In umbra soarelui

[Setsumi.]

M-am gandit sa postez si eu aici una din povestiile mele. Aceasta este cea mai noua. Sper sa va placa. Astept critici si pareri -_-

In umbra soarelui

Prolog

Este atat de greu sa iubesti si atat de usor sa urasti. Universul este o lume plina de culori sterse, de ura si dispret. Fiinte orbite de iubire si minciuna. Iubirea este doar un pariu, o iluzie, un fel de-a scapa de toate problemele, sa ai pe cineva care sa se prefaca ca te asculta, ca te intelege. Sa iubesti fara inima, sa te scalzi in pacat batandu-ti joc de fiinte inferioare tie. Sa zambesti fals este ca si cum ai fuma o tigare fara a-i savura tutunul, sa bei doar ca sa uiti de viata-ti mizerabila, sa ii faci pe cei dragi sa sufere doar pentru ai face sa simta ceea ce odata ai simtit si tu. Esti doar un suflet ce se hraneste cu lacrimile oamenilor, cu ura si dispretul ce o au pentru persoana ta. Esti un gunoi si esti mandru de asta. Pentru tine viata este doar un joc, o aventura de noapte. Nu mai esti o marioneta a timpului, acum timpul este marioneta ta. Se spune ca timpul vindeca ranile, dar in inimile lor tu ai ramas acelasi baiat cu ochii albastrii, brunet si seducator cu un farmec aparte, cu un zambet ce patrundea-n fiecare suflet, Diavolul in pielea unui om. Pe zi ce trece urletele de durere, a persoanelor din jurul tau nu-ti mai sunt de ajuns, cauti atentie si noi victime, vrei sa te razbuni pe lume pentru ceva ce exista doar in subconstientul tau, un vis ce nu-ti da pace. Iti petreci prezentul fara pic de trecut. Privesti spre ziua de maine, fara speranta-n suflet, pentru tine sunt doar niste zile monotone in care faci oamenii marionetele tale, niste papusi fara speranta sau viitor, orbite de vorbele unui Diavol.
Trecutul ne influenteaza prezentul, oricat am incercat sa scapam de acele ganduri ce nu ne dau pace acestea ne fura fericirea, lasandu-ne-n suflet un gol plin de regret. Lumea-i o sinfonie de sunete murdare si totodata pure si linistitoare. Ce greu este atunci cand nu stii de ce sunt stelele pe cer, o lume in care tu nu urmaresti decat un tel prostesc, cand traiesti in univerul tau departe de cruda realitate, de cei care tin la tine. Ei sunt doar niste fiinte ce merita tarate-n iad, sau doar sunt niste papusi ce-ti fac jocul, ajutandu-te sa te apropii cat mai mult de telul tau; nu vrei sa fi o parte din aceasta lume, vrei doar s-o distrugi. Esti ca o otrava pentru ochii ce te privesc, ca un drog pentru cele ce cad in plasa ta satisfacandu-te, vorbele tale fiind ca o lege pentru ele, pentru ei toti. Nu ai un nume, un trecut. Pentru tine oamenii sunt piesele de pe tabla de sah ce te ajuta sa castigi jocul. Mereu am incercat sa-ti inteleg sentimentele, sa ma apropii de tine insa de cand ai realizat ca nu sunt pionul pe care-l cauti, m-ai lasat in urma, ignorandu-mi sentimentele ce le purtam pentru tine pentru ca tu-mi erai asemeni unui inger negru, fara speranta sau viitor.

[Amelia_Angel_Devil]

WOW! Cuvintele acestea au iesit dupa ce am citit primul rand! Deci fic-ul tau este extraordinar (desi pana acum este doar un capitol... Care este de nota10!) . Continuand cu lauda, pot spune ca:
Descrierea- Este atat de eleborata, si de frumos conturata, ca ... n-am cuvinte!
Ideea-Pai dupa cum observ, este una originala, nu am vazut un fic care sa inceapa asa.
Greseli-Inexistente.
In "consecinta", te voi ruga sa pui urmatorul capitol. Te-am lasat, spor la scris,

Au revoir!

[Setsumi.]

