08-02-2010, 05:06 PM
Relaxare
Continuam să stau în biroul nenorocitului, ascultând cuminte mulţimea de reguli pe care mi le arunca în faţă. Loialitate? Încredere? Sinceritate? Urma să mă transform în câinele fidel al celui pe care îl uram, îl detestam. Vrei să ştii care era sursa acestui sentiment? Îţi voi spune… însă ar trebui să fi deja obişnuit cu faptul că o voi face mai târziu… mult mai târziu. Atât de târziu, încât este posibil să uiţi. Mai bine… mult mai bine.
Îmi ţin braţele încrucişate în zona pieptului, legănându-mă uşor, de pe un picior pe celălalt. Eram nervos.. dar nu ştiu cât de evident era acest lucru. În meseria mea, am învăţat să ascund o mulţime de sentimente… sau să le uit. Dragoste? Compasiune? Milă? Dracu să mă ia dacă nu trebuie să mă uit în dicţionar ca să văd ce înseamnă fiecare cuvânt în parte. Nu mă condamna… nu am nevoie de judecata ta superficială.
Gambino se ridică de pe scaunul al naibii de confortabil şi mare, întinzându-mi mâna. I-o strâng, punând “sigiliu†pe înţelegerea noastră.
-Acum, dacă vrei, dragul meu Christian, poţi face turul casei… sau să te odihneşti la piscină. Personalul mei îţi stă la dispoziţie.
-Aha… sigur că da. Spun eu pe un ton ce nicicând nu ar fi sunat mai ironic.
Tipul ori e prea prost… ori prea entuziast de faptul că Fiara face parte din echipa lui. De ce spun asta? Pentru că a afişat un rânjet tâmpit de mare la ultima mea replică. Ridic discret din umeri şi ies din biroul ridicol de mare. Defapt… casa era dezgustător de ridicolă. Te enervează faptul că mă repet de atâtea ori? Foarte bine… asta este si intenţia.
La ieşirea din cameră, dau din nou de indiscretul bodyguard care a încercat să mă oprească mai devreme. Privirea lui mă enerva atât de tare… încât a trebuit sa fac un efort herculean ca să nu îi dau un pumn în faţă.
Îl privesc plin de mândrie şi trec nepăsător pe lângă el. Faţă de el, eu sunt plin de măreţie. El e o simplă gardă de corp… în timp ce eu sunt Fiara. Nicicând, nu va putea ajunge la nivelul meu. L-aş putea ucide… şi nici măcar nu şi-ar da seama de lucrul ăsta.
Dracu să le ia de holuri complicate şi întortocheate mai rău ca un labirint. În drumul meu întâlnesc câteva menajere. Se pare că şederea mea acolo nu va fi atât de… plictisitoare, cum am crezut. Cu toate că gândul de a face sex cu o simplă femeie de servici… nu mă încântă deloc. Sigur te gândeşti la prostituatele care mi-au trecut prin pat. Crezi că ele merită? Ei bine… nu prea, însă cele cu care eu m-am culcat sunt cele mai scumpe din întreaga Palma de Mallorca.
Deschid o uşă înaltă din sticlă ÅŸi ies în zona din spatele casei. Aproape de piscina ce avea forma literei “Gâ€. După cum am mai spus… totul era ridicol. Ochii mei critici parcurg grădina plină de culori care îmi zgâriau retina. Zumzete de insecte ÅŸi mirosuri ce mă înecau. De undeva, din spatele iriÅŸilor înalÅ£i, văd venind pe cineva. MicuÅ£a ÅŸi ÅŸtearsa Helena. Daca cineva mi-ar fi spus că ea era fiica unui mare ÅŸef mafiot… aÅŸ fi râs de aÅŸ fi crăpat. Åži probabil că i-aÅŸ fi tras ÅŸi un glonÅ£ între ochi pentru faptul că a îndrăznit să mă mintă.
Ţinea în braţe nişte cărţi ce aveau coperţile roşii şi negre. Înainta agale, atingând cu degetele petalele florilor ce o înconjurau. Dacă aia era lumea în care aveam să trăiesc, cu siguranţă că am greşit povestea.
Mă întorc pe călcâie, înaintând spre maşina unde Samuel mă aştepta. Acesta stătea rezemat de automobil, butonând în linişte tastatura telefonului. Mă apropii uşor, ţipând în clipa în care ajung aproape de urechea lui. Acesta tresare şi scapă telefonul, ce se dezintegrează la contactul cu asfaltul nemilos.
