14-01-2010, 04:07 PM
mama, v-ati omorat nu alta cu comentarile :| In fine
Minim 2 sau 3 comenturi sau nada next:D Acest capitol este cadou de la mine pentru cititori mei:D
Capitolul 3
Kiba: Stăteam cu fratele meu, pe acoperişul unei clădiri si priveau la blocul din fata noastră. Intr-o garsoniera se aflau "prieteni" noştri ignis. Ce dracu căutau acolo? Poate haine sau creierul pierdut a lui Naruto? La acest gând am pufnit in ras. Când i-am spus lui Kankuro, acesta a ras si el puţin cu mine.
- Nu m-as mira. Uita-i ca vin, îmi atrase satenul atenţia si noi ne-am transformat in vârcolaci.
Eu si fratele meu, aveam blana argintie si latoasa. Urechile cam mari si ochii de un albastru-fosforescent, fara pupila. In fata noastră ateriza un ignis. O creatul de doi metri - noi aveam doi metri si jumătate - cu blana roşcata, ca la vulpi. Ochii galbeni si cu dinţi puternici. Cele patru cozi se mişcau frenetic intr-o parte si alta. Scot un urlet înfiorător si pornim sa-l atacam. Trebuia sa ne ferim de cozile alea periculoase, care puteau distruge orice in cale, chiar si pe Dumnezeu. M-am lăsat pe burta, apoi am sărit înapoi si am auzit un scheunat. Ma uit la Kankuro, care era prins de mijloc si strâns. Ma enervez. Ii sar la gat si ii scot esofagul afara, cu ajutorul guri. Ignis-ul scoase un urlet de durere si începu sa se transforme in om. La pamant căzu Naruto!? Nu se poate, l-am ucis pe conducătorul acelor creaturi de rahat amestecat cu bâtul. Vampiri ar trebui sa mi se încline in fata mea, ca am ucis pe ignis, chiar pe capatenea lor.
- La dracu, îl aud pe Kankuro privind in sus, la blocul lipit de noi.
Urmăresc privirea si raman uimit. Acolo sus se afla o persoana, cu o camera de filmat in mana. Ma transform in om si mă apropii de clădire uşor, sa n-o speri, in timp ce fratemiu s-a dus prin spate, s-o prindă. Deodată acolo apare un vampir. Aripile mari ca de liliac ii ieşeau, îl făcea sinistru. Pielea era de un albastru-movaliu si era spân in cap. Urechile erau ascuţite si cam lipite de creier. Purta doar o pereche de pantaloni negri si nişte cizme de armate si la sold avea o katana. Asta-i nu-i a buna defel. Un vampir transformat, langa altul?
- Am fost urmăriţi tot timpul, îl aud pe cel de langa mine.
- Hai sa-i măcelărim, spun eu si din gura curgeau bale.
Atunci, vampirul scoase un sunet foarte acut, incat am crezut ca îmi v-a sparge timpanele. Mi-am acoperit urechile si am scransit din dinţi, sa înceteze. Am închis ochii pentru o secunda si sunetul înceta. Deschid ochii si vad ca vampiri si-au luat talpasita. Ce dracu se întâmpla aici? De ce ne-a filmat vampiri? Astia sunt ca lipitorule. Mereu căuta sânge cald, pe care sa si-l insuseasca. Oftez supărat, apoi ii spun fratelui meu sa luam cadavrul asta si sa mergem la bârlog.
Sasuke: Stăteam pe fotoliul din sufragerie si citeam Odiseea, scrisa in greaca veche de Homer. Ştiam multe limbi, ca le-am invatat vrând sau nevrând. Prin liniştea din casa, puteam auzi inima tinerei de la etaj, cum bătea in ritmul vieţi. Deodată bataile începură sa se accentueze. Ce s-a întâmplat? Închid cartea, care o pun pe masuta de langa fotoliul comod si mă duc sus. Paşi mei nu se auzeau prin casa, nici mişcarea nu se auzea. Muritori nu ne auzeau sau vedeau, când ne mişcam repede, doar noi intre noi ne vedeam sau ne auzeam. Ajung intr-o secunda sau poate era mult aceea secunda. Mai bine spus jumătate de secunda. Deschid uşa, foarte încet si intru in camera. Vad ca focul numai ardea de mult si in camera, aerul s-a cam răcit. Ma apropii de pat si o ridic in braţe. Mana cu care o aveam sub picioarele ei, o mişc rapid si dau plapuma la o parte. O pun in pat, foarte delicat, parca ar fi un nou-născut in braţele mele. De fapt era aşa. Oameni erau foarte fragili, ca oricând se pot stinge din lumea asta. Oricând li se poate tăia firul existentei lor, oricând li se poate lua suflarea vieţii.
