Ura poate duce la moarte

[Sayonara]

Edit: nu pot sa cred ca am uitat disclaimerul si doar la el ma gandisem inainte sa postez ficul :

DISCLAIMER : Nu deţin nici un personaj din animeul Naruto şi nu fac profit de pe urma acestora.

Hei yo!
Am facut un nou fic si nu cred ca va fi cu vreun cuplu ci mai mult despre Sasuke, ca doar e febletea mea :x folosesc tot viata de ninja, deocamdata este inspirat din anime dar mai incolo o sa incerc sa il fac cat se poate de original. Ce sa fac daca m- a trezit inspiratia seara trecuta? Puteam sa stau degeaba? En fin, voi decideti daca merita continuat si citit
So:

~Ura care poate duce la moarte~
Capitolul I

Soarele, soarele care pentru mine nu va rasari niciodata cu adevarat cauta sa ma strapunga cu razele sale aurii dar nu reusea din pacate. Stateam la umbra unui pom care ma proteja de el si ii priveam pe asa zisi mei ''colegi'' de echipa cum se certau ca doi idioti. Oftez scurt dupa care clipesc de cateva ori. Eu sunt Sasuke Uchiha, un ninja din satul Konoha. Am ochii intunecatii asemeni celui mai adanc abis, parul meu este brunet cu tente albastre. Toti sun ca sunt mostenitorul clanului Uchiha si de asemenea singurul supravietuitor. De ce ? Pentru ca restul clanului a fost ucis de el, cea mai oribila persoana pe care o cunosc, in acea zi idioata, in acea zi in care iadul s- a coborat pe pamant si mi- a distrus viata. Dar ce motiv a avut sa faca toate astea ? Este o intrebare care ma domina, ce motiv a avut sa ucida cu sange rece si cu inima impietrita familia, intreg clanul ? Oare voi afla vreodata raspunsul ? Doar atunci cand voi fi la un pas de- al ucide pe acel monstru, doar atunci sunt sigur ca voi afla. Singurul meu tel este sa ma razbun pe acel asasin, care traieste ascuns in umbra vietii lui tampite. Jur pe onoarea mea ca nu ma voi lasa pana nu imi voi indeplini acest scop, care este de asemenea si unicul motiv pentru care traiesc.

- Hei Sas’ke, mai esti printre noi ?

Imi intorc privirea catre blondul care mi- a adresat intrebare fara sa ii raspund ci doar aratandu- i o fata rece si monotona. El era unul dintre ‘’camarazii’’ mei. Avea ochii albastrii asemeni marii si mereu acea privire increzatoare. El era Uzumaki Naruto, cel mai mare idot si neastamparat om pe care l- am cuoscut, deasemenea cel mai imprevizibil. Imi dau ochii pe spate dupa care ies din umbra acelui copac apropiindu- ma mai mult de cei doi cooechipieri. Deasemenea eram in echipa si cu o rozalie, cu parul parfumat asemeni florilor de cires si ochii asemeni celor mai nepretuite smaralde avand numele de Haruno Saukura. Sunt sigur ca ea simte ceva pentru mine, din prima zi de academie nu- mi mai da pace, dar regret sa spun ca sentimentele nu sunt reciproce…si nici nu vor fi. Cred cu desavarsire ca astia doi ma vor incetini de la indeplinirea visului meu, sunt obstacolele vietii de care trebuie sa trec. Oftez din nou, dupa care imi incerc forta pe Naruto, dandu- i un pumn in umar care sa- i mai ‘’omoare’’ zambetul acela enervant.

