You can`t fight without getting hurt

[Dark Blue]

Hello, new disaster here! Sper ca o sa reusesc sa ma corectez cat de cat si intr-un final sa scriu si ceva calumea, dar pana atunci...here`s cap I, sper sa va placa.

Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto, care apartin lui Masashi Kishimoto, si nu profit de pe urma acestora.

Cap I
Sasuke:
Nimic nu e mai placut decat sa stai in patutul tau cald dimineata, atunci cand afara ploua.Nimic nu e mai groaznic decat sa fii nevoit sa te trezesti la ora 7:00 intr-o dimineata ploioasa, si daca mai stam sa ne gandim ca eu trebuie sa ma trezesc devreme intr-o dimneata ploioasa ca sa ma duc la scoala, cea mai grea pedeapsa din viata unui copil, atunci acea dimineata devine un cosmar. Ma ridic incet din pat si ma pregatesc pentru o noua zi de scoala, imi ciufulesc parul negru incercand in zadar sa-l fac sa stea cum vreau eu, imi iau la intamplare un tricou si o pereche de blugi largi, dupa care imi caut o geaca care sa ma fereasca macar putin de frigul de afara, si ies repede din camera. Trec repede pe langa bucatarie, imi iau ghiozdanul si ies din casa. Nu mai rezist si unui drum spre scoala in compania fratelui meu, asa ca ma straduiesc sa ma indepartez de casa cat mai repede. Tot timpul imi spune sa il astept macar o data si pe el, sa mergem spre scoala impreuna, sa facem ceva mai diferit, sa scapam de monotonie. Eu nu vreau sa scap de monotonie, eu ma bucur de ea tot timpul. In plus, deja i-am spus ca nu o sa-i spun mamei de petrecerea exagerata de saptamana trecuta, de ce nu ma lasa in pace?
Incet-incet ma apropiam de scoala, tipetele si rasetele minunatelor fiinte care vietuiau in acel loc auzindu-se de la doua strazi distanta. Incerc sa le ignor si intru in cladire, indreptandu-ma spre clasa. Sunt in clasa a unsprezecea, la o scoala destul de normala din Tokyo, ma cheama Uchiha Sasuke, si daca credeti ca acum o sa incep sa descriu minunata mea persoana atunci va inselati. Ajung in fata clasei mele, la etajul unu, unde sunt intampinat de o mirifica faptura blonda si isterica.
-Sasukee!!
-Dispaari!! Ii raspund pe acelasi ton colegei mele dragi. Mda...dupa ce treceam de cele doua torturi zilnice: trezitul si fratiorul, dadeam de a treia: Ino. Facea acelasi lucru enervant inca de prin clasa a treia: sarea si urla pe mine ca sunt iubitul ei, provocandu-mi astfel o groaza de probleme si nervi. Acea nebunie cu dragostea a durat insa pana la liceu, unde l-a intalnit pe Sai. L-a inceput m-a speriat asemanarea ciudata dintre mine si el, insa dupa aceea ne-am imprietenit, si cel mai bine, Ino a inceput sa-l placa. Tot nu s-a lasat de mine si ma striga "iubitu`" de fiecare data cand o vad prin curtea liceului, dar doar ca sa ma enerveze. La inceput Sai ma ura pentru ca el credea ca Ino ma iubea. O ura pe Ino, deoarece ea ii spusese ca il place si ca ar vrea sa fie impreuna, insa urla dupa mine "iubitu`" ori de cate ori ma vedea. Am reusit intr-un final sa clarificam lucrurile, dar dupa aceeea totul a fost perfect, si , sa fiu sincer, urletele lui Ino m-au scapat de o gramada de alte fete ticnite.
Intru in clasa si ma asez in banca, nu inainte de a-mi saluta colegii.
-Hei, Sasu! Asa-i ca-mi dai tema la mate? Intreaba Naruto, colegul meu de banca. Ii arunc o privire ucigasa si apoi ii arunc caietul. Niciodata nu isi facea tema, desi stia sa si-o faca.
