand sa ma opresc, atunci chiar esti un pusti imatur si imbecil.
Vorbele sale nu ma dureau atat de tare precum se misca in mine. Lacrimile nu-si mai pastrara locul in coltul ochilor si-si dadura drumul. Cu fiecare impingere brusca in trupu-mi firav, scoteam un urlet scurt si tare, infigandu-mi dintii in buza inferioara. Ochii impanziti acum de lacrimi erau semi deschisi, observandu-i chipul plin de dorinta arzatoare si de placerea trupeasca.
-Vincent! Vincent! Opreste-te! Nu acolo, am murmurat cand organul sau atinsese un punct dureros inauntrul meu. Alimentat parca de gemetele mele, continua cu aceeasi viteza, in acelasi loc, intrand si mai mult. Trupului lui se misca inaintre si inapoi, ca o coregrafie de mult invatata. Era mare si ma speria mult.
-Curvo, gusta si din dorinta mea.
Erau stanjenitoare acele cuvinte. Nu le puteam rezista nici lor, nici durerii ce nu-mi dadea pace. Am inceput sa ma zbat, sa prind curaj si sa ma misc ca sa scap, stiind ca daca voi sta ca un animal lovit mie imi va fi mai rau. Eram slab si fara muschi fata de el, dar se pare ca loviturile mele in pieptul sau bine conturat ii deranjau „munca”.
-Nu ma mai lovi sau o s-o patesti a-l dracului de rau, spuse si se opri inauntrul meu, privindu-mi broboanele de sudoare de pe clavicule, ce semanau imens de mult cu ale lui. Respiram greu si continuam sa-l lovesc si sa il imping, insa in zadar. Eram prins in stransoarea trupului sau mare.
-La dracu! Nu te mai misca atat, marai printre buzele-i mari.
Mi-am ferit privirea, dar am continuat sz lovesc cu aceeaxi urz, tipand puternic dupa ajutor. Atmosfera ma infiora pe masura ce Vincent nu se misca, ci doar ma injura ca pe un animal; nici acesta nu merita sa indure atatea vorbe urate. Mainile sale nu ma mai strangeau puternic, ci se plimbara pe toata pielea mea fierbinte. Senzatia era amenintatoare, urata si dezgustatoare, avand in vedere ce tip de om era deasupra mea. Cu toate ca eram lipsit de puteri, continuam sa lovesc si sa strig dupa ajutor, dar ramasesem fara vlaga, fapt ce-i facu chipul infricosator sa capete un zambet ciudat. Incepu sa isi plimbe mainile pe rafturile inguste ale dulapului suspendat in cautarea unui obiect.
-Aici erati, la naiba.
Incruntarea ii disparuse cand dadu de perechea de catuse pe care o cauta. Brusc devenisem nelinistit si zbuciumat, oprindu-ma din a-l lovi. Imi prinse incheieturile mainilor si le lega, apucandu-mi buzele cu dorinta de a le musca din nou.
Suvtele lungi si violete de par imi gadilau sfarcurile intarite. Am inchis ochii, nestiind ce altceva as mai putea face decat sa indur tot chinul.
Usa de la intrare se auzi si, speriat, am tresarit, dar ochii nu se mai deschideau. Ma simteam incoltit de o multime de persoane prin ale caror maini voi avea sa trec. Un singur suspin se auzi din gura mea, ca mai apoi sa nu mai simt acel organ inauntrul meu. Trupul imi tremura, incercand sa se apere, dar eu doream sa ma fac nevazut printre perdelele ce incepura sa se miste din cauza curentului. Le simteam peste fata-mi umeda.
-Om fara inima. Stiam eu ca simturile nu ma inseala si ca tu nu te-ai referit la nicio surpriza cand ai vorbit despre asta. Acum ia-ti mainile de pe el, sau maine vei pleca din casa asta cu tot cu vicleniile tale.
Vocea-mi parea asa cunoscuta, linistitoare si blanda. Inaru…
-Iesi afara din camera asta pana nu…
-Pana nu ce? se apara Vincent, ridicandu-se de pe mine.
Simteam o usurare puternica cand vocea salvatoare se auzi din nou. Am deschis ochii, inima incepandu-mi a bate si mai tare cand chipul frumos si luminos al verisorului meu se arata in fata. Acesta se apropie de Vincent si, cu o viteza de nedescris, ii lovi maxilarul.
-Iesi am spus! se rasti, adunandu-i hainele una cate una de pe jos si aruncandu-le in fata. Nu stiu daca a iesit din camera si s-a injosit in fata pumnului, dar eram vizibil mai feirict.
-Inaru, am murmurat cand s-a facut mai liniste, prefacandu-ma ca sunt in regula si nu am patit nimic, dar trupul firav, vocea subtire si mainile ce-mi tremurau, dadeau de gol starea mea. Mi-am incolacit bratele in jurul gatului sau, tragandu-l aproape de mine. Am simtit cum ma acopera cu o bucata de cearsaf, luandu-ma in brate. Imi era dor de mirosul lui fin, de mainile ce imi mangaiau spatele si de vocea lui calda ;era ca si cum nu-l mai vazusem de mult timp.
-O sa fie bine, iti promit.
Glasul lui era doar o soapta, dar placuta si profunda. Il credeam pe cuvant.

