27-12-2009, 08:26 PM
Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma intamplarilor din manga/anime si pozele cu melodiile nu-mi apartin ci sunt luate de pe net, respectiv YouTube.
Capitolul 1
Sakura: Oare ce s-ar întâmpla, daca legendele si miturile ar prinde viata si te-ar vana, pentru ca exişti ca fiinţa pe acest pamant vast? Cum ai reacţiona? Ai tipa, ai fugi, te-ai ascunde pentru tot restul vieţii tale mizerabile sau te-ai lupta....
Daca va întrebaţi cine sunt, da-ti-m voie sa mă prezint. Ma numesc Sakura Haruno si sunt orfana. Părinţi mei au fost macelariti in fata mea de nişte creaturi mitice. Ce nu ştiam atunci, ca legendele si miturile au devenit realitate. Ştiu ca este greu, dar aşa este. Eu am fugit cat am putut si m-am refugiat la verisoara mea Hinata. O fata foarte petrecăreaţa, cu parul negru-albăstrui, lung pana la fund si ochii indigo, dar si ea m-a trădat si o vulpe de doi metri cu patru cozii, a venit după mine, pentru a mă ucide. Ce aveau toţi cu mine? Ce am făcut eu? Cu ce am greşit sa merit acest destin de fugara? Asta sunt eu. O fugara nenorocita, care fuge permanent din calea destinului. Îmi era frica sa înfrunt cele doua creaturi.
Momentan sunt in oraşul Londra din Anglia. Exact. Ceţoasa si ploioasa Anglie. In aceasta tara ploioasa si mai exact oraşul capitala, nimeni nu mă v-a căuta. Aici locuiesc intr-o garsoniera amarata si saracacioasa, cu un pat tare, o masa, un aragaz, baie cu dus si W.C., si un micuţ balcon. Aici am făcu 16 ani, 17 si acum fac 18, fara ca nimeni sa-mi spună "La mulţi ani! Sakura" sau sa-mi cânte. Ce vise mai am si eu...
In creier îmi suna deşteptătorul, trezindu-mă. Din aşternuturile albastre isi făcu apariţia o mana cam alba si opri alarma enervanta. Ma ridic din pat si mă scarpin in cap. Aveam parul ciufulit si cearcăne la ochii. Cine naiba m-a pus sa citesc toata noaptea sau jumătate de noapte "O mie si una de nopţi" ? Ma ridic din pat si mă duc la baie. Purtam un maiou alb, care îmi punea in valoare, sâni mari, care ii aveam cadou de la mama natura, dar mulţi mă considerau o curva crezând, numai prin sex am obţinut asemenea sâni. Pantaloni scurţi, in carouri, stătea sa cada de pe mine. Ii trag in sus si apoi mă spăl pe fata. Încep sa mă spăl pe dinţi cu o mana si cu cealaltă mă pieptănam. După jumătate de ora am fost gata. Mi-am prins parul roz ca petalele de cireş, intr-o coada, dar nu mi-a plăcut si l-am lăsat desprins. Ochii mei, de culoarea smaraldelor sub lumina soarelui, erau puşi in evidenta de creionul dermatograf. Îmi iau pe mine o bluza, vişinie, cu mânici lungi si groasa, ca era totuşi iarna, dar in Londra era o pâcla groasa si rece. Îmi mai iau nişte jeansi negri si nişte cizme din piele, cu talpa joasa. Peste bluza, îmi iau o geaca neagra. Mai mă uit o data prin garsoniera sa vad, daca am uitat ceva si apoi ies, si o încui cu cheia.
