Amintiri din facultate [shounen-ai / yaoi]

[~X~LoVeLeSs~X~]

Am mai postat odata...f**k nu stiu ce s-a intamplat, mai postez a doua oara sper cu noroc:)) Deci...aici vine povestea...Este Shounen-ai/Yaoi..cam multe pe aici, sper sa incapa si a mea:))

Amintiri din facultate

I

Amintiri, locuri, imagini, trairi, toate isi au locul in mintea mea, in inima sufletului parasit. A mai trecut un an, ultimul an si am ajuns unde, plecat din generala nu credeam ca o sa il pronunt, facultate.
Cu teama imi amintesc anii pe care a trebuit sa ii indur pentru a ajunge aici, pentru a spune cu inima impacata ca am reusit sa fac ceva. Si totusi anii de liceu au avut o insemnatate mare pentru mine, pentru formarea mea spre alt orizont. Dar acum, nu imi mai fac griji cum am facut-o atatia ani.
Vantul imi bate usor in fata, ciufulindu-mi parul si asa rebel, negru, uneori cu tente de castaniu pe care i-l da samponul meu. Privesc ceasul, un cadou de la parintii mei, mereu plecati si prea ocupati cu vizite. Imi indica ora 15:00 . Numai bine pentru a putea pleca din locul in care nu o sa mai vin niciodata, asta in cazul in care nu o sa am copii ce vor ajunge lafel de departe ca mine. O masina verde, un model mai vechi de Skoda, ma asteapta nerabdatoare in parcarea scolii. Cheile flutura prin aer, scotand sunete cunoscute de urechea mea. Desi e ceva frumos inafara, inauntru masina arata groaznic. Cand spun acest cuvant care are diferite sensuri, ma refer la sensul cel mai rau din toate. Cutiile de bere consumata stau aici de doua saptamani, fructele din porbagaj de cinci zile s-au imputit, iar mizeria de la pantofi, mancare pe care o mananc in fiecare dimineata in masina, praful de pe bord si gemuri imi sare in ochi de fiecare data, dar nu sunt genul de persoana care sa faca curat, nici in propria masina. Spalatoria la care obisnuiam sa-mi duc broscuta a fost inchisa pentru reparatii iar eu la altcineva nu m-am dus. Pornesc, intorc si imi vad de drum. Ma uit in oglinda pentru o ultima privire de ansamblu. Copacii ce inconjoara aleea raman in urma, iar varful cel mai inalt al scolii se pierde...Adio!
Pe strazi o aglomeratie nebuna, pentru ca vinerea toti ies de la serviciu mai devreme, scolile se inchid, iar sfarsitul de saptamana este asteptat de toti. Un oras ca Bucuresti, cu o populatie supraincarcata pentru teritoriul pe care il detine este aglomerat zi si noapte, imbacsit de pulbere si gaze la orice ora. Nu m-ar deranja asta foarte tare, dar zona in care mi-au luat parintii apartament, care apropo a costat destul, este incarcata cu deligventi mici si mari, smecheri de cartier impanziti la tot pasul. Asta este Pantelimonul! Am multi prieteni pe care ii respect, dar cei ce imi vor raul sunt si mai multi.
Dupa o ora in trafic, o ora de nervi, scandal si cersetori la orice intersectie, am ajuns acasa. Singurul loc pe care il voi numi casa de acum in colo. Nucul din fata blocului imi aduce aminte de nucul din spatele casei bunicii de la tara, din Targu Neamt. Cu trecerea timpului nucul de aici a imbogatit roadele, dar cel de la tara a dat inapoi din cauza batraneti. Cu acelasi zdranganit, cheile mi-au deschis si am intrat frant, trantind usa dupa mine. Aveam chef de un dus cand am plecat de la scoala, dar aici mi-a pierit tot cheful cand m-am asezat pe patul moale si rece din dormitor. Rasfoiam scrisorile din cutia postala: factura la lumina, factura la apa calda, factura la telefon si internet, factura la cablu, scrisoare de la agentia de nu stiu ce, scrisoare din Germania de la parinti, scrisoare de nu mai stiu unde pentru ca am lasat totul deoparte. M-am dezbracat de tot ce era pe mine si m-am trantit in patul meu pufos si dulce care imi dadea cativa fiori. Invelit cu o patura moale am adormit in intunecimea camerei.