[Rain]

Eu, sincera sa fiu nu sunt prea multumita de acest capitol. Dupa ce ca e mic, nu imi place nici dialogul cum a iesit, nici actiunea propriu zisa, dar va las pe voi sa decideti.



~Capitolul 12 Odiseea unui suflet ranit~
( Kiru )



-Ha! Si ma enervasem degeaba ca e singur in celula. Uite curcanu ca-i aduce o jucarie, se auzi aceeasi voce de dinainte.
Nu mi-am putut stapani curiozitatea si am ridicat capul, privind in directia pasilor auziti. Intr-adevar unul din politisti se apropia de celula mea cu un pusti de vreo optsprezece ani, blond si cu un ten rozaliu. Era slabut si putin inalt, iar mainile le avea prinse la spate cu perechea de catuse, cum ma obisnuisem deja ca toti sa fie adusi aici. Deschise celula, il arunca ca un caine inauntru, apoi o inchise si pleca.
-Merde*, tipa pustiul cu o voce pitigaiata, care ii tremura. Se tranti pe pat si incerca din rasputeri sa nu ma priveasca. Parea inofensiv, asa ca m-am apropiat, adresandu-i o intrebare:
-Vorbesti engleza? am intrebat cu un strop de speranta.
-Huh? ridica capul si ma privi, analizandu-ma suspect din cap pana in picioare. Se incrunta usor cand am ajuns destul de aproape de el si m-am asezat pe pat. Da, de ce?
Am rasuflat usurat, insa el era la fel de incordat ca inainte. Parea speriat de ceva, dar nu puteam ghici care era cauza. Am surprins cum se indeparteaza aproape insesizabil de mine, lipindu-si spatele de zidul rece.
-E bine atunci, am spus.
-Nu esti francez, nu?
-Nu, am raspuns prompt, afisand un zzmbet, la care insa nu mi s-a raspuns.
Se lasase o tacere greoaie, simtind cat de incordat era pustiul de langa mine.
-Eu sunt Kiru, am zis sa ma prezint, auzind un chicot ciudat din gura lui. Marturisi ca nu-l prea interesau astfel de date, dar trebuia sa conversez cu el. Nu se stia cate zile voi mai sta aici, si decat sa mor din pricina plictiselii, mai bine imi miscam si eu gura, indiferent ce cuvinte reuseam sa scot. Numele lui nu mi-l spuse, in schimb, ma intreba de cand sunt aici.
-Nu de mult. Am ajuns dintr-o prostie. Nici macar nu ar trebui sa fiu aici in acest moment.
Voci si tipete se auzeau din alte celule, speriindu-l pe noul meu coleg. Privea nedumerit in celelalte camarute, intorcand capul cand dadea de o privire amenintatoare sau perversa.
-Iar tu… Pari diferit de restul. Cum de ai ajuns aici? Locul asta este pentru criminali in serie, tu pari normal cu capul.
Am suras.
-A fost prima si cea mai apropiata inchisoare. Ar trebui sa ma elibereze repede pana aduc un traducator ca sa le explic ce s-a intamplat. M-au prins intr-o bataie si, stii si tu cum e Parisul, trebuie ss fie ordine peste tot.
Dsdu din cap in semn ca a inteles, parand vizibil mai relaxat. Probabil din cauza ca nu eram ca restul. Se astepta poate sa dea de un coleg rautacios cu care nu poate schimba o vorba, sau mai rau, sa dea de unul ce-l va viola.
-Nu pari sa fii de aici, spuse baiatul crezand in propriile vorbe.
-Nu, nu sunt.
-Atunci iti spun cu sinceritate : pe cat e de frumos Parisul, pe atat e de periculos. Vezi cati oameni sunt in inchisoarea asta? Si astia sunt doar criminali, dar mai sunt si altele...
Intr-adevar nu cunosteam prea multe despre orasul acesta. Avea multe locuri de vizitat, multe parti frumoase, parcuri, cladiri, poduri si magazine sau restaurante, dar bineinteles ca existau si colturi de bloc sau cartiere mai intunecate. Poate acolo se petreceau toate aceste lucruri.
-Si tu cum ai ajuns aici? Nu pari a fi un criminal, i-am spus cu sinceritate, analizandu-i trupul firav, descoperind doua cicatrici micute pe umarul sau. Pareau a fi de la doua gloante trecute cu disperare prin el.
-Ba da, sunt un criminal! zise vinovat, dar totusi aspru, lasandu-si capul in jos. Ii puteam simti sangele ce-i pulsa prin vene, emotiile prin care trecuse si tristetea ce o resimtea. Mi-am omorat mama. Am impuscat-o, crezand ca asa va fi mult mai bine. Inima mea se oprise in loc cand pronuntase cuvantul mama. Nu parea atat de insensibil pe cat povestea el.
Incepu sa imi povesteasca cum s-a intamplat, cum a reusit sa se imprietenasca cu niste barbati dubiosi si cum a ajuns sa isi omoare mama doar pentru ca se drogase. Privindu-l doar, te-ai fi intrebat cu siguranta ce cauta un baiat ca el in acest loc.
L-am intrebat si despre cele doua cicatrici, si mi-a zis in soapta :
-M-am impuscat singur dupa ce am inceput aceasta misiune murdara. Trupul meu era de batjocora, asa ca trebuia sa-l fac mai de temut. A durut, dar a meritat, caci cicatricile mi-au adus un rang putin mai ridicat decat primul.
M-am bucurat sa-l cunosc si sa-i ascult povestile, chiar daca era un tip mai ciudatel.