O acopăr, trăgând plapuma pana la bărbie. Ochii mei roşi ca flăcările iadului, o priveau milos si călduroşi. Ma aplec si o sarut pe frunte. Mare greşeala! Cu ocazia asta, am văzut si gatul descoperit si datorita vederi mele pe întuneric, i-am putut vedea cum ii pulsa sângele prin venele de la gat. In acel moment am simţit o sete îngrozitoare in gat. Canini îmi crescuseră tridimensional si erau foarte ascuţiţi. Ma apropii de gatul ei, vrând sa-i gust lichidul vieţi, dar cineva mă apuca de gulerul ploverului si mă taraste afara din camera. Ma arunca in uşa camerei mele, care se făcu zob, făcând un zgomot asurzitor pentru urechile mele fine. Îmi ridic privirea si îl vad pe fratele meu transformat. De ce?
- Sasuke, de când eşti aici, nu te-ai hrănit aproape deloc. Nu ştiu cum poţi sa trăieşti doar cu sângele de rezerva pe care îl avem la noi si in plus, tu eşti inconştient, îmi spuse Itachi, pe un ton gros si puţin sâsâit.
- Defineşte mai bine ce ai vrut sa spui, spun eu, ridicându-mă in picioare si scuturându-mi hainele de praful de pe covor.
- Iţi mişti fundul afara din conac si te duci sa vânezi, in acest moment, ca merge si Gaara, îmi spuse acesta si aripile de liliac se bagara in spate.
Parul ii crescu pana omoplaţi si urechile ii reveni la normal. Pielea reveni la normal, roz foarte deschis, aproape alba. In spatele lui, apăru Konana, imbracata cu un corset negru din piele, ce se lega de după gat, o fusta mini din piele, neagra si in picioare nişte cizme din piele, peste genunchi, cu toc-cui. Parul ei albastru, ii atingea uşor, umeri fragili, era ondulat si prin el se vedea ca era pus sclipici pentru par. Ochii albaştri ca cerul senin, erau scoşi in evidenta datorita machiajului strident de culoare neagra. La centura avea agatat o camera micuţa de filmat. Când am vrut sa întreb cei cu camera, Itachi isi drese vocea, dându-mi de inteles ce trebuia sa fac. Oftez si iau o geaca neagra pe mine, apoi mă opresc in dreptul brunetului si îl privesc in ochii.
- Sa ai grija de ea pana mă întorc, daca nu sa va faceţi sicriul, ca numai apucaţi al doilea răsărit de soare, din momentul in care Sakura pateste ceva, mai spun si trec pe langa ei.
Cobor scara si îl vad pe roşcat la intrare, asteptandu-ma. Deschide uşa, ies afara din conac si ne pierdem urma in noaptea adânca si întunecoasa, plina cu ceata. Daca găsesc vreo doua curve, v-a fi O.K. pentru un timp, dar sper sa nu dau peste drogate, ca atunci este mai rău... Itachi si Konana, sper ca veţi fi competenţi sa supravegheaţi o muritoare fara aparate, fiindcă voi de obicei ii supravegheaţi pe ignis si vârcolaci...
Itachi: Doamne ce plictiseala v-a fi sa ii fiu dădaca piticei ăleia. Atâta sper sa nu-mi dea bătaie prea multa de cap. Oftez si mă las moale in fotoliul de langa şemineu, in sufragerie. In mana aveam un creion si in cealaltă o mapa cu o integrama pe ea. Cam jumătate din integrama era completata si aceasta avea o mie de pagini. Doamne ce plictiseala este. M-am uitat la ceasul de la mana si am văzut ora 4 dimineaţa. Mai vreo doua ore si muritoarea se v-a trezi si sper sa se întoarcă pana atunci fratele meu, ca nu am chef s-o întâmpin eu, mai ales, ca parfumul ei, imitaţie de iasomie, mirosea ca dracu, ca îmi muta nasul la spate, când l-am pescuit pe Sasuke din camera ei.
