17-01-2010, 08:04 PM
HeLLo...iata ca am ajuns si la epilogul acestui fic. Va multumesc pentru comentarii. Sper sa va placa si acest ultim capitol.
Epilog
- Michael, Elisabeth, haideti la masa dragilor! am strigat la copii care inca se jucau.
Mda’, se pare ca mi-am descoperit o noua pasiune. Gatitul. Oricum in noua ani de zile m-am maturizat, chiar foarte mult. Nu mai sunt aceeasi rebela cu capul in nori. Si ma crede muma’ daca spun asta. Desi am doi copii sunt aceiasi visatoare din totdeauna. Si totusi, mi se pare ciudat ca deja au trecut noua ani. Douazeci si sapte de ani impliniti....Ma simt baba. Sunt casatorita tot de noua ani. M-a dus in fata altarului cu trei luni inainte sa se nasca minunile astea mici.
Cris ca de obicei intarzie. Pun mana pe telefon si ii tin o teorie legata de punctualitate, terminand cu o cerere tipata de a veni dracului la masa ca mor de foame. Dar acum stiu sigur cu cine seamana cei doi...Inca se mai aud sarituri din camera. Off, cred ca iar va trebui sa afc curat acolo...In capul listei pe care le urasc, este curatenia. Si ca tot mi-am amintit de curatenie, trebuie sa terc si prin biblioteca. Este un praf ingrozitor in camera aceea, iar eu nu suport parful. Cel putin nu suport praful pe cartile mele pretioase. Si inca un lucru despre mine, sunt obsedata dupa carti. Si spre fericirea mea, sunt si alte volume in casa, inafara de chestii cu matematica. Mda', inca urasc matematica....Dar mie mi se pare normal, avand in vedere ca sunt scriitoare nu am nimic in comun cu materia aia stupida. Firar acum iar ma apuca melancolia...Cartea mea "Cum sa te indragostesti de un profesor" bazata pe fapte reale. Dar acest mic amanunt, cum ca Cris mi-a fost profesor in liceu, sa zicem ca ramane intr noi doi.
Dar spre bucuria mea si a stomacului meu, am auzit usa si pe Cris salutand. Atunci au venit si cei doi nazdravani si in cinci minute ne-am asezat si noi la masa.
- Mamii, faci cu mine niste probleme la matematica? intreaba Elizabeth.
Si in timp ce eu ma uitam ciudat la ea Michael l-a intrebat pe Cris:
- Tatii, imi citesti compunerea la romana?
Si eu si sotul meu ne-am uitat unul la altul pret de cateva secunde. Apoi fiecare a raspuns amuzat:
- Elizabthe, tu esti fata lu' taicatu.
- Si Michel, tu, este baiatul lu' maicata.
Toti patru am inceput sa radem in hohote.
Asta este fericirea. Viata mea s-a transformat din gunoi in comoara. Dar totusi eu inca urasc matematica, dar imi iubesc profesorul.
Epilog
- Michael, Elisabeth, haideti la masa dragilor! am strigat la copii care inca se jucau.
Mda’, se pare ca mi-am descoperit o noua pasiune. Gatitul. Oricum in noua ani de zile m-am maturizat, chiar foarte mult. Nu mai sunt aceeasi rebela cu capul in nori. Si ma crede muma’ daca spun asta. Desi am doi copii sunt aceiasi visatoare din totdeauna. Si totusi, mi se pare ciudat ca deja au trecut noua ani. Douazeci si sapte de ani impliniti....Ma simt baba. Sunt casatorita tot de noua ani. M-a dus in fata altarului cu trei luni inainte sa se nasca minunile astea mici.
Cris ca de obicei intarzie. Pun mana pe telefon si ii tin o teorie legata de punctualitate, terminand cu o cerere tipata de a veni dracului la masa ca mor de foame. Dar acum stiu sigur cu cine seamana cei doi...Inca se mai aud sarituri din camera. Off, cred ca iar va trebui sa afc curat acolo...In capul listei pe care le urasc, este curatenia. Si ca tot mi-am amintit de curatenie, trebuie sa terc si prin biblioteca. Este un praf ingrozitor in camera aceea, iar eu nu suport parful. Cel putin nu suport praful pe cartile mele pretioase. Si inca un lucru despre mine, sunt obsedata dupa carti. Si spre fericirea mea, sunt si alte volume in casa, inafara de chestii cu matematica. Mda', inca urasc matematica....Dar mie mi se pare normal, avand in vedere ca sunt scriitoare nu am nimic in comun cu materia aia stupida. Firar acum iar ma apuca melancolia...Cartea mea "Cum sa te indragostesti de un profesor" bazata pe fapte reale. Dar acest mic amanunt, cum ca Cris mi-a fost profesor in liceu, sa zicem ca ramane intr noi doi.
Dar spre bucuria mea si a stomacului meu, am auzit usa si pe Cris salutand. Atunci au venit si cei doi nazdravani si in cinci minute ne-am asezat si noi la masa.
- Mamii, faci cu mine niste probleme la matematica? intreaba Elizabeth.
Si in timp ce eu ma uitam ciudat la ea Michael l-a intrebat pe Cris:
- Tatii, imi citesti compunerea la romana?
Si eu si sotul meu ne-am uitat unul la altul pret de cateva secunde. Apoi fiecare a raspuns amuzat:
- Elizabthe, tu esti fata lu' taicatu.
- Si Michel, tu, este baiatul lu' maicata.
Toti patru am inceput sa radem in hohote.
Asta este fericirea. Viata mea s-a transformat din gunoi in comoara. Dar totusi eu inca urasc matematica, dar imi iubesc profesorul.
The End