-Vine, vine, se auzeau susote, toti oprindu-se din activitatile lor si privind spre hol cu ochii mari. Cand politistul se opri in fata celulei noastre, am tresarit.
-Come on, the translator is here, spuse pe o engleza pocita, facandu-mi semn sa vin. Imi era dor de casa, de Matsuro si de intreaga familie Hudson. Parca statusem aici un an intreg. Cand am iesit din celula, i-am zambit pustiului al carui nume inca nu il aflasem, in ciuda celor patru ore petrecute cu el. Imi zambi sters, fiind constient de faptul ca in locul meu va aparea altcineva, si nu se stia inca ce fel de persoana va fi. Eram cam egoist gandindu-ma doar la momentul cand voi ajunge acasa, uitand rapid de persoana din celula mea. Totusi, trecutul lui ma atinsese pe suflet ca un nor de scantei.

[Deeh]

Heii! N`am mai trecut pe aici de ceva timp dar am citit acum capitolele si pot spune ca le iubesc, mai ales partea din capitolul 9 mi se pare, cand Inaru il saruta pe Matsuro a fost perfect, stii ca eu ii vreau pe cei doi impreuna dar nah, astept sa vad cum decurg lucrurile. Sincer ma bucur ca Kiru e in inchisoare si sper sa mai stea ceva vreme desi a venit translatorul, ca Inaru sa mai poata actiona putin..sper ca imi faci si mie placerea asta, ah ar fii prea frumos. Pe acel Vincent nu`l suport deloc, pt ceea ce i`a facut micutului, animal fara mila, mrr nu`mi place. In rest nu stiu ce sa mai spun decat ca vreau next`ul cat mai repede sa vad ce se mai intampla.
Spor la scris in continuare!

Bbye! >;d<.