Ma îndrept spre scara, atenta la picioare, sa nu calc pe vreo scândura putreda si sa pic sa-mi rup ceva. Cobor scările, care scartie la greutatea mea. Doamne ce urăsc blocul asta de cămine. Ies in strada la aer si îl trag in piept. Aerul era umed si rece. Aşa îmi plăcea sa fie, umed, rece si curat. După câteva minute de expirat si inspirat, mă îndrept spre o staţie de metrou din apropiere. Nu prea mă incanta ideea sa cobor in subteran, dar nu aveam bani de taxi. Cobor treptele si mă duc pe peron. acolo era mai multa lume. Deci nu eram singura, care avea treaba la 7 si 10 dimineaţa. Ma duc si mă aşez pe o banca, langa un străin. In nari îmi intra un parfum fin de trandafir. Ma întorc spre străin si vad, ca nu avea mai mult de 25 de ani. Parul negru se pierdea intr-un pardesiu negru si avea o pălărie de detectiv din anii 60'. Îl cercetez oarecum temătoare si fascinata de străinul misterios de langa mine. Se părea ca citea gazeta de dimineaţa a ziarului "Londra's paper". Ma dau in spate si mă aplec încet spre el, intr-un cat sa dau impresia ca am văzut pe cineva cunoscut, dar adevăratul motiv era sa-l miros. Când mi-am apropiat nasul mai aproape de pardesiul sau, am simţit o mica concentraţie de parfum de trandafir, divin. Doamne, de unde a luat si cum se numeşte parfumul acesta divin?... Gândurile îmi sunt întrerupta de sunetul metroului care sosi. Ma ridic de pe banca si intru in tren. Ma uit la străinul, care avea fata acoperita de un ziar si ramase in staţie. Ciudat.
Îmi găsesc rapid un loc si mă aşez pe scaunele tari si incomode. In jurul meu era multa zarva, dar mie nu-mi pasa defel. Ma gândeam intr-una la părinţi mei si la soarta lor cumplita.
- Mami, hai sa stăm jos, aud un glas de copil si in fata mea se aseza o fetita cu mămica ei.
Mama ei, nu părea sa aibă mai mult de 30 de ani, dar era frumoasa si draguta, chiar daca avea vânatei pe chip si era imbracata sărac. Îmi venea sa-l ucid pe nenorocitul care i-a făcut asta. Ma uit pe fereastra si vad, ca trebuie sa cobor. Ma ridic rapid de pe scaun si alerg la uşi, ieşind la timp, înainte sa se închidă. Uff, am scăpat ca prin urechile acului. Îmi aranjez geanta si urc la suprafaţa. Razele soarelui, difuze si reci, abia alungau pâcla. Ma îndrept spre biblioteca naţionala si intru in ea.
- Haruno, iar ai întârziat. Vezi sa se mai repete o data incidentul si zbori de aici cu Unda verde, îmi spuse babaciunea de Tsunade.
Avea 60 de ani, moartea o căuta pe acasă. Parul alb, era vopsit blond si prins in doua codite, ca şcolăritele. Ochii căprui, mereu rautaciosi si erau scoşi in evidenta de farduri in culori stridente si tari. Purta haine cu decolteu adânc, arătându-si sânii enormi cu mai ditai silicoanele. Doamne mare-i gradina ta si mulţi tâmpiţi sunt in ea. Spun un scuze mormăit si plec sa-mi las geanta si apoi sa pun la loc cartile aduse de cititori sau lăsat de ei la mesele de lectura. In timp ce luam cartile de pe o masa de lectura, îl vad pe străinul de la metrou, cum se ridica de la o masa si lăsa acolo o carte mare si veche. Ma duc la masa aceea si pun cartile pe masa si ridic cartea veche si mare. Pe coperta din piele se afla incrustat o cruce si in mijlocul ei un triunghi. Ridic o sprânceana si deschid coperta. Pe prima fila scria "Legendele si miturile întunecate ale omeniri" si vad ca era scrisa de un anume Sasuke Uchiha si tradusa in engleza de R.J. Rowling.
- Interesanta carte, spun ca pentru mine, in şoapta si mă uit ca nu cumva baba sa mă vadă, când iau cartea s-o citesc acasă.
Nu era nimeni. Alerg printre rafturi si mă duc la garderoba si bag cartea in geanta. Minune a intrat acolo. Restul zilei trecu neobservata pe langa mine...
Naruto: Stăteam ca idiotul in fata cabinei de proba, aşteptând-o pe mama mea, sa iasă o data. Ochii mei albaştri erau foarte somnoroşi, datorita vremi de afara si parul galben ca aurul, era ud fleşi. Treningul meu portocaliu cu negru, era la fel si cred ca mai aveam apa si in adidasi. Off... urăsc cumpărăturile.
- Mama hai o data, ca ne apuca Revelionul cu probatul tău de haine, spun eu, răutăcios mamei mele.
- Naruto, daca iţi trag vreo doua, zbori direct la regina Elisabeth in braţe, tipa mama mea si pe sub draperia vişinie, ieşi o coada stufoasa roşie-sângerie si mă lovi peste fata, spărgându-mi nasul.
