09-06-2011, 07:23 PM
Mersi mult pentru commuri :*
Samuel a parcat maşina la locul său obişnuit şi şi-a scos o ţigară. S-a enervat că nu găsea bricheta şi a deschis iar automobilul, căci îşi aduse aminte că a lăsat-o în el. A stat câteva clipe afară, gândindu-se la problemele ce nu încetau să apară şi să-i strice toate planurile. Mereu se întâmpla aşa, mai ales când era aproape de succes.
La un moment dat a auzit un strigăt în casă şi a ciulit urechile mirat. I se păruse sau era realitate? Era vocea Camillei? A aruncat ţigara fumată doar pe jumătate şi a grăbit pasul să vadă ce se întâmpla acolo. A intrat în casă şi s-a dus repede spre sufragerie. Neaşteptat, a dat nas în nas cu cineva sau mai precis s-a lovit de cineva. Era întuneric în odaie, căci lumina era stinsă, dar chiar şi aşa a sesizat silueta micuţă a prizonierului. Mai întâi a încercat să înţeleagă cum dracu a evadat din mica lui închisoare, dar şi-a revenit destul de repede ca să aprindă lumina cu un gest repezit şi să-l apuce cu ambele mâini de gât. L-a împins cu putere şi băiatul, cu o privire de căţeluş speriat, a căzut pe canapea şi s-a lovit cu capul de marginea aceleea, pierzându-şi cunoştinţa într-o clipită.
- La dracu! a exclamat Samuel cu emoţie în voce, mai ales că nu a dorit să se întâmple asta şi şi-a mai adus aminte că era fără mască.
- Camilla!!! a strigat enervat în gol.
Femeia a apărut îndată, cu faţa speriată şi tremurând de frică. A dorit să facă un bine, dar totul i-a ieşit groaznic, mai rău nici nu se putea. Când văzu cum din zona tâmplei băiatului curge sânge, a scos un strigăt jalnic.
- Nu te uita ca proasta, explică cum s-a întâmplat că mucosul ăsta a ieşit din camera în care era închis până acum?!
- Eu.. doar.. eu...
- Ţi-ai pierdut minţile? Vei fi pedepsită, dar nu acum. Dispari până nu ţi-am tras una de zbori în perete!
Femeia a fugit plângând de acolo. Între timp, Samuel s-a aşezat lângă băiat şi cu o mişcare l-a întors cu faţa în sus. I-a verificat pulsul, dar totul era bine. A făcut asta din obişnuinţă, nu c-ar fi îngrijorat. A dat nemulţumit din cap şi s-a dus până la bucătărie. S-a întors peste câteva clipe cu nişte şerveţele umede şi gheaţă. I-a şters sângele şi până nu au apărut alte picături roşii în loc, a pus gheaţa la rană.
Îl privea atent, neavând ce face, îi examina chipul, calităţile şi defectele. A constatat că calităţile au învins şi s-a gândit că Alexis are o înfăţişare arătoasă. Avea nasul mic şi drept, buze pline şi pielea curată. Ţinea minte că şi ochii adolescentului erau încântători, ceea ce-l făcu să zâmbească sarcastic. Nu îl va putea lăsa aşa uşor să plece, nici după ce va afla informaţiile de care are nevoie şi pe care băiatul sigur le cunoştea.
I-a ferit bretonul aproape ud de pe frunte şi i-a şters faţa. Băiatul transpirase. A mai aşteptat câteva secunde, l-a apucat de mână şi l-a tras uşor, dar el tot nu-şi revenea. Enervat şi fără răbdare, îi trase o palmă dură peste faţă şi ochii albaştri ai băiatului s-au deschis larg. La început privea cu neînţelegere în jur şi când ochii săi s-au izbit de alţi ochi reci, şi-a adus aminte ce s-a întâmplat. Ceea ce l-a mirat şi mai mult era lipsa măştii pe faţa acelui imbecil. Acum avea ocazia să-l vadă pe unul din ticăloşii care îl chinuiau. Chipul individului îi era necunoscut fără dor şi poate. A încercat să se ferească, să se smulgă din strânsoare, dar Samuel l-a împins, de data asta mai uşor în speteaza sofei şi şi-a încrucişat mâinile la piept, rostind:
- Nu înţeleg cum s-a ajuns la situaţia dată şi până când nici nu vreau să ştiu, dar te avertizez: să nu dea Sfinţii să mai faci una ca asta, căci nu te vei mulţumi numai cu o zgârietură pe frunte. Acum ridică-te şi întoarce-te de unde ai fugit.