[Rain]

Multumesc Deeh pentru comentariu si multumesc si celor care ma citesc. Stiu ca sunteti acolo undeva, chiar daca nu va lasati parerea in scris. ^^ Oricum, eu voi continua sa postez capitolele.
Imi pare rau ca am cam intarziat cu nextul in ciuda vacantei.
Ah, da, era sa uit, am modificat cateva capitole ce erau cu diacritice si s-au transformat in caracterele acelea urate, asa ca, in caz ca ati ramas in urma, le puteti citi acum pentru ca sunt mai curate. *smile*




~ Capitolul 13 Ti-a fost dor de mine, iubitule? ~
( Kiru )



Luasem metroul si am stat ca pe ghimpi tot drumul, asta pana la ultima statie cand m-am dat jos. Acum ma aflam pe strada putin populata ce ducea spre frumoasa vila a familiei Hudson. Grijile mi-au trecut toate ca vantul cand mi-am dat seama ca sunt liber.
-Pe naiba. Daca translatorul ala venea acolo mai devreme, acum deja luam pranzul, am mormait in timp ce priveam cerul, mai exact soarele ce statea sa apuna la orizont. Bila portocalie se ascundea incet, incet dupa dealul din fata.
Nu am vrut sa anunt pe nimeni ca vin, asta pentru a-i face o surpriza micutului meu Matsuro. Cand am reusit sa vad varful vilei, deja se inserase si o ceata usoara, stravezie, plutea peste acesta. Simteam cum imi creste in inima sentimental de fericire, acel sentiment ce-mi facea sa-mi frec palmele de emotii.
Am pasit pe alee si am incercat sa privesc in jur in cautarea unei masini cunoscute, insa niciuna nu era in fata gradinii sau in garaj. Cineva tot trebuia sa fie in casa, caci becul din livingul de la parter era aprins, luminand drumul din fata mea. La fiecare pas, in aceeasi linie cu mine se aprindeau becurile cu senzor, facandu-ma sa ma simt in siguranta si nu in celula aceea ce aparea ca un vis urat in fata mea. Simteam in picioare vibratiile pamantului.
Muschii mei se incordasera cand am deschis usa si am facut un pas. M-am oprit imediat cand i-am zarit chipul iubitului meu ce se lumina cand imi intalni privirea blanda.
-Kiru, striga, alergand spre mine. Arunca cartile de joc ce le tinea in mana, pe masuta din apropiere si isi lasa verisorul pe canapeaua alba.
Puteam sa recunosc starea lui dupa imensul zambet de pe fata. Sari pe mine si isi stranse picioarele dupa talia mea, eu apucandu-l de spate. Mainile mi-au coborat incet spre fesele sale pe care le-am masat usor, neputandu-ma abtine. Nu statusem mult fara el, dar trupul lui firav si privirea ma inebuneau de fiecare data, nereusind sa stau calm in fata acestei mari tentatii. Imagini perverse imi apareau necontenit in minte, iar uneori imi era chiar teama ca cineva le-ar putea vedea.
-Ai venit!
-Asa se pare, i-am spus fericit ca-l pot tine iarasi in brate, sarutandu-i apasat buzele, nasul apoi fruntea.
La scurt timp se ridica si Inaru, venind langa noi cu perechea de carti intr-o mana, cealalta intinzand-o spre mine si salutandu-ma.
-Bine ai revenit! spuse clar, ca o adevarata gazda. Incepuse sa-si intre bine in rolul de sot, fapt pentru care am suras.
I-am strans mana prieteneste, iar in cateva momente ne aflam toti trei pe canapeaua moale, jucand carti. Urma randul fiecaruia, in timp ce ei imi puneau intrebari. Matsuro statea langa mine, Inaru in fata noastra si mai tarziu a aparut si logodnica lui ce s-a asezat in fata mea, primind si ea o pereche de carti.
-Celulele erau groaznice. Nu ma aflam printre persoanele potrivite, cel putin asa mi s-a spus de la un tip pe care l-am cunoscut cu putin timp inainte sa plec. A avut un trecut groaznic. El m-a convins ca cei din jur erau numai criminali.
Atat Inaru cat si Laurance ma priveau stupefiati cand le-am descris mizeria in care traiau oamenii de acolo, insa Matsuro era mult mai concentrat pe prezenta mea si pe jocul de carti, de teama sa nu piarda, caci de la ultimul joc in coace am facut echipe.
-Va dadea ceva sa mancati? a intrebat satena destul de impresionata de vorbele mele. Cu siguranta ca, de cand se nascuse si pana acum, nici ca o interesase acea inchisoare.