Acum simt cum traiesc intre realitate si fantezie, intre real si vis. In minte imi apar cateva imagini din copilarie, undeva la tara. Ce ironie, visez cu mintea treaza si cu ochii inchisi. Caut prin pat cersaful moale, dar tot ce gasesc este piciorul meu. Cald, moale si totusi inghetat. Somnoros deschid ochii legati in panza de paianjen si vad tavanul. In dreapta ceasul arata 10:00. Ma alarmez un pic, stiind ca trebuie sa fiu undeva la scoala. Zambesc si imi frec ochii cu degetele, trec mainile prin parul aspru si ma ridic in fund. Uitasem ca am terminat cu scoala.
Traversez camera gol, liber ca Adam asteptand-o pe Eva. Dulapul plin cu haine de tot felul nu imi ofera nici acum o viziune despre cum ar trebui sa ma imbrac azi. Iau un tricou alb, cu pantaloni negri scurti si o pereche de boxeri care sunt cei mai importanti. Dusul ma priveste primitor iar eu intru sub el pregatit pentru o ploaie rece. Intotdeauna mi-a placut apa iar nicio vara nu a trecut fara sa fac o plimbare la mare.
O saptamana de mare si soare este binevenita oricui. Lotiunea de lavanda si liliac, foarte tare, imi deschide simturile. Apa curge, corpul tremura iar eu ma simt in al noualea cer. Dupa 15 minute revin din visare, imi iau prosopul, imi sterg corpul si il pun in jurul taliei.
In bucatarie totul este adormit. Pregatesc totul pentru o cafea, imi prajesc ceva paine, iar dulceata din frigider ma face sa zambesc. Feresc stolul de la geam si vad o multime de oameni si masini, mergand pe strada sub soarele dogoritor. Lenes ma asez pe scaun, sorb cafeaua, mestec painea prajita. Dulceata ajunge la maseaua mea cariata de sus si simt o durere intepatoare. Dulceata mi-a atins nervul. Ziceam de mult ca merg la un dentist, dar prietenul meu este plecat din oras si se intoarce abia prin iulie.Cand sa imi clatesc gura cu o sorbitura de cafea tare, suna telefonul. Ma ridic si merg in locul unde credeam ca o sa il gasesc, dar nu era. Caut ca nebunul prin toate camerele, dar ce sa vezi, telefonul se opreste si incepe robotul sa vorbeasca. Dupa cateva secunde il gasesc sub pat. Nervos raspund.
Dupa cateva minute de vorba inchid. Ma sunase matusa mea de la tara pentru a ma intreba daca am terminat cu scoala. Mi-a spus ca vara asta ma asteapta pe la ei si ca sunt binevenit cand vreau. De luni vor incepe treaba pe camp, iar daca pot veni sa ii ajut ar fi perfect. Am hotarat ca luni voi pleca cu masina.
Dupa ritualul de dimineata ma pregatesc pentru ceva salbatic prin jungla orasului. La intersectie acelasi trafic. Semaforul isi schimba culoarea si pornesc. Parchez masina undeva la umbra si merg restul drumului pe jos. Trebuie sa imi platesc facturile cam peste tot, daca vreau sa plec linistit. La unul din centre m-a intampinat o domnisoara tinerica cu un decolteu generos si un zambet larg ca si soarele. M-a rezolvat in cateva minute. Am iesit zambind, mergand spre masina. M-am intalnit cu un coleg din generala si un bun prieten. Desi stam la cateva strazi distanta, duminicile sau in timpul liber ne intalnim, mergem la padure, la gratar sau la terasa noastra favorita la o bere. Vorbim ceva, ne strangem mana prieteneste si hotaram sa ne intalnim diseara pentru a petrece sfarsitul. El terminase primul an de facultate. Vara asta avea mult de invatat pentru ca este la Drept. Mi-ar fi placut si mie sa ma inscriu la Drept dar mi-ar fi trebuit o pregatire inainte. Imi gasesc masina si ma intorc destul de obosit si batut de soare in apartamentul meu rece si primitor.

[bastard_in_love]

Eh iata ca trec si eu pe aici. Pai se poate? Hmm...imi place cum relatezi, amanuntit, nu te grabesti, ai unele grseli, cum ar fi repetitiile, la un moment dat ai folosit de 2 ori un adverb, mi se pare, in aceeasi fraza.

In rest,,, chiar cu am de criticat mare lucru la fic, daca este iti corectez capitolul urmator, in caz ca vad aceleasi erori, desi nu cred ca este cazul:) .

Pune continuarea mai repede si...ja!:)

[~X~LoVeLeSs~X~]

Pentru inceput ,doua comentarii, e bun:))...adevarul ca nu-i nici interesant si inteleg interesul atat de scazut...
Pun continuarea sa va mai aburesc un pic, o sa vedeti ca de la a treia postare se schimba lucrurile:X
Oricum merci fetelor, sunteti scumpe ca ati citit si ati comentat:), multumesc.