Urmatoarele ore au trecut repede, astfel am terminat ora de desen, dupa care majoritatea elevilor mergeau acasa, inafara de mine si Sakura, o tipa ciudata si tacuta cu parul roz, cu care raman pentru orele de romana, deoarece ambii am dori sa urmam o facultate in domeniul acesta. Astfel am ramas din nou doar noi doi in clasa. De obicei imi faceam vreo tema ascultand muzica sau ieseam sa ma plimb pe coridoarele goale, dar azi nu. Imi uitasem mp3-ul acasa, profesorii nu ne dadusera teme, iar pe coridoare era mult prea frig. Asa ca am ramas in clasa, holbandu-ma pe geam, impreuna cu colega mea ciudata. Eram colegi inca de la gradinita, insa nu imi amintesc sa fi vorbit vreodata cu ea. Stiu doar ca o cheama Sakura Haruno, ca are note destul de bune si ca se pricepe aproape la orice. Prin clasa a cincea era si ea la fel ca Ino, erau cele mai bune prietene, si vorbea mai mult, insa nu vorbea cu mine. Dupa aceea ceva s-a schimbat, venea la scoala plina de vanatai si zgarieturi, cateodata si cu cateva luxatii la maini si picioare, si lipsea mai mult de la scoala, stand pe la spitale. In clasa a sasea Hinata si Ten-Ten au inceput sa se comporte ca si Sakura, devenind din ce in ce mai retrase si venind cu lovite la scoala. Diriginta s-a ingrijorat atunci cand a vazut ce se intampla cu ele, si a incercat sa afle ce se intampla, insa dupa o intalnire cu parintii celor trei pur si simplu a incetat sa le mai puna intrebari colegelor noastre.
Mi-am scos telefonul din buzunar si m-am uitat pe ceas. Era ora 14:15. Mai aveam mult de stat in clasa impreuna cu ciudata mea colega, si multa plictiseala. Am urmarit-o in timp ce isi termina desenul, dupa care si-a strans acuarelele si s-a dus sa isi duca paharul plin cu apa care avea o nuanta ciudata de verde la baie ca sa il arunce. Nu stiu ce a facut sau cum s-a intamplat, stiu doar ca a cazut in mijlocul clasei, imprastiin toata apa pe ea. Am alergat repede inspre ea sa o ajut sa se ridice, dar dupa ce am ajuns la ea mi-am dat seama ca n-ar strica sa o ajut putin mai mult. In cadere se lovise cu mana de coltul unei banci de metal, provocandu-si o rana destul de grava. O ridic incet si o pun pe un scaun cat ma apropiat, dupa care ma indrept spre ghiozdanul meu, unde speram sa gasesc ceva cu care sa ii pansez rana.
-Asteapta-ma, o sa gasesc ceva sa-ti pui pe rana, ii spun, dupa care ma indrept spre cabinetul medical, deoarece in ghiozdanul meu nu gasisem nimic folositor.
-Sasuke, stai!
Ma intorc repede spre ea crezand ca ceva s-a intamplat, insa sunt surprins sa o vad in picioare, cu o mana intinsa spre mine,incercand sa isi fereasca privirea de a mea. O privesc uimit, si pur si simplu nu-mi vine sa cred ca e ea. La gradinita era atat de vesela si jucausa, zambea mereu si era cea mai draguta dintre toate fetele. Acum, insa, daca nu ar fi avut acel par lung si rozaliu si ochii ei de un verde ciudat si intens, puteam sa jur ca e o fantoma. Uniforma ei, formata dintr-o camasa si dintr-o fusta, era acum plina de apa cu acuarele, iar pielea ii era mult prea alba pentru o fiinta vie, acoperita in onele locuri de vanatai sau mici zgarieturi.
Parca eram intr-o scena dintr-un film de groaza vechi...acum daca stau sa ma uit si eu in oglinda nici eu nu sunt prea "viu", dar niciodata nu am fost. Aveam parul si ochii de un negru mai intens decat adancurile lumii, iar pielea imi era de fapt mult mai alba decat a persoanei din fata mea. Pe deasupra uniforma mea era neagra. O intalnire intre fantome...ea statea cu mana insangerata intinsa spre mine, si imi spunea sa ma opresc...sper doar sa ramana un film vechi de groaza si atat. Probabil maestrul ma va pune sa fac o gramada de exercitii de concentrare imposibile daca ma prinde cu vreo fata.
