In cautarea unei personalitati pierdute

[powermewmew]

Acesta e o poveste anime care pur si simplu este postata aici, acum!In aceasta poveste este vorba despre Rose, o fata de 15 ani si despre pisica ei, Ami.Rose a fost abandonata la varsta de 2 luni de catre parintii ei intr-o padure.A fost gasita si adoptata de familia Alblackstone.Acesata familie mai avea o fetita in varsta de 9 ani pe nume Karin.Karin se comporta ca o sora mai mare buna si o invata pe micuta Rose cum sa se comporte ca o domnisoara eleganta.Fiind o familie bogata, Rose a fost crescuta in "puf".Dar incepand cu varsta de 15 ani, fetei ii apar in minte tot felul de imagini cu inceputul ei straniu in viata.Rose descopera ca este o vrajitoare si fuge de acasa in cautarea parintilor ei adevarati.Karin fuge impreuna cu Rose si cele doua pornesc in aventura vietii lor.Dar in mod ciudat o vrajitoare se ofera sa le invete pe cele doua fete cum sa fie vrajitoare.Dupa ce Karin a primit puteri uimitoare, vrajitoarea a facut-o sa se alature fortelor raului.Rose trebuie de acum sa incerce sa o salveze pe sora sa vitrega si sa isi gaseasca familia.Dar curand descopera ca pisicuta ei, Ami, pe care o primise cand implinise 11 ani, este de fapt sora ei reala si ca parintii ei naturali sunt tinuti ostatici de catre vrajitoarea care a pus stapanire pe mintea surorii ei false.
capitolul 1
cum a inceput totul...
Era o zi aspra de iarna.Nici macar un caine nu merita sa fie lasat afara.Pe acel ger napraznic un barbat si o femeie pasesc pe zapada rece.Se indreapta catre padure.Femeia tine in brate o copila de 2 luni.Ajung intr-o pestera.Acele pietre mari ce atarnau peste tot te faceau sa crezi ca vei fi izbit.Cu lacrimi in ochi, dar si cu o oarecare hotarare, femeia lasa fetita imbracata subtirel pe o piatra.Barbatul sopteste:
-Nu plange, draga mea!E mai bine sa o lasam sa moara aici!Nu uita ca are sange de vrajitoare ghinionista si nu vrem sa ajungem in infern din vina ei!
-Stiu!raspunde femeia.Dar e asa mica si neajutorata:Daca facem vreun pacat?
-Lasa!Nu se poate intampla nimic!Sa mergem!
Cei doi au plecat lasand copilul in acel ger cumplit.Dar intamplarea a facut ca in acel timp sa treaca pe acolo familia Alblackstone.Auzind tipetele copilei au mers repede in pestera.Vazand frageda fiinta, doamna Alblackstone a luat-o si a zis:
-O vom lua cu noi acasa!Va fi sora ta mai mica, draga mea Karin!
Dupa un colt sedea o fetita imbracata gros.Ea era Karin, unicul copil al acelei familii.Femeia a luat copila si a plecat cu ea acasa.
Timpul trecea si micuta copila crestea.Cei doi parinti vitregi au decis ca fetita era frumoasa ca un trandafir.Au numit-o sugestiv Rose.Sora mai mare a fetitei, Karin, o invata multe lucruri folositoare zilnic.Cat ai clipi fetita ajunsese la varsta de 11 ani.La acea aniversare, la fereastra fetei a aparut o pisicuta mica, alba.Vazand-o si Karin, a luat-o si i-a dat-o cadou surorii ei.Rose a numit-o Ami.
Rose devenise din fetita abandonata imbracata saracacios o adevarata printesa.Mama ei ii tot spunea "zana vietii mele".Dar femeia nu stia ce adevar graieste.Caci Rose chiar era o zana!
Capitolul 2
A inceput calatoria
Dupa aniversare, Rose a mers in camera ei alaturi de micuta pisicuta.
-Esti o siameza, si totusi esti asa de scumpica!i-a zis Rose pisicutei.
Dupa alte cateva luni, Rose se atasase de pisicuta.Se juca mult cu ea, o hranea si ii cumpara cele mai frumoase hainute pentru animale.Din pisoiul mic si pricajit care se ascundea sub pervaz, Ami a devenit o pisicuta fermecatoare pe care toata lumea o admira.
Anii au trecut si Rose era o adolescenta in toata firea acum.Avea 15 ani si era mai frumoasa ca niciodata(floarea varstei, ce sa-i faci?).Dar de la un timp avea in minte tot felul de imagini cu paduri intunecate si alte lucruri infricosatoare.(pt cei care m-au intrebat cum de isi amintea, isi amintea pt ca era zana sau vrajitoare(cum vreti sa-i ziceti))Apoi un gand a strabatut-o."As putea sa nu fac parte din aceasta familie?Dar nu e posibil!Si totusi, ce e cu aceste amintiri ciudate?Mai bine o intreb pe Karin!".
Rose s-a dus la sora sa si cu o voce scazuta a intrebat-o:
-Karin, eu de fapt de unde sunt?Cine sunt?Ce caut eu aici, acum?De ce?
-Surioara, ce te face sa crezi ca nu ai ce cauta aici?
-Poate faptul ca am aceste amintiri stranii!Tot imi apar imagini groaznice cu o padure!(eu la inceput am scris cu o aluna in loc de padure!!!)