Alexis îl privi cu neîncredere şi cu speranţă, iar apoi văzând că nu are nici un efect, faţa lui deveni dezămăgită şi tristă, aproape ca la început. Nu îi venea să creadă că planul său a eşuat şi se ura pe sine pentru că a crezut, chiar şi pentru o clipă, că va putea fugi de aici aşa repede şi pe neobservate.
- Nu ai auzit bine? Îţi mai repet o dată, ultima dată – te-ai ridicat şi te-ai dus în camera ta.
Băiatul a făcut ce i s-a spus. Tremura uşor şi simţea că nu mai are aer. În timp ce mergea spre blestemata închisoare, cu frica-n sân, o mie şi una de gânduri îi cutreierau mintea. Acele gânduri îl făceau să înebunească, mai ales că ura să stea în neştire. Dar ce fel de neştire, când paşi grei se auzeau din urma lui? Va fi iar bătut sau violat, nu e nici o noutate. Îi venea să vomite numai de la aceste idei nebunatice. Ajuns în faţa uşii încă deschise, simţi mirosul acela oribil al cămării. Era sătul de tot, nu mai putea rezista.
- Intră, îi ordonă vocea nesuferită.
Doamne, cât ura acea voce! Acum îşi dădu seama că bărbatul e acelaşi care «l-a vizitat» ultima dată. A intrat în cameră cu noi gânduri, deja mai clare. Îi era frică să zică ceva, dar nu a fost în stare să se abţină:
- Acum ţi-am văzut mutra de pedofil pervers şi mă bucur că te ştiu în faţă.
Samuel rămase şocat de curajul de care a dat dovadă ăsta mic. A surâs sarcastic şi fără să se gândească prea mult, i-a tras un pumn în faţă. Băiatul căzu jos şi îşi astupă locul lovit cu mâna. Îl privea cu ură pe acest străin şi avea o mie de lucruri de spus, dar chiar nu ştia cum să procedeze.
- Se vede educaţia nu merge cu tine, eşti prea înflăcărat.
Samuel se rezemă de perete, într-o poziţie lejeră şi întrebă cu seriozitate:
- Acum spune-mi unde sunt documentele pe care le-a furat tatăl tău, unde le ţine acum unchiul tău? Nu încerca şă mă minţi, sunt sigur că ştii despre ce merge vorba.
- Nu ştiu despre ce vorbiţi! Deja îmi ies din minţi, chiar nu puteţi să înţelegeţi că nu am idee despre ce tot îndrugaţi?! exclamă tânărul cu disperare în voce şi se vedea de la o poştă că e plin de nervi, era ca un vulcan gata să izbucnească şi să transforme totul în cenuşă.
- Acum sunt obosit, dar fii sigur că vei vorbi. Aşteaptă vizitatori peste câteva ore. Nu vrei cu binele, vei vorbi altfel, zise Samuel iritat la culme şi ieşi imediat din acea cameră, trântind uşa şi zăvorând-o bine.
Era prea de tot pentru ultimele ore şi trebuia să facă un duş sau mai bine o baie fierbinte. Nu înţelegea de ce căţelul nu vorbeşte chiar şi după tot ce a îndurat, poate într-adevăr nu ştia nimic? Dar sursele lor spuneau cu totul altceva...
Între timp Alexis îşi lăsa capul pe genunchi şi începu să plângă. Ar fi dat orice să scape de acolo.
