In cautarea fericirii

[Alany Aysee]

Disclairmer:Nu detin nici un personaj ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

so mam gandit sa fac un fic
1. Este scris la persoana I so nu vreau sa aud comentarii...vreu sa descriu sentimentele Sakurei mai bine, nu vreau sa ma laud ca am parul nush cum sau alte chesti, capish ? :-w
2. Este sasusaku nu va alarmati....pe la capitolul 3-4 :D
3. lectura placuta si vreau molte comm-uri ^^





"Te iubesc"...oare acest cuvant ce semnifica?nimeni nu mi la mai adresat vreodata...oare ce simti cand cineva drag iti rosteste acest cuvant? nici asta nu stiu....
De mica am fost abandonata de cei dragi, nu am avut cui sa-i spun "mama" , toti din jurul meu ma tratatu ca pe un nimeni, doar si-au batut joc...Cateodata stau si ma gandesc de ce Dumnezeu ma abandonat, de ce ma mai creeat? Toata aceasta suferinta si singuratate , aceasta viata nedreapta lipsita de iubire sau orce altfel de afectiune m-a facut sa ma inchid in mine. Rareori vorbeam cu cei din jur de aceea persoanele ma considerau o ciudata. Am fost adoptata la varsta de doisprezece ani de o familie instarita. Femeia care conducea casa impreuna cu sotul ei ma obligau sa-i strig "mama" si "tata"dar gura mea parca nu se misca, mintea imi spunea sa nu o fac iar inima-m tacea...eram comfuza, practic nu avusesem aproape nici-o conversatie cu ei. Aflasem ca acea femeie pe nume Juliet nu putea face copii, poate din cauza aceasta ma adoptase pe mine.
Trecusera patru ani de la adoptia mea iar Juliet parasise lumea viilor si plecase spre cea a mortilor, spre Eden.
Acel barbat pe care eu ar fi trebuit sa-l strig tata se recasatorise imediat de la decesul Julietei.
Noua stapana a casei se parea ca nu ma prea suportapoate pentru ca eu as fi devenit mostenitoarea casei, dar mie una nu-mi pasa.
Intr-o seara trecand pe la dormitorul lor i-am auzit discutand despre mine si cum ca ar vrea sa scape de mine.
Auzind aceste lucruri , lacrimile au inceput sa urga dupa chipul meu angelic.M-am dus in dormitorul meu si am inceput sa ma gandesc ce ar trebui sa fac.
Ii eram recunosctoare acelui om pentru ca mia dat un aoperis deasupra capului si mancare sa supravietuiesc dar gandul de a ramane pe strazii imi dadea un fior nemaintalnit.Am aormit foarte tarziu cu posibilitatea de a ramane pe strazi si din nou...singura.
Dimineata mi-am auzit numele. Se parea ca doreau sa vin jos sa vorbim.
-Sakura! Sakura, vin-o jos!
"Sakura" , da asa ma chema, singurul lucru pe care mi la lasat mama mea adevarata a fost acest nume ce reprezinta numele unei flori, unei flori de cires.
Parul meu de un roz-bombon se potriveau perfect cu ochii mei verzui , ca floarea ciresului si frunza acestuia.
Dumnezeu in ciuda faptului ca ma creease numai pentru a suferii imi daduse o frumusete magnifica.
Jos ma asteptau cei doi "parinti".
Imi doream sa nu mai vina aceasta zi vreodata, imi doream sa am si eu o familie, din nefericire pierdusem si sansa aceasta, a fost inchisa-n mine si nam stiut cum sa ma bucur de acei omeni care odata mau...mau iubit.
"tatal meu" mia explicat ca nu mai pot sta in casa si mia zis pe fata, ne-luand pauza. Mia zis ca stand in acea casa isc sa iasa mari scandaluri.
Mi-a explicat ca va trebui sa-mi fac bagajul deoarece ma va trimite la un internat.
Nu am mai zis nimic...de ce?Pentru ca stiam ca Dumnezeu vrea sa ma vada suferind, sau...sau poate vrea sa-mi gasesc iubirea adevarat?nu mai intelegeam nimic...de ce eram blestemata? Atatea intrebari la care raspuns nu am...in momentul asta mi-as fi dorit sa mor, de ce Doamne nu scoti sufletul din mine, ca sa-l iei in Eden? Nu am mintit, nu am injurat, nu am furat, nu am facut rau nimaniu si in ciuda acestor lucruri de ce eu? Nu mai contau aceste lucruri acum, deocamdata Dumnezeu ma indruma intr-un alt loc starin, cu alte persoane straine.
Ma indreptam catre camera mea pentru ami aduna unele lucruri. Poate nu o mai vedeam niciodata...nu ma mai interesa, nu eram dependenta de nimeni si de nimic.