II

Dupa ce am tras un pui de somn, somnoros m-am trezit cu o falca-n cer si cu una-n pamant, deranjat de picaturile de ploaie, mari si zgomotoase ce se auzeau pe pervazul ferestrei si care imi impiedicau intalnirea cu Mihai. Pe Mihai l-am sunat dupa cateva minute bune de dezmeticire si i-am impartasit parerea mea de rau cu privire la cele intamplate si i-am promis ca o sa ma revansez. El, baiat bun, nu s-a suparat asa ca a ramas pe alta data.
In timp ce mancam, ma gandeam la plecare mea la tara. Trebuia sa-mi fac bagajele, trebuia sa-mi fac cumparaturile si tot ce era necesar pentru plecare. Ploaia nu inceta asa ca incep sa-mi aranjez totul. Bagajele mi-au luat mai putin timp de cat ma asteptam si acum eram gata. Am inchis centrala, am scos din prize aparatele si am deconectat totul. La 19:00 eram in masina, gata de plecare. Ploua inca asa ca nu am mai oprit nicaieri si mi-am vazut de drum. Eram odihnit, apt de a conduce si binedispus. Am iesit din Bucuresti fara probleme, lasand in urma casa, prietenii si grija, indreptandu-ma spre o alta viata. Drumul noaptea era mai linistit si mai sigur, desi intalnesti multe tiruri si camioane, grija pe care trebuie sa o ai este considerabil mai mica. Inaintand am observat ca ploaia se diminua radical si intr-un sfarsit se intrerupse. Eram fericit ca stergatoarele nu trebuiau sa mai fluture pe geam si asa puteam sa vad mai bine totul. In patru ore am parcurs jumatate din distanta pana la destinatie.
Pe la 12:00 cand faceam o pauza langa o padure de brazi imi zbiara telefonul. Incercam sa adorm un pic, macar cat de putin pentru a-mi pastra din energie. Nu vroiam inca sa apelez la porcaria de energizant care statea in masina. Telefonul era de la parinti ce imi comunicau ca vor ajunge acasa intr-o zi sau doua. M-au sunat sa ma intrebe unde sunt si ce fac. Cand le-am spus ca mai am ceva si ajung la tara nu le-a venit sa creada. Mama spunea ca daca nu-si gaseste cheile de la apratament vin si ei incoace.
Pe la 02:00 un camion ma trezeste din somn si incep sa merg mai departe. Nu am mai facut niciun popas si am recuperat din timpul pierdut. Cand am intrat in oras, nicio masina nu se misca iar oamenii dormeau dusi. Intr-adevar era 06:00 si nici animalele nu erau treze. Drumul pana la bunici l-am facut in scurt timp si pe la 06:30 eram in fata porti, blestemand ziua in care am ajuns aici. Din centru si pana la vreo 4 km departare unde e casa, asfaltul inca nu a ajuns, asa ca mi-am stricat frumusete de masina pana aici. La poarta ma intampina doi caini, nu mari, unul roscat cu o coada mare si stufoasa pe care o tinea mereu in sus si unul mai micut decat roscatul cu blana fina si deasa, alb cu pete negre. Baietii ca de fiecare data m-au primit bine, m-au lins pe fata si s-au gudurit la picioarele mele. Desi nu se inteleg bine, au acceptat sa stea unul langa altul pentru a primi mangaieri si vorbe dulci. Si ei, ca si mine, se bucurau de intalnirea noastra. Aici ma primeste bunica cu bucurie si caldura, sarutandu-ma cald si zgomotos pe ograjii si asa infierbantati. Am schimbat cateva vorbe, legate de drum si de sanatate si ea, grijulie mi-a aratat camera in care obisnuiam sa dorm si mi-a pregatit patul.
In casa, era o zarva de nedescris, pentru ca buimac de somn puteam sa aud cum vorbeau cei de afara, usile cum se tranteau si zgomotul produs de alte lucruri. Pe la 16:00 m-am trezit, un pic ingandurat, dar cu intreg corpul refacut.
-Ehe, s-a trezit nepotul! Cum ai dormit nepoate? ma intreaba unchiul meu iesindu-mi in intampinare.
Un barbat robust, nu inalt, dar nici scund, cu parul scurt, ochii un caprui sters si falci mari si rumene. Era casatorit cu o femeie buna, gospodina desavarsita, ce tine la curatenie, strangatoare si cateodata mai guraliva, dar asta doar cand isi apara interesele.
- Buna unchiule Ion, am dormit eu ceva, dar m-au trezit zgomotele pe aici. La voi se face treaba si duminica? i-am raspuns razand, amuzat de toata patania.
- Nepoate ai picat la fix, de maine incep treburile pe camp si cum stii, bunica-ta are mult de adunat, asa ca o sa ne dai si tu o mana de ajutor, imi spune ferm, privindu-ma in ochi, dar pastrandu-si zambetul de odinioara.
- Nu se poate, eu am venit la liniste si odihna, si voi ma puneti la treaba! ma rezolt, zambind.
- Eh, la tara alta-i viata nepoate! mi-o taie scurt si dupa intra in casa.
Ma indrept spre masina din fata gardului, masina mea, care cred ca s-a copt, la figurat vorbind, de atata caldura. Si nu am exagerat, pentru ca atunci cand am deschis portierele un val de caldura a iesit din saraca masina.
Imi fac toaleta de dimineata si apoi mananc ceva. Bunica imi facuse un ceai iar dulceata de capsuni prospata, facuta anul acesta, cu recolta din gradina ma incanta din nou. Am observat ca de la o vreme imi place dulceata, mai ales cea de capsuni si ca ma atrag si dulciurile. Ma imbrac lejer, cu pantalonii scurti, maieu si in picioare adidasii si incep calatoria. De fiecare data cand vin aici imi place sa merg pe dealuri, sa colind padurea, sa privesc magnificul peisaj, sa fac poze si sa-mi relaxez muschii. Am urcat dealul din spatele casei, am mancat ceva aer curat si dupa am revenit inapoi. Am inceput sa fac o vizita neamurilor de prin apropiere. Am mers la Ana si Vasile, matusa si unchiul meu din partea mamei. Matusa cand m-a vazut a venit intr-un foc la mine sa ma pupe, sa ma intrebe ce am mai facut. Unchiul nu era acasa, fiind plecat pana in oras.
- Hai in casa Cristi, mi-a zis matusa facandu-mi semn.
- Lucrurile nu prea s-au schimbat de cand nu am mai fost pe aici, am inceput eu sa-i zic, dar cand am intrat in camera m-am oprit, putin confuz.
- Nu te speria, asta e baiatul fratelui meu de la Constanta, faceti cunostinta!...
- Cristian Popescu, incantat de cunostinta, imi intind mana politicos in timp ce imi pronunt numele.
Barbatul, ma priveste lung, din cap pana in picioare, imi zambeste si imi prinde mana intr-o strangere ferma si hotarata.
- Ovidiu Iordache, incantat de cunostinta.
- Ovidiu, eu am plecat, am niste treaba prin sat, tu ai grija de nepotul meu cat sta pe aici, ii spune matusa iesind pe usa.
In casa o racoare perfecta ma prinde intr-o imbratisare tandra si imbietoare. Si acum ii mai simteam fierbinteala mainii. Ovidiu, statea picior peste picior in pat, intre doua perne moi de puf care se modelau dupa formele lui, bine conturate, si citea un roman gros, dar al carui titlu sau autor nu l-am vazut. Dupa cum l-am perceput parea inalt, de la primul contact cu el i-am vazut ochii verzi, luminosi, cu tente de albastru, fata rotunda si imbujorata, iar parul castaniu putin lung ma ducea cu gandul ca baiatul poate asculta rock.
- Ce te aduce pe aici, adica nu te-am vazut niciodata pe la matusa mea?incep eu din plictiseala sa vorbesc, incercand cat de cat sa ma intorc si sa-l privesc.
- Am terminat facultatea si am nevoie de relaxare, aer liber, ceva munca si am vorbit cu Ana daca nu ma primeste si pe mine macar cateva saptamani, asa ca am venit aici, imi raspunde dupa o pauza de cateva secunde, ce mie mi se parea de cateva minute, fiind cu gandul in alta parte.
- Ai terminat facultatea? Ce facultate? il intreb cu interes, uitand ca totusi vorbesc cu un strain.
- Drept, imi raspunde plictisit sau poate prea prins in lectura pentru a mai da importanta celor exterioare.
Obserb si in glasul lui asta si decid ca e mai bine sa il las sa citeasca linistit si eu sa imi vad de drum.
- Eu am plecat, nu te mai retin, spor la citit, ne mai vedem...
Ma apropii de usa si aud cum fosnesc pernele in pat, semn ca Ovidiu isi gasise o pozitie mai buna. Imi flutur mainile pe langa corp si le las sa ajunga cat de departe vor. Intr-o secunda am simtit mana stanga cuprinsa de ceva, defapt palma lui Ovidiu imi cuprinse palma si simt fierbinteala de acum cateva minute. M-a prins in bratele lui si atunci am simtit ca intreg corpul mi se incinge si devin unul cu el.
Nu am spus nimica vreme de un minut deoarece nu stiam ce as putea spune. S-a despartit de mine si mi-a pus mana pe umar. Timp de cinci minute, cred, am stat asa, el cititnd din carte in spatele meu, iar eu mai aveam un pic si ma trezeam iar imbratisat de el.
Nici nu-mi vine sa cred. Cum a putut sa faca asa ceva nici nu stiu, dar ce ma sperie cel mai rau este senzatia pe care o am, pentru ca nu am reactionat in niciun fel de parca mi-a placut ce mi-a facut. Dupa cele cinci minute de tortura s-a asezat langa mine, si-a pus cartea pe noptiera si m-a privit cu un zambet larg.