-Da, am zis, aruncand asarul pe masa. Cartofi copti, uneori fierti, cu o salata urata langa, dar numai chef de mancat nu aveam eu in acele momente. Defapt nici nu stiu cum ai putea lua vreo inghititura din farfuria aia cand in fata ta era toaleta, pe pereti mucegai si…
-Groaznic, se planse ea.
-Saracii cei de acolo, mormai si Matsuro, mai mult ca sa nu fie singurul tacut din joc, insa se putea observa foarte usor cat de concentrat era asupra celor patru carti din mana. Mi-am dus mana dupa umarul sau, si cu un zambet fratesc am atins cartea pe care trebuia sa o dea jos.
-Scapa de asta, nu te va ajuta cu nimic, i-am soptit, facandu-i scurt cu ochiul.
-Nu, nu sunt saraci, ci vinovati. Sunt criminali, Matsuro, au facut rau cu mult sau putin timp in urma si merita pedepsiti, se revolta Inaru. Insa Kiru nu ar fi trebuit sa stea intr-o astfel de celula. Din cate am inteles eu, si ma privi, ai avut noroc ca ai picat cu pustiul acela de care ne-ai vorbit.
-Sa stii, altfel eram plin de vanatai acum.
-Da! Am castigat! tresari satenul de langa mine, la scurt timp aruncand cele patru carti in fata noastra, cu acelasi numar, pentru a vedea noi ca avea dreptate.
-Bravo micutule. E bine ca cineva a fost atent sa joace, am chicotit, luandu-l in brate si incepand sa-l sarut pe frunte. Atmosfera nu imi permitea sa fac mai mult de atat, de aceea m-am scuzat si am luat-o din loc cu satenul.
-Noi mergem pana la baie, am zis, suierand si iesind din marele living.
Nici nu ajunsesem bine spre usa metalica, caci ii simt emotia si dorinta ce-l cuprinsese pe Matsuro. M-am oprit si m-am aplecat spre buzele lui, apucandu-i barbia intre cele doua degete ale mele, ridicand-o tandru. Odata lipite buzele de ale sale, am inceput sa le ling si sug cu pasiune si mult dor.
Trecuse oare un an de cand nu mai simtisem acest sentiment? Nu, doar doua zile si deja simteam cum ardeam fara gustul lui pasnic.
Gurile ni s-au ingemanat, eu cercetandu-i iscoditor fiecare nuanta. Am incercat sa-i memorez savoarea unica, plimbandu-mi mainile pe spatele lui. Paseam incet si-l obligam fara intentie sa-l fac sa se ghideze dupa mersul meu. Un scancet din gura lui fu de ajuns sa-mi dau seama ca spatele sau se lipi de perete si nu mai avea unde sa mearga.
Sarutul continua din ce in ce mai alimentat de mainile mele ce-i mangaiau fata si ii umblau printre suvitele moi.
Nu, chiar nu ma puteam opri aici, asa ca, in urmatorul moment, i-am apucat mana cu tandrete si l-am privit fix in ochii cei sclipitori, facand semn din cap spre scari.
-Nu, Kiru, poate e cineva sus, sopti atat de stins incat, daca nu eram destul de aproape de el nu as fi inteles ce tocmai rostise.
-Domnul si doamna Hudson sunt plecati. Masina lor nu e in garaj, iar Inaru si Laurance au treaba lor jos. Haide Matsu, te rog, nu mai pot rezista niciun minut fara sa te ating si sa te am.
Cu buzele stranse si pline de emotie, micutul dadu din cap si se lasa purtat de mine pe scari. Am intrat in a doua camera, destul de mare, dotata cu ceea ce era mai important intr-un astfel de moment : un pat.
M-am intors cu spatele la usa dupa ce am inchis-o, am examinat camera si am meditat putin, dupa care mi-am asezat iubitul intr-o maniera politicoasa pe pat. Prin fereastra din stanga se putea observa ca ceata de afara disparuse, in schimb, inceputul de furtuna isi facuse aparitia.
Picaturile de ploaie loveau ferestrele deschise, reusind sa umbreasca luna in mai putin de trei minute.
M-am intins si i-am prins mana satenului, privindu-ne fix pentru o vreme. Simteam cum inima ii bate.
-Imi pare rau pentru toate tampeniile din ziua aceea… Daca as fi fost mai atent nu as fi ajuns acolo si aceste doua zile nu ne-ar fi despartit. Te iubesc, Matsuro! am declarat, asezandu-ma usor langa el.
-Si eu te iubesc, Kiru, si sa stii ca nu e vina ta, pronunta dupa cateva secunde bune de liniste.