-Uhm... nu...eu...am eu niste pansament in geanta, nu trebuie sa te duci nicaieri, ma descurc singura, spuse indreptandu-se spre locul unde ea statea, si scotand din geanta o micuta trusa medicala. Se aseza pe scaunul ei si incepu sa-si ingrijeasca rana, care incepu sa sangereze abundent.
-Nu, nici sa nu te gandesti! Nu ma intereseaza ce faci tu de obicei sau cum te pansezi singura, de data asta taci si faci cum spun eu. Ii iau pansamentul din mana si o ridic usor, ducand-o pana la baie. Uite, mama e doctor, pot si eu sa ma descurc cu astfel de rani, stiu ce ai vrea sa spui, dar ai incredere in mine! Stiam ca nu ma crede, stiam ca vrea sa-mi smulga toate cremele pe care le aveam in mana si sa se descurce singura, dar nu o lasam. O duc incet la baie, apoi iau din trusa medicala pe care o adusesem cu mine o bucata mare de vata si o sticluta cu alcool sanitar, inmoi vata in acea solutie albastruie si apoi ma uit serios in ochii ei.Trebuia sa-i dezinfectez rana.
-Te-ai lovit de banca, si dupa aceea ai cazut in praf...banuiesc ca stii ce trebuie sa fac, nu? Privea in gol spre chiuveta...se trezi brusc, apoi scutura din cap.
-Oh, da, sigur, da-i drumul, nici o problema...si continua sa se holbeze la chiuveta din fata ei. Ii iau incet mana in mana mea si ii pun pe rana acea solutie usturatoare. Spre uimirea mea nici nu clipea... era ca si cum i-as fi pus apa, nu alcool. Stiu sigur ca o durea, dar cred ca deja se obisnuise cu senzatia, o vedeam aproape tot timpul plina de zgarieturi si vanatai.
-Gata, acum... uhm...hai sa punem putina apa.
Dau drumul la apa fierbinte si o pun sa-si tina mana acolo pentru o vreme, in timp ce eu stateam langa un calorifer. Camasa ei alba era patata de sangele proaspat si de apa verzuie din paharul rasturnat, iar de la genunchi incepea o alta dara de sange. Ma aplec brusc spre geninchiul ei, insa imi amintesc la timp ca ea poarta o fusta, si imi imaginez ce ar putea sa creada.
-Lasa, am eu grija de aia, nu e prea important, spuse trezindu-se din visare.
-Nu, acum eu am grija de tine, dar sa terminam mai intai cu mana.
Ma ridic sa vad daca i s-a mai oprit sangerarea, dar imi dau seama ca am pornit ditamai hemoragia. Cum darcu putea sa curga atata sange dintr-o simpla zgarietura la mana? Iau repede o bucata din pansamentul pe care l-am adus cu mine si i-l leg strans in jurul zgarieturii. Nu stiu cum reusise, insa isi provoca o rana destul de grava, iar eu se pare ca i-o agravasem. Isi ridica ochii spre mine si ma priveste cu ochi rugatori, iar eu pur si simplu ma pierdeam in acel verde intens.
-Ok, acum te duc acasa, sunt sigura ca la infirmerie nu mai e nimeni la ora asta.
M-am intors in clasa de unde am luat cele doua ghiozdane si m-am intors in baie la Sakura. Nu stiu ce a facut, dar a reusit sa-si opreasa sangerarea, iar rana de la picior abia se mai observa.
-O sa mergem la mine, mama o sa ne ajute, spre deosebire de mine, ea se pricepe la chestiile astea.
-Da...stiu. mi-ai spus ca e doctor, dar, te rog! Vreau doar sa ajung acasa si o sa fiu bine. Nu o sa mor eu de la asta. Ma asteptam la un mic zambet dopa ce a spus asta, dar se pare ca asteptam degeaba. Ore de ce nu puteam sa rezist acelei priviri? Acel verde avea pur si simplu ceva magic in el. Am acceptat sa o conduc acasa la ea, dar se pare ca "misiunea" mea nu se incheiase aici, m-am amestecat in niste lucruri prea ciudate pentru mine.