- Unde eşti? Ma întreb eu pe mine, privind secundarul ceasului.
Eram îngrijorat din cauza iubitei mele, care plecase sa cumpere nişte mâncare pentru muritor, pentru ai prepara piticanei ceva de papa. Simt cum îmi vibra mobilul, in buzunarul de la spate a blugilor albaştri si apoi începu o melodie rock. Îl scot rapid si răspund cu un "alo" plictisit.
- Itachi, iubiras, deschide uşa, ca am luat ceva de mâncare si am braţele ocupate, îmi spuse aceasta.
- Atunci cum ai putut deschide uşa? O întreb perspicace.
- Cu curul, aud răspunsul din spatele meu si o vad pe tânăra in spatele meu.
Ii zâmbesc si o urmez in bucătăria de la parter. Aprind becul si vad, ca stratul de praf era de un metru grosime peste tot in încăpere. Se vede ca nu am trecut pe aici mai bine de 700 de ani. Vampiroaica îmi dădu punga cu mâncare si apoi ridica o mana in fata. Tot praful se aducă in mana ei, formând o sfera, apoi îl arunca in coşul de gunoi. Acum bucătăria sclipea de curatene. Îmi iau mâncarea din braţe si se apuca sa prepare ceva. De când Konana ştia sa gătească? Aud uşa de la intrare cum s-a deschis, apoi s-a închis rapid. Se pare ca aveam musafiri nepoftiţi. Iau un satâr si ies pe coridor. Nici nu mă uit si arunc cu satârul nimerind pe cineva.
- Itachi boul dracului si a lacului. Jur ca iţi despic tartacuta aia seaca care o ti pe umeri, doar sa nu-ti ploua in gat, o voce cunoscuta si un miros acru de sânge...
Stai aşa. Sângele lui Sasuke este dulce, doar al nostru este acru. Asta înseamnă ca l-am pocnit pe Gaara?! f**k, am dat de dracu. Lumina se aprinse pe coridor si îmi îndrept privirea spre uşa. Îl vad pe Sasuke pe tavan si pe Gaara cu satârul implantat in frunte si mici şiroaie de sânge, ii curgeau pe fata. Trebuia sa mă abţin sa nu mă prăpădesc pe jos de ras, de imagina aceea, daca nu era tragica. Roşcatul era foarte nervos, si daca ar putea, ar scoate foc pe gura si pe nas si fum pe urechi, dar cred ca se întâmpla chestia asta metaforic vorbind. Acesta isi scoase satârul din frunte si îl arunca. Era s-o nimerească pe Konana, care ieşi din bucătărie curioasa, dar m-am băgat eu si mă nimeri in umărul stâng. Îmi scot satârul si îl înapoiez, dar îl prinse rapid Sasuke, care ne privea nervos.
- Parca aţi fi doi copii de nici doi ani si se joaca de-a prinselea cu cărbunele din soba. Ori va potoliţi, ori va potolesc eu pentru totdeauna, ne spuse pe un ton poruncitor si eu mi-am plecat privirea, la fel făcu si roşcatul.
- Sasuke, spuse vampiroaica cu o oare care teama in glas.
- Da, Konana. Spune, o indemna acesta, dându-i satârul.
- Am pregătit ceva de mâncare pentru Sakura si azi-noapte Naruto a murit, îl informa, lăsându-l pe Gaara masca.
Stăpânul nostru încuviinţa din cap si apoi asculta ceva. Aud si eu, cum arcurile se lăsa de la patul, in care se odihnea muritoarea, urmat de un căscat pofticios. Konana ii dădu tava cu mâncare si am dispărut toţi trei, lăsându-mi fratele cu pitica aceea...
Sakura: Ce bine am dormit in acest pat. Ma întind ca o pisica, ridicându-mi mâinile deasupra capului. Aud un ciocănit in uşa si apoi uşa se deschise. Pe ea intra Sasuke, care ducea o tava cu clătite pufoase, cu caramel si frişca cu o cireaşa in vârf si un pahar cu suc de portocale. Las mâinile in jos si roşesc in obraji. Tanarul nici nu mă cunoştea si se purta aşa de frumos cu mine. Acesta veni spre pat si puse tava cu mâncare pe o noptiera de langa pat, apoi se puse langa mine.
