10-08-2011, 05:28 PM
În capitolul acesta am încercat să explic puţin, să lămuresc situaţia. Sper că veţi înţelege cât de cât ce reprezintă Samuel şi ceilalţi.
Samuel era nervos, din cale-afară de iritat şi asta au observat toţi din casă, inclusiv Alexis. Spre marea lui mirare, a fost lăsat în camera aceea unde au făcut pariul. A studiat încăperea imediat după ce a fost lăsat singur şi acum ştia că se află la etajul doi, dar care nu era ultimul etaj din casă. A văzut asta pe un geam mic şi neînsemnat din camera de baie sau mai bine zis, era o gaură mica - abia îţi încăpea mâna acolo. Ce ţine de dormitor, acolo nu era nicio fereastră, de parcă se aflau într-o peşteră, şi nu într-o casă normală. Oare aşa erau toate camerele? Cum trăiau nebunii ăştia fără lumina zilei? În camera asta era doar o amărâtă de veioză, iar în seara când a încercat să fugă, a observat că coridoarele erau la fel de întunecoase şi doar lumina lumânărilor din micile candelabre îi bucurau ochii. Lumânări a văzut multe, lungi, groase şi de un auriu închis. Dar ce însemna asta?
Alexis s-a aşezat pe pat şi a răsuflat din greu. Nu avea cum să fugă de aici, a fost încuiat în cameră şi i s-a spus să fie cuminte. Sigur nu era nicio cale să evadeze, nu l-ar fi lăsat bărbatul acela aşa, doar nu e prost cu totul. L-a lăsat liber pentru că ştia că totul e o iluzie şi tot închis a rămas, nu avea cum să scape. Doar dacă s-ar întâmpla vreo minune, dar Ale nu mai credea în basme. Realitatea dură i-a rupt toată pânza roz din faţa ochilor şi i-a arătat ce înseamnă viaţa cu adevărat. Acum i-a rămas doar să se gândească, să analizeze totul şi poate o dată şi o dată va putea pleca. Încă era sigur că unchiul său nu l-a trădat şi îl caută, trebuia să aştepte. Gândindu-se la casa în care se află, şi-a format un plan al ei în minte. Nu era sigur sută la sută, dar măcăr ceva informaţie. Când a fugit din pivniţă, închisoarea în care a stat câteva zile, a ridicat nişte trepte, cinci la număr. Acela era subsolul, şi nimerise la primul etaj, pe care nu a reuşit să îl studieze cum se cuvine. Nu ţinea minte nimic, din cauza stresului şi a emoţiilor. Totul era prea încurcat. Acum a aflat că e la etajul doi, dar cât de mare e casa asta? Şi unde se află? Oare tipul nu a minţit şi sunt în acelaşi oraş? Aşa case puteau să fie doar în partea de vest, unde erau plasate raioanele bogătaşilor. Oare era o vilă? Bărbatul cu care a petrecut noaptea era îmbrăcat simplu, dar hainele sale erau confecţionate din materiale scumpe. Înainte să vină o femeie, probabil una dintre servitoare, să le ia la spălat, Alexis le-a luat în mâini şi a pipăit stofa fină. Cunoştea de la o poştă ce înseamnă calitate şi ce înseamnă fals. Nu putea să înţeleagă dacă toţi cei care l-au violat locuiesc aici, împreună? Făceau parte din vreo sectă? Posibil, dar nici într-un caz una religioasă. În ce credeau? Cine erau? Câte întrebări şi niciun răspuns, cât de mizerabil nu ar fi! Trebuia să-l întrebe pe blond în faţă, despre tot. Aşa avea de gând să facă, dar după ce îl va prinde într-o dispoziţie mai bună.
Mai era foarte ciudat un lucru şi Alexis deja avea impresia că halucinaţiile-i vizitează regulat capul. Când îl privea pe tipul acela, când îi studia chipul, devenea din ce în ce mai sigur că îl cunoaşte de undeva. I se părea că l-a mai văzut şi cel mai straşnic era că nu putea să-şi aducă aminte de nimic. Ochii aceia de un albastru sticlos, mari şi reci, gura mică cu buze subţiri, nasul drept şi fruntea înaltă, faţa ovală, părul blond, mediu, căzând pe umeri şi mereu aranjat... mda, era un bărbat frumos. De ce oare era atât de dur? Un sadist adevărat, homosexual, criminal, pedofil ce merita să stea după gratii şi totuşi atât de apropiat. Sigur l-a mai văzut, dar era o mică problemă, trebuia să-şi amintească! De ce vedea doar negru în loc trecut? Avea nevoie de o picătură de lumină, asta a-r putea să-l ajute!
