27-02-2010, 01:05 PM
Vă mulţumesc ca întotdeauna pentru comentarii şi pentru că citiţi . Thanks a lot , guys !
Nu prea sunt mulţumită de capitolul asta , dar o să îl postez .
Capitol 8
,, Când lupÅ£i pentru viaÅ£a ta , nu trebuie să gândeÅŸÅ£i . O singură lovitură primită sau dată decide câştigătorul . Moartea este un arbitru subiectiv . â€
Am crezut că nu îl auzisem bine sau poate că glumea . Totuşi expresia serioasă şi nerăbdătoare de pe chipul său , mi-a demonstrat că ipotezele mele nu erau fondate . . Am rotit cuvintele în mintea mea , golindu-le de orice înţeles . Roy era şi el agitat , surprins ca mine de această întrebare ridicolă . Nu mă privea , se uita în pământ nervos . Nedumerirea brunetului era inutilă , normal că nu îl putea învinge . Matt ştia răspunsul la fel de bine ca mine . Ce urmărea cu adevărat ? Asta nu ştiam , multe presupuneri se adunaseră în mine . Unele poate adevărate , altele imposibile .
- Ai înnebunit ? La ce să îl înving ?
Speram să spună cărţi , popice , orice , dar nu ceea ce presupuneam eu . M-am înşelat ...
- Nu , nu am înnebunit , sunt mai lucid ca niciodată . Chiar nu ai ghicit , încă ? Doar nu la faţa ascunselea ? Vreau să te lupţi şi dacă câştigi , te las să pleci .Eu îţi o şansă să nu zici apoi , că te-am omorât din plictiseală . Acum dacă refuzi , mă scuteşti de o vină . Asta ar însemna că nu îţi pasă de viaţa ta .
- Îmi pasă de viaţa mea , dar ce îmi ceri este imposibil .
- Atunci fă imposibilul posibil . Încercarea moarte nu are , deşi cred că nu am dreptate. Poţi să mori şi acum , dar asta e altă poveste . Ţi-e frică ? Teamă este cel mai mare inamic al nostru . E decizia ... poate îţi cer prea multe şi te simţi copleşită.
Vorbele mă deranjau , el făcuse o mutare , eu nu . Lăsam timpul să curgă pe lângă mine şi căutam o portiţă de scăpare . Am acceptat , nu ştiam de ce sau în ce moment , dar am făcut-o . Nu îmi era frică , însă luptam pentru o cauză pierdută . Matt se pricepea de minunea să se joace cu mine , să mă impulsioneze şi să profite de micile mele slăbiciuni. Era un păpuşar iscusit , iar eu o marioneta dresată să fie ascultătoare . Ştiam că nu există nicio posibilitate să îl înving , când am ajuns aproape de blond , am realizat şi diferenţa de înălţime dintre noi . Brunetul părea destul de hotărât să vadă o luptă nedreaptă , dar Roy dorea să îi încurce planurile , fiind revoltat de acestă propunere . Cei doi s-au retras la o distanţă considerabilă de mine şi nu am putut capta decât câteva cuvinte spuse de Matt ,, Vei lupta , dacă nu ... †Am înţeles că nici blondul nu era de acord cu ideea asta nebunească şi mă întrebam dacă nu era şantajat cu ceva .
Nu mi s-a acordat nicio clipă să mai fac presupuneri deoarece Roy acceptase . Îl uram pe Matt şi mai mult , pentru ceea ce mă punea să fac ... Va trebui să îmi împrumute din nou camera dupa ce totul se va termine , dar de data asta voi fi într-o stare mult mai deplorabilă . Am început să respir greoi , simţind frigul , tremuram şi eram speriată . Urmam să mă bat , nu mai făcusem asta decât o dată şi nu era o amintire prea plăcută . Îl privea pe blond , atentă la fiecare gest pe care îl făcea , iar pe chipul lui se regăsea aceeaşi aroganţă şi superioritatea cu care mă obişnuisem . Credeam că voi avea ocazia să ma pregătesc măcar sufleteşte , dar nu am avut această oportunitate .