-O intrebare cat se poate de stupida, nu ma vezi sau esti chior ? ii raspund cu raceala in glas dupa care ma asez pe iarba moale si verzuie in asteptarea senseiului care, ca de obicei nu inceta sa intarzie. Inchid ochii prêt de cateva clipe dupa care privesc catre cerul senin. Uneori, imi aduc aminte de vremurile in care ma bucuram de fiecare minut al vietii impreuna cu el, cu restul familiei, cum zambeam si credeam ca o sa fiu la fel de puternic ca acel asasin pe care il laudau toti dar acum nu mai cred asta, acum vreau si dau tot ce pot ca sa devin puternic si sa- l ucid asa crud, cu inima inghetata asemenea unui iglu cum a facut el cu tot clanul. Fiind satul sa mai astept pe cineva care nu ma ‘’onoreaza’’ cu aparitia ma ridic calm dupa care ma intorc cu spatele la ‘’amicii’’ mei cu gandul de a pleca. In ciuda faptului ca sunt enervanti si ma plictisesc de moarte, ei sunt singurele persoane pe care le pretuiesc intr-o mare parte a inimii mele. Ei sunt singurii care mi- au ramas acum, pot spune ca am format legaturii pe care nimeni nu o sa le rupa. Eram pe cale de a pleca dar ca de obicei…

-Mai mai Sasuke ti- ai pierdut rabdarea, tu care esti cel mai calm ? spuse acea voce enervanta a senseiului. Ma scuzati ca am intarziat dar m- am sculat tarziu deoarece nu mi- a sunat ceasul sa ma trezeasca…

Mai scutestema. Mereu inventeaza dar acum asta a fost ce- a mai ridicola scuza pe care a spus- o vreodata. Kakashi era un tip in jur de treizeci de ani s- au poate mai mult. Avea parul gri cenusiu. Mereu avea o masca care ii acoperea fata si unul dintre ochii, sincer ce poate ascunde ?
Oricum nu conteaza. Ne anunta ca deobicei misiunea care e una extrem de plictisitoare. Trebuie sa mergem pana in satul zapezii sa gasim un fel de pergament, dar nu o sa mergem …singuri ? Cine o sa mai vina oare, sincer nu am nevoie de altii care sa ma incetineasca, am deja doi pe cap. Inghit in sec vrand sa il intreb pe Kakashi, Kakashi Hatake asa il cheama pe asa zisul ‘’minunat’’ sensei, dar se pare ca Naruso si Sakura mi- au luat- o inainte.
-Pai, vedeti, frumoasa intrebare. Cu voi va merge si echipa unsprezece din care fac parte Iamanaka Ino, Nara Shikamaru, Akimici Choji condusi de jouninul Sarutobi Asuma. Eu nu voi veni pentru ca am o treaba urgenta, ii cunoasteti deja deci o sa va intelegeti, spuse el zambind fals si garbind propozitia printr-un zambet fals apoi disparand intr-un fum abisal. Ce om mai e si asta, sincer ma omoara cu atitudinea lui afurisita. Ma rog, obstacolele vietii, mai ales ca acum chiar nu voi mai avea pic de liniste si cu cealalta pacoste disperata. De ce toate fetele astea sunt obsedate numai de baieti ? La altceva nu se pot gandi ? Sincer nu. Ma intorc cu spatele la Naruto si Sakura dupa care pornesc catre casa. Imi era destul de foame, nu am apucat sa iau micul dejun.
Ma apropii de Ichiraku, locul unde isi lua mereu Naruto ramen, dar simt o mana cum imi atinge umarul. Era rozalia, cu acel zambet pe care il are mereu cand se uita la mine. Se pare ca ar vrea sa luam pranzul impreuna, ma rog, o pot refuza ? Nu. Am facut asta de o mie de ori si se pare ca nici ea nu va inceta sa- mi ceara asta. Imi dau ochii pe spate asezandu- ma pe un scaun de la Ichiraku, la fel facu si rozalia. Cum obisnuiesc eu mereu sa am o privire normala, toate o numesc ‘’ privirea ispititoare’’. De ce am eu acest ghinion ? Ce n' as da sa scap de blestemul asta. Incep sa- mi savurez portia de ramen pus pe ganduri. Daca Sakura intradevar ma iubeste… eu voi putea iubi pe cineva vreodata ? Oare...
Nu, bineinteles ca nu, niste ganduri prostesti, sigur nu voi putea, unicul meu scop e sa- l omor pe el, nimic altceva. Imi platesc consumatia, la fel facand si cu a rozaliei ca sa nu fiu vreun misogin sau cum s- ar zice. Grabesc pasul indreptandu- ma catre casa si lasand- o pe Sakura in urma.
Am o viata atat de mizerabila, de mic nu am insemnat nimic pentru nimeni, eu traiesc doar pentru a-l ucide pe cel care m- a intunecat si m- a distrus, pe cel care il adoram cand eram de- o schioapa, el era exemplul meu dar acum vointa mea de a- l ucide e mai mare decat dorinta de a trai. N- o sa am liniste pana va sosi clipa in care il voi revedea. Oftez scurt cand observ ca am ajuns in fata apartamentului meu apoi intru. Inghit in sec, iar apoi fara a ezita ma arunc direct pe canapea vrand sa alung macar pentru putin gandurile reci si intunecate care- mi strabateau mintea si mi- o zdrobeau si mai tare decat era deja.