[Rain]

Arghh, mai usor cu comentariile. xD Kekeke, glumeam. Anyway, stiu ca ma cititi, dar poate nu aveti timp sa comentati. Pentru asta scriu, dears. I'm here with the next.
Vreau sa termin mai repede fic-ul... Simt ca nu mai are succes ca la inceput, insa cum nu-mi place sa-l las balta, il continui, mai ales ca este un al doilea sezon al primului fic postat aici. Great!
Scuzati-mi greselile. Nu am mai scris de mult si parca mi-am scapat din mana.



~ Capitolul 14 Lipsa unui inger ~
( Matsuro )


Patul se misca intr-un mod placut cand lua un loc langa mine. Intins si lipit de trupul meu mic, imi atingea pielea de la antebrat in sus, apoi cobori spre degete, inclestandu-le cu ale mele.
-Furtuna e pe cale sa vina, ingana Kiru, privind spre geamul de afara plin cu cristalele imense ce se scurgeau brusc si dinamic. Afara era prea multa agitatie, iar aici, in casa, totul era tandru si placut.
Intins pe pat alaturi de el, am simtit o neliniste inainte de dezlantuirea brusca a norilor, mai exact, atunci cand Kiru isi lipi buzele de fruntea mea, ducandu-se cu acestea pe partea dreapta si apropiindu-le de ureche.
-M-am gandit tot timpul la tine, la trupul tau, la buzele si mirosul acesta nebun, la gemetele tale ce vor curge siroaie din gura ta dulce, la ochii acestia sclipitori si mari, la inima ce bate atat de tare incat am auzit-o dintre gratii... Se opri o secunda.
Vorbele sale erau inspaimantatoare si satisfacatoare in acelasi timp. Pielea mea reactiona imediat, zburlindu-se intr-un mod atat de juvenil, incat am tresarit de teama ca va observa si va rade.
Continua imediat dupa ce imi atinse pielea gatului.
-La minunatul perisor ce s-a ridicat datorita fiorilor.
Simteam doar cum pielea imi arde, dar ma multumeam ca inca nu incepuse sa fulgere, blondul neputand astfel sa-mi vada obrajii rosi.
Urmaream cu privirea alunecarea picaturilor de ploaie de-alungul pervazului pana pe podea, avand un fel de teama ca apa va avea sa ajunga la noi.
Cu miscari rapide si pline de gratie, dupa cum remarcasem, hainele incepura sa curga de pe mine ca petalele unor flori pe cursul unui rau.
Eram nerabdator, am recunoscut asta in intimitatea gandurilor mele, asa ca a fost de ajuns o singura mana ridicata spre el ca sa inteleaga ca vreau sa il ajut sa se dezbrace. In mai putin de doi timp, ne aflam amandoi goi.
-Ai emotii? se auzi el in galagia picaturilor.
-Da, am murmurat, simtindu-i palmele peste ale mele. Ma trase mai aproape de umerii sai si ma ridica incet, agatandu-ma astfel de talia lui. Organul sau se facu imediat simtit, insa asta nu-mi displacea deloc.
Emotiile care se acumulasera pana in acel moment explodara intr-o nevoie pura.
Corpul meu, atat de excitat, cu pielea matasoasa, se afla deasupra muschilor sai ce incepura sa se incordeze cand imi ridica incet si grijuliu talia.
-O sa fie bine, atat timp cat imi dai tot ce ai, mult mai mult, incat sa simt ca te iubesc cu trup si suflet.
Silabele pe care le rostea rasunau ca niste bubuituri incitante in mintea mea. Atat ii trebui sa spuna, ca sa ma lase in jos, strapunzandu-ma lent, cu atentie.
Si chipul acela, cu frumusetea lui rece, cu ochii lui adanci si mari, cu buzele fierbinti si avide… Imi zambea incurajator. L-am privit doar o secunda in ochi, ca sa ii spun ca il vreau atat de mult, apoi mi-am mutat privirea spre abdomenul sau luminat de fulgerele maiestuase ce incepusera sa apara.