Ma uit la imbracamintea lui. Acum purta o camasa neagra din satin, deschisa la primi trei nasturi, arătând o mica parte din corpul sau bine-făcut. Mai purta o pereche de blugi, largi, plini cu buzunare. In picioare avea o pereche de adidasi tot negri. Doamne ce sumbru era. Ochii săi negri mă priveau cu căldura, chiar daca păreau inexpresivi, parca ar purta lentile de contact.
- Cum ai dormit? Ma întreba, privindu-mă in ochii mei verzi.
- Bine. Cred ca ar trebui sa plec. Am profitat cam mult de ospitalitatea ta, ii spun cu o părere de rău in glas, in timp ce luam o imbucatura din clătite.
- Nu cred.
- Poftim?! Tip, aproape innecandu-ma cu mâncarea pe care o aveam in gura.
Îmi zâmbeşte si isi pune doua degete pe ambii ochi si ia ceva din ei. Parca ar fi nişte lentile de contact pentru a vedea mai bine. Isi aţinteşte din nou privirea si eu încremenesc de teama. Ochii săi, numai erau negri ci roşi... Roşi ca focurile iadului. Avea trei punctuleţe pe langa pupila, care mă îngrozeau. Ce era el? Ce creatura era el? Îmi zâmbeşte si ii vad canini, puţin mai ingustisi mai ascuţiţi decât normal. Aha, deci era un vampir. Am dat de dracu. Simt cum inima începe sa bubuie, probabil incantandu-i auzul, lipitori de langa mine. Arunc in el cu tava cu mâncare si mă ridic din pat. Vreau sa ies, dar uşile se dădură înlături si acolo apăru un alt vampir. Semăna cu cel care s-a dat drept Sasuke, dar avea parul mai lung si era imbracat diferit, ca un rocker. Înghit in sec. Deci m-am dus singura in cuşca leului. Pic îngenunchii si încep sa plâng, sa spun sa aibă mila de mine si sa nu mă omoare. Deodată camera fusese invadata de nişte râsete cristaline si melodice.
- Nimeni nu te v-a omori Sakura, atâta timp cat eşti cu noi, aud o voce de femeie si îmi întorc privirea si vad o tânăra langa dulap.
Nu părea sa aibă mai mult de 22 de ani, dar daca era vampiroaica, puteam pune pariu ca era mult mai bătrâna decât arata. Parul ei albastru, era tot ondulat. Ochii ei albaştri mă priveau amuzaţi. Purta o pereche de blugi albaştri si un top negru. Deci eram înconjurata de vampiri. Trebuia sa mă felicit, ca sunt atât de norocoasa, incat am nimerit cu cele mai mortale creaturi de pe pamant, sa stau o noapte. Simt cum sunt ridicata si întâlnesc ochii de foc a brunetului, care s-a dat drept "Sasuke". Acesta îmi şopti ca voi raci daca stau pe jos si mă lua in braţe. Intr-o mini secunda, stăteam intr-unul dintre fotoliile de la parter, langa un foc vesel, care ardea in şemineul de piatra.
- Eu iţi voi răspunde la întrebările tale, dar iţi spun de pe acum, ca nu am sa-ti spun tot ce vrei sa şti. Nu inca, îmi spuse acesta, punându-se pe un taburet in fata mea, turceşte.
Poze:
http://thewordwielder.files.wordpress.co...rewolf.jpg - Kiba ca vârcolac.
http://media.photobucket.com/image/four%...d.jpg?o=15 - Naruto ca ignis.
http://images.buddytv.com/battleImages/u...header.jpg - O idee cum arata Itachi ca vampir cu aripi:-"
http://2.bp.blogspot.com/_gKpUB8rZgDA/SN...book_3.jpg - Konana, iubita lui Itachi
http://www.itechnews.net/wp-content/uplo...-ke970.jpg - Mobilul lui Itachi, LG Shine
Cantece:
http://www.youtube.com/watch?v=sO5P34rdmQ8 - Melodia pentru lupta dintre vârcolaci si ignis.
http://www.youtube.com/watch?v=reGlno9aUpw - Melodia care ii cânta lui Itachi la mobil.