[Patdow]

am trecut si eu pe aici si am observat ca ai pus un capitol nou :yes: ... am citit si primul capitol cand l-ai postat dar mi-a fost lene sa postez

ce am eu de comentat:
1 imi place ca scrii capitole destul de lungi
2 imi place descrierea pe care o faci, in sensul ca nu te grabesti si iti este usor sa iti imaginezi ceea ce se intampla(cel putin in cazul meu)
3

- Nepoate ai picat la fix, de maine incep treburile pe camp si cum stii, bunica-ta are mult de adunat, asa ca o sa ne dai si tu o mana de ajutor, imi spune ferm, privindu-ma in ochi, dar pastrandu-si zambetul de odinioara.
- Nu se poate, eu am venit la liniste si odihna, si voi ma puneti la treaba! ma rezolt, zambind.
- Eh, la tara alta-i viata nepoate! mi-o taie scurt si dupa intra in casa.

partea asta mi-a trezit amintiri ... mi-am amintit cand ma duceam la tara la bunica(am zis "bunica" nu "bunici" pentru ca bunicul din pacate nu mai este in aceasta lume de multi ani) si ma punea mama la treaba si eu protestam de fiecare data (din pacate nu scapam mereu)

4 am vazut cateva greseli de tastare. Una ar fi "ograjii - obrajii" si mai sunt una sau doua dar nu le mai gasesc
Greseli de exprimare nu am vazut

Sper sa pui continuarea cat mai repede :bye:

[Ice_angel_234]

interesant ficul tau...dar oare ce o sa se itample in continuare?????????is curioasa.sper sa pui continuarea repede.greseli nu prea ai(cateva de tastare)si folosesti epresii frumoase.felicitari!gambate.

[~X~LoVeLeSs~X~]

Patdow - multumesc pentru comentariu si pentru ca ai citit. Imi pare rau, poate ti-am deschis vre-o rana in suflet cand ai citit citatul ala. Sorry
Ice_angel_234 - multumesc pentru ca ai comentat si citit:)