***
Ernest a parcat maşina şi şi-a aprins o ţigară, ultima, iar apoi a aruncat pachetul gol de Marlboro în urnă. A studiat vila imensă cu privirea şi a oftat iritat. Nicio pasăre nu se zărea prin apropiere, ce să mai zici de oameni. Era plictisitor pentru dânsul, un tip pus pe şotii, care căuta peripeţii, să stea aici de veghe, din cauza unui copil. Aceasta era una dintre reşedinţele grupului lor, o vilă luxoasă la marginea oraşului. Şi-a adus aminte de data aceea importantă din trecut, când a fost primit în randul acestor oameni. Orice câine de pe marginea drumului ştia că e un prestigiu mare să fii acceptat. Atunci a primit respectul şi teama celor din jur, tot ceea ce-şi dorea – putere. Cea mai importantă condiţie era să aibă ochii albaştri şi să fie brunet. Când a aflat de acest lucru pentru prima dată, le-a mulţumit părinţilor în gând că l-au creat aşa, să corespundă. Ernest a început să râdă în hohote şi a aruncat ţigara fumată doar pe jumătate. De-ar şti tatăl său cu ce se ocupă el acum, s-ar întoarce în mormânt nu mai puţin de o sută de ori. Dar era alegerea lui şi nimeni nu avea dreptul să-l judece. Acum puterea şi plăcerea erau totul.
În acea zi prietenii săi erau plecaţi pe la casele lor, aveau un fel de vacanţă şi doar Samuel stătea aici cu prizonierul. L-a sunat azi, după trei zile de la acea noapte oribilă când Aaron a făcut accidentul rutier. Cum s-au gândit de la început, aşa cum a menţionat Samuel, a fost o capcană bine gândită şi cauza a fost un trădător din grupul din Los Angeles. Le-a stricat şi afacerea cu Vonberg, dar Jason a luat legătura cu cei de sus şi în prezent totul e bine. Şi-au schimbat şi numerele de telefon cu tot cu celulare, pentru că trădătorul a fost nimicit, dar cine ştie ce a reuşit să mai facă sau să pârască înainte de a-şi lua rămas bun de la viaţă.
Samuel l-a sunat şi i-a spus să vină să stea cu băiatul, pentru că nu mai are încredere în servitoare. Ernest ştia că micuţul stă în dormitorul prietenului său, dar nu avea idee de ce se întâmpla una ca asta. Nu dorea să întrebe, dar era foarte interesat. Şi totuşi va trebui să aştepte, Sam îi va spune adevărul, în caz de va simţi nevoia. A zis că are nişte treburi în oraş. În ultimul timp era foarte nervos şi ocupat, iar asta se observa prin toate mişcările şi vorbele sale. Oare a pus ceva la cale? Ceva nu era curat, sigur Alexis e implicat. Dar ce ar putea fi mai important? După cum a calculat Ernest, băiatul trebuia să fie mort de mult timp, mai ales că actele de care aveau nevoie erau dispărute şi blonduţul chiar nu ştia nimic despre ele. Samuel se juca cu focul, dar nimeni nu va risca niciodată să-i spună asta. Era un lider, unul dintre cei mai importanţi şi toţi se supuneau.
Intrând în casă, a strigat bucătăreasa şi i-a ordonat să pregătească cina pentru două persoane. S-a aşezat pe canapea în sufragerie şi a pornit televizorul. Ce-i drept, ochii săi erau aţintiţi în ecran, dar gândurile-i zburau în altă parte. Peste o săptămână trebuiau să primească doi membri în companie, problematică chestie. Nimeni nu dorea şpioni sau imbecili, dar le trebuiau oameni noi, cu siguranţă. Vor fi nevoiţi să se bazeze pe intuiţie şi sigur totul va merge bine, pentru că Samuel sau Jason nu vor face greşeli ca liderii din Los Angeles. Membrii noi vor fi uimiţi când vor vedea ce cadouri le sunt pregătite. Şefii de la cele două cluburi private de noapte vor fi înlocuiţi, pentru că aşa se făcea în fiecare an, din diferite motive. Bune cadouri, da? Să fie unii dintre cei mai importanţi oameni ce deţin cele mai prestigioase cluburi, unul pentru bisexuali şi unul pentru gay. Sex-party-uri în fiecare săptămână, cele mai tari trupe, cele mai bune localuri şi o nebunie totală. Toţi ştiau despre aceste localuri, toţi îşi dădeau seama ale cui erau, dar puţini dintre ei ştiau ce se întâmplă acolo.