Minim 2 sau 3 comenturi sau nada next:D Acest capitol este cadou de la mine pentru cititori mei:D
Capitolul 3
Kiba: Stăteam cu fratele meu, pe acoperişul unei clădiri si priveau la blocul din fata noastră. Intr-o garsoniera se aflau "prieteni" noştri ignis. Ce dracu căutau acolo? Poate haine sau creierul pierdut a lui Naruto? La acest gând am pufnit in ras. Când i-am spus lui Kankuro, acesta a ras si el puţin cu mine.
- Nu m-as mira. Uita-i ca vin, îmi atrase satenul atenţia si noi ne-am transformat in vârcolaci.
Eu si fratele meu, aveam blana argintie si latoasa. Urechile cam mari si ochii de un albastru-fosforescent, fara pupila. In fata noastră ateriza un ignis. O creatul de doi metri - noi aveam doi metri si jumătate - cu blana roşcata, ca la vulpi. Ochii galbeni si cu dinţi puternici. Cele patru cozi se mişcau frenetic intr-o parte si alta. Scot un urlet înfiorător si pornim sa-l atacam. Trebuia sa ne ferim de cozile alea periculoase, care puteau distruge orice in cale, chiar si pe Dumnezeu. M-am lăsat pe burta, apoi am sărit înapoi si am auzit un scheunat. Ma uit la Kankuro, care era prins de mijloc si strâns. Ma enervez. Ii sar la gat si ii scot esofagul afara, cu ajutorul guri. Ignis-ul scoase un urlet de durere si începu sa se transforme in om. La pamant căzu Naruto!? Nu se poate, l-am ucis pe conducătorul acelor creaturi de rahat amestecat cu bâtul. Vampiri ar trebui sa mi se încline in fata mea, ca am ucis pe ignis, chiar pe capatenea lor.
- La dracu, îl aud pe Kankuro privind in sus, la blocul lipit de noi.
Urmăresc privirea si raman uimit. Acolo sus se afla o persoana, cu o camera de filmat in mana. Ma transform in om si mă apropii de clădire uşor, sa n-o speri, in timp ce fratemiu s-a dus prin spate, s-o prindă. Deodată acolo apare un vampir. Aripile mari ca de liliac ii ieşeau, îl făcea sinistru. Pielea era de un albastru-movaliu si era spân in cap. Urechile erau ascuţite si cam lipite de creier. Purta doar o pereche de pantaloni negri si nişte cizme de armate si la sold avea o katana. Asta-i nu-i a buna defel. Un vampir transformat, langa altul?
- Am fost urmăriţi tot timpul, îl aud pe cel de langa mine.
- Hai sa-i măcelărim, spun eu si din gura curgeau bale.
Atunci, vampirul scoase un sunet foarte acut, incat am crezut ca îmi v-a sparge timpanele. Mi-am acoperit urechile si am scransit din dinţi, sa înceteze. Am închis ochii pentru o secunda si sunetul înceta. Deschid ochii si vad ca vampiri si-au luat talpasita. Ce dracu se întâmpla aici? De ce ne-a filmat vampiri? Astia sunt ca lipitorule. Mereu căuta sânge cald, pe care sa si-l insuseasca. Oftez supărat, apoi ii spun fratelui meu sa luam cadavrul asta si sa mergem la bârlog.
Sasuke: Stăteam pe fotoliul din sufragerie si citeam Odiseea, scrisa in greaca veche de Homer. Ştiam multe limbi, ca le-am invatat vrând sau nevrând. Prin liniştea din casa, puteam auzi inima tinerei de la etaj, cum bătea in ritmul vieţi. Deodată bataile începură sa se accentueze. Ce s-a întâmplat? Închid cartea, care o pun pe masuta de langa fotoliul comod si mă duc sus. Paşi mei nu se auzeau prin casa, nici mişcarea nu se auzea. Muritori nu ne auzeau sau vedeau, când ne mişcam repede, doar noi intre noi ne vedeam sau ne auzeam. Ajung intr-o secunda sau poate era mult aceea secunda. Mai bine spus jumătate de secunda. Deschid uşa, foarte încet si intru in camera. Vad ca focul numai ardea de mult si in camera, aerul s-a cam răcit. Ma apropii de pat si o ridic in braţe. Mana cu care o aveam sub picioarele ei, o mişc rapid si dau plapuma la o parte. O pun in pat, foarte delicat, parca ar fi un nou-născut in braţele mele. De fapt era aşa. Oameni erau foarte fragili, ca oricând se pot stinge din lumea asta. Oricând li se poate tăia firul existentei lor, oricând li se poate lua suflarea vieţii.