-Cred ca e timpul sa afli, zise Karin trista.Ai fost gasita de familia mea intr-o pestera cand aveai 2 luni:Dar cum sa tii tu minte toate astea?
-Nu stiu:Dar acum ca stiu, voi merge sa-mi caut parintii!Pe cei reali de data asta!
-Esti sigura?Nu e o hotarare prea buna sa fugi de acasa!
-Sunt sigura:Dar promite-mi ca nu le vei spune parintilor!Au fost asa de buni cu mine si nu vreau sa ii supar!
-Daca aceasta este decizia ta, atunci te voi sustine!Vom merge impreuna!Tin la tine foarte mult si nu m-as ierta niciodata daca ai pati ceva!
-M..m..multumesc, Karin!zise Rose cu lacrimi in ochi.Vom pleca la noapte!
Toata ziua fetele si-au facut provizii si s-au pregatit.In acea noapte au plecat.Dar pe drum, o intamplare le-a oprit.O furtuna groaznica s-a pornit ca din senin si un copac s-a prabusit exact in directia in care era Karin.
-Surioara!a strigat Rose.
Atunci fata ce mica(Rose daca nu ati fost atenti la inceput!) a aratat cu mana spre copacul care s-a destramat in milioane de bucati.
-Ce s-a intamplat?a intrebat Karin speriata.
-Eu am facut asta?se intrba Rose care era uimita de cele intamplate.
Rose a aratat apoi cu mana spre o piatra.Aceasta s-a faramitat intr-o clipita.Ami a prins deodata glas ca prin minune.
-Rose, eu nu sunt o pisica obisnuita:De fapt sunt un fel de ajutor al tau!Sa stii ca esti o vrajitoare!
-Eu?Dar nu se poate!Si totusi, o pisica nu poate vorbi!
Capitolul 3
Vrajitoarea
-Dar eu sunt o pisica vrajita!adauga Ami.
-Stiu doar ca se petrece ceva fooaarte ciudat!exclama Karin ametita de toata intamplarea.
-Fetelor, zise pisica,uitati cum sta treaba:Rose e o vrajitoare buna, o zana mai bine zis!Ea va salva intr-o buna zi lumea!Stiu, suna de parca as fi nebuna, dar nu sunt!E ciudat, si totusi e real:Deci acum daca nu mai aveti intrebari ar trebui sa pornim la drum!
-Sunt putin incurcata, zise Rose.Deci sunt un fel de zana care trebuie sa fac in viitor ceva important si tu ma ajuti?De unde esti tu si mai ales cine te-a trimis?
-Toate intrebarile tale isi vor gasi raspunsuri pe parcurs!ii zise Ami pornind mai departe grabita.
Cele trei inaintara in padure.Dupa cateva zile de mers fara intrerupere, Karin cazu rapusa de oboseala.
-Nu mai pot!striga Karin cu un ultim rasuflu, dupa care lesina.
-Cred ca trebuie sa facem o pauza, adauga Rose.Si eu sunt obosita.Trebuie sa ne refacem puterile.Ce n-as da sa stau acum in fata semineului savurand o cana cu ciocolata calda!
-Timpul e pretios!sari Ami.Nu ne permitem sa intarziem!Nu avem timp de pauze acum!
-Dar unde trebuie sa mergem?Si de ce?Adica din senin sunt pusa in situatia de a merge nebuneste prin padure, condusa de o pisica!
-Hei, uite, nici mie nu-mi place situatia, dar ce sa-i fac?zise plictisita Ami.Hai sa ne oprim totusi pentru o ora si sa ne odihnim!
-In sfarsit mai vii de-acasa!zise linistita Rose.
Intrara intr-o grota micuta.
-Ami, nu pot face sa apara o patura, sau ceva de acest gen?intreba Rose
-Ba da!Concentreaza-te!Gandeste-te la o patura si imagineaza-ti ca e una mare aici!
-Voi incerca!
Rose se concentra si, deodata, langa ea aparu o patura mare.Dupa ce a invelit-o bine pe Karin, Rose a aprins un foc mare si a atipit.
A doua zi, fetele au plecat mai departe.Dupa cativa kilometri, Karin zari sus, pe un deal, o casuta veche cu geamuri fumurii.
-Credeti ca locuieste cineva acolo?intreba fata nedumerita.
-Nu stiu, dar haideti sa aflam!exclama Rose mai entuziasmata decat niciodata.
-Crezi ca e o idee buna?intreba Ami.Deja ne-am abatut de la traseu.
Dar fetele nu erau singure.In casa veche locuia o batrana vrajitoare.Aceasta se gandi ca doua fete tinere i-ar prinde bine in casa.Asa ca astepta ca fetele sa vina singure spre ea."Dar acea pisica m-ar putea da de gol!" se gandi vrajitoarea cea rea.Asa ca facu o vraja prin care sa controleze pisica.
Ajunse la vechea casa, fetela batura la usa ce statea sa cada.Usa se deschise si din spatele ei aparu o batrana carunta, cu fata marcata de trecerea timpului.Cand a vazut-o, Ami, fiind controlata, zise:
-Stapana mea draga!Esti bine!
Ami sari in bratele batranei lasandu-le pe fete fara grai.
-Dumneata, matusa, esti stapana pisicutei?intreba Rose.
-Da!Sunt si o vrajitoare puternica!raspunse cu fala batrana.
-Si de acum va va antrena pe voi doua!Zise vesela pisicuta.
-Daca asa zici tu...