Oare bărbaţii noi vor fi la fel de perfecţi? Vor corespunde condiţiilor? Regulile erau stricte şi dure, imposibil de încălcat. De ce? Dacă le încalci... hmm, mai bine să nu – viaţa e mai scumpă. Ernest îşi aduse aminte cât de pierdut a fost înainte de ceremonie, când era îngrijorat peste măsură şi se temea să nu corespundă. Era bărbat, era frumos, era bogat, era brunet, avea ochi albaştri, avea legături strânse în străinătate, era gay şi nu credea în niciun Dumnezeu, nicio zeitate şi nu idolatriza pe nimeni. Parcă acestea erau cele mai importante reguli. Îndeplinise totul, cu silinţă, dar tremura. Totul s-a reglat atunci când Samuel, care l-a sărutat dulce pe buze, ameţitor şi apăsat şi i-a urat bun venit. Apoi a urmat tatuajul, un ritual obligatoriu şi acum se vedea aici, printre ei – cei mai buni, cei mai puternici şi cei mai întrebaţi. Periculos, desigur, dar extraordinar de interesant.
- Să înţeleg că priveşti televizorul? Ţi-am spus să fii atent, să ai grijă să nu se întâmple nimic, nu să visezi cu ochii deschişi! exclamă Samuel enervat.
- S-a întâmplat ceva? întrebă Ernest îngrijorat.
Nici nu şi-a dat seama cum a apărut cel la care se gândea.
- Din fericire, nu! Să fii atent altă dată, mormăi blondul şi se aşeză pe un scaun, astupăndu-şi faţa cu mâinile.
- Scuze, zise Ernest şi îl privi atent.
A urmat o pauză îndelungată, dar niciunul dintre ei nu se simţea incomfortabil. La un moment dat, uşa maronie s-a deschis şi a intrat Alice, care i-a anunţat că cina e gata: pui cu ciuperci, pregătit după o reţetă australiană. Ernest s-a ridicat şi a urmat-o, dar s-a oprit să vadă ce face Samuel.
- Nu vreau să mănânc, scuze pentru tonul meu repezit, am o mică problemă, spuse bărbatul şi îi făcu cu mâna să plece.
- Pot să te ajut cu ceva? întrebă brunetul îngrijorat.
- Nu, Ernest, totul va fi bine. Acum trebuie să mă ridic, mă găseşti în dormitor, doar dacă se întâmplă ceva foarte important, altfel rog să nu fiu deranjat.
- Când ai de gând să scapi de băiat?
Această întrebare bruscă şi directă l-a lovit direct în inimă şi Samuel a scuturat capul, într-o încercare disperată de a alunga durerea. Da, gândurile ce-l bântuiau în aceste zile, îi provocau o durere insuportabilă.
- Nu trebuie să vă intereseze nimic în legătură cu Alexis. E proprietatea mea şi nu se va mai atinge nimeni de el. Când voi simţi nevoia, atunci voi scăpa de el, pronunţă Samuel cât de dur putu, dar numai el ştia cât de greu i-a fost să vorbească aşa.
- Înţeleg, zise Ernest şi surâse sarcastic, apoi plecă de acolo.
«Nu cred că înţelege cineva... totul a devenit prea serios şi nu mai am scăpare» gândi Sam şi ridică treptele, ca să-şi întâlnească băiatul de care s-a ataşat iarăşi sau mai bine zis, acel ataşament s-a reîntors din trecut şi îl chinuie acum. Era sigur că a scăpat de orice emoţii şi sentimente, era mai rece ca gheaţa... atunci de ce simţea durere când îi privea ochii albaştri, ce semănau aşa de mult cu ai săi? Era prea periculos şi totuşi avea nevoie de asta.