    III

                                 - Nu pleca, te rog, imi spuse acesta inca zambindu-mi.
"Nu pleca", "te rog"...cui crede individul asta ciudat ca i se adreseaza? Ce-a fost cu tot teatrul asta, caci nu inteleg? Imi zambeste larg, foarte prietenos ca si cum m-ar cunoaste de mult timp. Mana dreapta si-o indreapta spre umarul meu, strangandu-ma tare.
                                - Hey, nu te speria, vreau doar sa ma ajuti sa vad cat mai multe locuri de aici, asta e tot, imi spune el vazand ca il privesc suspicios. E prima oara cand vin aici si vezi tu, nu prea cunosc pe nimeni, iar in casa sa stau si sa citesc, m-am plictisit.
Ii raspund mai mult cu privirea si imi asez mana pe mana lui, fierbinte ca prima data, apoi simt cum ochii lui se contopesc cu ai mei, o privire calda, un suras tandru ma poarta ca intr-un vis.
                                - Eu merg prin imprejurimi chiar astazi, doresti sa ma insotesti, il intreb curios, privind spre iesire.
                                - Cum sa nu, chiar asta vroiam sa te intreb, sper sa nu te deranjeze daca vei astepta ceva pana ma imbrac, revin imediat, imi mai spune dupa ce trece in camera cealalta, privind inapoi.
Cat am stat singur m-am tot gandit la ce s-a intamplat, cum de am ajuns imbratisat de un barbat, mai mare ca mine, mai puternic si straniul care m-a cuprins cand am ajuns la concluzia ca mi-a placut, ca m-am simtit bine cand doua brate fierbinti m-au legat de un corp atat de...nu am cuvinte. Iar surasul lui, o pata de cerneala pe o foaie alba, ceva care mi-a prins ochii de ai lui ca un lant. Tot ce am simtit este atat de prostesc, atat de ireal si totusi atat de real si de frumos. Posibilitatea ca acest barbat sa-mi mai treaca prin fata ochilor este mare cu atat mai mare daca devenim prieteni.
                                   A terminat repede echiparea si astfel am putut sa  pornim. Primul loc in care am vrut sa merg era padurea. Pana acolo am luat masina asa ca am ajuns repede. Am parcat la marginea padurii undeva la umbra masina pentru a nu avea dificultati la intoarcere. Cand m-am dat jos din masina am simtit mirosul de coaja de brad, rasina proaspata, am simtit briza ce facea ca, copaciii sa fosneasca sub ciripitul trainic al pasarelelor. Am intrat in padure printre copacii mari si inalti si lemnele putrezite si acoperite de muschi si burieni. Sub adidasi fosneau frunzele cu un ritm stabilit de noi, care alterna intre incet si lent. Nu ne grabeam, mergeam linistiti privind prierduti peisajul, sau privindu-ne din cand in cand, dar nimic special.
                                  -Simti? ma intraba el si imi prinde mana, inaltand chipul in vazduh si inspirand adanc.
                                  - Da, ai mana foarte calda, desi suntem in padure, a mea este foarte rece, ii spun eu privindu-l oarecum stanjenit.
El incepu sa rada si imi prinse si cealalta mana intre cele doua ale sale. Le inalta si incepu sa mi le incalzeasca.
                                  - Nu este asta, padurea, mirosul, natura, le simti, ma intreba dupa care incepu sa-mi frece palmele cu ale sale si simt cum acestea se incalzesc.
                                 - Da le simt, este ceva nemaipomenit, ceva ce doar la tara gasesti, iar eu sunt mandru ca m-am nascut aici si ca pot inca sa mai vin.
Imi retrag usor mainile si simt cum cele ale lui Ovidiu ma lasa sa plec, apoi mi le bag in buzunar si ii rostesc un "Multumesc" clar, apoi il privesc putin imbujorat. El ma priveste uimit, dar in acelasi timp zambitor, aratandu-mi ca este nelamurit, intrebandu-ma:
                                  - Cum nascut aici? Nu inteleg!
                                  - Defapt eu m-am nascut aici, pentru ca mama mea, in timpul  concediului  era gravida a venit la tara, pentru ca aici aerul o ajuta sa duca mai bine sarcina, iar in saptamana urmatoare urma sa ma nasca, dar m-am nascut exact in timpul concediului mamei mele, nu dupa, il lamuresc si o iau mai departe, mergand undeva unde, cred ca ii va placea lui Ovidiu.Nu a durat mai mult de cateva minute pana am traversat raul, am trecut prin niste copaci mari si verzi cu fructe negre care erau coacaze, cred, si am ajuns sa coboram un drum uscat. Langa era o fantana la care Ovidiu s-a oprit fiind insetat. Eu am continuat sa cobor pentru a ajunge la cabana.
                                 - Ovidiu, vino mai repede, nu vreau sa te pierd pe aici, il strig, inaintand, dar privind mereu inapoi.
Nu as fi vrut sa-l las in padure, singur, nestiutor. Am auzit un "Da" apoi mi-am continuat mersul.Am ajuns la cabana, care defapt erau ramasite din ceea ce puteai numi cabana. Ramasera bancile, cateva mese si lemne aruncate la intamplare, dar mie imi placea, deoarece era o priveliste superba undeva unde copacii isi uneau coroanele formand un ascunzis, iar iarba deasa si marunta era uscata si incarcata cu cetina de brad. Printre frunze l-am zarit  pe Ovidiu care venea spre mine zambind. Presupun ca il placea ce vedea sau zambea cum o facea tot timpul.
                                  -  Magnific si asta nu doar aici, spuse el grabit. Cred ca mai sunt si alte locuri lafel de magnifice si in alte parti ale padurii.
                                  - Da, mai este un loc lafel, la manastirea din apropiere, il informez in timp ce ma asez jos, pe pamant.
                                  - Manastire, aici in padure? Interesant. Cand ai timp, poti sa mi-o arati si mie? ma intreaba zambind ca intotdeauna.
Se indrepta spre mine si se aseza in partea mea dreapta, rezemandu-se de copac. Ma uit la el, dar acesta isi pierdea ochii privind peisajul. Sunt sigur ca nu mai vazuse un  astfel de loc.
                                  - Da, iti arat imprejurimile cu cea mai mare placere, pot fi ghidul tau ! ii raspund razand.
Privi spre mine...usor trist. Parea ca ar fi deranjat de ce am zis. Zambetul imi dispare de pe buze incet-incet. Ma privi fix in ochi, usor zambind si ii vedeam mana cum se indreapta spre mine. Simt cum degetele lui imi ating obrazul, apoi palma mi-l cuprinde si mi-l tine. M-am facut rosu la fata si am dat sa ma indepartez, dar mana cealalta a prins-o pe a mea si m-a tras la el. Am privit speriat  si i-am vazut buzele cum s-au deschis si s-au indreptat spre ale mele. Un fior m-a cuprins in clipele  acelea si tot filmul s-a rupt. Ma indepartam cat de mult puteam de acesta, dar el continua sa ma urmareasca si intr-o clipa am simtit ca sunt doborat. S-a urcat pe mine prinzandu-mi mainile in lateral cu ale sale. Si-a lasat capul in jos si am observat cum de sub parul lui lung ce-i cadea peste fata, curgeau...lacrimi. Atunci am putut avea libertatea mainilor si am putut sa ma ridic, dar el a continuat sa stea asa si sa planga. Nu stiam ce sa fac, cum sa-l fac sa nu mai planga si la un moment dat l-am cuprins in brate, instinctiv. Am inceput sa-i mangai capul ce l-a asezat pe umarul meu, trecandu-mi mana apoi pe spate. Nu i-am spus niciun cuvant, pentru ca nu stiam ce sa-i spun. Nu aveam cuvinte. M-a imbratisat si el puternic, continuand sa verse lacrimi.
                                  - Mi-ai adus aminte de cineva, de cineva pe care nu-l voi uita niciodata, mi-a spus el oprindu-se din plans, dar continuand sa stea cu capul pe umarul meu, iar eu sa-l mangai usor.Nu mi s-a mai intamplat, este prima oara.
Nu i-am spus nici acum nimica, incercand sa-i mangai capul. Acesta s-a dezlipit de mine si m-a privit, dar nu in ochi, atingandu-mi din nou obrazul.
                                  - Poti sa am asculti? intreba privindu-ma in ochi.
                                  - Sigur ca da, daca asta te face sa te simti mai bine, te ascult cu cea mai mare placere! ii raspund si il iau pentru a-l aseza langa mine, el gasindu-si sprijin pe umarul meu.
                                  - Nu mi s-a mai intamplat asta niciodata. Nimeni nu mi-a amintit de el cum o faci tu. Atunci cand te-am vazut pentru prima data, in minte, mi-a aparut el. Il chema Marius, rosti Ovidiu cu glas scazut, parca fiindu-i frica sa vorbeasca. Ne-am cunoscut la liceu, in penultimul an, cand el a fost transferat la aceeasi scoala si clasa cu mine. Am stat impreuna in banca si in scurt timp am devenit cei mai buni prieteni.
Ovidiu se opri si isi indrepta mana spre fata mea. O avea calda si tremuranda. Mi-a atins din nou corpul si eu nu am putut sa ma opun. Era ca o magie, ca o vraja aruncata asupra mea pentru ca el sa ma poate atinge, eu sa il pot simti. Ma privea in ochi cu blandete, dar mie imi era frica de un lucru: sarut! Nu puteam sa rezist, daca ma va saruta, cum voi reusi sa scap. Ma intrerupse din tot cand incepu sa vorbeasca.
                                   - Avea ochii ca ai tai, parul de aceeasi culoare, personalitate parca i-ai copiat-o. Semanati foarte mult ! imi spuse dupa care se rezema de copac, privind padurea din fata sa. In al doilea an de facultate intr-o zi ne-am intalnit la o cafenea, cafeneaua in care ne intalneam mereu. Desi invatam in aceeasi facultate eram la clase diferite. Mi-a dat intalnire sa-mi spuna ca parinti sai o sa plece intr-o excursie in strainatate si ca pleaca si el pentru doua saptamani. Nu m-a deranjat, stiam ca o sa ne intalnim dupa vacanta si ca atunci puteam sa-i spun ce planuiam de cand intrasem la facultate.
Incerca sa-si potoleasca nelinistea, dar nu reusi. Lacrimile incepura sa-i curga pe obraji, ajungandu-i pana la gat. Mi-am scos batista din buzunar si i-am sters lacrimile, dandu-i-o.
                                     - In ziua aceea vroiam sa-i spun ceva, ceva la care tin si astazi, dar nu am avut curajul si imi pare rau si acum. Vroiam sa-i spun ca dintr-un anumit motiv, pe care nici eu nu-l stiu, am fost atras de el, ca barbat.
                                      "...am fost atras de el, ca barbat" imi rasuna in minte tot mai tare. Ma privi in ochi, parca cerandu-mi sa-i spun ceva, sa il cert, sa il alung, dar nu am facut-o, doar i-am zambit. Si-a asezat iar capul pe umar, prinzandu-ma de brat, parca i-ar fi fost frica ca ma va pierde.
                                      - Stiu ca ti se pare anormal, ca m-ai considera un homosexual care nu are ce face decat sa-si povesteasca viata, dar nu-i asa. El a fost singurul pentru care am avut astfel de sentimente, dar nu i-am putut spune. Nu am avut niciodata o relatie cu el, pentru ca eram doar prieteni, iar de la acest incident, nu prea multi au putut sa-mi intre in viata.In ziua in care a venit din vacanta, m-a sunat si mi-a spus sa-l astept la cafeneaua obisnuita, doar ca am asteptat prea mult. Apoi am primit un telefon de la o ruda de-a lui care imi spunea ca s-a  intamplat ceva cu el, ca  este in spital in coma si ca au nevoie de mine.
Ovidiu se opri si imi stranse bratul mai tare, suspinand. Nu-mi venea sa cred ce auzeam. Stiam ca murise, imi povestise de el la trecut.  Eram  socat, sa cred ca l-as putea atrage, el privindu-ma ca pe fostul sau coleg. Nu stiu ce as face intr-o asemenea situatie...
                                       - O saptamana s-a zbatut intre viata si moarte, o saptamana in care nu am stiu cum o sa supravietuiesc daca el moare. Dupa asta, a murit iar visul meu si tot ce trebuia sa-i spun....s-au spulberat. Dar acum, acum cand te-am intalnit pe tine mi-am amintit de el si de toate amintirile ce ne-au legat, incheie Ovidiu acoperindu-si fata cu mainile.
                                        - Imi pare rau pentru tot ce s-a intamplat, imi pare rau pentru ca nu ai putut sa-ti exprimi iubirea catre el si ca din cauza mea ti-ai amintit de el si de suferinta prin care ai trecut, ii raspund tremurand, parca invinuindu-ma pentru neplacerea aceasta.
                                        - Sa nu-ti para rau pentru ca intr-un sfarsit m-am confesat cuiva, mi-am impartit durerea, iar acuma stiu ca el ma priveste si ca tot ce am zis, a aflat si el. Sper ca nu ti-ai facut o parere proasta despre mine ! imi striga el, uitandu-se pe furis la mine.
Se inclina usor si ma saruta pe obraz in semn de recunostinta pentru ca l-am ascultat iar dupa se uita milos la mine.[/b]