***
Capitolul 4
Samuel a parcat maşina la locul său obişnuit şi şi-a scos o ţigară. S-a enervat că nu găsea bricheta şi a deschis iar automobilul, căci îşi aduse aminte că a lăsat-o în el. A stat câteva clipe afară, gândindu-se la problemele ce nu încetau să apară şi să-i strice toate planurile. Mereu se întâmpla aşa, mai ales când era aproape de succes.
La un moment dat a auzit un strigăt în casă şi a ciulit urechile mirat. I se păruse sau era realitate? Era vocea Camillei? A aruncat ţigara fumată doar pe jumătate şi a grăbit pasul să vadă ce se întâmpla acolo. A intrat în casă şi s-a dus repede spre sufragerie. Neaşteptat, a dat nas în nas cu cineva sau mai precis s-a lovit de cineva. Era întuneric în odaie, căci lumina era stinsă, dar chiar şi aşa a sesizat silueta micuţă a prizonierului. Mai întâi a încercat să înţeleagă cum dracu a evadat din mica lui închisoare, dar şi-a revenit destul de repede ca să aprindă lumina cu un gest repezit şi să-l apuce cu ambele mâini de gât. L-a împins cu putere şi băiatul, cu o privire de căţeluş speriat, a căzut pe canapea şi s-a lovit cu capul de marginea aceleea, pierzându-şi cunoştinţa într-o clipită.
- La dracu! a exclamat Samuel cu emoţie în voce, mai ales că nu a dorit să se întâmple asta şi şi-a mai adus aminte că era fără mască.
- Camilla!!! a strigat enervat în gol.
Femeia a apărut îndată, cu faţa speriată şi tremurând de frică. A dorit să facă un bine, dar totul i-a ieşit groaznic, mai rău nici nu se putea. Când văzu cum din zona tâmplei băiatului curge sânge, a scos un strigăt jalnic.
- Nu te uita ca proasta, explică cum s-a întâmplat că mucosul ăsta a ieşit din camera în care era închis până acum?!
- Eu.. doar.. eu...
- Ţi-ai pierdut minţile? Vei fi pedepsită, dar nu acum. Dispari până nu ţi-am tras una de zbori în perete!
Femeia a fugit plângând de acolo. Între timp, Samuel s-a aşezat lângă băiat şi cu o mişcare l-a întors cu faţa în sus. I-a verificat pulsul, dar totul era bine. A făcut asta din obişnuinţă, nu c-ar fi îngrijorat. A dat nemulţumit din cap şi s-a dus până la bucătărie. S-a întors peste câteva clipe cu nişte şerveţele umede şi gheaţă. I-a şters sângele şi până nu au apărut alte picături roşii în loc, a pus gheaţa la rană.
Îl privea atent, neavând ce face, îi examina chipul, calităţile şi defectele. A constatat că calităţile au învins şi s-a gândit că Alexis are o înfăţişare arătoasă. Avea nasul mic şi drept, buze pline şi pielea curată. Ţinea minte că şi ochii adolescentului erau încântători, ceea ce-l făcu să zâmbească sarcastic. Nu îl va putea lăsa aşa uşor să plece, nici după ce va afla informaţiile de care are nevoie şi pe care băiatul sigur le cunoştea.
I-a ferit bretonul aproape ud de pe frunte şi i-a şters faţa. Băiatul transpirase. A mai aşteptat câteva secunde, l-a apucat de mână şi l-a tras uşor, dar el tot nu-şi revenea. Enervat şi fără răbdare, îi trase o palmă dură peste faţă şi ochii albaştri ai băiatului s-au deschis larg. La început privea cu neînţelegere în jur şi când ochii săi s-au izbit de alţi ochi reci, şi-a adus aminte ce s-a întâmplat. Ceea ce l-a mirat şi mai mult era lipsa măştii pe faţa acelui imbecil. Acum avea ocazia să-l vadă pe unul din ticăloşii care îl chinuiau. Chipul individului îi era necunoscut fără dor şi poate. A încercat să se ferească, să se smulgă din strânsoare, dar Samuel l-a împins, de data asta mai uşor în speteaza sofei şi şi-a încrucişat mâinile la piept, rostind:
- Nu înţeleg cum s-a ajuns la situaţia dată şi până când nici nu vreau să ştiu, dar te avertizez: să nu dea Sfinţii să mai faci una ca asta, căci nu te vei mulţumi numai cu o zgârietură pe frunte. Acum ridică-te şi întoarce-te de unde ai fugit.