Roy s-a oprit de mine şi am simţit o durere puternică în zona stomacului . Nici măcar nu îl văzusem când m-a lovit , se mişca incredibil de repede . Eram aruncată la pământ , ducându-mi mâinile în locul în care primisem lovitura , de parcă m-ar fi ajutat să alin durerea . De abia mai putea respira , încercând să tuşesc uşor pentru a îmi reveni . Am vrut să mă ridic şi să încerc să fac ceva , orice . Atunci am mai primit o lovitură care m-am doborât din nou şi nu stătusem în picioare decât câteva secunde . Deja mă durerea întregul corp ... În ce naiba mă băgăsem ? Nu avea nicio cea mai mică sanşă şi chiar dacă aş fi avut , blondul a anulat-o de mult . Primisem doar doi pumni şi eram la pământ . Cel mai tare mă durea faptul că eram neputincioasă în faţă lui , nu conta dacă loviturile mă afectaseră sau nu . Dorea doar să mă ridic şi să demonstrez că nu eram slabă . Corpul meu cedase , dar încă căutam o soluţie . M-am prins de iarbă , aşteptând ca un singur fir să îmi susţine greutatea . Nu ştiam cum , dar în următoarele secunde eram în picioare şi zâmbeam . Nu trebuia să ştii nimeni cât de tare mă durea fiecare muşchi şi cum aş fi vrut cu disperare să îl rog să mă lase în pace . Voiam să îi dau o singură lovitură , doar una , după ce reuşeam , puteam să mă prăbuşesc din nou .
Blondul a început să râdă isteric , privindu-mi încercarea .
- Uită –te la tine ! Mai bine ai rămâne jos , acolo îţi este locul .
Se înşela , acolo trebuiau să fie cei doi , zece metri sub pământ . Nu m-a mai lovit cu pumnul , dar am simţit o palma peste obrazul drept . Mă usturau buzele şi am simţit un gust amar în gură . Pentru câteva minute l-a privit învingător pe Matt care părea foarte mulţumit , urmărind spectacolul . Am găsit undeva în interiorul meu , forţa de a îl lovi . Nu a avut timp să îmi bareze pumnul , atingându-l pe obraz . Nu s-a clintit şi nu a arătat că a simţit prea multă durere . Pentru mine , însă era suficient , aveam o singură satisfacţie , faptul că reuşisem să îi dau o lovitură . Roy s-a înfuriat , era nervos şi dezlănţuit . O serie de lovituri a urmat , un nou pumn în stomac şi câteva picioare când eram la pământ . Mă întrebam cât mai dura chinul asta , speram la puţină milă . Aş fi vrut să leşin , poate ar fi diminunat din durerea reşimţită . Matt l-a oprit , săturându-se să mă vadă la pământ , trimiţându-l în interiorul casei . Nu aş putea descrie cât de mult mă durea corpul , faptul că respiram îmi cauza o mare suferinţă . Îmi zgâriam pielea cu unghiile din speranţă de a mai anula din durerea . Voiam să ţip , să urlu , să înjur , să fac orice pentru a face chinul să dispară . Faptul că nu leşinasem era o nouă pedeapsă ...
Brunetul stătea gânditor şi mă privea , nu recunoşteau niciun sentiment pe chipul , poate puţină îngrijorare care nu îmi era adresată . Mă întrebam dacă urma să mă lase acolo , nici măcar nu mă puteam mişca , dar să fug ... Stăteam încremenită , temându-mă să fac un gest şi sperând că durerea să mai slăbească . Vântul şuiera printre crengi , făcându-mă să tremur , lucrul îmi amplifica suferinţa . Mă simţeam că un sac de box , în care doar dai şi care nu poate să te rănească . Asta fusese pentru Roy , nenorocitul . Nu credeam că a cunoscut vreo dată cuvântul milă , îndurere , oricum nu avea mari aşteptări de la el , deci nu mă dezămăgise . Ultimele lovituri au fost mai puternice , date din cauza nervilor . Ştiam că îl deranjase faptul că ripostasem şi asta mă bucura enorm , reducând şi urmările acestei încercări . Dorea să îmi ţin minte ocupată cu lucruri neimportante şi absurde .
- Ai pierdut ... păcat . Se pare că ne vei mai ţine companie un timp .
Trebuia să pierd , astfel planurile lui , oricare ar fi ele , s-ar fi năruit . Nu dorea să îmi dea drumul , poate doar să îmi demonstreze ceva . Matt se plictisise să mă privească , întrebându-mă dacă era în stare să mişc .
- Nu cred !
