17-12-2011, 01:20 AM
Iti multumesc de comentariu! :*
Iata, deci, si nextul!
[center]Se incheie... [/center]
A doua zi, amandoi ramasera unul in bratele celuillat, bucurandu-se de regasire. Ii durea ingrozitor pe amandoi ceea ce se intamplase, insa erau si fericiti.
- Nu te mai las acum sa pleci... rosti Tony in soapta si il saruta pe buze incet, apoi il lua si-l stranse la pieptul sau. Incet, Alex isi lasa capul pe umarul fratelui sau geaman, depunand un sarut pe pieptul acestuia. Avea, insa, o presimtire foarte, foarte proasta si nu stia cum anume s-o poata inlatura in vreun fel sau altul.
Nu voia sa plece de langa cel pe care-l iubea, de langa fratele sau. Cu toate astea, era constient de faptul ca o astfel de relatie nu avea niciun capat, deoarece el era un baiat, era geamanul lui Tony si era, pe deasupra, casatorit.
Isi inchise ochii, oftand din greu. Tony se puse deasupra lui, sarutandu-l pe buze din ce in ce mai des, muscandu-l incet. Se bucura de moliciunea buzelor sale, apoi il stranse la pieptul lui iarasi.
- Alex, sa nu mai pleci vreodata de langa mine...
Toata ura lui Alex se spulberase, fiind inlocuita fara doar si poate de dragoste nemasurata pentru fratele lui. Isi dadu promisiunea ca nu va pleca niciodata, insa stia ca, in curand, avea sa plece. Poate prea curand....
Isi petrecusuera ziua doar ei amandoi, bucurandu-se unul de celalalt. Erau acum nemaipomenit de fericiti si incantati ca se regasisra, se bucurau de prezenta celuilalt, dar nu erau capabili de nimic mai mult. Se sarutau plini de dorinta.
Cu toate acestea, noaptea se grabi sa ajunga cu pasi repezi catre cei doi, invadand orasul si cartierul in care se intamplasera atat de multe nelegiuiri de-a lungul timpului. Scarbit, Alex ofta. Stia ca venise timpul sa se intample ceva important... Si celularul lui Tony suna.
- Vrem marfa! se auzi de la celalalt capat al firului, iar Alex tresari. Avea o vaga banuiala la ce se refera spunand "marfa".
Tony aproba, apoi inchise si se apropie de Alex, sarutandu-l pe buze.
- Trebuie sa plec... Sa ai grjia de tine! Te iubesc enorm!
Un ultim sarut, o ultima imbratisare, dupa care Tony se indeparta. Sperase ca Alex ii va spune la randul sau acel lucru important, acele doua cuvinte pe care el le pretuia asa de tare. Cu toate acestea, pleca fara sa le auda. Stia ca-si socase fratele si nu avea niciun motiv sa ramana, fiindca pierdea timp pretios si oricum nu ar fi primit ceea ce voia.
Se indrepta cu pasi siguri spre locul unde statea acum si lua marfa despre care se vorbise la telefon, dupa care se grabi spre locul de intalnire. Merse pana acolo si ii saluta pe ceilalti cu o lipsa vadita de respect, la fel cum o faceau si ei, dupa care lua banii.
- Sunt... falsi, spuse cu un ochi cunoscator si se indeparta, lasand jos teancul de bancnote.
Rivalii scoasera toti pistoalele in acel moment, indreptandu-le spre el.
"Trebuie sa-l gasesc si sa i-o spun ! " isi spuse in minte Alex, apoi porni dupa fratele sau. Parca stia unde sa se duca... Mirosea a primejdie.
Auzi cateva focuri de arma, dupa care pielea i se facu de gaina si nu stia cum sa reactioneze. Scoase pistolul, apoi se grabi spre acel loc, fiindu-i teribil de frica de ceea ce avea sa gaseasca cand va ajunge acolo.
- ARmele jos, politia! striga ajungand la locul faptei.
Tony, fratele lui, statea fata in fata cu o gasca de barbati inarmati pana in dinti si periculosi. Acestia cascara ochii spre Alex in acel moment, ramanand socati: era ca si cum Tony avea o clona. Erau identici, doar ca imbracati in altfel de haine.
- E cumva o gluma proasta?! striga unul dintre acestia, indreptand pistolul spre Alex, care isi pastra, in ciuda aparentelor, sangele rece.
Tony scoase un pistol si-l rani pe liderul gastii, apoi schimbul de focuri de arma inceput: Tony tragea, indreptandu-se cu spatele spre Alex, politistul tragea si el in toate partile in afara de fratele sau. La un moment dat insa, dupa ce rapusesera cam jumatate din gasca cealalta doar ei doi, Alex simti o durere groaznica in abdomen si caldura lichida.
Sangele incepuse sa curga, murdarindu-i haina. Ofta prelung, apoi cazu in genunchi.
