12-02-2010, 11:08 PM
Am găsit destule greşeli pe parcursul capitolului. Unele au fost de scriere, aşa cum le-am interpretat eu, altele cred că au fost din pură neatenţie sau chiar greşeli gramaticale. Am văzut că prin unele locuri nu ai pus virgula, probabil ai omis-o. Nu ştiu, dar mi-a fost lene să enumăr. Am văzut şi o problemă sau două cu diacriticile, dar nimic care să-mi fi atras prea tare atenţia.
În fine, sincer sunt cam obosită şi nu am chef să enumăr greşelile, dar ai avut.
Cât despre acţiune, a fost ok. Ai avut replici bune, dar nu mă aşteptam la asta. Adică... Vampiri? Eu am sperat, ca să fiu sinceră, să fie altceva. Hmm real. Da, ăsta e cuvântul * laughs * să fi fost ceva care să nu aibă creaturi sf or smth. like that, dar acum asta nu mai contează atât de tare. Nici măcar o secundă nu mi-a trecut prin cap că sunt vampiri, am mai citit odată propoziţiile care conţineau aceste cuvinte şi tot speram , sau sper, să fie doar folosite ca metafore * laughs * doar aşa, ca se descrie ce fel de monştrii sunt. Nu şi că ar fi cu adevărat. În fine, nu ştiu ce să zic. Presupun că trebuie să aflu asta în următorul capitol, ce presupun că va veni cândva. Nu ştiu sigură dacă sunt cu adevărat vampiri, dar cuvintele spuse la început în italic aşa mă fac să cred. Oh, come on, whyyyy :)) mda am înnebunit de tot, dar crezusem că e altceva. Eh, altădată să nu îmi mai fac eu iluzii aiurea.
Oricum descrierea a fost ok în acest capitol deşi mi s-a părut ceva mai detaşată faţă de celelalte capitole. Poate este de vină dispoziţia mea îngrozitoare, nu pot spune cu certitudine. Însă a fost ok, nu la fel de profundă dar mi-a plăcut. Ai avut şi replici bune. Ca atunci când vorbea Matt [ parcă Matt vorbea, nu mai ştiu sigur ] şi a zis că : ăsta e dovada vie, de fapt moartă [ sau ceva asemănător ] , acolo chiar am început să zâmbesc. Căci mi-a plăcut tare mult : )) a fost foarte amuzant, la fel ca şi alte replici pe care le-ai dat pe parcursul ficului. Mi s-a părut oarecum stranie singurătatea pe care o simţea Nathalia. Da, a fost tristă într-un fel. Mai mult demnă de milă, aşa fără forţă şi nici măcar disperată. Fără să îi pese. Atitudinea asta m-a făcut să rămân puţin uau, hmm dar a fost ok descrisă.
Despre personaje... Îmi place Nathalia, e destul de ok. Şi Roy mi se pare tare interesant. Dar preferatul meu până la momentul actual este Matt. Nu îţi pot da un motiv anume pentru asta, dar mă atrage personalitatea sa =) Este destul de interesant. Şi replicile pe care le dă te fac să îl iubeşti, sau placi, şi mai tare. Apoi, mi-*am amintit acum de când vorbea cu nathalia şi i-a zis că poate s-a înşelat în privinţa ei [ atunci când ea a văzut mortul, şi mie mi s-a părut tare acea fază ] . În fine : -? e destul de interesant tipul. Monstrul ăsta, aştept să văd ce ne mai aşteaptă personajul său. ALături de celelalte, desigur.
Hmmm. . . Regretele nu's bune. cred că asta mă face pe mine să simt milă faţă de acest personaj feminin. Faptul că regretă şi că sufletul săui este atât de profund îndurerat, dacă îl pot numi aşa. Pentru că totodată încearcă să se convingă pe sine că nu simte nimic, că poate este goală pe dinăuntru, că este rea, egoistă şi aşa mai departe şi totodată, poate chiar fără să îţi dea seama, este o persoană bună, gata să lupte... ce simte multe pentru ceilalţi deşi nu vrea să o recunoască. genul de persoană care ar vrea să spună ' te rog ', ' mulţumesc ' , ' cu plăcere ' dar nu poate scoate cuvintele afară. Sau aşa mi se pare mie.