-Să nu mai faci asta… niciodată. Îmi spune el cu vocea tremurândă.
-Îmi este greu să cred că ai putut sa te sperii de la atâta lucru. Spun eu amuzându-mă copios pe seama situaţiei.
-Ce.. tu nu te-ai fi speriat? Întreabă acesta în timp ce culegea butoanele de pe jos.
-Nu.
Răspunsul meu a fost mai mult decât scurt şi la obiect. Am sărit peste portieră, aşezându-mă pe locul şoferului. Cheile erau deja în contact. A fost nevoie de o singură rotire pentru ca motorul să înceapă să răgnească. Aveam nevoie să mă relaxez. I-am făcut un semn lui Sam, care a inţeles imediat ce voiam să spun. Până la urmă, tipul ăsta nu era aşa rau cum am crezut.
Maşina lui era destul de bună… dar nu se putea compara cu iubita mea. Aşa stăpân… aşa automobil. Ori de câte ori băgam piciorul în acceleraţie, motorul parcă se îneca … şi eram nevoit să încetinesc. Nu detestam nimic mai tare decât să fiu nevoit să merg cu optzeci de kilometrii la oră. Asta însemna să respect viteza legală… iar eu, nu făceam niciodată acest lucru. O iau pe nişte străduţe întortocheate şi aparent pustii. Lucru foarte ciudat pentru o asemenea oră. Însă văd cum se apropie de mine o tânără domnişoară, ce urmează cu stricteţe prototipul de femeie care pe mine mă înnebuneşte. Părul blond îi este presărat cu şuviţe mai închise la culoare, în timp ce picioarele lungi îi sunt puse în evidenţă de sandalele negreu cu toc de câţiva centimetrii. Buzele rozalii îi sunt între-deschise, dezvăluind o dantură aproape perfectă. Spun “aproape†pentru că înafară de mine, nimeni nu are voie sa atingă acest nivel.
Mersul ei este lin, asemenea unei feline. Mintea îmi este agresiv invadată de cele mai erotice fantezii. Buzele ei senzuale reuşesc sa îmi trezească la viaţă demonul. Atinge caroseria maşinii, aplecându-se spre mine.
-Singur, singurel? Întreabă ea zâmbind.
-Din întâmplare, căutam pe cineva care să aibă grijă de mine. Ce spui… eşti capabilă de asta?
Am simţit cum buzele ei le acopera pe ale mele, în timp ce mâna mică se strecura uşor sub tricoul ce îl purtam. Limba mea intra agresiv în gura ei, violându-I acel loc umed şi atât de incitant. Gestul ei a făcut mai mult decât o mie de cuvinte. I-am deschis portiera, trâgând-o în braţele mele. Sânii îi erau lipiţi de mine, în timp ce îşi strângea coapsele în jurul trupului meu. I-am cuprins pieptul în ambele palme, sărutând mugurii ce se înălţau prin bluza subţire ce îi acoperea corpul. Mâinile mele luau formele trupului ei în timp ce sărutam fiecare curbură. O auzeam cu geme şi cum se mişcă, frecându-şi corpul de al meu.
-Hai să… mergem la mine. Spune ea muşcându-şi ardent buza de jos, în timp ce părul lung cădea greu pe unul dintre umeri.
-De ce? Nu îţi plac locurile strâmte şi nu foarte confortabile? Spun eu in timp ce continuam să îi sărut sânii.
-Nu e vorba de asta… doar că.. suntem în mijlocul străzii.
Ridic capul din pieptul ei si rânjesc. O trântesc pe locul din dreapta mea şi pornesc maşina, ce face un zgomot care reuşeşte să mă încânte. În seara asta… cu siguranţă o să mă distrez. Mă judeci cumva pentru acţiunile mele? Poate merit.. sau poate că nu. Dar cred că ţi-ai dat deja seama de faptul că nu este nevoie decât de un zâmbet pentru ca orice fată să îmi cada la picioare. Sunt adorabil… şi femeile ştiu asta. Frumuseţea mea este plină de măreţie. Probabil că şi tu ştii asta… doar că nu vrei să recunoşti. Nu pot decât să te las să îmi urmăreşti actiunile în continuare, mirat şi intrigat de tot ceea ce fac.