Chiar se aştepta să mai pot face ceva după tot ce se întâmplase ? Până la urmă fusese ideea lui şi cunoştea consecinţele . A oftat nemulţumit de răspunsul meu , ajutându-mă să mă ridic şi sprijinându-mă de umărul . Şi durea , fiecare paş scoatea un geamăt înfundat în interior . Mi-am muşcat buzele din dorinţă de a mă împiedeca să îmi exteriorizez suferinţă , iar gustul sângelui mi-a inundat gura . Nu ştiam când am ajuns în camera mea , dar drumul a fost prea lung , numărasem fiecare mişcare , nădăjduind să fie ultima . M-am prăbuşit în pat , iar Matt a plecat fără a-mi mai adresa vreo vorbă . S-a întors peste câteva minute , aducându-mi o sticla de alcool . Îmi lipsea puterea pentru a mă ridica şi a îmi dezinfecta rănile , gestul lui era inutil .
Am închis ochii , dar nu am putut adormi . Mă durea prea tare fiecare bucată de piele . Totuşi de ce voia Matt asta ? Ce scop urmărea , pe lângă faptul că bătaie pe care o luasem îl bucura nespus ? Înţelesesem de mult că Roy era mult mai puternic decât mine , realizasem încă din noapte în care îi întâlnisem . Acum reuşise să îmi reamintească , fusese o avertizare , arătându-mi ce mă aştepta dacă încercam să fug . Trezise în mine , dorinţa de evadare . Un sentiment nebun , asemănător cu adrelina care îmi inunda venele . Mi-am ignorat rănile , nu le am mai simţeam . Eram în picioare , ridicându-mă pe vârfuri pentru ajunge la fereastră . Nu am reuşit , am înjurat în gând , învinovăţindu-mă că nu eram suficient de înaltă . M-am prăbuşit în pat şi durerea a reapărut prea subit , probabil fusese prezentă în tot acest timp , dar am refuzat să o mai ascult . Trebuia să fac ceva .... să scap cât mai repede . Mă deranjau prea tare acela lovituri . Neputincioasă , inutilă , slabă ... uram aceste sentimente , apăsau prea mult pe umerii mei . Aşa eram eu , mă renegam şi îmi căutam scuze pentru a mă justifica în faţă conştiinţei .
Am folosit sticluţa primită , de alcool , mi-a atins uşor rănile , făcând urmele uscate ,de sânge să dispară . Mi-a muşcat din nou buzele , pentru a împiedeca eliberarea unui ţipăt . Am stat în întuneric , întinsă pe pat .
Uşa s-a deschis şi cineva a pătruns înăuntru .
- Mai trăieşti ?
Vocea necunoscutului s-a auzit , i-am văzut chipul , l-am recunoscut . Am zâmbit . bucurându-mă de prezenţa lui .
Nu prea sunt mulţumită de capitolul asta , dar o să îl postez .
Capitol 8
,, Când lupÅ£i pentru viaÅ£a ta , nu trebuie să gândeÅŸÅ£i . O singură lovitură primită sau dată decide câştigătorul . Moartea este un arbitru subiectiv . â€
Am crezut că nu îl auzisem bine sau poate că glumea . Totuşi expresia serioasă şi nerăbdătoare de pe chipul său , mi-a demonstrat că ipotezele mele nu erau fondate . . Am rotit cuvintele în mintea mea , golindu-le de orice înţeles . Roy era şi el agitat , surprins ca mine de această întrebare ridicolă . Nu mă privea , se uita în pământ nervos . Nedumerirea brunetului era inutilă , normal că nu îl putea învinge . Matt ştia răspunsul la fel de bine ca mine . Ce urmărea cu adevărat ? Asta nu ştiam , multe presupuneri se adunaseră în mine . Unele poate adevărate , altele imposibile .
- Ai înnebunit ? La ce să îl înving ?
Speram să spună cărţi , popice , orice , dar nu ceea ce presupuneam eu . M-am înşelat ...
- Nu , nu am înnebunit , sunt mai lucid ca niciodată . Chiar nu ai ghicit , încă ? Doar nu la faţa ascunselea ? Vreau să te lupţi şi dacă câştigi , te las să pleci .Eu îţi o şansă să nu zici apoi , că te-am omorât din plictiseală . Acum dacă refuzi , mă scuteşti de o vină . Asta ar însemna că nu îţi pasă de viaţa ta .
- Îmi pasă de viaţa mea , dar ce îmi ceri este imposibil .
- Atunci fă imposibilul posibil . Încercarea moarte nu are , deşi cred că nu am dreptate. Poţi să mori şi acum , dar asta e altă poveste . Ţi-e frică ? Teamă este cel mai mare inamic al nostru . E decizia ... poate îţi cer prea multe şi te simţi copleşită.
