Svear`s poems

[A'Svear]

Drumul unui suflet spre intuneric

Suflet pierdut, mergand pe sapte carari,
Imbatat in alcoolul propriei suferinte,
Uita si iarta, iubeste, zambeste, vorbeste:
Ce te doare? Cine te-a ranit?
O, suflet injunghiat cu sange rece, zambeste,
Ridica capul si spera ca va trece.

Pana a unei aripi din suflete, mii,
Tu, cel ce vezi prin ochi de copil
Trage-l inapoi, intoarce-l in fiinta
Si lasa-l sa creada ca nu mai exista suferinta.
Da-i speranta ca s-a terminat,
O lacrima amara, numai atat a durat.

Gata! S-a dus, a murit, a pierit...
Totul a disparut, timpul repara.
Doar tu suflet solitar pastrezi deschisa aceea rana.
Cat ai de gand sa iti incui suferinta?
Sa suporti si sa induri pe cont propriu biruinta?
Biruinta unui sentiment urat, greu, intunecat.
Ce te-a atras pe camp deschis, unde ai fost atacat.

Ranit de cuvinte si calcat in picioare,
Folosit ca si pres pentru umbre ratacitoare.
Ars si-nghetat tot ai rezistat, in fiinta aceea nehotarata
Da, ai suportat fiecare pasiune si ura
Acum intorci spatele a tale-i stapana?
Inteleg, de ce fugi, dar unde te duci?
Nimicul e o alternativa mai buna?
Acolo nu stii...poate e numai ura.

Am incercat, n-ai ascultat, m-ai ignorat
Ti-am spus ca nu stii ce e de acea parte,
Acum rezista, pana la moarte.
Ai lasat un corp pustiit de viata,
Lipsit de sentimente si plin de ignoranta
Desi esti o doar un suflet, fa bine, poarta-ti crucea
Caci soarta ti-ai ales-o pierzand ale iubirii urme.
Imbatat in suferinta ai ales acest drum,
Termina-l, nu mai poti face nimic acum...