[starnight]

Well...ce sa zic...e o idee buna si in mare mi-a placut ficul,totusi,treci de la o actiune la lata si te prea grabesti.Incearca sa faci mai multa descriere si sa nu te grabesti cu actiunea,in rest....ce sa zic...mi-a placut si mi se pare un fic ingenios.Sper ac mai tarziu sa apara si ecva dragoste intre Rose si un baiat.
Ei bine....Spor la scris si sa ai un an nou fericit!!
PS.Te-as ruga sa citesti msiterele intunericului(Renee x Yoko) si speranta dragostei si sa lasi niste comenturi al fiecare.Mi-ar placea sa aflu parerea ta!!:zuppy11:

[Apathy]

in primul rand ai nevoie de mai multa descriere...
grabesti mult actiunea...

Dar de la un timp avea in minte tot felul de imagini cu paduri intunecate si alte lucruri infricosatoare.(pt cei care m-au intrebat cum de isi amintea, isi amintea pt ca era zana sau vrajitoare(cum vreti sa-i ziceti))

te sfatuiesc sa nu mai pui parerile tale sau ale celorlalti in continutul fic-ului...
avand in vedere ora nu stiu ce sa mai zic....
dar ai multa grija de actiune... totul se intampla prea repede... decizia fetei de a-si cauta parintii e mult prea brusca...
:bye:

[powermewmew]

Capitolul 4
De ce i se intampla ei?
-Va spun ca e bine!zise Amy cu hotarare.
Rose nu stia ce sa mai creada.In mintea sa erau tot felul de lucruri ciudate.Nu putea crede ca o simpla pisica poate vorbi si chiar le poate conduce prin padure.Si cum de o cunoaste pe batrana asta?Poate ca ea chiar era o vrajitoare care sa o antreneze.Dar nu credea ca poate avea puteri(Rose nu credea despre ea ca are puteri).Oare de ce toate astea i se intampla ei?Si asta doar pentru ca are amintirile acelea ciudate.Se gandea ce viata normala dusese inainte.Traise in acea familie iubitoare, avea un nume, o identitate si o parere despre viata.Acum toate astea erau amintiri.Amintiri dulci.Acum nu mai era Rose, era o fata fara nume, fara varsta si fara identitate.Nu avea parinti, nici indicii despre ei.Si nu dorea sa fie vrajitoare.Nu dorea sa aiba puteri care sa o bage in belele!"De ce mi se intampla toate astea mie?De ce eu?De ce nu pot fi normala?".Toate aceste ganduri o nelinisteau.Si totusi, a intrat in ceva ce nu poate controla, bagandu-si si sora aici!Ea nu avea vreo vina!"de ce am bagat-o pe Karin in asa ceva?Ea nu are nici o legatura!Si toate astea din cauza obsesiilor mele ciudate!".Se ura pentru ceea ce facuse!Nu era corect!Dorea sa nu se fi intamplat asa ceva!Dar acum era prea tarziu!



continui alta data