- Femeie, tu nu ai minte in craniu sau ce? Şti bine ca este interzis sa ne transformam in ignis in locuri publice, spun printre dinţi, in timp ce îmi ştergeam dara micuţa dintr-o nara.
Mama mea mormăi nişte scuze necredibile. Simt cum îmi vibrează mobilul si scot un Nokia vechi cu un schelet atârnat de el. Răspund si aflu ca m-a sunat tâmpitul de fratele meu, ca sa-mi spună, ca iar a omorât o curva. In timpul actului nu si-a mai stăpânit emoţiile si s-a transformat si a ucis-o pe săraca fata. Ce idiot. Când mă întreabă unde sunt, eu ii răspund simplu:
- Cu mama.
- La mall?
- Da.
- Va întoarceţi pana la Revelion? Ma întreba Deidara sceptic si in bătaie de joc.
- Sa speram, mai spun si închid mobilul.
Ma aşez înapoi pe taburet si oftez resemnat. Uram cumpărăturile. Preferam sa mă duc afara si s-o găsesc pe fiica soţilor Haruno. Puştoaica avea o minte brici, daca o voi transforma in ignis, v-a fi o conducătoare pe cinste. Prost am fost ca am lăsat-o sa fuga acum 3 ani. Mare lucru ca rămânea îngheţata pentru totdeauna la vârsta de 15 ani, dar era a mea, dar acum poate fi a lui oricine si acest lucru mă enervează la culme. Sper ca vârcolaci si vampiri sa nu ştie de existenta ei, ca atunci chiar am încurcat borcanele...
Kiba: Stăteam si priveam Londra de la fereastra dintr-o casa veche si darapanata. Ochii mei negri si verticali cercetau oraşul, căutând locurile unde s-ar putea ascunde micuţa domnişoara Haruno. Poate intr-un hotel din centru sau intr-o vila frumoasa din zona rezidenţiala a Londrei. Nu-mi venea sa cred ca ignis au avut-o la mana acum 3 ani si a lăsat-o sa scape. Era ceva normal pentru firea idioata si tolomaca a vulpilor sa lase prada sa scape. Dar totuşi se i-a făcut sa-si mute atenţia de la fata. Ridic din umeri si îmi trec mana prin parul saten-închis, tot ciufulit si scurt.
- Nu-i la hotelul Plaz, aud o voce răguşita venind din spatele meu.
- Mersi câine, spun eu pe un ton superior, fratelui meu geamăn.
Deodată sunt apucat de gat si trântit de un perete. Ochii săi negri ca ai mei, erau furioşi ca l-am făcut câine. Era un pic mai înalt si mai bine făcut decât mine, dar eu ii conduceam pe vârcolaci de 600 de ani, ca m-am născut cu 5 minute înaintea lui si acest lucru, îl enervează, ca mama face mereu comparaţie intre mine si el.
- Frate ţin sa-ti reamintesc, daca nu eram eu, acum 3 ani, tu erai in momentul de fata un covoraş de blana neagra, in fata şemineului vampirului de Uchiha Sasuke. Daca ti-a scăpat atunci acest detaliu, in aceea încăpere erau 4 persoane, dar a patra era un mort-viu. Si de aceea ne apărea alb, in contul întunecat unde se afla acesta. El a scot acel sunet strident de i-a făcut pe ignis sa se transforme in oameni si pe noi sa fugim de acolo, dându-i ocazia sa scape micuţa Haruno. Acum fi mai respectos cu cel care ti-a salvat viata si lasă-mă dracului sa scot toţi vârcolaci la mirosit, ca aşa vampiri pun mana primi pe ea, îmi spune fratele meu si eu oftez.
Inca nu a trecut peste momentul, când prietenul sau cel mai bun, Gaara s-a alăturat vampirilor si acest Sasuke Uchiha, l-a transformat intr-o creatura a nopţi, un traficant de moarte. Ii spun sa ne întoarcem la adăpost pana nu încep vârcolaci sa mă caute ca nebuni, băgând spaima in locuitori Londrei. Fratele meu aproba si am plecat de acolo. Timpul era limitat si curgea in defavoarea mea, a vârcolacilor.