În fine. Aştept capitolul următor. Baftă la scris [ şi la concurs : ) ] >:d<
În fine, sincer sunt cam obosită şi nu am chef să enumăr greşelile, dar ai avut.
Cât despre acţiune, a fost ok. Ai avut replici bune, dar nu mă aşteptam la asta. Adică... Vampiri? Eu am sperat, ca să fiu sinceră, să fie altceva. Hmm real. Da, ăsta e cuvântul * laughs * să fi fost ceva care să nu aibă creaturi sf or smth. like that, dar acum asta nu mai contează atât de tare. Nici măcar o secundă nu mi-a trecut prin cap că sunt vampiri, am mai citit odată propoziţiile care conţineau aceste cuvinte şi tot speram , sau sper, să fie doar folosite ca metafore * laughs * doar aşa, ca se descrie ce fel de monştrii sunt. Nu şi că ar fi cu adevărat. În fine, nu ştiu ce să zic. Presupun că trebuie să aflu asta în următorul capitol, ce presupun că va veni cândva. Nu ştiu sigură dacă sunt cu adevărat vampiri, dar cuvintele spuse la început în italic aşa mă fac să cred. Oh, come on, whyyyy :)) mda am înnebunit de tot, dar crezusem că e altceva. Eh, altădată să nu îmi mai fac eu iluzii aiurea.
Oricum descrierea a fost ok în acest capitol deşi mi s-a părut ceva mai detaşată faţă de celelalte capitole. Poate este de vină dispoziţia mea îngrozitoare, nu pot spune cu certitudine. Însă a fost ok, nu la fel de profundă dar mi-a plăcut. Ai avut şi replici bune. Ca atunci când vorbea Matt [ parcă Matt vorbea, nu mai ştiu sigur ] şi a zis că : ăsta e dovada vie, de fapt moartă [ sau ceva asemănător ] , acolo chiar am început să zâmbesc. Căci mi-a plăcut tare mult : )) a fost foarte amuzant, la fel ca şi alte replici pe care le-ai dat pe parcursul ficului. Mi s-a părut oarecum stranie singurătatea pe care o simţea Nathalia. Da, a fost tristă într-un fel. Mai mult demnă de milă, aşa fără forţă şi nici măcar disperată. Fără să îi pese. Atitudinea asta m-a făcut să rămân puţin uau, hmm dar a fost ok descrisă.
Despre personaje... Îmi place Nathalia, e destul de ok. Şi Roy mi se pare tare interesant. Dar preferatul meu până la momentul actual este Matt. Nu îţi pot da un motiv anume pentru asta, dar mă atrage personalitatea sa =) Este destul de interesant. Şi replicile pe care le dă te fac să îl iubeşti, sau placi, şi mai tare. Apoi, mi-*am amintit acum de când vorbea cu nathalia şi i-a zis că poate s-a înşelat în privinţa ei [ atunci când ea a văzut mortul, şi mie mi s-a părut tare acea fază ] . În fine : -? e destul de interesant tipul. Monstrul ăsta, aştept să văd ce ne mai aşteaptă personajul său. ALături de celelalte, desigur.
Hmmm. . . Regretele nu's bune. cred că asta mă face pe mine să simt milă faţă de acest personaj feminin. Faptul că regretă şi că sufletul săui este atât de profund îndurerat, dacă îl pot numi aşa. Pentru că totodată încearcă să se convingă pe sine că nu simte nimic, că poate este goală pe dinăuntru, că este rea, egoistă şi aşa mai departe şi totodată, poate chiar fără să îţi dea seama, este o persoană bună, gata să lupte... ce simte multe pentru ceilalţi deşi nu vrea să o recunoască. genul de persoană care ar vrea să spună ' te rog ', ' mulţumesc ' , ' cu plăcere ' dar nu poate scoate cuvintele afară. Sau aşa mi se pare mie.
În fine. Aştept capitolul următor. Baftă la scris [ şi la concurs : ) ] >:d<