Amelia_Angel_Devil --> Iti multumesc pentru parere. Imi cer scuze ca revin cu un capitol dupa atata timp.
Lectura placuta ^_^

Capitolul I

Traiesc cu speranta ca intr-o zi iti vei lua zborul, dezlipindu-ti minunatele aripi de trup, camera umplandu-se cu petale negre, pierzandu-ma-n ochii tai, traind iubirea ce mi-am dorit-o intotdeuna. Iubirea este un lucru ascuns adanc in inima noastra, viata fara ea ar fi un calvar. Suntem fiinite incostiente, actionam irational, fara voia noastra, cautand persoana destinata noua, persoana care sa nu fuga de ceea ce nu cunoste. Astept, astept, mereu sunt intr-o continua asteptare, inima mea are nevoie de tine, de imaginea ta, de trupul tau.
- Lumina unde esti? Abia te vad ascunsa in gandurile mele sau poate printre razele luminilor de afara care trec prin fereastra alunecand usor pe tavan, ma lasi singura si imi intuneci gandurile incat imi este inposibil sa le disting in bezna. As vrea sa inchid ochii, sa adorm si atunci cand ma trezesc tu sa nu fi existat, sa nu mai fiu una din marionetele tale.
Cateodata indiferenta ta ma amuza, dar alte ori ma face sa o iau razna, sa nu mai fiu capabila sa actionez apoi ramanand iar singura, in acelasi colt al camerei mele, cu o tigare-n mana si cu gandul la tine.

“ Un fum, un gand dat afara “

Fiecare secunda petrecuta departe de tine ma face sa intepenesc. Imi e frica de ceea ce poate sa se intample, imi e frica ca tu o sa iubesti pe altcineva, ca te vei indeparta tot mai mult de mine, ca ma vei privi mereu cu aceiasi independenta si ura, fiindca eu pentru tine nu sunt nimic altceva decat o alta piesa din jocul tau. Lumea pentru mine nu ar fi nimic daca nu te-ai afla in ea. Nu inteleg de ce simt din ce in ce mai mult nevoia sa te am langa mine, sa respiram acelasi aer, sa-l consumam impreuna. Am obosit sa ma tot gandesc de ce se afla stelele pe cer, de ce exist in aceasta lume, de ce aceste ganduri nu-mi dau pace. Mi-as dori sa plang, sa ma descarc, insa stiu ca acest lucru te-ar satisface si ca nu ma vei mai privi niciodata cu aceiasi ochi.
Mi-as fi dorit sa plec undeva departe de aici, intr-un loc intunecat, pustiu, unde nimeni sa nu ma cunoasca. Simt ca nu mai am puterea de a mai respira acest aer, mi-as dori sa fi putut sa-mi iau zborul, sa nu mai fiu un suflet captiv, sa reusesc sa evadez din aceasta lume. Uneori simt nevoia sa ma pierd in intuneric, sa uit de mine si de toate gandurile ce ma apasa. Mi-as dori ca amintirile sa nu ma domine, impiedicandu-ma sa evadez. Este greu sa trec toate testele vietii, sa nu ma uit inapoi, sa nu regret, sa nu tresar. Fiindca acele vise vor ramane mereu doar niste sperante prafuite de timp.

Cam atat ^_^

[Teh]

Bună, am citit şi eu proglogul şi primul capitol al ficului tău şi mă gândeam să las un mic comentariu XD . So, prologul mi-a plăcut foarte mult. Cuvintele pe care le-ai folosit au fost.. MInunate. Adică, vreau să zic că m-au emoţionat şi chiar m-au făcut să mă gândesc la adevărata semnificaţie a poveştii tale.
Oare , îmi puneam şi eu întrebări, acel demon ... Este unul adevărat? Sau doar o figură destil? Ne-ai indus în eroare, ce-i drept. Mi-a plăcut asta. Chiar aştept cu nerăbdare să văd ce se va mai întâmpla. Referirile la timp au fost minunate, ai accentuat foarte bine fiecare pasaj. Minunat prolog. Cât şi erferirile la fumul de ţigară, la tutun. Extraordinar.
Capitolul 1 speram totuşi să fie unul luuung şi cu... mai multe detalii care să îmi detalieze ceea ce nu am înţeles în prolog. Totuşi, am încredere că în următorul capitol ne vei da tu mai multe detalii. Mi-a plăcut enorm , totuşi, şi acest prim capitol. Dar a fost cam scurt, am citit puţin [ cred că vroiam mai mult =]] .]
Am văzut doar o greşeală :
ca este lucru te-ar satisface - că acest lucru te-ar satisface -- cred că era ceva de genul acesta.

Oricum, mi-a plăcut foarte mult şi aştept cu nerăbdare o continuare mai lungă şi cu mai multe detalii asupra personajelor şi a acţiunii.

Spor la scris !