26-12-2009, 07:56 PM
Hei! Scuzati intreruperea indelungata , dar nu am stiut daca citeste cineva porcaria asta. Totusi, in cazul in care exista cineva, eu postez. Daca sunt interesati, astept reply sa vad si eu daca mai are rost sa scriu la el sau ar trebui sa-l las in pom.
5. Scrum
Gravitatia nu e responsabila pentru oamenii care cad in patima dragostei. - Einstein
Ii tinea fata-n maini, sarutandu-i buzele tremurande. Ii simtea pielea catifelata gadilandu-l cu mult prea placut. Buzele pe care le sugea cu putere erau cea mai dulce tortura ce ar fi putut-o primi. Dumnezeu il iubea.
Mangaia chipul alb, de ceara, continuand cu parul. Mana stanga si-o tinea pe mijlocul subrtire, de copil, tragandu-l mai aproape astfel incat sa simta caldura si mirosul desprins din visele de vara. Constata entuziast ca avea cele mai moi buze, cu mult mai moi decat cele ale Helenei, care se dadea cu balsam inainte de a-l lasa s-o sarute. Da, desi parea ca are pielea la fel ca ea, nu era deloc la fel... cel putin, nu pentru el. Pielea lui parea mult mai fina fina, iar buzele mai rozalii, mai placute la atingere, mai dornice de a fi sarutate. Era cu el, in camera alba , si nu se mai satura de prezenta ce-i provoca dependenta. Oh, cat putea sa-l iubeasca! Era [i]copilul lui[/i]
Se trezi mai obosit decat fusese inainte sa se culce. Apa curgea siroaie pe el, tradand agitatia ce-l stapanise. Constientiza cu regret ca totul fusese doar un vis...unul al naiba de real si de fericit pentru un simplu muritor.
Privi pe fereastra intredeschisa soarele insangerat, gata sa se stinga. Dormise mai mult decat isi propusese. Ridica telefonul de pe noptiera si vazu nenumaratele mesaje primite de la Franky, asa ca se decise sa-l sune. Deja stia ce vroia tanarul, asa ca isi cauta un tricou larg, albastru inchis si o pereche de blugi negri , dupa care se duse la baie pentru a se pregati sa iasa in oras. Trebuia sa se relaxeze.
Iesind in hol, isi anunta mama ca pleaca si pleca spre statie. Avea nevoie de aer si de o ocupatie care sa-l il scoata pe Paul din cap. Iar Frank nu l-ar fi lasat sa se plictiseasca. S-a intreptat spre gara, gata de o noua seara pierduta pe ritmuri dure si sticle infecte de bere.
Odata ajuns in bar, il zari pe Franky la intrare, asteptandu-l ca de fiece data. Incerca sa ajunga la o decizie; nu stia ce era mai bine : sa-l intrebe sau nu de unde-l cunostea pe Paul. Stia ca tanarul nu s-ar fi suparat , dar nu dorea sa fie prea insistent cu intrebarile sale. Uneori se purta mai ceva ca un detectiv; nu trebia sa dea de banuit.
- De ce nu mi-ai raspuns la telefoane? Am sunat ca un nebun.
- Am dormit putin...putin mai mult.
Raspunse cu o voce sugrumata de dorinta, in timp ce se lasa condus. Nu-i placea sa fie tras la raspundere, dar stia ca avea de dat explicatii pentru cele mai banale chestii.
In cateva secunde coborasera scarile vechi. Isi fraca usor ochii, incercand sa se acomodeze cu lumina vaga , produsa de singurul neon al incaperii. Cu greu reusi sa distinga chipurile tuturor celor prezenti. Observa chipuri necunoscute, printre care si cateva fete . Nou veniti, isi spuse fara a da prea mare importanta.
Se aseza la masa obisnuita, din coltul cel mai indepartat, ticsita de sticle de bere. Isi aprinse o tigara, inspirand adanc fumul ce-l innebunea. Inspecta barul aparent linistit cand vazu usa de la baie deschzandu-se.
In clipa in care il zari pe Paul iesind, tinand de mana o fata bruneta, isi simti pulsul crescand. O furie necontrolata puse stapanire pe el, fiind urmata de o durere acuta. Isi simtea capul pleznindu-i si inima intepata. Pentru prima oara era dezarmat, ucis de o simpla imagine ce nu putea sa-l ocoleasca. Ar fi vrut sa tipe, sa sparga, sa plece, ar fi putut plange, chiar... In schimb, zambi fals si goli o sticla de bere de pe masa.
Il observa pe Paul inspectandu-l, privindu-l prea insistent. Ii intinse mana si ii spuse un simplu 'buna!' si nimic mai mult, decis sa-l evite copmplet. Isi muta imediat privirea catre tanara ce-l insotea. Trebuia sa recunoasca , era destul de draguta... Cu parul acela negru tuns bob si ochii de un verde crud; nu era foarte inalta, avea pielea alba si era destul de slaba...dar nu ii parea sa fie suficient de draguta pentru a lua rangul de prietena a baiatului. Pentru el , nimeni nu era atat de frumos incat sa merite acest privilegiu. Poate doar el.