O acopăr, trăgând plapuma pana la bărbie. Ochii mei roşi ca flăcările iadului, o priveau milos si călduroşi. Ma aplec si o sarut pe frunte. Mare greşeala! Cu ocazia asta, am văzut si gatul descoperit si datorita vederi mele pe întuneric, i-am putut vedea cum ii pulsa sângele prin venele de la gat. In acel moment am simţit o sete îngrozitoare in gat. Canini îmi crescuseră tridimensional si erau foarte ascuţiţi. Ma apropii de gatul ei, vrând sa-i gust lichidul vieţi, dar cineva mă apuca de gulerul ploverului si mă taraste afara din camera. Ma arunca in uşa camerei mele, care se făcu zob, făcând un zgomot asurzitor pentru urechile mele fine. Îmi ridic privirea si îl vad pe fratele meu transformat. De ce?
- Sasuke, de când eşti aici, nu te-ai hrănit aproape deloc. Nu ştiu cum poţi sa trăieşti doar cu sângele de rezerva pe care îl avem la noi si in plus, tu eşti inconştient, îmi spuse Itachi, pe un ton gros si puţin sâsâit.
- Defineşte mai bine ce ai vrut sa spui, spun eu, ridicându-mă in picioare si scuturându-mi hainele de praful de pe covor.
- Iţi mişti fundul afara din conac si te duci sa vânezi, in acest moment, ca merge si Gaara, îmi spuse acesta si aripile de liliac se bagara in spate.
Parul ii crescu pana omoplaţi si urechile ii reveni la normal. Pielea reveni la normal, roz foarte deschis, aproape alba. In spatele lui, apăru Konana, imbracata cu un corset negru din piele, ce se lega de după gat, o fusta mini din piele, neagra si in picioare nişte cizme din piele, peste genunchi, cu toc-cui. Parul ei albastru, ii atingea uşor, umeri fragili, era ondulat si prin el se vedea ca era pus sclipici pentru par. Ochii albaştri ca cerul senin, erau scoşi in evidenta datorita machiajului strident de culoare neagra. La centura avea agatat o camera micuţa de filmat. Când am vrut sa întreb cei cu camera, Itachi isi drese vocea, dându-mi de inteles ce trebuia sa fac. Oftez si iau o geaca neagra pe mine, apoi mă opresc in dreptul brunetului si îl privesc in ochii.
- Sa ai grija de ea pana mă întorc, daca nu sa va faceţi sicriul, ca numai apucaţi al doilea răsărit de soare, din momentul in care Sakura pateste ceva, mai spun si trec pe langa ei.
Cobor scara si îl vad pe roşcat la intrare, asteptandu-ma. Deschide uşa, ies afara din conac si ne pierdem urma in noaptea adânca si întunecoasa, plina cu ceata. Daca găsesc vreo doua curve, v-a fi O.K. pentru un timp, dar sper sa nu dau peste drogate, ca atunci este mai rău... Itachi si Konana, sper ca veţi fi competenţi sa supravegheaţi o muritoare fara aparate, fiindcă voi de obicei ii supravegheaţi pe ignis si vârcolaci...
Itachi: Doamne ce plictiseala v-a fi sa ii fiu dădaca piticei ăleia. Atâta sper sa nu-mi dea bătaie prea multa de cap. Oftez si mă las moale in fotoliul de langa şemineu, in sufragerie. In mana aveam un creion si in cealaltă o mapa cu o integrama pe ea. Cam jumătate din integrama era completata si aceasta avea o mie de pagini. Doamne ce plictiseala este. M-am uitat la ceasul de la mana si am văzut ora 4 dimineaţa. Mai vreo doua ore si muritoarea se v-a trezi si sper sa se întoarcă pana atunci fratele meu, ca nu am chef s-o întâmpin eu, mai ales, ca parfumul ei, imitaţie de iasomie, mirosea ca dracu, ca îmi muta nasul la spate, când l-am pescuit pe Sasuke din camera ei.