Continuam să stau în biroul nenorocitului, ascultând cuminte mulţimea de reguli pe care mi le arunca în faţă. Loialitate? Încredere? Sinceritate? Urma să mă transform în câinele fidel al celui pe care îl uram, îl detestam. Vrei să ştii care era sursa acestui sentiment? Îţi voi spune… însă ar trebui să fi deja obişnuit cu faptul că o voi face mai târziu… mult mai târziu. Atât de târziu, încât este posibil să uiţi. Mai bine… mult mai bine.
Îmi ţin braţele încrucişate în zona pieptului, legănându-mă uşor, de pe un picior pe celălalt. Eram nervos.. dar nu ştiu cât de evident era acest lucru. În meseria mea, am învăţat să ascund o mulţime de sentimente… sau să le uit. Dragoste? Compasiune? Milă? Dracu să mă ia dacă nu trebuie să mă uit în dicţionar ca să văd ce înseamnă fiecare cuvânt în parte. Nu mă condamna… nu am nevoie de judecata ta superficială.
Gambino se ridică de pe scaunul al naibii de confortabil şi mare, întinzându-mi mâna. I-o strâng, punând “sigiliu†pe înţelegerea noastră.
-Acum, dacă vrei, dragul meu Christian, poţi face turul casei… sau să te odihneşti la piscină. Personalul mei îţi stă la dispoziţie.
-Aha… sigur că da. Spun eu pe un ton ce nicicând nu ar fi sunat mai ironic.
Tipul ori e prea prost… ori prea entuziast de faptul că Fiara face parte din echipa lui. De ce spun asta? Pentru că a afişat un rânjet tâmpit de mare la ultima mea replică. Ridic discret din umeri şi ies din biroul ridicol de mare. Defapt… casa era dezgustător de ridicolă. Te enervează faptul că mă repet de atâtea ori? Foarte bine… asta este si intenţia.
La ieşirea din cameră, dau din nou de indiscretul bodyguard care a încercat să mă oprească mai devreme. Privirea lui mă enerva atât de tare… încât a trebuit sa fac un efort herculean ca să nu îi dau un pumn în faţă.
Îl privesc plin de mândrie şi trec nepăsător pe lângă el. Faţă de el, eu sunt plin de măreţie. El e o simplă gardă de corp… în timp ce eu sunt Fiara. Nicicând, nu va putea ajunge la nivelul meu. L-aş putea ucide… şi nici măcar nu şi-ar da seama de lucrul ăsta.
Dracu să le ia de holuri complicate şi întortocheate mai rău ca un labirint. În drumul meu întâlnesc câteva menajere. Se pare că şederea mea acolo nu va fi atât de… plictisitoare, cum am crezut. Cu toate că gândul de a face sex cu o simplă femeie de servici… nu mă încântă deloc. Sigur te gândeşti la prostituatele care mi-au trecut prin pat. Crezi că ele merită? Ei bine… nu prea, însă cele cu care eu m-am culcat sunt cele mai scumpe din întreaga Palma de Mallorca.
Deschid o uşă înaltă din sticlă ÅŸi ies în zona din spatele casei. Aproape de piscina ce avea forma literei “Gâ€. După cum am mai spus… totul era ridicol. Ochii mei critici parcurg grădina plină de culori care îmi zgâriau retina. Zumzete de insecte ÅŸi mirosuri ce mă înecau. De undeva, din spatele iriÅŸilor înalÅ£i, văd venind pe cineva. MicuÅ£a ÅŸi ÅŸtearsa Helena. Daca cineva mi-ar fi spus că ea era fiica unui mare ÅŸef mafiot… aÅŸ fi râs de aÅŸ fi crăpat. Åži probabil că i-aÅŸ fi tras ÅŸi un glonÅ£ între ochi pentru faptul că a îndrăznit să mă mintă.
Ţinea în braţe nişte cărţi ce aveau coperţile roşii şi negre. Înainta agale, atingând cu degetele petalele florilor ce o înconjurau. Dacă aia era lumea în care aveam să trăiesc, cu siguranţă că am greşit povestea.
Mă întorc pe călcâie, înaintând spre maşina unde Samuel mă aştepta. Acesta stătea rezemat de automobil, butonând în linişte tastatura telefonului. Mă apropii uşor, ţipând în clipa în care ajung aproape de urechea lui. Acesta tresare şi scapă telefonul, ce se dezintegrează la contactul cu asfaltul nemilos.
