09-06-2010, 02:53 PM
Nu ma prea pricep la povesti de dragoste, dar imi voi incerca norocul. Imi cer scuze inca de pe acum daca unele capitole vor fi scurte.
1. Adio!
Inca revad momentul de acum doua seri, cand el m-a intrebat din senin:
-Ce ai face daca as pleca de langa tine?
Eu am privit in jos pret de o secunda, dupa care m-am uitat in ochii lui.
-As fi trista, as plange, as face probabil o depresie.
Baiatul a zambit si m-a sarutat scurt, uimit de cat de calma a fost vocea mea cand i-am raspuns la o astfel de intrebare. Mi-am dus aratatorul la buze, luand un aer nostalgic. Asa am stai cam cinci minute, pana cand a inceput sa ploua. Apoi am plecat acasa, gonind uda pana la piele printre picaturile mari si calde, ca un dus revigorant. Si pentru ca era tarziu deja, am facut baie si m-am culcat, fara a ma gandi la nimic din ceea ce se intamplase in acea zi.
In dimineata urmatoare m-am trezit, dar numai datorita razelor care se strecurau printre jaluzele si care evidentiau particulele de praf care se ridicasera in aer, din cauza miscarilor mele. Am coborat pe jumatate adormita scarile, avand grija sa nu-mi pierd echilibrul. Los, pe covorasul din fata usii de la intrare, stateau, ca de obicei, doua sticle de lapte proaspat si corespondenta din acea zi. Le-am adus pe toate in casa, asezandu-le pe masa din mijlocul sufrageriei. Dupa care am urcat in dormitor, pentru a-mi schimba rochia de noapte.
Cateva clipe mai tarziu, cu lingura in mana dreapta, infulecam lapte cu cereale, in timp ce cu cealata tineam ziarul. Inca nu imi vine sa cred cum am reactionat atunci cand privirea mi-a cazut pe una dintre fotografii, de-asupra careia scria: avocat de succes fuge din tara cu banii clientilor lui. Imaginea il infatisa pe iubitul meu, acum cativa ani, tinand in mana o placuta de inmatriculare, din cele utilizate pentru puscariasi. In acea clipa, mi-am spus in gand "Stiam eu" si am dat pagina. Doar asa, de parca nu as fi avut niciodata de a face cu acel infractor.
Acum stau pe aceeasi banca, in acelasi parc. Stiu sigur ca nu o sa ploua, deoarece nu exista nici urma de nori pe cer. Fara sa vreau, privirea imi zboara la cate un baiat dragut. Ma simt ingrozitor. Cum pot sa fiu atat de indiferenta? Pe de alta parte, nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la faptul ca oricum el era mult prea batran pentur mine, cu vre-o cinci ani mai mare. In orice caz, cel mai important lucru la care ma pot gandi e ca nuvoi avea cum sa-mi ocup timpul in vacanta singura, iar sa ma plictisesc pana voi merge la facultate nu e o optiune.
-Ce ai face daca as pleca de langa tine?
Eu am privit in jos pret de o secunda, dupa care m-am uitat in ochii lui.
-As fi trista, as plange, as face probabil o depresie.
Baiatul a zambit si m-a sarutat scurt, uimit de cat de calma a fost vocea mea cand i-am raspuns la o astfel de intrebare. Mi-am dus aratatorul la buze, luand un aer nostalgic. Asa am stai cam cinci minute, pana cand a inceput sa ploua. Apoi am plecat acasa, gonind uda pana la piele printre picaturile mari si calde, ca un dus revigorant. Si pentru ca era tarziu deja, am facut baie si m-am culcat, fara a ma gandi la nimic din ceea ce se intamplase in acea zi.
In dimineata urmatoare m-am trezit, dar numai datorita razelor care se strecurau printre jaluzele si care evidentiau particulele de praf care se ridicasera in aer, din cauza miscarilor mele. Am coborat pe jumatate adormita scarile, avand grija sa nu-mi pierd echilibrul. Los, pe covorasul din fata usii de la intrare, stateau, ca de obicei, doua sticle de lapte proaspat si corespondenta din acea zi. Le-am adus pe toate in casa, asezandu-le pe masa din mijlocul sufrageriei. Dupa care am urcat in dormitor, pentru a-mi schimba rochia de noapte.
Cateva clipe mai tarziu, cu lingura in mana dreapta, infulecam lapte cu cereale, in timp ce cu cealata tineam ziarul. Inca nu imi vine sa cred cum am reactionat atunci cand privirea mi-a cazut pe una dintre fotografii, de-asupra careia scria: avocat de succes fuge din tara cu banii clientilor lui. Imaginea il infatisa pe iubitul meu, acum cativa ani, tinand in mana o placuta de inmatriculare, din cele utilizate pentru puscariasi. In acea clipa, mi-am spus in gand "Stiam eu" si am dat pagina. Doar asa, de parca nu as fi avut niciodata de a face cu acel infractor.
Acum stau pe aceeasi banca, in acelasi parc. Stiu sigur ca nu o sa ploua, deoarece nu exista nici urma de nori pe cer. Fara sa vreau, privirea imi zboara la cate un baiat dragut. Ma simt ingrozitor. Cum pot sa fiu atat de indiferenta? Pe de alta parte, nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la faptul ca oricum el era mult prea batran pentur mine, cu vre-o cinci ani mai mare. In orice caz, cel mai important lucru la care ma pot gandi e ca nuvoi avea cum sa-mi ocup timpul in vacanta singura, iar sa ma plictisesc pana voi merge la facultate nu e o optiune.
![[Imagine: chibi_3491.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_3491.gif)