To be continued…

[Miranda.]

Am ceva de rezolvat si ma intorc, nu dureaza mult.

Edit:

Ai avut un inceput rasuflat, soare, copaci, nume, pur si simplu lipsit de inspiratie. Toate aceste ficuri care incep in modul acesta ma scot din minti, incearca sa gasesti si tu un mod mai bun de-a atrage, inceputul este cel mai important iar tu l-ai stricat pentru mine. Ai un capitol foarte...sa spunem ca este un fel de amintire, ne-ai aratat cam ce se intampla cu Sasuke, sper ca pe parcurs sa fi mai originala. Iar faptul ca nu va fi cu un cuplu nu ma atrage, dragostea era singurul lucru care ma pasioneaza, nu o ai mari reusite din acest motiv

Cred ca te-am suparat dar nu am ce sa fac. Imi pare rau.

Ja ne

[Copilul Zvapaiat ♥]

Wow,imi place,tot.Ai avut una-doua greseli de tastare,dar,nu conteaza.Pur si simplu descrierea e mirifica.

Aaa,merita continuat si citit,bine-nteles.:-)
Imi place la nebunie ca nu l-ai facut pe Sasuke badaran,asa cum mi-l imaginam eu.:)) -scuze :">- Si mi se pare mie sau are,-Doamne,cum se numesc...-,remuscari ca nu o va putea iubi pe Sakura asa cum crede el ca o face ea.[Alt ceva mai explicit n-am gasit.]

Ma rog,mai bine cu Temari.[Ehh,asta da cuplu prost!:))]

Al dracu l-ai facut pe Kakashi.Mai al dracu decat e in anime.Frumos!>:)

Astept urmatorul capitol.:-)

[Rose ^^]

hey am ajuns aici intamplator, nici nu stiu cum:)) si m-am decis sa citesc avand in vedere sa e fic Naruto. asa sa incepem...ficul tau e minunat asa la prima vedere. naratiune e ok, dialog bravo si descrierea e buna. Imi place ca pastrazi ideea cu razbunarea si clasicul Sasuke, cel indiferent, rece si neinteresat de iubire. Imi place ca Sasuke a recunoscut ca are o legatura speciala cu colegii lui. iar descrierea lui ino "pacoste disperata" e superba:)) ma bucur faptul ca isi da seama de faptul ca Sakura simte ceva pentru el.
Si cum vine ca nu vrei sa pui dragoste in ficul tau :sry: nu se poate asa ceva, ma urasti :dead: te rog eu mult cu o cireasa in varf pune si dragoste pe la final, dar pune :pls:
ok astept nextu si sper sa ma anunti:pls:
:bye:

[Sayonara]

@Miranda^_^
Nu nu mai suparat deloc, in vechiul fic am primit critici mai dure deci asta nu e nimic in comparatie cu altele. Deci stiu ca primul capitol nu e chiar inspirat, niciodata nu am fost buna din primul capitol, cum am zis l- am facut aseara in fuga atat cat m- a strafulgerat un smoc de inspiratie in rest nici nu m- am asteptat sa fie prea bun. Critica ma ajuta sa ma imbunatatesc deci nu mai suparat.
O sa incerc sa aduc nextul cat de repede pot.