[Patdow]

deci ce avem aici ... un capitol nou (and i'm first :victorie:)

Patdow - multumesc pentru comentariu si pentru ca ai citit. Imi pare rau, poate ti-am deschis vre-o rana in suflet cand ai citit citatul ala. Sorry

nu ai pentru ce sa iti ceri scuze :-j , toate amintirile mele legate de bunici sunt frumoase deci nu ai de ce sa iti faci griji :-j

-Simti? ma intraba el si imi prinde mana, inaltand chipul in vazduh si inspirand adanc.
- Da, ai mana foarte calda, desi suntem in padure, a mea este foarte rece, ii spun eu privindu-l oarecum stanjenit.
El incepu sa rada si imi prinse si cealalta mana intre cele doua ale sale. Le inalta si incepu sa mi le incalzeasca.
- Nu este asta, padurea, mirosul, natura, le simti, ma intreba dupa care incepu sa-mi frece palmele cu ale sale si simt cum acestea se incalzesc.

partea asta chiar m-a facut sa rad :))

capitolul a fost frumos si nu am vazut greseli de nici un tip (bine nici nu le-am cautat) si imi place cum ai imbinat dialogul cu descrierea asa ca felicitarile mele

astept capitolul urmator :bye:

[~X~LoVeLeSs~X~]

Patdow - multumesc pentru comentariu:)....sper sa-ti placa continuarea..e o porcarie da na=)))


