Intre bine si rau

[Neith]

Multumesc inca o data Teh , dar o voi face de fiecare data . Voi incerca sa remediez o parte din acele greseli mentionate de tine . Well... vei afla si de ce el a vrut-o pe ea . Nu pentru corpul ei , desi nici eu nu stiu insa ce întorsatura va lua poveste . In legatura cu scenele cu sange voi incerca sa le imbunatatesc , pentru ca pe parcurs vor mai aparea ...

Capitol 3


,, Când simţi răsuflarea morţii plimbându-se pe ceafa ta , ai vrea să fugi , să te ascunzi şi să o goneşti din drumul tău... Dar ce faci când moartea îţi este cel mai bun prieten ? Îl îmbrăţişezi ...”

Trecusem de perioada în care eram speriată ... apoi a urmat nebunia . Lovitura primită m-a durut , dar nu la fel de mult ca rana pe care i-o produseseră prietenei mele . Isabela era în aceeaşi stare deplorabilă , sângerarea se oprise , fiind o zgârietură superficială . Nu am gândit , de fapt cred că nu cugetasem nicio secundă în acele momente . M-am lăsat condusă de instinct , luată de curent şi purtată de lipsa de judecată .
- Dacă vrei să sfârşeşti o viaţă , ia-o pe a mea ! Facem schimbul , dar mă tem că vei fi dezamăgit ! Ia-mă şi termină repede. Scoate cuţitul şi fă-o ...Dar ...
În acel moment , cuvintele nu au vrut să iasă , rămânând prinse între dinţi . Apoi mi-am regăsit glasul şi o parte din nebunie .
- Dar las-o pe ea să plece ....
- Cine a spus că vreau să te omor ? Arăt ca un criminal , ai auzit Roy ? Nu e proastă , a ghicit . A râs din nou , îşi făcuse un obicei neplăcut din asta . Nu vorbea cu mine , tot timpul se adresase însoţitorului său , dar s-a arătat foarte mulţumit de răspunsul meu .
Proastă ? Asta în mod normal ar fi durut , dar atunci nu a contat , era doar un simplu cuvânt căruia i-am smuls importanţa . Ştiam că greşisem , că îi dădusem răspunsul pe care îl dorea şi asta era singurul meu regret . Zâmbetul ce se întipărise pe chipul acelui bărbat mă deranja cel mai tare . Credeam că trăiam ultimele minute din viaţa mea şi eu doar aşteptam . În mod normal oamenii îşi fac planuri pentru această clipă , au chiar o listă cu o sută de lucruri pe care să le facă înainte de moarte . Eu , în schimb nu aveam nicio idee , aş putut spune o rugăciune , dar nu credeam în existenţa divinităţii . Niciodată nu îmi imaginasem că voi sfârşi aşa , eram tânără şi nu îmi păsa de asemenea lucruri . Făcusem cunostinţa cu moartea , cu sentimentul de neputinţă în faţa ei . Începuse numărătoare inversă şi eu uitasem să număr ... Mă bucur că nu aveam un ceas care să mă înnebunească cu ticăitul lui infernal . Am închis ochii, mă simţeam obosită . Un singur lucru îmi revenise în minte , ca o fantomă îmi bântuia liniştea . Imaginea lui , ochii lui , întreaga lui fiinţă apăruse în faţa mea .

,, - Îmi promiţi ? Vocea lui mă implora să dau un răspuns afirmativ , altceva nu mai conta pentru el .
Nu am putut să îl refuz , nu dorea să îl rănesc . Îl iubeam , erau puţine persoane pentru care nutream acest sentiment . Era singurul care mă interesa , pentru fericirea lui aş fi renunţat la orice ... Pentru acel zâmbet pe care mi-l oferea doar mie .
- Da , sigur că da .Îţi promit ! Cum ai putut să crezi că voi pleca?
L-am minţit şi asta mă durea cel mai tare . Am încercat să mă înşel şi pe mine , dar nu am reuşit . Minciuna mea l-a făcut fericit , nu mai fusese de multă vreme aşa vesel . Da , îl iubeam şi pentru acel zâmbet aş fi făcut orice . Ţoţi ceilalţi nu aveau o mare importanţă , el devenise centrul universului meu . ”