Când a băgat cheia în broască, Samuel a zâmbit aproape trist. Avea veşti bune, dar nu erau pentru Alexis. Erau doar în favoarea sa.
***
Capitolul 8
Samuel era nervos, din cale-afară de iritat şi asta au observat toţi din casă, inclusiv Alexis. Spre marea lui mirare, a fost lăsat în camera aceea unde au făcut pariul. A studiat încăperea imediat după ce a fost lăsat singur şi acum ştia că se află la etajul doi, dar care nu era ultimul etaj din casă. A văzut asta pe un geam mic şi neînsemnat din camera de baie sau mai bine zis, era o gaură mica - abia îţi încăpea mâna acolo. Ce ţine de dormitor, acolo nu era nicio fereastră, de parcă se aflau într-o peşteră, şi nu într-o casă normală. Oare aşa erau toate camerele? Cum trăiau nebunii ăştia fără lumina zilei? În camera asta era doar o amărâtă de veioză, iar în seara când a încercat să fugă, a observat că coridoarele erau la fel de întunecoase şi doar lumina lumânărilor din micile candelabre îi bucurau ochii. Lumânări a văzut multe, lungi, groase şi de un auriu închis. Dar ce însemna asta?
Alexis s-a aşezat pe pat şi a răsuflat din greu. Nu avea cum să fugă de aici, a fost încuiat în cameră şi i s-a spus să fie cuminte. Sigur nu era nicio cale să evadeze, nu l-ar fi lăsat bărbatul acela aşa, doar nu e prost cu totul. L-a lăsat liber pentru că ştia că totul e o iluzie şi tot închis a rămas, nu avea cum să scape. Doar dacă s-ar întâmpla vreo minune, dar Ale nu mai credea în basme. Realitatea dură i-a rupt toată pânza roz din faţa ochilor şi i-a arătat ce înseamnă viaţa cu adevărat. Acum i-a rămas doar să se gândească, să analizeze totul şi poate o dată şi o dată va putea pleca. Încă era sigur că unchiul său nu l-a trădat şi îl caută, trebuia să aştepte. Gândindu-se la casa în care se află, şi-a format un plan al ei în minte. Nu era sigur sută la sută, dar măcăr ceva informaţie. Când a fugit din pivniţă, închisoarea în care a stat câteva zile, a ridicat nişte trepte, cinci la număr. Acela era subsolul, şi nimerise la primul etaj, pe care nu a reuşit să îl studieze cum se cuvine. Nu ţinea minte nimic, din cauza stresului şi a emoţiilor. Totul era prea încurcat. Acum a aflat că e la etajul doi, dar cât de mare e casa asta? Şi unde se află? Oare tipul nu a minţit şi sunt în acelaşi oraş? Aşa case puteau să fie doar în partea de vest, unde erau plasate raioanele bogătaşilor. Oare era o vilă? Bărbatul cu care a petrecut noaptea era îmbrăcat simplu, dar hainele sale erau confecţionate din materiale scumpe. Înainte să vină o femeie, probabil una dintre servitoare, să le ia la spălat, Alexis le-a luat în mâini şi a pipăit stofa fină. Cunoştea de la o poştă ce înseamnă calitate şi ce înseamnă fals. Nu putea să înţeleagă dacă toţi cei care l-au violat locuiesc aici, împreună? Făceau parte din vreo sectă? Posibil, dar nici într-un caz una religioasă. În ce credeau? Cine erau? Câte întrebări şi niciun răspuns, cât de mizerabil nu ar fi! Trebuia să-l întrebe pe blond în faţă, despre tot. Aşa avea de gând să facă, dar după ce îl va prinde într-o dispoziţie mai bună.
Mai era foarte ciudat un lucru şi Alexis deja avea impresia că halucinaţiile-i vizitează regulat capul. Când îl privea pe tipul acela, când îi studia chipul, devenea din ce în ce mai sigur că îl cunoaşte de undeva. I se părea că l-a mai văzut şi cel mai straşnic era că nu putea să-şi aducă aminte de nimic. Ochii aceia de un albastru sticlos, mari şi reci, gura mică cu buze subţiri, nasul drept şi fruntea înaltă, faţa ovală, părul blond, mediu, căzând pe umeri şi mereu aranjat... mda, era un bărbat frumos. De ce oare era atât de dur? Un sadist adevărat, homosexual, criminal, pedofil ce merita să stea după gratii şi totuşi atât de apropiat. Sigur l-a mai văzut, dar era o mică problemă, trebuia să-şi amintească! De ce vedea doar negru în loc trecut? Avea nevoie de o picătură de lumină, asta a-r putea să-l ajute!