[n{iK}a aMmA]

Ana, sunt supi pe tine! Parca a ramas ca ma anunti cand incepi un nou fic.
Imi place noul fic, dar ce nu-mi place... Ai avut niste repetitii de care te puteai lipsi:

''Soarele, soarele'' = nu trebuia sa repeti
''Kakashi, Kakashi Hatake'' = puteai sa scrii din prima Kakashi Hatake

Sunt de aceasi parere cu Miranda. Inceputul e cam... expirat.
Sasuke pleaca din sat, nu? Trebuie sa-l gaseasca pe el. Nu vreau sa-l omoare. Vreau sa afle ca a facut toate acele lucruri doar pentru ca nu avea de ales si pentru al proteja.
Nu stiu, mie nu-mi prea place de Sasuke, nu la tine in fic, in general. A fost la un pas sa-si omoare cel mai bun prieten cand ii putea cere ajutorul. Cu siguranta Naruto nu l-ar fi refuzat pentru ca-l considera ca fratele pe care nu-l are.

Sper ca nu te-am plictisit sau suparat cu comentariul meu.
Te pwp si vreau sa continui ficul. De data asta te rog sa ma anunti cand pui urmatorul capitol.
:bye:bye:

[Sayonara]

Am venit cu nextu care va anunt ca nu este unul foarte inspirat sau reusit caci l- am facut acum pe moment de chef

Soo:

Capitolul II


Imi impachetam calm cateva lucruri necesare pentru misiunea in care urmeaza sa plec in dupa- amiaza acestei zile. Fara sa mai zabovesc mai mult uitandu- ma plictisit inauntrul camerei mai arunc niste pergamente in ruxacul meu de culoare albastra cu dungi gri, dupa care mi- l pun in spate si ies din acea incapere, apoi din intregul apartament. Stiu ca trebuie sa plec abia la trei dar, sa stau toata ziua in casa reprezinta o mare plictiseala pentru mine si sunt convins ca Sakura si Naruto sunt deja prezenti l- a iesirea din sat. Nu stiu de ce trebuie sa fim insotiti si de echipa lui Asuma, stiu ca suntem abia la gradul de genini, dar consider ca avem destula forta sa facem rost de un pergament amarat adica cat de dificil poate fi ? Doar nu mergem la un razboi nu ? Inteleg ca este nevoie si de un jounin dar de ce i- a mai chemat si pe aia trei ? In fine...

~Dupa o ora de mers…~

-In sfarsit ai ajuns si tu Sas’ke ! se rasti blondul ca si cum ar fi cineva. In orice caz mai avem doua ore pana sa plecam, ce- ar fi sa mergem la un ramen, ce zici Sakura chan, face cinste Sasuke.

-Nu ma amesteca si pe mine imbecilule ! spun eu calm asezandu- ma pe iarba, asteptand cu disperare plecarea. Macar in timpul asta ma pot amuza putin de Naruto, este asa o gagauta enervanta si imprevizibila, niciodata nu stii la ce sa te astepti de la el, tocmai asta ma amuza. Ma gandesc sa ma joc putin cu el. La cat de idiot e nici nu si- ar da seama ca cineva il pacaleste nici daca i- ar fi poruncit sa se arunce intr- o fantana. El face totul pentru a ne impresiona, in special a ma impresiona pe mine si pentru a o cuceri pe rozalie si, spera ca intr- o buna zi sa devina Hokage. Sincer, toate lucrurile facute de el mi se par mai mult niste acte de pusti obsedat nu cu o gandire logica si un stil de lupta adecvat unui ninja, de aceea nu ma impresioneaza si pana va ajunge sa o faca va avea nevoie de mult antrenament, pana atunci, bafta Naruto.

Fara sa imi dau seama, zambesc involuntar prosteste si putin sadic dupa care imi indrept vizorul catre echipa unsprezece care isi facura si ei aparitia dupa ceva timp. Sincer nu ma prea ma incanta prezenta lor, mai ales a blondinei, in misiunea noastra. Nara Shikamaru, poreclit lenesul, cu parul negru abisal si ochii de acelasi fel, Akimichi Choji, poreclit ‘’porcul’’, sau ‘’grasul’’ desi eu nu prea ii spun asa pentru ca e posibil sa aiba o mica criza si nu in ultimul rand cealalta pacoste obsedata Iamanaka Ino, cu parul asemeni razelor soarelui si ochii de o nuanta albastra alcatuiau echipa unsprezece, fiind condusa de Sarutobi Asuma, un tip de aceeasi varsta cu Kakashi. Cata bataie de cap o sa- mi poata da si astia ? Imi ajung pacostele cu care m- am pricobsit deja. Cateva clipe de tacere, dupa care era si normal, pornim catre Satul Zapezii, drumul care arata ca va fi unul extrem de lung si plictisitor. O iau cu putini pasi inainte, iar Naruto crezand ca ma uimeste, incepe sa fuga inainte. Oare o sa inceteze cu prostia asta vreodata ? Simplu, daca nu- l potoleste cineva nu. Si daca nu o face de unul singur o sa o fac eu.

Continuam cu totii sa mergem in tacere, ma rog, aproape toti inafara de Sakura si Ino care se certau ca de obicei din acelasi motiv stupid. ‘’Sasuke ma iubeste pe mine, pe mine…ba nu e al meu…’’ Pff, ce n- as da sa ma lase amandoua in pace. Sa inteleaga odata ca nu va fi nimic intre mine si ele. Dar se pare ca se nasc multi cu o minte ingusta pe lume. Pasesc calm pe covorul de frunze uscate asezate ca un strat gros colorat in nuanta aramie. Era sfarsit de toamna si pe cer norii anuntau sosireau unei ploi puternice. Trebuia sa ne gasim un acoperis in care sa ne adapostim, altfel vom ajunge leoarca in satul Zapezii, acolo vom face contact cu frigul si vom ingheta. Si imbecilul de Naruto unde o mai fii, a luat- o inainte de- a binelea ci doar pentru ca vrea sa ma uimeasca pe mine cu niste lucruri stupide, fara valoare, care nu au sens.

Pornesc si eu mai rapid pentru a- l gasi pe dobitoc, dar nici urma de el. Mai caut cateva minute, defapt mai multe minute dar fara vreun folos. Minunat, acum se insereaza si ca sa vezi cat de fraier sunt m- am si ratacit prin padure. Logic ar fi sa caut un adapost iar maine sa pornesc in cautarea ‘’camarazilor’’ mei. Daca as incerca asta acum, sigur nu ar fi de nici un folos avand in vedere ca nu am alta sursa de lumina decat cateva raze slabe ale lunii de pe cerul intunecat ca cel mai nesfarsit abis. Stai asa si adapost cum mama naibi gasesc ? Ma rog, se pare ca va trebui sa ma ghemuiesc sub un copac, sper ca nu o sa ploaie caci o sa fiu leoarca si cu totii stim ca nu e bine sa stam sub copaci cand ploua si tuna sau fulgera… Ma rog. Imi instalez rapid sacul de dormit si aprind un foc cat de repede pot si incalzesc niste ramen adus cu mine.

~In alta parte a padurii~

-Minunat, au disparut si Sasuke si Naruto ! spuse Sakura rastit la ‘’ajutoarele’’ noastre.

-Mai bine asteptam pana maine si apoi ii cautam pentru ca acum oricum n- am vedea nimic pe intunericul asta, poate apar singuri si ar trebui sa ne instalam nu ? spuse senseiul foarte calm.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Oare ce or face ceilalti ? Oricum ce- mi pasa mie, sunt aici doar din cauza lui Naruto, off Naruto, ce sa- ti fac eu tie ? Cu siguranta o sa- ti dau o mama de bataie dupa ce te gasesc. Insa, recunosc ca am si eu partea mea de vina, trebuia sa stiu ca asta se va intampla daca nu gandesc logic si ma iau dupa perdantul ala. In fine, ce e facut e facut, cel mai bine ar fi sa trag un pui de somn, altceva ce as putea sa fac ? Inchid cateva clipe ochii, dar ma simt ca si cum cineva ar fi aici cu mine, ca si cum sunt urmarit si e o senzatie foarte stranie… in momentul asta doar cuvintele lui imi trec prin minte :

,, - Fugi fugi cat poti si agata- te de viata asta mizerabila…’’

Asta mi- a spus dupa ce a… ce mai conteaza, mi- a spus acele cuvinte mizerabile dupa ce m- a distrus complet, dar am zis ca nu vreau sa traiesc toata viata, fiecare minut gandindu-ma si suferind din cauza acestui lucru, insa jur ca ma voi razbuna, si va veni acel moment in care o sa ma simt asa bine. Multi imi spun ca asta nu ma va ajuta, dar ei nu isi dau seama ca eu doar pentru asta traiesc. Fara sa mai gandesc, ochii mi se inchideau, iar intunericul ma trimitea in tara fantasmelor.

,,- Intr- o zi vei avea de facut o alegere fatala, de ea iti va depinde restul vietii. Nu ai decat o sansa sa alegi, ce vei face nu se va putea anula...ce vei face va fi o alegere ... gresita.

Ascultam ecoul acelei voci reci si misterioasa care disparu la fel de repede cum a si aparut. Cine e acolo, ce vrea ? Ce alegere ? ‘’

Imi deschid incet ochii de un negru in care se reflecta o raza a soarelui care se ivi pe cer in umbra norilor de un gri nemarginit, nu a plouat dar sunt sigur ca asta o sa se intample peste cateva ore, minute, secunde, cine stie. Dar, ce alegere ? Desi sunt perfect constient ca a fost doar un vis, acea voce parea la fel de reala ca propria mea umbra prezenta in urma mea. Ce incearca sa- mi spuna ? A fi sau a nu fi, voi fi sau nu voi fi, ei bine eu sunt si voi mereu. Nu e important. A fost doar un vis amarat, ce legatura poate avea cu viata, eu am fost, sunt si voi fi mereu un simplu genin care traieste in amaraciunea vietii sale si supravietuieste doar datorita urei si razbunarii.

Imi strang repede catrafusele si incep sa- i caut pe ceilalti si sper sa- i gasesc cat mai repede ca nu prea am rabdare sa fac asta mult timp. Nu sunt urmarit, dar am mereu senzatia ca el ma urmareste si este prezent in actiunile mele ceea ce ma duce la intrebarea de ce ?, de ce am aceasta senzatie stranie?

[MooN.]

Salut dear, trec si eu pe aici...
Ca sa nu imi pierd locul dau un edit imediat ce citesc, ok?

Edit:

Am revenit! Scuza-ma ca dau atat de tarziu acest comentariu, doar ca nu am mai avut timp. Imi pare chiar rau.
Acum sa trecem la adevaratul comentariu.
Imi place. Chiar imi place. De obicei citesc ficuri care sunt povestite din perspectiva Sakurei ( printre care si al meu :)) ), dar al tau este diferit. Imi place cum narezi. Descrierea ai, dar sa sti ca inca mai este loc destul. Actiunea mi se pare un pic grabita. Incearca sa o domolesti un pic. Am vazut o singura gresala nu mai stiu in care capitol, dar nu este bay. Pe viitor incearca sa descri un pic peisajele si sentimentele lui Sasuke. Ori in capitolul intai sau al doilea cand a fost la ramen cu Sakura. Puteai sa ne spui daca au vorbit sau nu, ai fi putut sa descri ce gandea Sas'ke in acel moment.
In fine este bine si asa. Cam asta este... in mare parte.
Anunta-ma si pe mine cand pui next-ul

Bye Bye si spor la scris

[Rose ^^]

buna in final am ajuns si eu pe aici. o dat Domnu, scuze de intarziere si mersi ca m-ai anuntat :*:* Acest capitol este foarte interesant si plin de mister, deci te ador. Greseli nu am vazut, imbini frumos modurile de expunere si descriere, ei bine mai poti pune ca mai este loc, sper ca nu te superi nu? ;;) Asa imi place ca pastrezi personajele clasice, dar parca as vrea sa-i dai o putere mai speciala si Sakurei si sa pui si dragoste, nu ma ura, daca ti-am gresit cu ceva scuze, dar nu ma omora:99::cry::dead: Asa, banuiesc ca acela e..sau poate nu..vom afla...si la ce se referea acel ecou, ei bine aici sunt bine pusa in ceata, totul e alb in creierul meu, nici o idee, imposibil asa ceva..eu..eu :s::...: in fine..te rog pune si putina dragoste, adauga putin sos picant sa zic asa :pls: nu ma ura...

P.S:Astept nextu si anunta-ma :pls:
te iubesc bye

[Sayonara]

Am adus nextul, care va anunt ca nu este prea reusit, cum au mai spus si altii ca am tendinta sa grabesc actiunea si asta se intampla atunci cand raman fara inspiratie. Va urez lectura placuta!
So:

Capitolul III


Alerg ca nebunul prin padure in speranta ca ii voi gasi cat mai repede pe ceilalti, dar se pare ca nu. Faceam asta de mai mult de doua ore si chiar si pentru mine era obositor, n- am mai facut nici o pauza in tot acest timp. Eram inconjurat de o varietate de pomi, de verdeata si recunosc ca imi placea aerul acesta curat. In sat nu am parte de acesta prea mult pentru ca Naruto, bunul meu prieten, il cam infecteaza cu vanturile lui. Ca tot veni vorba, el i- o fi gasit pe ceilalti ? Cine stie. Fiind deja prea obosit ca sa imi mai continui drumul ma opresc pe o creanga si ma sprijin de trunchiul unui copac pentru a- mi trage sufletul. Uneori este asa o mare plictiseala. Imi vine sa las balta tot si sa opresc timpul din loc, dar este imposibil si realizez ca trebuie sa continui pentru a- mi duce la indeplinire scopul, unicul meu scop, acela de a- l ucide pe fratele meu, Itachi Uchiha.

Mai stau cateva minute in repaus, dupa care imi continui traseul. Observ cum se lasa umbra, iar soarele este acoperit de norii de un gri cenusiu. Nu trecu mult, mai exact cateva minute, cateva clipe iar picaturile de ploaie au inceput sa cada pe pamant umezindu- l si pe mine dealtfel. Sa ma mai abat de la drum cautand un adapost? – neah, vreau sa ajung cat mai repede la aialalti si sa duc la bun sfarsit misiunea asta pentru c am mai spus, mi se pare o mare plictiseala. Totusi, nu am scapat de acea senzatie stranie ca sunt urmarit, desi stiu sigur ca nu se afla nimeni in spatele meu, sau poate ma insel. Maresc pasul, in acelasi timp nemai fiind atent la ce se petrecea in jurul meu si bineinteles nici nu am observat ca idiotul, nu mai spun cine, este evident ca Naruto venea din directia opusa, astfel ciocnindune amandoi si facand contact cu pamantul rece si umed. *Auchh*, asta chiar a durut.

- Esti chiar idiot, parca te- au fugarit fantome, strigoi – spun eu incercand sa- mi pastrez calmul, desi eram destul de furios.

- Chiar m- au fugarit ! spuse el intr- un final.

Doamne, asta chiar este amuzant, dar in acelas timp enervant. Cine l- a mai fugarit ? Un strigoi, un lup ? Sau poate a dat de un urs fioros. Doamne, tipul asta este asa de, nici nu gasesc vreun cuvant pentru a il descrie. Parca au trecut doar cateva clipe de cand eram in sat si isi dadea aere ca este puternic si ca ma va intrece iar acum tremura de frica din cauza unui lucru imposibil, cica a vazut stafii, zombi cine stie. Poate a vazut totusi ceva, dar ce anume. Probabil l- o fi fugarit un alt ninja, sau poate un inamic.

- M- a alergat un tip cu o masca neagra si o pelerina in dungi violet, o fantoma, continua el sa- mi explice. Spunea ca daca o sa ramanem in aceasta padure o sa- s- sa murim, spuse el balbainduse.

Asta l- a speriat asa de tare ? Pe aici probabil ca sunt multi ciudati cu astfel de povesti. Asta numeste el o fantoma ? Ma ridic, fiind leoarca si plin de noroi. Ii spun lui Naruto sa ma urmeze dar el refuza cu desavarsire si incapatanare, asta pana cand il amenint ca acea ‘’stafie’’ va veni ca sa- l ucida. Din nou a luat- o la goana dar m- am asigurat de aceasta data ca nu se va mai rataci. Ploaia devine din ce in ce mai abundenta, iar stropii din ce in ce mai mai solizi, se transformasera in grindina. Trebuia sa gasim repede un adapost, chiar daca Naruto mai avea destula energie, eu nu eram chiar in forma in ultimile ore nu stiu de ce, dar parca ceva ma seca de energie, de chakra. Poate Naruto sa aiba dreptate, nu am realizat eu gravitatea problemei ? Daca intradevar cineva este pe urmele noastre, trebuie rapid, urgent sa- i anunt, sa- i gasesc pe ceilalti, deja suntem cu totii in pericol.

Macar acum idiotul a lasat rivalitatea asta stupida la o parte, este deja destul de enervant, nu vreau sa fie si mai si…il anunt ca ar fi bine sa ne grabim, nu vreau sa raman fara pic de chakra. Maresc viteza, dar nici prea mult pentru ca eram deja secat de energie, inca putin si ar fi fost nevoie sa ma ia Naruto in brate, chakra lui era in continuare intr- o cantitate imensa din cauza bestiei cu noua cozi, dar ar fi mai bine sa nu mai pomenesc de ea. Trebuia sa fim cu ochii’ n patru, niciodata nu stii cand poate aparea inamicul. Simteam in continuare acea prezenta ciudata, care m- a urmarit mereu, dar nu mi se pare ca avea vreo legatura cu ce se intampla acum. As fi vrut sa- mi continui drumul, dar fara sa mai constientizez, un kunai imi strapunge umarul drept , iar lui Naruto umarul stang, se pare ca ele contineau venin. Firar al drecu. Ce bataie de cap, acum ca au mai aparut si astia. Cati erau, sau ce erau ? Stateau ascunsi, ca si cum asta i- ar fi ajutat cu ceva, defapt da ii ajuta, pot sa ma atace de nicaieri, ma rog asta mi se intampla daca las garda jos. Erau cam unu, doi…sapte ninja printre ramurile copacilor. Ceea ce ma ingrijoreaza cu adevarat este acum veninul din kunai- urile astea, cine stie cat pot sa rezist si cat o sa mai dureze pana cand o sa mi se imprastie in tot corpul.

- In regula, aratati- va odata si spuneti ce vreti idiotilor!

Parasisera ascunzatorile, se pare ca erau ninja din satul ierbii, intrebarea era acum ce voiau ?


~In alta parte…

- Gata, deja ma ingrijoreaza aia doi, nu au aparut de ieri iar acum mai mai ca se insereaza, ar trebui sa- i cautam, am asteptat destul nu ? afirma rozalia trista si nelinistita.

Echipa unsprezece era la fel de ingrijorata, mai putin lenesul de Shikamaru care acum dormea grozav de bine si Choji care isi molfaia chipsurile. Ei, inclusiv Sakura se aflau intr- o pestera umeda si intunecata, ceea ce lumina era un borcan cu licurici, asa ne trebuie pentru ca am uitat lanternele, ma rog eu sunt sigur ca am luat o lanterna dar cred ca am scapat- o cand alergam prin padure. Senseiul se plimba de colo colo cautand o solutie pentru situatia in care eram, dar se pare ca ducea lipsa de inspiratie pe moment.

- Daca au patit ceva ? Poate ca sau intalnit cu dusmani, nu au mai dat nici un semn de viata…spuse tot rozalia la fel de ingrijorata.

- Uite, chiar tu ai spus ca mai este putin si se insereaza, vom astepta pana maine si daca nu apar vom incepe sa- i cautam.

---

Ceva nu imi mirosea a bine cu padurea asta. Mai intai stafiile lui Naruto acum astia. Ce mai urmeaza ?

To be continued...

Da stiu, parca este si cam scurt si chiar nu stiu de ce am mai pus to be continued :-"