Talia mea era ridicata cu miscari calculate, el intrand si iesind cu grija. Era atent la fiecare miscare cu care organul sau apasa carnea mea fierbinte si plina de dorinta. Ii simteam fiecare patrundere urmata de o atractie erotica nemarginita.
-Kiru, i-am somtit numele printre suspine, degetele mele incepand sa ii cerceteze spatele.
Privirile ni s-au intalnit pentru a doua oara, simtind cum imi cerceteaza irisul cu scopul de a-i gasi orice detaliu, cat de minuscul ar fi fost.
Buzele ni se lipira iarasi, formand o manifestare mai mult decat frateasca, una incitanta si extrem de afectuasa. Nu-i mai puteam vedea chipul, dar puteam ghici ca si acum se uita spre ochii mei, asteptand sa ii deschid.
Suvitele imi fura maturate de palmele sale mari, nemaiputandu-mi sa imi miste corpul. Imi linse lasciv buzele, apoi le apasa cu degetul mare de la mana stanga. In momentul in care am realizat ca ma aflu in el cu totul, m-am strans mai mult in jurul lui si am scos un suflu de placere. Durerea aproape ca nu o mai simteam deloc cand ma privea cu acei ochi.
-Acum o sa te las pe tine, zise hotarat.
-Dar Kiru…
-Nici un dar. Haide, Matsuro, arata-mi cat de mult ma iubesti. Misca-te in fata, in spate, ridica-te si lasa-te jos, joaca-te cu mine si fa din asta cea mai buna seara.
-Eu nu stiu cum sa fac asta, am zis in soapta, insa eram sigur ca nu m-a auzit.
Pana la urma mi-am luat inima in dinti. Am vrut sa ma manifest intr-un fel si sa ii arat cat de mult bate inima mea pentru el si cat de mult, cu acesti ochi mari, il sorb din priviri.
Cu miscari foarte lente, mainile mele coborara de pe spatele sau, ajungand spre cearsaf, unde m-am sprijinit.
Fundul l-am ridicat usor, simtind cum organul sau inca erect reuseste sa iasa incetul cu incetul din mine.
-Asa, Matsuro, cu grija, imi spoti la ureche, facandu-mi mainile sa imi tremure usor. Am reusit sa ies aproape de tot in el, insa l-am facut iarasi sa simta placerea trupeasca cand m-am lasat jos, urcand si coborand, jucandu-ma cu sexul lui fierbinte.
-Da, Matsu, da, asa! Esti atat de bun, rosti fara sa puna vreo mana pe mine, lasandu-ma sa fac toata treaba.
Mi-am dus rapid palmele pe umerii sai, tragandu-i spre mine si lipindu-mi pieptul de al sau. Miscarile devenira mult mai atente de data asta. Inainte si inapoi, sus si jos, acesta era micul ritual pe care i l-am oferit si nu putea fi uitat.
-Te misti atat de bine, gemu in timp ce-mi oferi acest coimpliment. Ma simteam bine cand luam toata initiativa si ma miscam cum doream eu, facandu-i si lui, si mie pe plac. Miscarile devenira mai rapizi, si fara sa-mi dau seama nu eu faceam toata treaba, ci blondul ce incepu sa ma stranga tare in brate, continua sa ofere momente palpitante. Nu rezistase experientei mele mult prea mici.
O substanta fierbinte imi strabatu interiorul intr-un mod placut si atat de cunoscut. Epuizat, mi-am inchis ochii, insa nu m-am lasat pe spate, ci am ramas acolo putin timp, dupa care am adormit in bratele lui.
-Ai fost perfect, imi sopti la cateva minute dupa ce isi trase rasuflarea. Mainile sale imi atingeau spatele si coborau spre fund incet, atingandu-l cu doua degete, reusind sa iasa din mine. Simteam orice centimetru pe care-l pierdeam din mine, ca si cum facea parte din trupul meu.
Am tresarit cand se plimba la intrare, dar isi retrase mana inainte sa termin eu propozitia.
-Stiu! M-am simtit bine sa…
-Sa conduci tu?
-Da, am murmurat, inrosindu-ma brusc. Cred ca imi descoperisem o noua pasiune, dar nu am mai recunoscut asta in fata lui.
Adormisem amandoi, lasand ploaia sa continue galagia inceputa de strigatele noastre de extaz.