***
Ernest a parcat maşina şi şi-a aprins o ţigară, ultima, iar apoi a aruncat pachetul gol de Marlboro în urnă. A studiat vila imensă cu privirea şi a oftat iritat. Nicio pasăre nu se zărea prin apropiere, ce să mai zici de oameni. Era plictisitor pentru dânsul, un tip pus pe şotii, care căuta peripeţii, să stea aici de veghe, din cauza unui copil. Aceasta era una dintre reşedinţele grupului lor, o vilă luxoasă la marginea oraşului. Şi-a adus aminte de data aceea importantă din trecut, când a fost primit în randul acestor oameni. Orice câine de pe marginea drumului ştia că e un prestigiu mare să fii acceptat. Atunci a primit respectul şi teama celor din jur, tot ceea ce-şi dorea – putere. Cea mai importantă condiţie era să aibă ochii albaştri şi să fie brunet. Când a aflat de acest lucru pentru prima dată, le-a mulţumit părinţilor în gând că l-au creat aşa, să corespundă. Ernest a început să râdă în hohote şi a aruncat ţigara fumată doar pe jumătate. De-ar şti tatăl său cu ce se ocupă el acum, s-ar întoarce în mormânt nu mai puţin de o sută de ori. Dar era alegerea lui şi nimeni nu avea dreptul să-l judece. Acum puterea şi plăcerea erau totul.
În acea zi prietenii săi erau plecaţi pe la casele lor, aveau un fel de vacanţă şi doar Samuel stătea aici cu prizonierul. L-a sunat azi, după trei zile de la acea noapte oribilă când Aaron a făcut accidentul rutier. Cum s-au gândit de la început, aşa cum a menţionat Samuel, a fost o capcană bine gândită şi cauza a fost un trădător din grupul din Los Angeles. Le-a stricat şi afacerea cu Vonberg, dar Jason a luat legătura cu cei de sus şi în prezent totul e bine. Şi-au schimbat şi numerele de telefon cu tot cu celulare, pentru că trădătorul a fost nimicit, dar cine ştie ce a reuşit să mai facă sau să pârască înainte de a-şi lua rămas bun de la viaţă.
Samuel l-a sunat şi i-a spus să vină să stea cu băiatul, pentru că nu mai are încredere în servitoare. Ernest ştia că micuţul stă în dormitorul prietenului său, dar nu avea idee de ce se întâmpla una ca asta. Nu dorea să întrebe, dar era foarte interesat. Şi totuşi va trebui să aştepte, Sam îi va spune adevărul, în caz de va simţi nevoia. A zis că are nişte treburi în oraş. În ultimul timp era foarte nervos şi ocupat, iar asta se observa prin toate mişcările şi vorbele sale. Oare a pus ceva la cale? Ceva nu era curat, sigur Alexis e implicat. Dar ce ar putea fi mai important? După cum a calculat Ernest, băiatul trebuia să fie mort de mult timp, mai ales că actele de care aveau nevoie erau dispărute şi blonduţul chiar nu ştia nimic despre ele. Samuel se juca cu focul, dar nimeni nu va risca niciodată să-i spună asta. Era un lider, unul dintre cei mai importanţi şi toţi se supuneau.
Intrând în casă, a strigat bucătăreasa şi i-a ordonat să pregătească cina pentru două persoane. S-a aşezat pe canapea în sufragerie şi a pornit televizorul. Ce-i drept, ochii săi erau aţintiţi în ecran, dar gândurile-i zburau în altă parte. Peste o săptămână trebuiau să primească doi membri în companie, problematică chestie. Nimeni nu dorea şpioni sau imbecili, dar le trebuiau oameni noi, cu siguranţă. Vor fi nevoiţi să se bazeze pe intuiţie şi sigur totul va merge bine, pentru că Samuel sau Jason nu vor face greşeli ca liderii din Los Angeles. Membrii noi vor fi uimiţi când vor vedea ce cadouri le sunt pregătite. Şefii de la cele două cluburi private de noapte vor fi înlocuiţi, pentru că aşa se făcea în fiecare an, din diferite motive. Bune cadouri, da? Să fie unii dintre cei mai importanţi oameni ce deţin cele mai prestigioase cluburi, unul pentru bisexuali şi unul pentru gay. Sex-party-uri în fiecare săptămână, cele mai tari trupe, cele mai bune localuri şi o nebunie totală. Toţi ştiau despre aceste localuri, toţi îşi dădeau seama ale cui erau, dar puţini dintre ei ştiau ce se întâmplă acolo.