[Kyung.Oppa]

Bunaaaa!
Incep prin a-ti spune ca ficul tau este extraordinar
Nu credeam ca sasuke se va indragosti de saku, sau ca sakura va fi asa indiferenta^^
asta e un lucru bun
Descrierea:E buna, descrii forte bine intamplarile si sentimentele
Dialogul: E bine pus in text, nu e in exces si nu este sec
naratiunea: la fel ca toate celelalte^ ^
Nu cred ca vrei sa iei in seama comentariul meu ca nu's cine stie ce scriitoare
Si cat de des pui nextu?

[Dark Blue]

Hello!
Innocent~Devil , ma bucur ca ai trecut pe aici, si sa stii ca comentariul tau inseamna destul de mult. Poate nu esti tu cine stie ce scriitoare, desi nu stiu de ce crezi asta, dar cu siguranta esti mai buna decat mine. ;)
Si...m-am gandit ca in continuare sa scriu acest fic la pers. a III-a, deoarece voiam sa fac ceva mai ...ciudat, si cu pers. I nu prea as fi putut.
So...here`s cap II, I hope you like it >:D<


Cap. II

Mergeau grabiti pe strazile aproape pustii ale orasului, imbratisati s-ar putea spune, insa daca priveai mai atent puteai zari micile cristale rosiatice care cadeau in urma fetei cu ochii verzi si ca mainile protectoare ale baiatului cu par de onix incercau sa o incalzeasca pe fata si sa-i aline durerea pricinuita de acea rana. Ploaia se oprise, insa trotuarele erau pline de baltoace cu apa murdara in care ei paseau incet, incercand in zadar sa nu se ude. Intr-un sfarsit cei doi au ajuns in fata casei rozaliei, pasind pe aleea plina de frunze uscate si petale de trandafir cazute din minunatele flori care odata impodobeau curtea. Acestia pasesc incet in curte, indreptandu-se spre casa rozaliei.

Sakura se desprinse usor de colegul ei atunci cand ajunsesera in fata usii mari de lemn, pregatindu-se pentru ceea ce urma sa o intampine acasa. Rasufla adanc, apoi pasi hotarata in casa, indemnandu-l pe Sasuke sa faca acelasi lucru. Pasi grabiti se auzeau de la etaj, apoi pe scari, si intr-un final langa cei doi apare o femeie de vreo patruzeci de ani, cu parul roz ca si Sakura si cu ochii verzi ca si ai ei, plini de ingrijorare.

-Sakura, ce ai patit? intreba aceasta luand in mana ei calda mana ranita a ficei ei.

-Uhm...nimic, am cazut doar, nu e nimc grav, mama. O sa ma pansez imediat si o sa fie totul bine, spuse ea zambind rugator.

-Nu, nu o sa fie bine, m-am saturat, Sakura, pana aici! Nu o sa mai mergi la tampeniile alea de cursuri, si nici sa nu te gandesti sa participi la campionat, domnisoara!

-Dar, mama, am cazut doar. A fost doar un acccident care i se putea intampla oricui, ce legatura are cu campionatul?

-Draga mea, stii foarte bine ce vreau sa spun, si stii parerea mea despre asta, asa ca nu mai incerca, am spus nu! Femeia isi lua privirea de la rana neobisnuita a ficei ei, voind sa inchida usa, insa dadu cu ochii de colegul amabil care ii insoti fica pana acasa. Sasuke, spuse aceasta, intra te rog! Brunetul care pana acum ramase impietrit in pragul usii se indrepta automat spre canapeaua mare din living, asezandu-se in liniste, in timp ce Sakura se indrepta spre camera ei.

-Imi pare rau ca ai fost nevoit sa vii pana aici, probabil ca aveai o multime de alte lucruri de facut, spuse Nayumi, aducandu-i un pahar cu ceai cald si niste fursecuri.

-Nu e nici o problema, doamna. Am facut doar ceea ce ar fi facut orice alt coleg de-al meu. Am doar o intrebare.