Cât de mult am greşit în acele zile şi îi promisesem . Ştiam ce aş fi vrut să fac înainte să mor , nu aveam o sută de lucruri pe listă . Doar unul singur să îl văd . Am deschis ochii şi el a dispărut , deşi aş vrut să-i reţin amintirea o clipă . Mi-am văzut călăii , dar aceştia nu făceau niciun gest . Stăteau acolo nemişcaţi , urmărindu-mă prea insistent.
Aşteptare mă înnebunise , răscolea în mine lucruri îngropate de timp . Cel mai în vârstă a început să râda , urmat de Roy .
- De ce naiba râzi ? Ţi-am dat deja un răspuns , ce aştepti ?
Îndrăzneala lor mă înfuriase , se jucau cu nervii mei şi dacă un lucru îmi lipsea , acela era răbdarea .
- Nu o să te omorâm . Glasul brunetului a răsunat , reţinându-şi zâmbetul .
Şi- a lăsat privirea asupra mea şi a continuat discursul :
- Am alte planuri cu tine şi viaţa ta e a mea . Prietena ta va fi în siguranţă pe această bancă . Şi acum ...urmează-ne !
Dacă moartea nu mă speriase , atunci vorbele sale reuşiseră să facă asta . Alte planuri? Curiozitatea mă îndemna să întreb , dar nu am făcut asta . Dacă nu aş fi fost în deplinătatea facultăţilor mintale , această întâmplare ar fi fost chiar interesantă . Cei doi s-au pus în mişcare , Roy prinzându-mă de mână . Nu mă aşteptam să se întâmple aşa ceva , nu aveam nicio ideea , dar faptul că îi urmam nu era un lucru bun . Dacă nu erau hoţi sau criminali în serie , atunci ce naiba erau ? După mult timp am descoperit că înşelasem în privinţa unei ipoteze . Mai exista o posibilitate pe care o refuzasem cu desărvârşire , dar care părea adevărată .
Mâna blondului mă strângea cu putere , deşi ştia că oricum nu aş fi putut să mă eliberez din strânsoare . Era mult mai puternic ca mine , realizasem asta când îmi parase lovitura , fără a se chinui prea mult . Atunci nu mă mai privea , se uita numai înainte , pierdut undeva prin blocurile gri .
Ne îndepărtasem de locul în care îi întâlnisem , corpul Isabelei se mai zărea . Nu se mişcase , nu îmi luasem adio sau orice alt lucru lacrimogen . Ştiam că era mai în siguranţa decât mine şi probabil nu îşi va mai aminti nimic , crezând că fusese o altă beţie . Mă bucuram că era bine şi măcar trăia . M-au târât după ei printre străduţe întortocheate şi necunoscute mie . Era frig şi de data asta nu mai tremuram de frică . În drumul nostru am întâlnit prea puţini oameni şi atunci blondul m-a avertisat , strângându-mi braţul cu mai multă putere . Am înţeles mesajul , urmându-i sfatul .
Cel mai în vârstă se afla înaintea noastră , grăbind sau încetinind ritmul . Eu priveam în urmă noastră , mă îndepărtam de mine , rupând orice legătură cu fosta mea viaţa . Singurele cuvinte care îmi apăreau minte erau ,, Îţi promit”, se repetau ca versurile unei poezii . Mă întrebam de ce a trebuit să fac asta atunci , eram prea legată de aceea promisiune prostească . Regretam că mânată de un implus am spus ,, da ’’ , eram supărată pe mine . Ştiam ca pornisem pe un drum fără cale de întoarcere . Orgoliul nu mă lasă să spun că am greşit , să cer puţină milă şi îndurare din partea unor străini . Nu ţineam atât de mult la viaţa mea pentru a mă înjosi , era ultimul lucru pe care l-aş face.
Trebuia să mă gândesc la un plan , să evadez cumva , dar tot drumul nu am găsit niciun moment în care strânsoarea să fi slăbit , nicio clipă de slăbiciune . Am decis să mai aştept , lucrul pe care l-am făcut însă tot drumul . Nu mă deranja că părăsisem oraşul , oricum niciodată nu fusesem legată de el .
Uram toamna şi la motivele mele se mai adăugase unul , întâlnirea cu cei doi nenorociţi . Mă duceam într-un loc necunoscut , puteam să păţesc orice şi eu mă gândeam la acest anotimp murdar . Obosisem , mă durea fiecare muşchi , dar tovărăşi nu părea deranjati de asta .
Îmi plăcea noaptea , toată agitaţia dispărea în întuneric . Singurul lucru care strica decorul perfect era lumina unui felinar care îmi bloca privirea .
Deodată ne-am oprit în faţa unei maşini , marca nu am reţinut-o , dar era un autoturism frumos şi scump . Erau traficanţi , singura ideea pe care o aveam . Puteam doar să sper că de droguri , nu carne vie ... M-au aruncat pe bancheta din spate , cei doi urcându-se în faţă . Încercam să îmi menţin neuronii activi , gândindu-mă la orice lucru stupid şi neimportant .
Ce a urmat nu ştiu , am închis ochii şi am cedat dorinţei de a dormi .