Oare bărbaţii noi vor fi la fel de perfecţi? Vor corespunde condiţiilor? Regulile erau stricte şi dure, imposibil de încălcat. De ce? Dacă le încalci... hmm, mai bine să nu – viaţa e mai scumpă. Ernest îşi aduse aminte cât de pierdut a fost înainte de ceremonie, când era îngrijorat peste măsură şi se temea să nu corespundă. Era bărbat, era frumos, era bogat, era brunet, avea ochi albaştri, avea legături strânse în străinătate, era gay şi nu credea în niciun Dumnezeu, nicio zeitate şi nu idolatriza pe nimeni. Parcă acestea erau cele mai importante reguli. Îndeplinise totul, cu silinţă, dar tremura. Totul s-a reglat atunci când Samuel, care l-a sărutat dulce pe buze, ameţitor şi apăsat şi i-a urat bun venit. Apoi a urmat tatuajul, un ritual obligatoriu şi acum se vedea aici, printre ei – cei mai buni, cei mai puternici şi cei mai întrebaţi. Periculos, desigur, dar extraordinar de interesant.
- Să înţeleg că priveşti televizorul? Ţi-am spus să fii atent, să ai grijă să nu se întâmple nimic, nu să visezi cu ochii deschişi! exclamă Samuel enervat.
- S-a întâmplat ceva? întrebă Ernest îngrijorat.
Nici nu şi-a dat seama cum a apărut cel la care se gândea.
- Din fericire, nu! Să fii atent altă dată, mormăi blondul şi se aşeză pe un scaun, astupăndu-şi faţa cu mâinile.
- Scuze, zise Ernest şi îl privi atent.
A urmat o pauză îndelungată, dar niciunul dintre ei nu se simţea incomfortabil. La un moment dat, uşa maronie s-a deschis şi a intrat Alice, care i-a anunţat că cina e gata: pui cu ciuperci, pregătit după o reţetă australiană. Ernest s-a ridicat şi a urmat-o, dar s-a oprit să vadă ce face Samuel.
- Nu vreau să mănânc, scuze pentru tonul meu repezit, am o mică problemă, spuse bărbatul şi îi făcu cu mâna să plece.
- Pot să te ajut cu ceva? întrebă brunetul îngrijorat.
- Nu, Ernest, totul va fi bine. Acum trebuie să mă ridic, mă găseşti în dormitor, doar dacă se întâmplă ceva foarte important, altfel rog să nu fiu deranjat.
- Când ai de gând să scapi de băiat?
Această întrebare bruscă şi directă l-a lovit direct în inimă şi Samuel a scuturat capul, într-o încercare disperată de a alunga durerea. Da, gândurile ce-l bântuiau în aceste zile, îi provocau o durere insuportabilă.
- Nu trebuie să vă intereseze nimic în legătură cu Alexis. E proprietatea mea şi nu se va mai atinge nimeni de el. Când voi simţi nevoia, atunci voi scăpa de el, pronunţă Samuel cât de dur putu, dar numai el ştia cât de greu i-a fost să vorbească aşa.
- Înţeleg, zise Ernest şi surâse sarcastic, apoi plecă de acolo.
«Nu cred că înţelege cineva... totul a devenit prea serios şi nu mai am scăpare» gândi Sam şi ridică treptele, ca să-şi întâlnească băiatul de care s-a ataşat iarăşi sau mai bine zis, acel ataşament s-a reîntors din trecut şi îl chinuie acum. Era sigur că a scăpat de orice emoţii şi sentimente, era mai rece ca gheaţa... atunci de ce simţea durere când îi privea ochii albaştri, ce semănau aşa de mult cu ai săi? Era prea periculos şi totuşi avea nevoie de asta.
Când a băgat cheia în broască, Samuel a zâmbit aproape trist. Avea veşti bune, dar nu erau pentru Alexis. Erau doar în favoarea sa.
***