- Unde eşti? Ma întreb eu pe mine, privind secundarul ceasului.
Eram îngrijorat din cauza iubitei mele, care plecase sa cumpere nişte mâncare pentru muritor, pentru ai prepara piticanei ceva de papa. Simt cum îmi vibra mobilul, in buzunarul de la spate a blugilor albaştri si apoi începu o melodie rock. Îl scot rapid si răspund cu un "alo" plictisit.
- Itachi, iubiras, deschide uşa, ca am luat ceva de mâncare si am braţele ocupate, îmi spuse aceasta.
- Atunci cum ai putut deschide uşa? O întreb perspicace.
- Cu curul, aud răspunsul din spatele meu si o vad pe tânăra in spatele meu.
Ii zâmbesc si o urmez in bucătăria de la parter. Aprind becul si vad, ca stratul de praf era de un metru grosime peste tot in încăpere. Se vede ca nu am trecut pe aici mai bine de 700 de ani. Vampiroaica îmi dădu punga cu mâncare si apoi ridica o mana in fata. Tot praful se aducă in mana ei, formând o sfera, apoi îl arunca in coşul de gunoi. Acum bucătăria sclipea de curatene. Îmi iau mâncarea din braţe si se apuca sa prepare ceva. De când Konana ştia sa gătească? Aud uşa de la intrare cum s-a deschis, apoi s-a închis rapid. Se pare ca aveam musafiri nepoftiţi. Iau un satâr si ies pe coridor. Nici nu mă uit si arunc cu satârul nimerind pe cineva.
- Itachi boul dracului si a lacului. Jur ca iţi despic tartacuta aia seaca care o ti pe umeri, doar sa nu-ti ploua in gat, o voce cunoscuta si un miros acru de sânge...
Stai aşa. Sângele lui Sasuke este dulce, doar al nostru este acru. Asta înseamnă ca l-am pocnit pe Gaara?! f**k, am dat de dracu. Lumina se aprinse pe coridor si îmi îndrept privirea spre uşa. Îl vad pe Sasuke pe tavan si pe Gaara cu satârul implantat in frunte si mici şiroaie de sânge, ii curgeau pe fata. Trebuia sa mă abţin sa nu mă prăpădesc pe jos de ras, de imagina aceea, daca nu era tragica. Roşcatul era foarte nervos, si daca ar putea, ar scoate foc pe gura si pe nas si fum pe urechi, dar cred ca se întâmpla chestia asta metaforic vorbind. Acesta isi scoase satârul din frunte si îl arunca. Era s-o nimerească pe Konana, care ieşi din bucătărie curioasa, dar m-am băgat eu si mă nimeri in umărul stâng. Îmi scot satârul si îl înapoiez, dar îl prinse rapid Sasuke, care ne privea nervos.
- Parca aţi fi doi copii de nici doi ani si se joaca de-a prinselea cu cărbunele din soba. Ori va potoliţi, ori va potolesc eu pentru totdeauna, ne spuse pe un ton poruncitor si eu mi-am plecat privirea, la fel făcu si roşcatul.
- Sasuke, spuse vampiroaica cu o oare care teama in glas.
- Da, Konana. Spune, o indemna acesta, dându-i satârul.
- Am pregătit ceva de mâncare pentru Sakura si azi-noapte Naruto a murit, îl informa, lăsându-l pe Gaara masca.
Stăpânul nostru încuviinţa din cap si apoi asculta ceva. Aud si eu, cum arcurile se lăsa de la patul, in care se odihnea muritoarea, urmat de un căscat pofticios. Konana ii dădu tava cu mâncare si am dispărut toţi trei, lăsându-mi fratele cu pitica aceea...
Sakura: Ce bine am dormit in acest pat. Ma întind ca o pisica, ridicându-mi mâinile deasupra capului. Aud un ciocănit in uşa si apoi uşa se deschise. Pe ea intra Sasuke, care ducea o tava cu clătite pufoase, cu caramel si frişca cu o cireaşa in vârf si un pahar cu suc de portocale. Las mâinile in jos si roşesc in obraji. Tanarul nici nu mă cunoştea si se purta aşa de frumos cu mine. Acesta veni spre pat si puse tava cu mâncare pe o noptiera de langa pat, apoi se puse langa mine.