-Sigur, scumpule, orice, raspunse zambind.

-De unde ma cunoasteti?

-Eu si mama ta suntem colege de serviciu, ne intalnim aproape tot timpul pe la spital, si mi-a povestit multe despre tine. Ah, acum ca vorbeam de asta, eu ar trebui sa plec, tura mea o sa inceapa in douazeci de minute. Daca vrei poti sa mai ramai cu Sakura, imediat o sa ajunga cineva care sa aiba grija de ea, nu poti sa o lasi niciodata singura.

-D-da, cred ca o sa mai stau putin. Baiatul insa ramase pe canapea, privind cana cu ceai care i se odihnea in mana. Dupa cateva minute pe care Nayumi le petrecuse in bucatarie, vorbind la telefon, se intoarse agitata in living.

-Se pare ca Ryo, cea care trebuia sa stea ce Sakura este plecata... o sa trebuiasca sa o iau cu mine.

-Daca vreti raman eu cu ea, doamna, spuse Sasuke involuntar mai apoi el insusi fiind uimit de cele spuse. Femeia ofta.

-In conditii normale nu as accepta nici in ruptul capului lucrul asta, insa avand in vedere cele intamplate o sa fiu nevoita sa accept. Nu uita, insa, un lucru: Sa nu o lasi sa iasa din casa, este foarte important.

Sasuke se indeparta, indreptandu-se spre camera colegei lui, lasand-o pe doamna Haruno sa se pregateasca pentru serviciu. Nu stia de ce se oferise, nu stia de ce nu se enervase atunci cand mama ei acceptase, nu stia de ce mai ramane, stiind ca ar putea agasi oricand o scuza si sa plece de acolo. Urma sa piarda un antrenament, prima data dupa cativa ani, si de ce? Ca sa faca pe dadaca.

-Sensei o sa ma omoare, se auzi din camera in care se afla rozalia, nu pot sa lipsesc nici macar o zi. In plus, mama are de gand sa nu ma mai lase sa particip la campionat. Ce pot sa fac, Hina?
Vorbea la telefon. Sasuke nu voia sa asculte, asa cum facea de obicei fratele sau, asa ca batu incet si apoi intra, vazand-o pe rozalie intinsa pe pat, cu telefonul inchis, pe noptiera.
-Scuze, vorbeai cu cineva? I se parea prea ciudat, nu putea sa inchida telefonul atat de repede si sa il puna pe noptiera...atunci cu cine vorbise?

-Nu, cred ca ti-ai imaginat doar. Multumesc ca m-ai ajutat si ca ai venit cu mine pana acasa, dar cred ca ma descurc de acum incolo.

-De fapt, cea care trebuia sa stea cu tine nu poate sa vina, asa ca eu sunt noua ta dadaca.

-Ce? Nu, nu se poate! Pot sa raman si singura. Ar fi continuat, pana cand acesta ar fi renuntat si ar fi lasat-o singura, insa mama ei i-a intrerupt planul.

-Scumpo, eu plec. Ryo e plecat asa ca Sasuke o sa stea cu tina pana ma intorc, bine? Fata isi intoarse privirea, evitandu-si mama. Haide, Sakura, intelege-ma! Au trecut trei ani de cand continui sa vii acasa plina de zgarieturi, ce mama as fi eu daca te-as lasa sa continui?

-Una care isi intelege fica, raspunse aceasta rece dupa care iesi pe balcon. Trebuia sa inteleaga ca acest lucru era mult prea important pentru ea, si ca orice ar face nu o va putea opri, trebuia sa inteleaga ca loviturile pe care le primea zi de zi erau nimic fata de ceea ce ar fi putut pati daca se oprea acum.

-Succes, Sasuke, spuse Nayumi oftand. Sper sa o faci sa inteleaga. Baiatul ramase privind in gol inspre balcon, unde rozalia statea pe un scaun de lemn, in timp ce mama acesteia pleca. Isi aduse aminte de ceea ce spusese Sakura atunci cand voia sa intre in camera: "Sensei o sa ma omoare" . La cine se referea? Si ce erau acele cursuri cu care mama ei nu era de acord? In orice caz, si senseiul lui o sa il omoare. Ii spunea in continuu de cateva luni ca urmeaza sa participe la ceva important, si de atunci se antrenau din greu, fara pauze lungi asa cum obisnuiau pana atunci. Spera ca va scapa cu bine din asta si ca o sa treaca cu bine peste acea competitie.