Alexis îl privi cu neîncredere şi cu speranţă, iar apoi văzând că nu are nici un efect, faţa lui deveni dezămăgită şi tristă, aproape ca la început. Nu îi venea să creadă că planul său a eşuat şi se ura pe sine pentru că a crezut, chiar şi pentru o clipă, că va putea fugi de aici aşa repede şi pe neobservate.
- Nu ai auzit bine? Îţi mai repet o dată, ultima dată – te-ai ridicat şi te-ai dus în camera ta.
Băiatul a făcut ce i s-a spus. Tremura uşor şi simţea că nu mai are aer. În timp ce mergea spre blestemata închisoare, cu frica-n sân, o mie şi una de gânduri îi cutreierau mintea. Acele gânduri îl făceau să înebunească, mai ales că ura să stea în neştire. Dar ce fel de neştire, când paşi grei se auzeau din urma lui? Va fi iar bătut sau violat, nu e nici o noutate. Îi venea să vomite numai de la aceste idei nebunatice. Ajuns în faţa uşii încă deschise, simţi mirosul acela oribil al cămării. Era sătul de tot, nu mai putea rezista.
- Intră, îi ordonă vocea nesuferită.
Doamne, cât ura acea voce! Acum îşi dădu seama că bărbatul e acelaşi care «l-a vizitat» ultima dată. A intrat în cameră cu noi gânduri, deja mai clare. Îi era frică să zică ceva, dar nu a fost în stare să se abţină:
- Acum ţi-am văzut mutra de pedofil pervers şi mă bucur că te ştiu în faţă.
Samuel rămase şocat de curajul de care a dat dovadă ăsta mic. A surâs sarcastic şi fără să se gândească prea mult, i-a tras un pumn în faţă. Băiatul căzu jos şi îşi astupă locul lovit cu mâna. Îl privea cu ură pe acest străin şi avea o mie de lucruri de spus, dar chiar nu ştia cum să procedeze.
- Se vede educaţia nu merge cu tine, eşti prea înflăcărat.
Samuel se rezemă de perete, într-o poziţie lejeră şi întrebă cu seriozitate:
- Acum spune-mi unde sunt documentele pe care le-a furat tatăl tău, unde le ţine acum unchiul tău? Nu încerca şă mă minţi, sunt sigur că ştii despre ce merge vorba.
- Nu ştiu despre ce vorbiţi! Deja îmi ies din minţi, chiar nu puteţi să înţelegeţi că nu am idee despre ce tot îndrugaţi?! exclamă tânărul cu disperare în voce şi se vedea de la o poştă că e plin de nervi, era ca un vulcan gata să izbucnească şi să transforme totul în cenuşă.
- Acum sunt obosit, dar fii sigur că vei vorbi. Aşteaptă vizitatori peste câteva ore. Nu vrei cu binele, vei vorbi altfel, zise Samuel iritat la culme şi ieşi imediat din acea cameră, trântind uşa şi zăvorând-o bine.
Era prea de tot pentru ultimele ore şi trebuia să facă un duş sau mai bine o baie fierbinte. Nu înţelegea de ce căţelul nu vorbeşte chiar şi după tot ce a îndurat, poate într-adevăr nu ştia nimic? Dar sursele lor spuneau cu totul altceva...
Între timp Alexis îşi lăsa capul pe genunchi şi începu să plângă. Ar fi dat orice să scape de acolo.
***