Am realizat ca te iubesc

[CandyGirl]

Hey:x am adus next-ul si am cv nou: am inceput sa scriu cu dacritice - m-am cam chiorat sa le pun :)) - Spor la ctit :*

Capitolul IV Neji P.O.V.

- Hay măi băieţi mişcaţivă mai cu viată! Naruto mai pasează şi tu mingea aia că nu te-a născut maicăta cu ea în braţe.
- Frate, suntem extenuaţi nu putem te rog să luăm şi noi o pauză? Se plânse leneşul de Shikamaru.
- Bine, dar doar cinci minute! Am replicat cu duritate.
Nu vroiam să par dur şi să fac pe jmecherul că eu pot să alerg mai mult dar ei dupa doar o repriză sunt extenuaţi şi joacă execrabil.
Am băut nişte apă şi m-am şters de transpiraţie, am vazut cum Anna era în tribune si asculta muzică la căsti şi nu ştiu de ce aveam impresia că plânge.
Nu a mai durat mult si antrenamentele s-au încheiat. Am urcat scările tribunei şi m-am îndreptat către brunetă, nu mi sa părut, chiar vărsa lacrimi.
M-am aşezat langă ea şi am luat-o în braţe întrebând-o ce s-a întâmplat iar aceasta a zis un simplu "Ino" în timp ce şi-a pus capul pe umarul meu.
Ceilalţi colegi ai mei se uitau la noi ca viţelul la poarta nouă dar nu i-am băgat în seamă. Aceştia au fost lânga noi în mai puţin de câteva minute încercând să o înveselească spunându-i diferite bancuri.
În cele din urma a încetat şi a inceput să râdă la maimuţărelile lui Naruto.
Am linistit-o şi i-am dat cheile de la maşina spunându-i să mă aştepte acolo până ma schimb.
Ne-am schimbat impreuna în timp ce Anna ne aştepta în maşină dupa care am plecat fiecare cu maşina lui spre casă. În timp ce conduceam am intrebat-o ce s-a întamplat:
- Deşteapta aia de Ino a început din nou să pălăvrăgească despre cat de bine îi pare ca m-am despărţit de Deidara şi cât de bun este el la pat.
- Şi tu asculţi la tot ce zice ea? Las-o în pace, uită, fă-te că nu te interesează.
- Mda...
A zis asta dupa care a început să cânte odata cu interpreţii de la radio.
Fata asta era super: se mişca bine, avea voce frumoasă, arăta bine, învata bine, e o prietenă pe care te poţi baza mereu, e glumeaţă şi toate cele. Mi-ar lua toata ziua sa spun despre ea. O iubesc enorm şi ţin la ea mai ceva ca la ochii din cap, dar totusi cred că ceea ce simt eu pentru ea e mai mult decât iubire prietenească. Deşi ştiu ca mai mult decât un prieten ea nu mă vede. Regretam ca sufera şi nu puteam să fac nimic, poate doar să o fac să zâmbească şi să se simtă mai bine. Deşi au trecut cam două luni de la desparţire ea înca îl iubeste. Totuşi eram puţin gelos pe blond şi de fiecare dată când îil vedeam împreuna mă încruntam. Dar preferam să o văd atunci cu el de mână şi fericita decât acum singură şi tristă.

Am parcat maşina şi am intrat în bloc, m-am dus să urc scările iar Anna a ramas cu gura cascata. Ştia că mai mereu urc cu liftul. Am început să râd şi am urcat scările împreună.

M-am dezbrăcat , mi-am făcut o baie relaxantă cu multă spumă şi am făcut î baie un lac de toată frumuseţea. Am curăţat şi mi-am luat pe mine o pereche de boxeri dupa care m-am dus în sufragerie să mă uit la meci fiindcă se vede şi se aude mult mai bine la sistemul Home Cinema de acolo.
Chiar în momentul cel mai bun al meciului, colega mea de apartament s-a pus în fata T.V.-ului
- Ai mâncat sticla dă-te la o parte! Am spus în timp încercam să găsesc o poziţie din care să pot vedea ceva.
- Nu ai de gând să te îmbraci? Avea tonul acela care mă enerva întrebător şi supărat în acelaşi timp.
- Nu, ce te intimidezi prea tare? Am zis-o pe un ton pervers ridicand din sprâncene dar se pare că nu a răspuns ci a pus o alta întrebare:
- Ce vrei să mănânci? Haleală în sfarşit credeam că nu mai întreabă.
- Cred că mai este niste pizza de ieri prin frigider.
A plecat în bucătărie şi se auzea cum cotrobăie prin dulapuri. Eu am rămas uitându-mă la meci liniştit în canapeaua de piele neagră din faţa bibliotecii cu televizorul pe ea. In partea dreaptă a canapelei se afla biroul cu calculatorul comun iar lângă birou două fotolii unul langă altul din acelaşi material ca şi canapeaua. Lângă fotolii era uşa de la intrare iar vis-a-vis de ea era balconul.
În scurt timp a apărut şi Anna cu o farfurie cu felii de pizza pe ea şi două pahare de cola. Le-a pus pe masuţa de cafea din faţa canapelei şi s-a pus lângă mine.
Am mâncat fără să discutăm prea mult fiindcă nu voiam să o supăr mai mult decât era şi să o fac să se enerveze. Chiar nu vroiam să o văd furioasă.
După ce am terminat de mâncat am plecat în camera mea unde telefonul suna in disperare. L-am luat şi am vazut ca apelează Sasuke. Nu am stat mult pe gânduri şi am răspuns...