- Ucigasule! striga la cel care-i impusase fratele. Trase cu o cruzime de nedescris, nimerindu-l in frunte. Acesta cazu pe spate, fara pic de vlaga in el, murind pe loc.
Ceilalti ramasi insa incep sa traga din ce in ce mai atatati de schimbul de arme. Sirenele incepura sa vuiasca, semn ca politia se apropia. Veneau intaririle lui Alex sau poate doar Politia Comunitara, care facea raidul. Desi era putin probabil, caci niciodata nu aveau sirenele aprinse.
INtr-un moment de neatentie, Tony e ciuruit. Tot trupul ii era plin de plagi impuscate, iar sangele ii parasea venele cu o graba de nedescris. Incepu brusc sa-i fie frig...
- Tony! se auzi vocea sugrumata de durere a lui Alex.
Erau la o oarecare departare, insa se tari pana la el animat de dorinta de a-l tine in brate. Stia ca era sfarsitul, inchieierii vietii lor. Ura moartea, dar se confrunta cu ea. Ajuns langa fratele sau, il lua in brate. Raniti amandoi, gata sa moara, stiau ca nu mai are niciun rost sa lupte. Nu mai aveau de ce.
- Te iubesc enorm si-mi pare rau... Ca... Ca nu am fost langa tine, nu... Nu m-am comportat cum... trebuie... spuse tusind sange, cu voce stinsa.Adio, Alex! Te iubesc!
- Te iubesc! ii striga tanarul, strangandu-l la piept. Ii acoperi gura cu un sarut fugitiv. Nu muri, Tony! Haide, sa ne traim viata, te implor! Vino la mine, Tony! striga disperat.
Dar Tony se dusese...
Alex auzi o impuscatura, apoi o durere surda in ceafa si sangele siroind din acel loc. Se lasa incet-incet deasupra trupului lui Tony, inchizandu-si ochii. Il durea asa de tare... Dar se cufunda in intunerice. Totul se sfarsise, ei doi se despartisera acum...
Moartea ii luase cu o cruzime de nedescris.
Sangele ramasese sange pentru ei, curgand lin din venele lor afara… Ramasesera frati, murisera iubindu-se ca fratii si chair mai mult, dar Moartea ii despartise.
Si totusi, continuara sa coexiste in neantul Mortii.
________
Va rog, nu va suparati ca a fost scurt :o3. Sper ca v-a placut! ^.^
Iata, deci, si nextul!
[center]Se incheie... [/center]
A doua zi, amandoi ramasera unul in bratele celuillat, bucurandu-se de regasire. Ii durea ingrozitor pe amandoi ceea ce se intamplase, insa erau si fericiti.
- Nu te mai las acum sa pleci... rosti Tony in soapta si il saruta pe buze incet, apoi il lua si-l stranse la pieptul sau. Incet, Alex isi lasa capul pe umarul fratelui sau geaman, depunand un sarut pe pieptul acestuia. Avea, insa, o presimtire foarte, foarte proasta si nu stia cum anume s-o poata inlatura in vreun fel sau altul.
Nu voia sa plece de langa cel pe care-l iubea, de langa fratele sau. Cu toate astea, era constient de faptul ca o astfel de relatie nu avea niciun capat, deoarece el era un baiat, era geamanul lui Tony si era, pe deasupra, casatorit.
Isi inchise ochii, oftand din greu. Tony se puse deasupra lui, sarutandu-l pe buze din ce in ce mai des, muscandu-l incet. Se bucura de moliciunea buzelor sale, apoi il stranse la pieptul lui iarasi.
- Alex, sa nu mai pleci vreodata de langa mine...
Toata ura lui Alex se spulberase, fiind inlocuita fara doar si poate de dragoste nemasurata pentru fratele lui. Isi dadu promisiunea ca nu va pleca niciodata, insa stia ca, in curand, avea sa plece. Poate prea curand....
Isi petrecusuera ziua doar ei amandoi, bucurandu-se unul de celalalt. Erau acum nemaipomenit de fericiti si incantati ca se regasisra, se bucurau de prezenta celuilalt, dar nu erau capabili de nimic mai mult. Se sarutau plini de dorinta.
Cu toate acestea, noaptea se grabi sa ajunga cu pasi repezi catre cei doi, invadand orasul si cartierul in care se intamplasera atat de multe nelegiuiri de-a lungul timpului. Scarbit, Alex ofta. Stia ca venise timpul sa se intample ceva important... Si celularul lui Tony suna.
- Vrem marfa! se auzi de la celalalt capat al firului, iar Alex tresari. Avea o vaga banuiala la ce se refera spunand "marfa".
Tony aproba, apoi inchise si se apropie de Alex, sarutandu-l pe buze.
- Trebuie sa plec... Sa ai grjia de tine! Te iubesc enorm!