Sasuke: Stăteam pe un fotoliu vechi, comod si moale din fata şemineului si in ochii mei, roşi-sângeriu, cu trei puncte pe langa pupila, se oglindea flacăra, care devora lemnele. Lumina lui, ţinea întunericul din camera mare, de la conacul meu din Londra, Anglia. De ce sa tina focul departe de mine, întunericul pe când sunt chiar un fiu al întunericului? Rad in sinea mea. Ridic paharul de vin cu sânge in el si îmi vad chipul. Nu mi se dădea mai mult de 18-19 de ani, dar adevărul aveam 4020 de ani, dar aceşti 4000 de ani, au trecut ca secundele pe langa mine, neatigandu-se de chipul meu sau de corpul meu.
- Ai găsit-o? Îl întreb pe Itachi, fratele meu cel mic.
- Da. I-am lăsat indiciu cartea pe care ai scris-o tu, frate, îmi spuse el si eu aprob din cap.
Îmi trec mana prin parul negru, ca smoala, tăiat scurt si făcut ţepi in spate, iar doua suvite pe langa chip, sporeau aura de mister din jurul meu. Gust din paharul cu lichid dulceag. Trebuia sa o iau din lumea aceea rea si s-o aduc aici, printre semeni mei. Fratele meu, îmi spune, ca se duce sa vâneze si eu aprob din cap. Trebuia sa vâneze, pentru as astâmpăra setea, fiindcă doar cu pahare mici de vin, nu i-o astâmpăra o perioada lunga de timp, doar pentru câteva ore. Nu înţelegeam de ce nu suporta sa bea sânge din pahar, ca mine sau ca ceilalţi si sa vâneze? Poate s-a îndrăgostit de vampiroaica Konana si vrea sa fie împreuna cu ea? In fine, este viata lui si sa facă ce vrea cu ea. Ma ridic de pe fotoliu si dau peste cap plasma, apoi pun paharul pe un pian negru. Deschid uşa si ies pe coridorul întunecos si fara lumina. Ochii mei roşi, sclipeau in bezna totala din conac. Chiar daca nu muream la soare sau la apa sfinţita, tot preferam ca in jurul nostru sa fie bezna absoluta.
Ochii mei, vedeau conturul obiectelor, in întuneric si la lumina vedeam normal ca muritori, de fapt prea normal. Puteam vedea praful in aer, fiecare por si lista poate continua. Trec pe langa o oglinda si mă opresc in fata ei. Îmi aranjez gulerul de la camasa si mi-o bag in blugi, ca sa nu arat neglijent. Zâmbesc mulţumit de imaginea mea si apoi plec, indreptandu-ma spre camera mea. Daca totul mergea conform planului, in mai puţin de o saptamana, Sakura v-a fi aici, cautandu-ma pe mine, fiindcă Itachi avusese grija sa scrie pe foaia unde începeau vampiri, adresa de la conac. Daca a avut dreptate Gaara, tânăra v-a veni aici sa descopere pe "urmaşi" lui Sasuke Uchiha si atunci o voi convinge sa ramana aici cu mine si pentru totdeauna...
Poze:
http://fc04.deviantart.net/fs40/f/2009/0...ComiPa.png - Hinata Hyuuga verisoara Sakurei.
http://www.secomi-travel.ro/turism_exter...anie_1.jpg - Londra pe ceata
http://media.photobucket.com/image/cool%...Sakura.jpg - Sakura Haruno
http://ihatecommuting.files.wordpress.co...l4te41.jpg - Tsunade Hime. Åžefa Sakurei.
http://www.booktrailersonline.com/images...722638.jpg - Cartea care a citit-o străinul.
http://media.photobucket.com/image/cool%...aruto8.jpg - Naruto Uzumaki sau ignis Naruto.
http://www.studentie.ro/img/parteneriate...-62432.jpg - Nokia mobilul lui Naruto.
http://th00.deviantart.net/fs16/300W/f/2...ringan.jpg - Kiba Inuzuka sau vârcolacul Kiba.
http://media.photobucket.com/image/kanku...ankuro.jpg - Kankuro, fratele geamăn a lui Kiba
http://calamitousintents.files.wordpress...en-emo.jpg - Sasuke Uchiha, cu ochii de vampir sau vampirul Sasuke.
http://s.bebo.com/app-image/8320423053/6...a_suit.jpg - Itachi Uchiha, fratele mai mic a lui Sasuke.
Cântece:
http://www.youtube.com/watch?v=OrEnoxyxVDY - Cântecul pentru Sakura
http://www.youtube.com/watch?v=XCxFTh-XDy8 - Cântecul pentru Naruto
http://www.youtube.com/watch?v=_QCv9X-2biM - Cântecul pentru Kiba
http://www.youtube.com/watch?v=b9qA53yRBCY - Cântecul pentru Sasuke
Capitolul 1
Sakura: Oare ce s-ar întâmpla, daca legendele si miturile ar prinde viata si te-ar vana, pentru ca exişti ca fiinţa pe acest pamant vast? Cum ai reacţiona? Ai tipa, ai fugi, te-ai ascunde pentru tot restul vieţii tale mizerabile sau te-ai lupta....
Daca va întrebaţi cine sunt, da-ti-m voie sa mă prezint. Ma numesc Sakura Haruno si sunt orfana. Părinţi mei au fost macelariti in fata mea de nişte creaturi mitice. Ce nu ştiam atunci, ca legendele si miturile au devenit realitate. Ştiu ca este greu, dar aşa este. Eu am fugit cat am putut si m-am refugiat la verisoara mea Hinata. O fata foarte petrecăreaţa, cu parul negru-albăstrui, lung pana la fund si ochii indigo, dar si ea m-a trădat si o vulpe de doi metri cu patru cozii, a venit după mine, pentru a mă ucide. Ce aveau toţi cu mine? Ce am făcut eu? Cu ce am greşit sa merit acest destin de fugara? Asta sunt eu. O fugara nenorocita, care fuge permanent din calea destinului. Îmi era frica sa înfrunt cele doua creaturi.
Momentan sunt in oraşul Londra din Anglia. Exact. Ceţoasa si ploioasa Anglie. In aceasta tara ploioasa si mai exact oraşul capitala, nimeni nu mă v-a căuta. Aici locuiesc intr-o garsoniera amarata si saracacioasa, cu un pat tare, o masa, un aragaz, baie cu dus si W.C., si un micuţ balcon. Aici am făcu 16 ani, 17 si acum fac 18, fara ca nimeni sa-mi spună "La mulţi ani! Sakura" sau sa-mi cânte. Ce vise mai am si eu...
In creier îmi suna deşteptătorul, trezindu-mă. Din aşternuturile albastre isi făcu apariţia o mana cam alba si opri alarma enervanta. Ma ridic din pat si mă scarpin in cap. Aveam parul ciufulit si cearcăne la ochii. Cine naiba m-a pus sa citesc toata noaptea sau jumătate de noapte "O mie si una de nopţi" ? Ma ridic din pat si mă duc la baie. Purtam un maiou alb, care îmi punea in valoare, sâni mari, care ii aveam cadou de la mama natura, dar mulţi mă considerau o curva crezând, numai prin sex am obţinut asemenea sâni. Pantaloni scurţi, in carouri, stătea sa cada de pe mine. Ii trag in sus si apoi mă spăl pe fata. Încep sa mă spăl pe dinţi cu o mana si cu cealaltă mă pieptănam. După jumătate de ora am fost gata. Mi-am prins parul roz ca petalele de cireş, intr-o coada, dar nu mi-a plăcut si l-am lăsat desprins. Ochii mei, de culoarea smaraldelor sub lumina soarelui, erau puşi in evidenta de creionul dermatograf. Îmi iau pe mine o bluza, vişinie, cu mânici lungi si groasa, ca era totuşi iarna, dar in Londra era o pâcla groasa si rece. Îmi mai iau nişte jeansi negri si nişte cizme din piele, cu talpa joasa. Peste bluza, îmi iau o geaca neagra. Mai mă uit o data prin garsoniera sa vad, daca am uitat ceva si apoi ies, si o încui cu cheia.
Ma îndrept spre scara, atenta la picioare, sa nu calc pe vreo scândura putreda si sa pic sa-mi rup ceva. Cobor scările, care scartie la greutatea mea. Doamne ce urăsc blocul asta de cămine. Ies in strada la aer si îl trag in piept. Aerul era umed si rece. Aşa îmi plăcea sa fie, umed, rece si curat. După câteva minute de expirat si inspirat, mă îndrept spre o staţie de metrou din apropiere. Nu prea mă incanta ideea sa cobor in subteran, dar nu aveam bani de taxi. Cobor treptele si mă duc pe peron. acolo era mai multa lume. Deci nu eram singura, care avea treaba la 7 si 10 dimineaţa. Ma duc si mă aşez pe o banca, langa un străin. In nari îmi intra un parfum fin de trandafir. Ma întorc spre străin si vad, ca nu avea mai mult de 25 de ani. Parul negru se pierdea intr-un pardesiu negru si avea o pălărie de detectiv din anii 60'. Îl cercetez oarecum temătoare si fascinata de străinul misterios de langa mine. Se părea ca citea gazeta de dimineaţa a ziarului "Londra's paper". Ma dau in spate si mă aplec încet spre el, intr-un cat sa dau impresia ca am văzut pe cineva cunoscut, dar adevăratul motiv era sa-l miros. Când mi-am apropiat nasul mai aproape de pardesiul sau, am simţit o mica concentraţie de parfum de trandafir, divin. Doamne, de unde a luat si cum se numeşte parfumul acesta divin?... Gândurile îmi sunt întrerupta de sunetul metroului care sosi. Ma ridic de pe banca si intru in tren. Ma uit la străinul, care avea fata acoperita de un ziar si ramase in staţie. Ciudat.
Îmi găsesc rapid un loc si mă aşez pe scaunele tari si incomode. In jurul meu era multa zarva, dar mie nu-mi pasa defel. Ma gândeam intr-una la părinţi mei si la soarta lor cumplita.
- Mami, hai sa stăm jos, aud un glas de copil si in fata mea se aseza o fetita cu mămica ei.
Mama ei, nu părea sa aibă mai mult de 30 de ani, dar era frumoasa si draguta, chiar daca avea vânatei pe chip si era imbracata sărac. Îmi venea sa-l ucid pe nenorocitul care i-a făcut asta. Ma uit pe fereastra si vad, ca trebuie sa cobor. Ma ridic rapid de pe scaun si alerg la uşi, ieşind la timp, înainte sa se închidă. Uff, am scăpat ca prin urechile acului. Îmi aranjez geanta si urc la suprafaţa. Razele soarelui, difuze si reci, abia alungau pâcla. Ma îndrept spre biblioteca naţionala si intru in ea.
- Haruno, iar ai întârziat. Vezi sa se mai repete o data incidentul si zbori de aici cu Unda verde, îmi spuse babaciunea de Tsunade.
Avea 60 de ani, moartea o căuta pe acasă. Parul alb, era vopsit blond si prins in doua codite, ca şcolăritele. Ochii căprui, mereu rautaciosi si erau scoşi in evidenta de farduri in culori stridente si tari. Purta haine cu decolteu adânc, arătându-si sânii enormi cu mai ditai silicoanele. Doamne mare-i gradina ta si mulţi tâmpiţi sunt in ea. Spun un scuze mormăit si plec sa-mi las geanta si apoi sa pun la loc cartile aduse de cititori sau lăsat de ei la mesele de lectura. In timp ce luam cartile de pe o masa de lectura, îl vad pe străinul de la metrou, cum se ridica de la o masa si lăsa acolo o carte mare si veche. Ma duc la masa aceea si pun cartile pe masa si ridic cartea veche si mare. Pe coperta din piele se afla incrustat o cruce si in mijlocul ei un triunghi. Ridic o sprânceana si deschid coperta. Pe prima fila scria "Legendele si miturile întunecate ale omeniri" si vad ca era scrisa de un anume Sasuke Uchiha si tradusa in engleza de R.J. Rowling.
- Interesanta carte, spun ca pentru mine, in şoapta si mă uit ca nu cumva baba sa mă vadă, când iau cartea s-o citesc acasă.
Nu era nimeni. Alerg printre rafturi si mă duc la garderoba si bag cartea in geanta. Minune a intrat acolo. Restul zilei trecu neobservata pe langa mine...
Naruto: Stăteam ca idiotul in fata cabinei de proba, aşteptând-o pe mama mea, sa iasă o data. Ochii mei albaştri erau foarte somnoroşi, datorita vremi de afara si parul galben ca aurul, era ud fleşi. Treningul meu portocaliu cu negru, era la fel si cred ca mai aveam apa si in adidasi. Off... urăsc cumpărăturile.
- Mama hai o data, ca ne apuca Revelionul cu probatul tău de haine, spun eu, răutăcios mamei mele.
- Naruto, daca iţi trag vreo doua, zbori direct la regina Elisabeth in braţe, tipa mama mea si pe sub draperia vişinie, ieşi o coada stufoasa roşie-sângerie si mă lovi peste fata, spărgându-mi nasul.
- Femeie, tu nu ai minte in craniu sau ce? Şti bine ca este interzis sa ne transformam in ignis in locuri publice, spun printre dinţi, in timp ce îmi ştergeam dara micuţa dintr-o nara.
Mama mea mormăi nişte scuze necredibile. Simt cum îmi vibrează mobilul si scot un Nokia vechi cu un schelet atârnat de el. Răspund si aflu ca m-a sunat tâmpitul de fratele meu, ca sa-mi spună, ca iar a omorât o curva. In timpul actului nu si-a mai stăpânit emoţiile si s-a transformat si a ucis-o pe săraca fata. Ce idiot. Când mă întreabă unde sunt, eu ii răspund simplu:
- Cu mama.
- La mall?
- Da.
- Va întoarceţi pana la Revelion? Ma întreba Deidara sceptic si in bătaie de joc.
- Sa speram, mai spun si închid mobilul.
Ma aşez înapoi pe taburet si oftez resemnat. Uram cumpărăturile. Preferam sa mă duc afara si s-o găsesc pe fiica soţilor Haruno. Puştoaica avea o minte brici, daca o voi transforma in ignis, v-a fi o conducătoare pe cinste. Prost am fost ca am lăsat-o sa fuga acum 3 ani. Mare lucru ca rămânea îngheţata pentru totdeauna la vârsta de 15 ani, dar era a mea, dar acum poate fi a lui oricine si acest lucru mă enervează la culme. Sper ca vârcolaci si vampiri sa nu ştie de existenta ei, ca atunci chiar am încurcat borcanele...
Kiba: Stăteam si priveam Londra de la fereastra dintr-o casa veche si darapanata. Ochii mei negri si verticali cercetau oraşul, căutând locurile unde s-ar putea ascunde micuţa domnişoara Haruno. Poate intr-un hotel din centru sau intr-o vila frumoasa din zona rezidenţiala a Londrei. Nu-mi venea sa cred ca ignis au avut-o la mana acum 3 ani si a lăsat-o sa scape. Era ceva normal pentru firea idioata si tolomaca a vulpilor sa lase prada sa scape. Dar totuşi se i-a făcut sa-si mute atenţia de la fata. Ridic din umeri si îmi trec mana prin parul saten-închis, tot ciufulit si scurt.
- Nu-i la hotelul Plaz, aud o voce răguşita venind din spatele meu.
- Mersi câine, spun eu pe un ton superior, fratelui meu geamăn.
Deodată sunt apucat de gat si trântit de un perete. Ochii săi negri ca ai mei, erau furioşi ca l-am făcut câine. Era un pic mai înalt si mai bine făcut decât mine, dar eu ii conduceam pe vârcolaci de 600 de ani, ca m-am născut cu 5 minute înaintea lui si acest lucru, îl enervează, ca mama face mereu comparaţie intre mine si el.
- Frate ţin sa-ti reamintesc, daca nu eram eu, acum 3 ani, tu erai in momentul de fata un covoraş de blana neagra, in fata şemineului vampirului de Uchiha Sasuke. Daca ti-a scăpat atunci acest detaliu, in aceea încăpere erau 4 persoane, dar a patra era un mort-viu. Si de aceea ne apărea alb, in contul întunecat unde se afla acesta. El a scot acel sunet strident de i-a făcut pe ignis sa se transforme in oameni si pe noi sa fugim de acolo, dându-i ocazia sa scape micuţa Haruno. Acum fi mai respectos cu cel care ti-a salvat viata si lasă-mă dracului sa scot toţi vârcolaci la mirosit, ca aşa vampiri pun mana primi pe ea, îmi spune fratele meu si eu oftez.
Inca nu a trecut peste momentul, când prietenul sau cel mai bun, Gaara s-a alăturat vampirilor si acest Sasuke Uchiha, l-a transformat intr-o creatura a nopţi, un traficant de moarte. Ii spun sa ne întoarcem la adăpost pana nu încep vârcolaci sa mă caute ca nebuni, băgând spaima in locuitori Londrei. Fratele meu aproba si am plecat de acolo. Timpul era limitat si curgea in defavoarea mea, a vârcolacilor.
Sasuke: Stăteam pe un fotoliu vechi, comod si moale din fata şemineului si in ochii mei, roşi-sângeriu, cu trei puncte pe langa pupila, se oglindea flacăra, care devora lemnele. Lumina lui, ţinea întunericul din camera mare, de la conacul meu din Londra, Anglia. De ce sa tina focul departe de mine, întunericul pe când sunt chiar un fiu al întunericului? Rad in sinea mea. Ridic paharul de vin cu sânge in el si îmi vad chipul. Nu mi se dădea mai mult de 18-19 de ani, dar adevărul aveam 4020 de ani, dar aceşti 4000 de ani, au trecut ca secundele pe langa mine, neatigandu-se de chipul meu sau de corpul meu.
- Ai găsit-o? Îl întreb pe Itachi, fratele meu cel mic.
- Da. I-am lăsat indiciu cartea pe care ai scris-o tu, frate, îmi spuse el si eu aprob din cap.
Îmi trec mana prin parul negru, ca smoala, tăiat scurt si făcut ţepi in spate, iar doua suvite pe langa chip, sporeau aura de mister din jurul meu. Gust din paharul cu lichid dulceag. Trebuia sa o iau din lumea aceea rea si s-o aduc aici, printre semeni mei. Fratele meu, îmi spune, ca se duce sa vâneze si eu aprob din cap. Trebuia sa vâneze, pentru as astâmpăra setea, fiindcă doar cu pahare mici de vin, nu i-o astâmpăra o perioada lunga de timp, doar pentru câteva ore. Nu înţelegeam de ce nu suporta sa bea sânge din pahar, ca mine sau ca ceilalţi si sa vâneze? Poate s-a îndrăgostit de vampiroaica Konana si vrea sa fie împreuna cu ea? In fine, este viata lui si sa facă ce vrea cu ea. Ma ridic de pe fotoliu si dau peste cap plasma, apoi pun paharul pe un pian negru. Deschid uşa si ies pe coridorul întunecos si fara lumina. Ochii mei roşi, sclipeau in bezna totala din conac. Chiar daca nu muream la soare sau la apa sfinţita, tot preferam ca in jurul nostru sa fie bezna absoluta.
Ochii mei, vedeau conturul obiectelor, in întuneric si la lumina vedeam normal ca muritori, de fapt prea normal. Puteam vedea praful in aer, fiecare por si lista poate continua. Trec pe langa o oglinda si mă opresc in fata ei. Îmi aranjez gulerul de la camasa si mi-o bag in blugi, ca sa nu arat neglijent. Zâmbesc mulţumit de imaginea mea si apoi plec, indreptandu-ma spre camera mea. Daca totul mergea conform planului, in mai puţin de o saptamana, Sakura v-a fi aici, cautandu-ma pe mine, fiindcă Itachi avusese grija sa scrie pe foaia unde începeau vampiri, adresa de la conac. Daca a avut dreptate Gaara, tânăra v-a veni aici sa descopere pe "urmaşi" lui Sasuke Uchiha si atunci o voi convinge sa ramana aici cu mine si pentru totdeauna...
Poze:
http://fc04.deviantart.net/fs40/f/2009/0...ComiPa.png - Hinata Hyuuga verisoara Sakurei.
http://www.secomi-travel.ro/turism_exter...anie_1.jpg - Londra pe ceata
http://media.photobucket.com/image/cool%...Sakura.jpg - Sakura Haruno
http://ihatecommuting.files.wordpress.co...l4te41.jpg - Tsunade Hime. Åžefa Sakurei.
http://www.booktrailersonline.com/images...722638.jpg - Cartea care a citit-o străinul.
http://media.photobucket.com/image/cool%...aruto8.jpg - Naruto Uzumaki sau ignis Naruto.
http://www.studentie.ro/img/parteneriate...-62432.jpg - Nokia mobilul lui Naruto.
http://th00.deviantart.net/fs16/300W/f/2...ringan.jpg - Kiba Inuzuka sau vârcolacul Kiba.
http://media.photobucket.com/image/kanku...ankuro.jpg - Kankuro, fratele geamăn a lui Kiba
http://calamitousintents.files.wordpress...en-emo.jpg - Sasuke Uchiha, cu ochii de vampir sau vampirul Sasuke.
http://s.bebo.com/app-image/8320423053/6...a_suit.jpg - Itachi Uchiha, fratele mai mic a lui Sasuke.
Cântece:
http://www.youtube.com/watch?v=OrEnoxyxVDY - Cântecul pentru Sakura
http://www.youtube.com/watch?v=XCxFTh-XDy8 - Cântecul pentru Naruto
http://www.youtube.com/watch?v=_QCv9X-2biM - Cântecul pentru Kiba
http://www.youtube.com/watch?v=b9qA53yRBCY - Cântecul pentru Sasuke