Ma uit la imbracamintea lui. Acum purta o camasa neagra din satin, deschisa la primi trei nasturi, arătând o mica parte din corpul sau bine-făcut. Mai purta o pereche de blugi, largi, plini cu buzunare. In picioare avea o pereche de adidasi tot negri. Doamne ce sumbru era. Ochii săi negri mă priveau cu căldura, chiar daca păreau inexpresivi, parca ar purta lentile de contact.
- Cum ai dormit? Ma întreba, privindu-mă in ochii mei verzi.
- Bine. Cred ca ar trebui sa plec. Am profitat cam mult de ospitalitatea ta, ii spun cu o părere de rău in glas, in timp ce luam o imbucatura din clătite.
- Nu cred.
- Poftim?! Tip, aproape innecandu-ma cu mâncarea pe care o aveam in gura.
Îmi zâmbeşte si isi pune doua degete pe ambii ochi si ia ceva din ei. Parca ar fi nişte lentile de contact pentru a vedea mai bine. Isi aţinteşte din nou privirea si eu încremenesc de teama. Ochii săi, numai erau negri ci roşi... Roşi ca focurile iadului. Avea trei punctuleţe pe langa pupila, care mă îngrozeau. Ce era el? Ce creatura era el? Îmi zâmbeşte si ii vad canini, puţin mai ingustisi mai ascuţiţi decât normal. Aha, deci era un vampir. Am dat de dracu. Simt cum inima începe sa bubuie, probabil incantandu-i auzul, lipitori de langa mine. Arunc in el cu tava cu mâncare si mă ridic din pat. Vreau sa ies, dar uşile se dădură înlături si acolo apăru un alt vampir. Semăna cu cel care s-a dat drept Sasuke, dar avea parul mai lung si era imbracat diferit, ca un rocker. Înghit in sec. Deci m-am dus singura in cuşca leului. Pic îngenunchii si încep sa plâng, sa spun sa aibă mila de mine si sa nu mă omoare. Deodată camera fusese invadata de nişte râsete cristaline si melodice.
- Nimeni nu te v-a omori Sakura, atâta timp cat eşti cu noi, aud o voce de femeie si îmi întorc privirea si vad o tânăra langa dulap.
Nu părea sa aibă mai mult de 22 de ani, dar daca era vampiroaica, puteam pune pariu ca era mult mai bătrâna decât arata. Parul ei albastru, era tot ondulat. Ochii ei albaştri mă priveau amuzaţi. Purta o pereche de blugi albaştri si un top negru. Deci eram înconjurata de vampiri. Trebuia sa mă felicit, ca sunt atât de norocoasa, incat am nimerit cu cele mai mortale creaturi de pe pamant, sa stau o noapte. Simt cum sunt ridicata si întâlnesc ochii de foc a brunetului, care s-a dat drept "Sasuke". Acesta îmi şopti ca voi raci daca stau pe jos si mă lua in braţe. Intr-o mini secunda, stăteam intr-unul dintre fotoliile de la parter, langa un foc vesel, care ardea in şemineul de piatra.
- Eu iţi voi răspunde la întrebările tale, dar iţi spun de pe acum, ca nu am sa-ti spun tot ce vrei sa şti. Nu inca, îmi spuse acesta, punându-se pe un taburet in fata mea, turceşte.
Poze:
http://thewordwielder.files.wordpress.co...rewolf.jpg - Kiba ca vârcolac.
http://media.photobucket.com/image/four%...d.jpg?o=15 - Naruto ca ignis.
http://images.buddytv.com/battleImages/u...header.jpg - O idee cum arata Itachi ca vampir cu aripi:-"
http://2.bp.blogspot.com/_gKpUB8rZgDA/SN...book_3.jpg - Konana, iubita lui Itachi
http://www.itechnews.net/wp-content/uplo...-ke970.jpg - Mobilul lui Itachi, LG Shine
Cantece:
http://www.youtube.com/watch?v=sO5P34rdmQ8 - Melodia pentru lupta dintre vârcolaci si ignis.
http://www.youtube.com/watch?v=reGlno9aUpw - Melodia care ii cânta lui Itachi la mobil.