IV


Nu am stiut ce sa mai zic. In asemenea situatii nu am fost niciodata. Nu am avut timp de mai multa gandire, caci imediat a inceput ploaia. L-am prins pe Ovidiu de mana, fortandu-l sa se ridice si sa ma urmeze. Ploaia se intetise si mai tare, incat, pana am ajuns la copacul din fata noastra, eram uzi pana la piele. Ne-am refugiat sub arborele mare si ramuros, unde ploaia nu ajungea si unde puteam sa stam pana trece. Nici nu am simtit cand m-am despartit de el, atat de repede s-a intamplat totul, atat de repede trecea totul.
- Ce ploua, cred ca o sa dureze ceva pana se opreste! imi spuse Ovidiu privind locul unde acum cateva secunde stateam.Eu sunt ud pana la piele, tu?
- Da si eu sunt ud!
Dar nu puteam sa ma dezbrac de tot. M-am asezat jos langa Ovidiu, incepand sa privesc ploaia. Desi eram sub acel copac mare, cativa stropi puteau sa coboare pana jos, atingandu-ma.Cum nu aveam idee cum stateam, m-am dat spre stanga pentru a evita picaturile, dar am dat din greseala peste Ovidiu si l-am impins.
- Iarta-ma, nu am vrut sa te lovesc, doar ca ma picura de sus, ma scuz si incerc sa-l ajut sa se ridice.
- Nu face nimic, ma anunta el.
Din cauza ca stateam cu tricoul ud pe mine si afara se facuse racoare, m-a apucat un tremur. Pielea mi se stranse iar parul incepu sa se ridice. Cu ambele maini imi frecam bratele pentru a ma mai incalzi dar degeaba. Din senin simt cum sunt tras de mana si luat de subsuori. Ovidiu ma trase la el, apoi cu bratele imi acoperi corpul, oferindu-mi caldura lui.
- Ma gandeam eu ca o sa-ti fie frig, asa ca ma ofer sa te incalzesc. Nu-i prea placut, dupa ce ti-am povestit, dar vreau sa fiu de ajutor, nu vreau sa racesti, isi justifica el faptele.
- A, nu-ti fa probleme! Povestea a fost un pic bizara, dar nimic mai mult. Cu toti facem cate ceva, bun sau rau. Cat despre asta, multumesc, chiar mi-e frig! il informez, apoi ma trag mai aproape de el pentru a-i simti caldura, chiar era cald!
In scurt timp, ploaia s-a oprit si soarele a inceput sa iasa de sub plapuma de nori fumurii. I-am dat mana lui Ovidiu si l-am ajutat sa se ridice. Mi-am luat haina si am inceput sa mergem spre marginea padurii unde ne astepta masina. Intr-un sfert de ora am ajuns acasa.
- Multumesc pentru ziua de azi, foarte frumoasa si compania de altfel! marturisi Ovidiu din portiera masini.
- Nu-i nimic de multumit, am facut-o cu placere. sper sa ne mai intalnim!
- Presupun ca da, daca tot suntem aproape, de ce nu? ma intreba entuziasmat si plin de sine.
- Prea bine, atunci ne vedem maine, o seara placuta!
- Multumesc si tie lafel!
Dupa ce ne-am despartit, Ovidiu a plecat spre casa matusii mele, iar eu la Ion. L-am surprins in bucatarie, impreuna cu nevasta-sa, mancand.
- Buna seara! salut politicos.
- Buna, cu ce ocazie pe la noi? intreba unchiul.
- Am venit de la padure si am zis sa trec pe aici! Am facut rau? incerc sa ma apar.
- Nu, deloc, daca vrei stai la masa! ma invita unchiul, aratandu-mi scaunul.
M-am asezat si am primit tacamuri si farfurie. Dupa ce-am mancat, am mai stat de vorba cu unchiul inca o ora pana pe la noua dupa care obosit am multumit pentru mancare si am plecat jos sa am culc.
- Noapte buna si multumesc pentru cina! le urez si le multumesc a doua oara pentru mancare.
- Noapte buna si mai pofteste.Acum du-te in pat si culca-te, maine incepe treaba! imi spune grijuliu, sperand ca o sa ascult.
- Asa am sa fac, noapte buna!
Cand am ajuns in parte cealalta, cum ii spun eu jos, luminile erau stinse iar bunica sigur se culcase. Era batrana si avea nevoie de odihna plus ca maine incepea munca. Am tras in camera mea, unde ma astepta patul.
Stand in pat, ma gandeam la ce s-a intamplat ziua asta, ma gandeam la Ovidiu. Am schimbat mediul, dar nu ma deranja nici nu-mi facea probleme. L-am intalnit pe acel tip, Ovidiu Iordache, din Constanta. Tipul arata chiar bine pentru varsta lui si mai sa cred ca avea vreo 19 ani, dar dupa cat estimez eu trebuie sa aiba 23-24 de ani. Era sociabil, poate prea sociabil si grijuliu cu alti si destul de indraznet. Avea o mana tare buna puteam spune, calda si molesitoare. Atunci cand m-a tinut in brate, in padure i-am simtit caldura, corpul ca o soba care te incalzeste, dar daca stai mult pe langa ea ajunge sa te friga. Ma gandeam la povestea pe care mi-a spus-o, despre baiatul acela. Parea o dragoste neimplinita, o amagire a vietii si totusi ceva ireal. Oare avea prietena? Spusese ca dupa acel incident nimeni nu reusise sa ii treaca pragul atat de usor, dar...oare eu voi putea?
Imi puneam o gramada de intrebari. Daca era singur? Daca se purta si cu alti cum se poate cu mine? Este cumva homosexual? Are cumva relatii cu alti barbati? O fi doar un truc povestea lui, doar ceva care sa-l faca sa se apropie mai mult de mine? Ma intrebam de ce gandesc asa, adica, de ce sa-mi pese mie de unul pe care nu-l cunosc si nu o sa-l cunosc, niciodata, ridicola situatia. Mai ca ma pastea gandul unei posibile relatii cu el, chiar si una de prietenie cu riscul ca intr-o locatie cu oameni, multi oameni, sa-mi faca ceva din ce a incercat azi. Dar pana la urma nu era chiar atat de rau, cunosteam si alti oameni, adevarat ca diferiti de mine, dar imi parea bine.
Oare ce altceva o sa mai aflu despre el? Asta era o intrebare care imi framanta mintea inca din padure. Era straniu cum viata poate sa decurga astfel, cum situatiile se schimba astfel, cum poti afla ceva despre alti fara sa fii interesat.