Vorbele mă deranjau , el făcuse o mutare , eu nu . Lăsam timpul să curgă pe lângă mine şi căutam o portiţă de scăpare . Am acceptat , nu ştiam de ce sau în ce moment , dar am făcut-o . Nu îmi era frică , însă luptam pentru o cauză pierdută . Matt se pricepea de minunea să se joace cu mine , să mă impulsioneze şi să profite de micile mele slăbiciuni. Era un păpuşar iscusit , iar eu o marioneta dresată să fie ascultătoare . Ştiam că nu există nicio posibilitate să îl înving , când am ajuns aproape de blond , am realizat şi diferenţa de înălţime dintre noi . Brunetul părea destul de hotărât să vadă o luptă nedreaptă , dar Roy dorea să îi încurce planurile , fiind revoltat de acestă propunere . Cei doi s-au retras la o distanţă considerabilă de mine şi nu am putut capta decât câteva cuvinte spuse de Matt ,, Vei lupta , dacă nu ... †Am înţeles că nici blondul nu era de acord cu ideea asta nebunească şi mă întrebam dacă nu era şantajat cu ceva .
Nu mi s-a acordat nicio clipă să mai fac presupuneri deoarece Roy acceptase . Îl uram pe Matt şi mai mult , pentru ceea ce mă punea să fac ... Va trebui să îmi împrumute din nou camera dupa ce totul se va termine , dar de data asta voi fi într-o stare mult mai deplorabilă . Am început să respir greoi , simţind frigul , tremuram şi eram speriată . Urmam să mă bat , nu mai făcusem asta decât o dată şi nu era o amintire prea plăcută . Îl privea pe blond , atentă la fiecare gest pe care îl făcea , iar pe chipul lui se regăsea aceeaşi aroganţă şi superioritatea cu care mă obişnuisem . Credeam că voi avea ocazia să ma pregătesc măcar sufleteşte , dar nu am avut această oportunitate .
Roy s-a oprit de mine şi am simţit o durere puternică în zona stomacului . Nici măcar nu îl văzusem când m-a lovit , se mişca incredibil de repede . Eram aruncată la pământ , ducându-mi mâinile în locul în care primisem lovitura , de parcă m-ar fi ajutat să alin durerea . De abia mai putea respira , încercând să tuşesc uşor pentru a îmi reveni . Am vrut să mă ridic şi să încerc să fac ceva , orice . Atunci am mai primit o lovitură care m-am doborât din nou şi nu stătusem în picioare decât câteva secunde . Deja mă durerea întregul corp ... În ce naiba mă băgăsem ? Nu avea nicio cea mai mică sanşă şi chiar dacă aş fi avut , blondul a anulat-o de mult . Primisem doar doi pumni şi eram la pământ . Cel mai tare mă durea faptul că eram neputincioasă în faţă lui , nu conta dacă loviturile mă afectaseră sau nu . Dorea doar să mă ridic şi să demonstrez că nu eram slabă . Corpul meu cedase , dar încă căutam o soluţie . M-am prins de iarbă , aşteptând ca un singur fir să îmi susţine greutatea . Nu ştiam cum , dar în următoarele secunde eram în picioare şi zâmbeam . Nu trebuia să ştii nimeni cât de tare mă durea fiecare muşchi şi cum aş fi vrut cu disperare să îl rog să mă lase în pace . Voiam să îi dau o singură lovitură , doar una , după ce reuşeam , puteam să mă prăbuşesc din nou .
Blondul a început să râdă isteric , privindu-mi încercarea .
- Uită –te la tine ! Mai bine ai rămâne jos , acolo îţi este locul .
Se înşela , acolo trebuiau să fie cei doi , zece metri sub pământ . Nu m-a mai lovit cu pumnul , dar am simţit o palma peste obrazul drept . Mă usturau buzele şi am simţit un gust amar în gură . Pentru câteva minute l-a privit învingător pe Matt care părea foarte mulţumit , urmărind spectacolul . Am găsit undeva în interiorul meu , forţa de a îl lovi . Nu a avut timp să îmi bareze pumnul , atingându-l pe obraz . Nu s-a clintit şi nu a arătat că a simţit prea multă durere . Pentru mine , însă era suficient , aveam o singură satisfacţie , faptul că reuşisem să îi dau o lovitură . Roy s-a înfuriat , era nervos şi dezlănţuit . O serie de lovituri a urmat , un nou pumn în stomac şi câteva picioare când eram la pământ . Mă întrebam cât mai dura chinul asta , speram la puţină milă . Aş fi vrut să leşin , poate ar fi diminunat din durerea reşimţită . Matt l-a oprit , săturându-se să mă vadă la pământ , trimiţându-l în interiorul casei . Nu aş putea descrie cât de mult mă durea corpul , faptul că respiram îmi cauza o mare suferinţă . Îmi zgâriam pielea cu unghiile din speranţă de a mai anula din durerea . Voiam să ţip , să urlu , să înjur , să fac orice pentru a face chinul să dispară . Faptul că nu leşinasem era o nouă pedeapsă ...