Intre timp, in fata unei cladiri uriase cu ziduri mari si groase, un baiat cu parul blond ca si razele dulci ale soarelui se plimba de colo-colo nervos. Acum cateva minute primise un telefon de la Sasuke care ii spunea ca nu poate sa ajunga azi la antrenamente...dar unde erau ceilalti? Stia ca senseiul sau obisnuia sa intarzie, dar Neji? Lui Chiar nu ii statea in fire sa intarzie. Erau mult prea aproape de acel concurs, trebuiau sa profite de fiecare minut se sa se antreneze, si ei ce faceau? Sasuke isi pierdea timpul cu o colega de care nu auzise in viata lui, senseiul continua sa intarzie fara motiv, si Neji...dracu mai stia pe unde era Neji. Enervat, Naruto se hotara sa ii adune el insusi pe toti, dar cu cine sa inceapa? Pe Sasuke nu stia unde sa il gaseasca deoarece nu stia unde loocuieste acea colega de care nici el nu auzise, pe sensei nu stia de pe unde sa il mai culeaga, deoarece de fiecare data gasea o miciuna de o suta de ori mai diferita decat prima, asa ca singurul ramane era... Neji. Se indrepta hotarat spre casa acestuia, sperand ca o sa reuseasca sa il tarasca la antrenamente macar pe el, ca sa aiba pe cine sa bata. Habar nu avea ca acasa la prietenul sau o sa gaseasca ceva mult mai important decat ceea ce credea el.

[Dufresne]

Okey..zica ca stau pe ace in acest moment :))
Deci ce face Sakura?Hm.....ma intreb ce ideei nastrusnice iti trec tie prin cap ^.^
Descriere-este prezenta si nu am nimic de comentat!
Dialogul-nu este sec si mie altceva nu-mi pasa
Naratiune-e buna,nici aici nu am ce comenta
Greseli-eu nu am vazut niciuna,felicitari ;)
Pana acum totul mi se paere original,pana acum eu n-am mai citit asa ceva.deci ai sincerele mele felicitari! >:D<
Nu grabesti acctiunea ceea ce mi se pare perfect.Scrii minunat,continua tot asa! ;)
Iti astept cu nerabdare next-ul !! :X
Spor la scris!
Ja ne!

[Ele]

Trec si eu pe aici:>In primul rand vreau sa stii ca imi plac capitolele.Sincera sa fiu chiar sunt curioasa sa stiu ce face Sakura si pentru ce se antreneaza.
Lasand la o parte asta idea ficului care cred ca e originala pentru ca nu am mai citit asa ceva, descrierea e prezenta in capitole, dialogul nu e sec ceea ce e important, actiunea nu cred ca e garbita si naratiunea e buna , iar greseli de tastare nu am observat.
Sper sa pui nextul cat mai repede si spor la scris!>:D<

[_Andreea_]

Asa >:).......... deci >:) .. imi place foarte mult ficul tau si il citesc de cand la-ai postat prima oara.
Am ramas un pic, un pic mai mult in suspans dar cred ca Neji este fratele lui Sakura. Daca este asa cum am spus eu pui urmatorul capitol, daca nu ... ei bine, tot il pui.
Hurry up si pune NEXT-ul. Ja ne!!!:*

[Kyung.Oppa]

Nou capitoll
bun^ ^
Descrierea: buna ca si data trecuta
naratiunea:...doar o presupunere dar m-i se pare grabita putin....cum am spus m-i se pare
dialogul: dragut si dupa parerea mea nu e sec,dar ma enerveaza atitudinea mamei sakurei
Grabeste-te cu capitolul nou:)
Acum raspunsul tau
nu ma cred cine stie ce scriitoare pentru ca sunt la inceput ca si tine chiar daca am 2 ficuri ambele inchise