Un ultim sarut, o ultima imbratisare, dupa care Tony se indeparta. Sperase ca Alex ii va spune la randul sau acel lucru important, acele doua cuvinte pe care el le pretuia asa de tare. Cu toate acestea, pleca fara sa le auda. Stia ca-si socase fratele si nu avea niciun motiv sa ramana, fiindca pierdea timp pretios si oricum nu ar fi primit ceea ce voia.
Se indrepta cu pasi siguri spre locul unde statea acum si lua marfa despre care se vorbise la telefon, dupa care se grabi spre locul de intalnire. Merse pana acolo si ii saluta pe ceilalti cu o lipsa vadita de respect, la fel cum o faceau si ei, dupa care lua banii.
- Sunt... falsi, spuse cu un ochi cunoscator si se indeparta, lasand jos teancul de bancnote.
Rivalii scoasera toti pistoalele in acel moment, indreptandu-le spre el.
"Trebuie sa-l gasesc si sa i-o spun ! " isi spuse in minte Alex, apoi porni dupa fratele sau. Parca stia unde sa se duca... Mirosea a primejdie.
Auzi cateva focuri de arma, dupa care pielea i se facu de gaina si nu stia cum sa reactioneze. Scoase pistolul, apoi se grabi spre acel loc, fiindu-i teribil de frica de ceea ce avea sa gaseasca cand va ajunge acolo.
- ARmele jos, politia! striga ajungand la locul faptei.
Tony, fratele lui, statea fata in fata cu o gasca de barbati inarmati pana in dinti si periculosi. Acestia cascara ochii spre Alex in acel moment, ramanand socati: era ca si cum Tony avea o clona. Erau identici, doar ca imbracati in altfel de haine.
- E cumva o gluma proasta?! striga unul dintre acestia, indreptand pistolul spre Alex, care isi pastra, in ciuda aparentelor, sangele rece.
Tony scoase un pistol si-l rani pe liderul gastii, apoi schimbul de focuri de arma inceput: Tony tragea, indreptandu-se cu spatele spre Alex, politistul tragea si el in toate partile in afara de fratele sau. La un moment dat insa, dupa ce rapusesera cam jumatate din gasca cealalta doar ei doi, Alex simti o durere groaznica in abdomen si caldura lichida.
Sangele incepuse sa curga, murdarindu-i haina. Ofta prelung, apoi cazu in genunchi.
- Ucigasule! striga la cel care-i impusase fratele. Trase cu o cruzime de nedescris, nimerindu-l in frunte. Acesta cazu pe spate, fara pic de vlaga in el, murind pe loc.
Ceilalti ramasi insa incep sa traga din ce in ce mai atatati de schimbul de arme. Sirenele incepura sa vuiasca, semn ca politia se apropia. Veneau intaririle lui Alex sau poate doar Politia Comunitara, care facea raidul. Desi era putin probabil, caci niciodata nu aveau sirenele aprinse.
INtr-un moment de neatentie, Tony e ciuruit. Tot trupul ii era plin de plagi impuscate, iar sangele ii parasea venele cu o graba de nedescris. Incepu brusc sa-i fie frig...
- Tony! se auzi vocea sugrumata de durere a lui Alex.
Erau la o oarecare departare, insa se tari pana la el animat de dorinta de a-l tine in brate. Stia ca era sfarsitul, inchieierii vietii lor. Ura moartea, dar se confrunta cu ea. Ajuns langa fratele sau, il lua in brate. Raniti amandoi, gata sa moara, stiau ca nu mai are niciun rost sa lupte. Nu mai aveau de ce.
- Te iubesc enorm si-mi pare rau... Ca... Ca nu am fost langa tine, nu... Nu m-am comportat cum... trebuie... spuse tusind sange, cu voce stinsa.Adio, Alex! Te iubesc!
- Te iubesc! ii striga tanarul, strangandu-l la piept. Ii acoperi gura cu un sarut fugitiv. Nu muri, Tony! Haide, sa ne traim viata, te implor! Vino la mine, Tony! striga disperat.
Dar Tony se dusese...
Alex auzi o impuscatura, apoi o durere surda in ceafa si sangele siroind din acel loc. Se lasa incet-incet deasupra trupului lui Tony, inchizandu-si ochii. Il durea asa de tare... Dar se cufunda in intunerice. Totul se sfarsise, ei doi se despartisera acum...
Moartea ii luase cu o cruzime de nedescris.
Sangele ramasese sange pentru ei, curgand lin din venele lor afara… Ramasesera frati, murisera iubindu-se ca fratii si chair mai mult, dar Moartea ii despartise.
Si totusi, continuara sa coexiste in neantul Mortii.
________
Va rog, nu va suparati ca a fost scurt :o3. Sper ca v-a placut! ^.^
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour