04-07-2008, 08:13 PM
Gen:thriller-horror-romance
Warning: recomandat celor peste 16 ani.
Nota autorului: fic-ul este facut la persoana I deci s-ar putea sa fie mai greu de inteles pe mai incolo. Vor fi unele capitole shonen-ai fiindca cu siguranta nu ma pot abtine...
About storie: de mult am vrut sa fac un astfle de fic, si in sfarsit mia venit ideia. Cred ca m-am inspirat putin din Elfen Lied, povestea e totul diferita si nu are nici o legatura cu anime-ul in sine. O crima comisa iti poate schimba viata si despre asta e vorba si in fic-ul meu. Despre viata lui Myuu-chan, o fata care cunoaste adevaratul pacat, a ucide cu sange rece.
I Undeva intre iubire si ura
� Inchisa intr-o lume departe de adevarata realitate� captiva in propria mea imaginatie, in mintea mea� tinuta prizoniera intr-o lume ireala creata candva pentru a ma ferii de necunoscut� insa se pare ca sunt pierduta pentru totdeauna. Bariera dintre cele doua lumi, desi nevazuta de ochiul liber dar simtita spiritual, e prea puternica pentru a fi daramata. Visez cu ochii deschisi privind in fata intunericul ce ma cuprinde cu fiecare secunda. Nu vad lumina ori cat as incerca asta dar simt o prezenta care imi incalzeste sufletul si imi da speranta. Dar oare pentru ce? De ce imi mai trebuie speranta cand stiu ca sunt prizoniera dincolo de limitele unui om obisnuit? Inca nu stiu acest raspuns� dar incerc sa il gasesc chiar daca pare de negasit. Sufletul imi este patat de cel mai negru cosmar al meu� crima. Nu este leac pentru boala mea si nici nu va fii vreodata� �
Inca o zi friguroasa de iarna in care zapada se esterne peste orasul Nippon. Iarna poate fi foarte bine asemanata cu o zana venita din alta lume, o zana care totusi se rezbuna pe noi pentru nedreptatile de care are parte. Exact ca mine� poate fi furioasa, asta insemanad o alta furtuna abatuta asupra capitalei japoneze. Dar latura intunecata nu e singura ei personalitate� exista si momente linistite si foarte placute in care adie usor vantul, purtand mireasca curata, caracteristica acestui anotimp.
Fulgii albi si pufosi se aseaza pe strazile pustii si inghetate, formand un minunat covor alb si gros. Totul e invaluit de o atmosfera ciudata de liniste care trezeste amintiri.
- Iarna e anotimpul meu favorit�
- De ce tocmai iarna?
- Pentru ca e cel mai linistit moment din tot anul, exceptand momentele in care zana alba isi arata partea intunecata.
Radea� radea cand a spus asta. Dar oare de ce? Stia ca a doua zi urma sa nu mai fie? Sau ii era frica de mine? Ma indoiesc� tot ce a vrut el a fost sa fie inconjurat de zapada. Acum realizez sensul cuvintelor spuse cu mult timp in urma de cea mai draga persoana mie. Liniste� un cuvant ce poate fi asociat cu pur� se gandea la mine. Iarna e anotimpul in care ne-am cunoscut dar si cel in care drumurile noastre au luat-o pe o alta carare: viata si moarte.
In timp ca ma gandeam la asta, nu am auzit soneria ce anunta sfarsitul orelor. Am realizat abia atunci cand Yume-chan m-a trezit din visurile dulci si acre ale trecutul. Ma simteam singura� diferita de toti ceilalti si chiar asa era. Nimeni nu ma privea cu ochi blajini cum ma privise el vreodata. Insa m-am obisnuit repede, m-am obisnuit sa am rolul acesta de ciudata�
- Te simti bine, Myuu-chan? ma intrebat ea cand am iesit pe usa clasei si am luat-o pe holul plin de elevi ce se pregateau sa mearga acasa.
Nu aveam cum sa nu ii raspund, fiindca e nepoliticos. De asemenea era cea mai simpatica dintre toti cei pe care ii cunosc. Dulce si foarte prietenoasa, Yume-chan s-a oferit de multe ori sa ma ajute cand aveam probleme chiar daca nu doream sa fiu ajutata. Imi amintesc inca din prima zi cand am venit aici ca ea e cea care ma intampinat si care a incercat sa se apropie de mine chiar daca am tipat la ea cand am fost nervoasa si de multe ori am jignit-o in fata fara sa vreau. Asa ca, am incercat sa nu par detasata de la subiect si sa nu par nerespectuasa si i-am raspuns cat se poate de normal la intrebare:
- Sunt bine, multumesc de intrebare dar chiar ma simt bine. Imi pare sincer rau ca nu mai pot sa stau cu tine dar ma grabesc sa ajung acasa.
Cu aceste cuvinte, mi-am incheiat mica conversatie si am plecat spre iesirea din scoala. Am vazut-o cum imi facea cu mana in reflectia oglinzii de la usa holului si cum zambea fericita dar parea si derutata. Mi-am luat gandul de la ea in scurt timp si am inceput sa ma gandesc din nou la trecut.
*Nota autorului:
as vrea sa stiu daca va place sau nu pentru a continua. Daca nu citeste nimeni... nu are rost sa mai postez. Fic-ul il voi scrie pentru ca imi place ideia dar as vrea sa stiu daca va place si voua.
Warning: recomandat celor peste 16 ani.
Nota autorului: fic-ul este facut la persoana I deci s-ar putea sa fie mai greu de inteles pe mai incolo. Vor fi unele capitole shonen-ai fiindca cu siguranta nu ma pot abtine...
About storie: de mult am vrut sa fac un astfle de fic, si in sfarsit mia venit ideia. Cred ca m-am inspirat putin din Elfen Lied, povestea e totul diferita si nu are nici o legatura cu anime-ul in sine. O crima comisa iti poate schimba viata si despre asta e vorba si in fic-ul meu. Despre viata lui Myuu-chan, o fata care cunoaste adevaratul pacat, a ucide cu sange rece.
I Undeva intre iubire si ura
� Inchisa intr-o lume departe de adevarata realitate� captiva in propria mea imaginatie, in mintea mea� tinuta prizoniera intr-o lume ireala creata candva pentru a ma ferii de necunoscut� insa se pare ca sunt pierduta pentru totdeauna. Bariera dintre cele doua lumi, desi nevazuta de ochiul liber dar simtita spiritual, e prea puternica pentru a fi daramata. Visez cu ochii deschisi privind in fata intunericul ce ma cuprinde cu fiecare secunda. Nu vad lumina ori cat as incerca asta dar simt o prezenta care imi incalzeste sufletul si imi da speranta. Dar oare pentru ce? De ce imi mai trebuie speranta cand stiu ca sunt prizoniera dincolo de limitele unui om obisnuit? Inca nu stiu acest raspuns� dar incerc sa il gasesc chiar daca pare de negasit. Sufletul imi este patat de cel mai negru cosmar al meu� crima. Nu este leac pentru boala mea si nici nu va fii vreodata� �
Inca o zi friguroasa de iarna in care zapada se esterne peste orasul Nippon. Iarna poate fi foarte bine asemanata cu o zana venita din alta lume, o zana care totusi se rezbuna pe noi pentru nedreptatile de care are parte. Exact ca mine� poate fi furioasa, asta insemanad o alta furtuna abatuta asupra capitalei japoneze. Dar latura intunecata nu e singura ei personalitate� exista si momente linistite si foarte placute in care adie usor vantul, purtand mireasca curata, caracteristica acestui anotimp.
Fulgii albi si pufosi se aseaza pe strazile pustii si inghetate, formand un minunat covor alb si gros. Totul e invaluit de o atmosfera ciudata de liniste care trezeste amintiri.
- Iarna e anotimpul meu favorit�
- De ce tocmai iarna?
- Pentru ca e cel mai linistit moment din tot anul, exceptand momentele in care zana alba isi arata partea intunecata.
Radea� radea cand a spus asta. Dar oare de ce? Stia ca a doua zi urma sa nu mai fie? Sau ii era frica de mine? Ma indoiesc� tot ce a vrut el a fost sa fie inconjurat de zapada. Acum realizez sensul cuvintelor spuse cu mult timp in urma de cea mai draga persoana mie. Liniste� un cuvant ce poate fi asociat cu pur� se gandea la mine. Iarna e anotimpul in care ne-am cunoscut dar si cel in care drumurile noastre au luat-o pe o alta carare: viata si moarte.
In timp ca ma gandeam la asta, nu am auzit soneria ce anunta sfarsitul orelor. Am realizat abia atunci cand Yume-chan m-a trezit din visurile dulci si acre ale trecutul. Ma simteam singura� diferita de toti ceilalti si chiar asa era. Nimeni nu ma privea cu ochi blajini cum ma privise el vreodata. Insa m-am obisnuit repede, m-am obisnuit sa am rolul acesta de ciudata�
- Te simti bine, Myuu-chan? ma intrebat ea cand am iesit pe usa clasei si am luat-o pe holul plin de elevi ce se pregateau sa mearga acasa.
Nu aveam cum sa nu ii raspund, fiindca e nepoliticos. De asemenea era cea mai simpatica dintre toti cei pe care ii cunosc. Dulce si foarte prietenoasa, Yume-chan s-a oferit de multe ori sa ma ajute cand aveam probleme chiar daca nu doream sa fiu ajutata. Imi amintesc inca din prima zi cand am venit aici ca ea e cea care ma intampinat si care a incercat sa se apropie de mine chiar daca am tipat la ea cand am fost nervoasa si de multe ori am jignit-o in fata fara sa vreau. Asa ca, am incercat sa nu par detasata de la subiect si sa nu par nerespectuasa si i-am raspuns cat se poate de normal la intrebare:
- Sunt bine, multumesc de intrebare dar chiar ma simt bine. Imi pare sincer rau ca nu mai pot sa stau cu tine dar ma grabesc sa ajung acasa.
Cu aceste cuvinte, mi-am incheiat mica conversatie si am plecat spre iesirea din scoala. Am vazut-o cum imi facea cu mana in reflectia oglinzii de la usa holului si cum zambea fericita dar parea si derutata. Mi-am luat gandul de la ea in scurt timp si am inceput sa ma gandesc din nou la trecut.
*Nota autorului:
as vrea sa stiu daca va place sau nu pentru a continua. Daca nu citeste nimeni... nu are rost sa mai postez. Fic-ul il voi scrie pentru ca imi place ideia dar as vrea sa stiu daca va place si voua.
After death, people are given the opportunity to write one last letter to someone they left behind.These are the stories of those letters and the girl who delivers them.
chibi-ul lui Rose-chan<a href="http://www.pokeplushies.com/feed/487300"><img src="http://www.pokeplushies.com/images/adoptables/487300.gif" border="0"><br>Click here to feed me a Star Fruit!</a><br><a href="http://www.flyffables.com">Get your own at Flyffables!</a>