Brunetul stătea gânditor şi mă privea , nu recunoşteau niciun sentiment pe chipul , poate puţină îngrijorare care nu îmi era adresată . Mă întrebam dacă urma să mă lase acolo , nici măcar nu mă puteam mişca , dar să fug ... Stăteam încremenită , temându-mă să fac un gest şi sperând că durerea să mai slăbească . Vântul şuiera printre crengi , făcându-mă să tremur , lucrul îmi amplifica suferinţa . Mă simţeam că un sac de box , în care doar dai şi care nu poate să te rănească . Asta fusese pentru Roy , nenorocitul . Nu credeam că a cunoscut vreo dată cuvântul milă , îndurere , oricum nu avea mari aşteptări de la el , deci nu mă dezămăgise . Ultimele lovituri au fost mai puternice , date din cauza nervilor . Ştiam că îl deranjase faptul că ripostasem şi asta mă bucura enorm , reducând şi urmările acestei încercări . Dorea să îmi ţin minte ocupată cu lucruri neimportante şi absurde .
- Ai pierdut ... păcat . Se pare că ne vei mai ţine companie un timp .
Trebuia să pierd , astfel planurile lui , oricare ar fi ele , s-ar fi năruit . Nu dorea să îmi dea drumul , poate doar să îmi demonstreze ceva . Matt se plictisise să mă privească , întrebându-mă dacă era în stare să mişc .
- Nu cred !
Chiar se aştepta să mai pot face ceva după tot ce se întâmplase ? Până la urmă fusese ideea lui şi cunoştea consecinţele . A oftat nemulţumit de răspunsul meu , ajutându-mă să mă ridic şi sprijinându-mă de umărul . Şi durea , fiecare paş scoatea un geamăt înfundat în interior . Mi-am muşcat buzele din dorinţă de a mă împiedeca să îmi exteriorizez suferinţă , iar gustul sângelui mi-a inundat gura . Nu ştiam când am ajuns în camera mea , dar drumul a fost prea lung , numărasem fiecare mişcare , nădăjduind să fie ultima . M-am prăbuşit în pat , iar Matt a plecat fără a-mi mai adresa vreo vorbă . S-a întors peste câteva minute , aducându-mi o sticla de alcool . Îmi lipsea puterea pentru a mă ridica şi a îmi dezinfecta rănile , gestul lui era inutil .
Am închis ochii , dar nu am putut adormi . Mă durea prea tare fiecare bucată de piele . Totuşi de ce voia Matt asta ? Ce scop urmărea , pe lângă faptul că bătaie pe care o luasem îl bucura nespus ? Înţelesesem de mult că Roy era mult mai puternic decât mine , realizasem încă din noapte în care îi întâlnisem . Acum reuşise să îmi reamintească , fusese o avertizare , arătându-mi ce mă aştepta dacă încercam să fug . Trezise în mine , dorinţa de evadare . Un sentiment nebun , asemănător cu adrelina care îmi inunda venele . Mi-am ignorat rănile , nu le am mai simţeam . Eram în picioare , ridicându-mă pe vârfuri pentru ajunge la fereastră . Nu am reuşit , am înjurat în gând , învinovăţindu-mă că nu eram suficient de înaltă . M-am prăbuşit în pat şi durerea a reapărut prea subit , probabil fusese prezentă în tot acest timp , dar am refuzat să o mai ascult . Trebuia să fac ceva .... să scap cât mai repede . Mă deranjau prea tare acela lovituri . Neputincioasă , inutilă , slabă ... uram aceste sentimente , apăsau prea mult pe umerii mei . Aşa eram eu , mă renegam şi îmi căutam scuze pentru a mă justifica în faţă conştiinţei .
Am folosit sticluţa primită , de alcool , mi-a atins uşor rănile , făcând urmele uscate ,de sânge să dispară . Mi-a muşcat din nou buzele , pentru a împiedeca eliberarea unui ţipăt . Am stat în întuneric , întinsă pe pat .
Uşa s-a deschis şi cineva a pătruns înăuntru .
- Mai trăieşti ?
Vocea necunoscutului s-a auzit , i-am văzut chipul , l-am recunoscut . Am zâmbit . bucurându-mă de prezenţa lui .