Am auzit printre mirificele picaturi lovite de pervaz, cum usa se deschide. Incercand sa pastrez tacerea, nu am reusit insa sa imi mentin ochii inchisi. Pentru cateva secunde, in timp ce am clipit, nu mi-am dat seama unde ma aflam. Doar doi timpi mi-a luat ca sa-mi aduc aminte ce se intamplase cu o ora in urma.
Am privit spre usa, ascunzandu-ma mai mult in patura. Am crezut ca e Kiru, insa privirea imi ramase atinita spre acea persoana, simtind cum inima nu mai lucreaza si se opreste in loc. Am inghitit in sec, acest lucru accentuandu-mi golul din stomac.
Inaru se afla acolo, privindu-ne trupurile satisfacute si aruncate neglijent peste suprafata alba a cearsafurilor. Eu, cel putin, ma invelisem intre timp cu o mica patura, insa blondul de langa mine imi strangea mana usor, sufland aerul cald pe gura si odihnindu-se dupa o seara minunata. Nu ne vedea prea clar, insa observasem datorita lunii, ochii sclipitori ai verisorului meu. Ramasese in prag uimit.
Cateva bobite fine si umede ii alunecara pe obraji inainte de a scapa un oftat.
In timp ce ne analiza, am inchis ochii brusc, prefacandu-ma ca dorm. Ma simteam privit in totalitate si… In acelasi timp, ma simteam vinovat fata de el, fata de gazdele noastre. M-am bagat mai mult sub patura, intre bratele lungi ale lui Kiru, cand usa se inchise iarasi.
Acum era liniste, ploaia se oprise, iar in fata ochilor imi aparea chipul sau.
-Imi pare rau, dar eu il iubesc, Inaru, si nu as renunta la el atat de usor. Dar, stii ce? Am realizat defapt ca nici sentimentele pentru tine nu sunt mai prejoase. Va iubesc pe amandoi, insa nu e bine ceea ce fac. Imi distrug visele, asa ca mai bine stau la locul meu, m-am incurajat in soapta, dandu-mi seama ca incepusem sa vorbesc in somn.
-Tu o ai pe ea, eu il am pe el. Trebuie sa respectam ierarhia asta!

[Erion.]

Hey, pisoi! N-am mai trecut de mult pe aici, stiu, si imi pare rau, dar stii tu... Ti-am spus personal, de o mie de ori, ca iti ador ficul asta! Now, let's see...
Mai intai vreau sa iti multumesc pentru ca mi-am dedicat capitolul ala, a fost superb! Adica, vreau sa spun ca imi place asa de mult sa il torturezi pe Matsu, mai ca as vrea sa ramana "prizonierul" lui Vincent tot timpul. Da' asta e numai in mintea mea... Eee, lasa! Am alta propunere si cred ca ti-am mai spus-o de multe ori: Inaru si Matsu sa ramana impreuna pana la final. Asta ar fii asa de draguut!
Foarte interesanta a fost si povestea tipului ala, colegul de celula al lui Kiru. Btw, draguta si ideea cu inchisoarea, pentru ca, daca nu ar fi fost, nici violul ala atat de bun nu s-ar mai fi intamplat.
Cu toate ca imi place mult genul de scena ca in ultimul capitol, care ti-a iesit foarte, foarte bine... Nu ca nu ma asteptam sa fie asa, dar chiar ai capatat multe experienta cu scrisul si nu ti-ai iesit deloc din mana. Iubesc scenele in care ploua afara, iar ei sunt inauntru, se aud picaturile, tunetele, se vad fulgerele, iar tu mi-ai facut exact pe plac in ultima.
Kiru dedea niste replci asa tandre, patrunzatoare si dulci, incat m-a cutremurat si pe mine. Iar Matsuro... Nu-mi venea sa cred ca el, el a preluat controlul, s-a descurcat si i-a mai si placut sa fie seful! Asta da capitol! Abia astept urmatoarea scena cu ei doi, desi as vrea una cu Inaru, in care poate prinde iar curaj M.
Ce as mai putea zice? Vincent e number one 'til now. Ii ador atitudinea, duritatea, totul! Inaru e un dragut, protector si chiar imi pare rau ca a trebuit sa-i vada pe cei doi in pat. Nu merita asta. El merita sa fie cu Matsu:(
Astept sa vad cum o sa decurga actiunea pana la sfarsit. Ai avut niste capitole minunate!
Spor la scris si ai grija cum aranjezi lucrurile pe aici! Bye!