-Să nu mai faci asta… niciodată. Îmi spune el cu vocea tremurândă.
-Îmi este greu să cred că ai putut sa te sperii de la atâta lucru. Spun eu amuzându-mă copios pe seama situaţiei.
-Ce.. tu nu te-ai fi speriat? Întreabă acesta în timp ce culegea butoanele de pe jos.
-Nu.
Răspunsul meu a fost mai mult decât scurt şi la obiect. Am sărit peste portieră, aşezându-mă pe locul şoferului. Cheile erau deja în contact. A fost nevoie de o singură rotire pentru ca motorul să înceapă să răgnească. Aveam nevoie să mă relaxez. I-am făcut un semn lui Sam, care a inţeles imediat ce voiam să spun. Până la urmă, tipul ăsta nu era aşa rau cum am crezut.
Maşina lui era destul de bună… dar nu se putea compara cu iubita mea. Aşa stăpân… aşa automobil. Ori de câte ori băgam piciorul în acceleraţie, motorul parcă se îneca … şi eram nevoit să încetinesc. Nu detestam nimic mai tare decât să fiu nevoit să merg cu optzeci de kilometrii la oră. Asta însemna să respect viteza legală… iar eu, nu făceam niciodată acest lucru. O iau pe nişte străduţe întortocheate şi aparent pustii. Lucru foarte ciudat pentru o asemenea oră. Însă văd cum se apropie de mine o tânără domnişoară, ce urmează cu stricteţe prototipul de femeie care pe mine mă înnebuneşte. Părul blond îi este presărat cu şuviţe mai închise la culoare, în timp ce picioarele lungi îi sunt puse în evidenţă de sandalele negreu cu toc de câţiva centimetrii. Buzele rozalii îi sunt între-deschise, dezvăluind o dantură aproape perfectă. Spun “aproape†pentru că înafară de mine, nimeni nu are voie sa atingă acest nivel.
Mersul ei este lin, asemenea unei feline. Mintea îmi este agresiv invadată de cele mai erotice fantezii. Buzele ei senzuale reuşesc sa îmi trezească la viaţă demonul. Atinge caroseria maşinii, aplecându-se spre mine.
-Singur, singurel? Întreabă ea zâmbind.
-Din întâmplare, căutam pe cineva care să aibă grijă de mine. Ce spui… eşti capabilă de asta?
Am simţit cum buzele ei le acopera pe ale mele, în timp ce mâna mică se strecura uşor sub tricoul ce îl purtam. Limba mea intra agresiv în gura ei, violându-I acel loc umed şi atât de incitant. Gestul ei a făcut mai mult decât o mie de cuvinte. I-am deschis portiera, trâgând-o în braţele mele. Sânii îi erau lipiţi de mine, în timp ce îşi strângea coapsele în jurul trupului meu. I-am cuprins pieptul în ambele palme, sărutând mugurii ce se înălţau prin bluza subţire ce îi acoperea corpul. Mâinile mele luau formele trupului ei în timp ce sărutam fiecare curbură. O auzeam cu geme şi cum se mişcă, frecându-şi corpul de al meu.
-Hai să… mergem la mine. Spune ea muşcându-şi ardent buza de jos, în timp ce părul lung cădea greu pe unul dintre umeri.
-De ce? Nu îţi plac locurile strâmte şi nu foarte confortabile? Spun eu in timp ce continuam să îi sărut sânii.
-Nu e vorba de asta… doar că.. suntem în mijlocul străzii.
Ridic capul din pieptul ei si rânjesc. O trântesc pe locul din dreapta mea şi pornesc maşina, ce face un zgomot care reuşeşte să mă încânte. În seara asta… cu siguranţă o să mă distrez. Mă judeci cumva pentru acţiunile mele? Poate merit.. sau poate că nu. Dar cred că ţi-ai dat deja seama de faptul că nu este nevoie decât de un zâmbet pentru ca orice fată să îmi cada la picioare. Sunt adorabil… şi femeile ştiu asta. Frumuseţea mea este plină de măreţie. Probabil că şi tu ştii asta… doar că nu vrei să recunoşti. Nu pot decât să te las să îmi urmăreşti actiunile în continuare, mirat şi intrigat de tot ceea ce fac.