Am incercat sa adorm, dar tot ce puteam vedea cand tineam ochii inchisi era fata lui Ovidiu. De ce? Oare chiar atat de mult ma marca prezenta lui si tot ce facea, oare imi placea? Multi barbati m-au atins, m-au luat in brate, dar nimeni nu mi-a trezit asemenea senzatii, nici macar femeile cu care am avut relatii, nici ele nu au putut egala profunzimea cu care ii simt fiecare particula a corpului cand pielea lui incinsa ma atinge. Barbatul asta mi-a trezit o latura a mea noua de cand m-a atins. I-am simtit mana puternica si calda. Se spune ca poti cunoaste un om cand dai mana cu el. Daca are o stransoare ferma si hotarata, inseamna ca este puternic, dar daca stransoarea este degajata si lejera inseamna ca este indecis. Ovidiu era puternic, o simteam mereu cand eram in preajma lui, ma intimida si ma facea sa-i cad in plasa. Oare vom ajunge sa fim mai mult decat suntem, mai mult decat prieteni? Zicea ca-i aduc aminte mult de prietenul sau, dar oare este adevarat? Orice ar fi, sper sa nu se ajunga la mai mult decat este acum, asa cum suntem mie imi convine. Am adormit imediat dupa ce am incetat sa mai gandesc, eram obosit si aveam nevoie de somn.
Dimineata m-am trezit cam pe la 9. Soarele stralucea peste fereastra casei incat razele ce patrundeau prin gaurile jaluzelelor ma atingeau si simteam caldura lor. Cand am iesit in curte, nimeni nu mai era, nici in camera bunici nu mai era nimeni. Cand am iesit din curte, in spatele casei, sub nucul mare si batran am zarit pe cineva si am mers acolo. Era Ovidiu, cu o carte in mana, picior peste picior, cu o mana sub cap, citind. Era destul de incitant modul in care statea, in mine parca se petrecea ceva si doar mi-l imaginam in ipostaze sexy, foarte incitante. Ceva era in neregula.
- Buna dimineata, te-ai trezit? ma intampina vocea vioaie si surasul fermecator a lui Ovidiu.
- Buna dimineata! Ce-i cu tine ? il iau la intrebari, dar pastrand aceeasi fata distrasa.
- Bunica te a spus sa te astept pana te trezesti, dupa care sa mergem spre deal unde o sa ajutam la munca! imi raspunse cititnd in continuare.
- Vii si tu? il intreb curios si neincrezator.
- Sigur ca da, te deranjeaza? Vreau sa mai fac si altceva, statul in casa si cititul m-au plictisit!
- Nu ma deranjeaza, sunt bucuros pentru ca asa vom termina mai repede.
Isi lasa cartea deoparte si se indreapta spre mine, in mana avand o sacosica. Ma trage de mana, fortandu-ma sa ma asez pe iarba. Mi se parea prea direct modul lui, prea suspicios cateodata, dar imi placea. Palma lui ma strangea in jurul incheieturi ca un lant fierbinte, dar placut.
- Da-ti tricoul jos, doar nu o sa mergi imbracat. O sa te dau cu lotiune pe spate ca sa nu te prinda soarele prea tare, poate fi periculos.
M-am conformat cu cele zise de el si mi-am dat tricoul jos. El ma intoarse cu spatele, apoi pregatindu-si mainile cu lotiune, incepe sa am atinga. Lotiunea era rece iar eu eram cald, astfel s-a format o senzatie placuta care imi fulgera trupul. Incepu sa-si plimbe mainile de sus in jos si apoi in toate directiile. Avea niste degete micute si moi, fine la atingere. Puteam sa simt un tremur in miscarile lui, ceva nesigur, dar pentru mine era ceva interzis. Dupa ce termina cu spatele, trecu spre abdomen si piept. Continua cu aceleasi miscari de sus pana jos, de stanga si dreapta. Cand imi atinse sfarcurile am simtit o excitare maxima si am tresarit, vizibil imbujorat si tulburat, dar nu am mai avut curajul sa ma uit spre el. Cred ca zambea cum o face de obicei, tandru si amabil. Dupa ce termina imi atinse usor gatul masandu-l, incepand sa vorbeasca:
- Daca nu te superi, as vrea sa mai dai si pe mine pe spate, cu fata ma ocup eu!
- Bineinteles. Multumesc!
- Pentru nimic, imi place sa am grija de mine si de alti!
Am luat crema in mana si usor tremurand si indecis am inceput sa-l ating, imprastiindu-i crema pe tot spatele. Era magnific! Corpul atat de cald parca topea crema iar mainile mele parca se contopeau cu pielea lui fina. Simteam ceva straniu, foarte strani, era ca si cum cand il atingeam ceva din mine pulsa si ma inroseam, emotia crescand si mai mult, cu atat mai mult cu cat imi simteam corpul vibrand. Desi imi placea trebuia sa se termine. L-am ajutat sa se ridice prinzandu-i mana intra mea, apoi am pornit fara niciun cuvant spre deal. Aici am vazut vreo 10 oameni impanziti peste tot dealul, carand fan, ajutand la facutul capitelor sau grebland. Noi doi, mai tineri am fost trimisi sa aducem mai multi prepelegi, asa ca am coborat. Am ocolit nucul si am luat-o mai la vale, ajungand pe un camp mare de unde se vedea, in partea stanga, o fanarie, iar langa ea erau prepelegii. Am mers pana acolo de unde am luat cate doi fiecare, pornind spre deal. La un moment dat m-am intors sa il vad pe Ovidiu, dar prepeleagul mi-a alunecat din mana si cum il tineam pe umar, s-a miscat si m-a zgariat la gat.
Ovidiu, speriat si-a lasat prepelegii jos si a fugit spre mine. M-a prins de sub brat apoi si-a indreptat capul spre gatul meu. M-a privit dupa care am simtit cum ceva imi provoaca o usturime in locul ranit si dupa aceea am simtit limba lui Ovidiu lingandu-ma. M-am inrosit si am incercat sa-l indepartez, dar el simti asta si ma stranse si mai tare. Continua sa ma linga, daruindu-mi si mai multe clipe in care pielea ma ardea. Dupa ce termina de curatat rana, cu propria gura, scuipa tot sangele jos si ma lua de mana.
- Vino in casa, trebuie sa am grija de tine, baiat mic ce esti! isi intoarse capul spunandu-mi asta de parca as fi un copil mic, facandu-ma sa ma inrosesc.

[Patdow]

deci ma intorc dupa 10 zile departe de bunul meu prieten calculatorul si gasesc un nou capitol hmmmm

Porcarie?? nu ... nu este o porcarie ... este adevarat ca are ceva mai mult dialog de cat ne-ai obisnuit tu (te inteleg intr-un fel, poate e si din cauza faptului ca e vacanta si bla bla bla) dar cu toate astea este un capitol bun spre foarte bun

greseli: nu am vazut de nici un tip (adevarul este ca nici nu prea am cautat :s: eram prea atrasa de poveste, dar daca era ceva grav sigur vedeam)

- Vino in casa, trebuie sa am grija de tine, baiat mic ce esti! isi intoarse capul spunandu-mi asta de parca as fi un copil mic, facandu-ma sa ma inrosesc.

ce o sa faca in casa? :perv:

oricum o sa mai fiu plecata una-doua saptamani pana atunci spor la scris si :bye:

[~X~LoVeLeSs~X~]

Patdow multumesc pentru comment, dar nu mai scriu, m-am lasat de scris pentru o perioada de timp...cateva luni sau poate un an:))=))
Deci nu o sa mai postez prea curand la acest topic;)
Multumesc celor care au citit si comentat.Kiss for all.