O vazu sarutandu-l , iar intreaga furie nemotivata se transforma in deziluzie. Stia ca nu avea niciun drept asupra lui, dar nu se putea stapani. De ce el, de ce trebuia el sa fie pus in situatia de a suferi din dragoste? Poate pentru a-si rascumpara greseala, suferind la fel cum a suferit si Helena .Sau poate pentru ca ceea ce simtea era imoral din toate legile firii.
Isi intoarse privirea dezamagit si pleca la baie. Nu dorea sa mai stea in preajma lor; ii era cu mult prea greu sa se stapaneasca.
Lasa apa sa curga si isi sprijini mainile de chiuveta, in transa. Cand inchidea ochii, reusea sa revada sarutul celor doi. Nu dorea sa devina senitmental, dar, daca era nevoit sa planga vreodata, acela era cel mai propice moment. Momentul in care realizase ca sperantele lui sunt neintemeiate. Nu visa un vis in doi.
Nu auzi usa deschizandu-se si nici nu il vazu pe Paul privindu-l ingrijorat. Era cu mult prea distrat pentru a trai realitatea. Se afla suspendat intr-o lume paralela, in care exista doar el... El si gandurile lui.
-Alex ! Alex ! Esti ok?
Zambi stins, vazandu-si motivul idolizatiei ingrijorat. Se intreba ce rost mai avea sa zambeasca si sa spuna ca n-are nimic, cand se simtea cu adevarat rau. Nu dorea sa para slab sau dornic de mila, asa ca incerca sa fie cat mai rece. Il privi cu superioritate, pentru prima oara, si isi drese glasul pentru a fi hotarat si a elimina usorul tremur. Nu trebuia sa arate ca-i pasa.
- Probabil de la prea multa bere. N-am nimic. Du-te inapoi la prietena ta ! Ea are nevoie de tine, nu eu.
Pleca el primul, simtindu-se vulnerabil. Nu suporta ideea de a-l vedea cu acea domnisoara, dar nu avea motive pentru a se opune. Nu putea decat sa stea la masa si sa indure. Oricum nu mai avea somn si nu dorea sa ajunga sa bantuie strazile ca un bezmetic.
Isi comanda o bere, si inc-o bere, pana ce bau suficient pentru a se ameti. Tragea fumul de tigara in piept si radea cu gura pena la urechi. Era euforic, uitand de dragostea neimpartasita ce-l lovise. Isi trecu mana dreapta deasupra gatului uneia dintre fetele noi, o roscata destul de draguta ce il privise intreaga seara. Era o amica de-a iubitei lui Paul, o anume Nicole, iar asta il facea sa se simta si mai apropiat de baiat si de framantarile lui.
Il privi de pe canapeaua invechita. Lumina nu batea prea puternic, dar reusea sa ii distinga fiece miscare. Gandi resemnat ca Alex intrecuse masura cu bautura . Si-ar fi dorit sa-l poata opri, dar nu avea niciun drept sa faca asta. Nu dorea sa fie din nou catalogat ca fiind un ciudat.
Privea cum lumina palida a becului ii facea parul negru sa straluceasca atat de frumos. Ce contrast minunat intre par si piele ! Si-ar fi dorit sa aiba si el parul la fel de negru si de minunat ca al lui. Macar o parte din frumusetea macabra ce-l fascina.
Pana si felul in care fuma era diferit. Incercase si el, dar nu reusea sa stranga de filtru cu atata patos ca si Alex, iar respiratie nu-i era deloc calma , in total contrast cu a tanarului. Fumul expirat de el se inalta maret, pe cand al lui se incurca in suvitele castanii. Chiar si in acea ipostaza pacatoasa, parea un zeu printre ei, simplii oameni. Un gand de-al unui poet nebun, ratacit in bezna noptii.
Observa ca il evita, iar simplul gand ca tanarul ar fi avut vreun motiv pentru care nu l-ar mai dori in preajma lui il innebunea. Incercase sa fie subtil, fara sa se agate prea mult si nu intelegea de ce il indepartase. Poate ca era pacat sa gandeasca asta, dar dorea ca Alex sa-l fixeze cu privirea ca atunci cand fusese la el acasa. Nicicand nu vazuse niste ochi atat de frumosi, interesanti si calzi. Straluceau ca doua faruri in noapte, iar asta il cutremura.
Il zari miscandu-se si se alarma brusc, crezand ca vrea sa plece. Nu pleca, in schimb ii facu loc lui Nicole, o prietena de-a lui Alice, langa el. Simtise inca de pe atunci ca urma sa se intample ceva mai mult decat el si-ar fi dorit, tanara urmarindu-l pe tot parcursul serii.Din nefericire, nu se inselase, la nu foarte mult timp, vazandu-l pe Alex trecandu-si buzele peste ale ei chinuitor de incet. Dupa felul in care se miscau, banuia ca e un sarut frantuzesc, iar expresia de invingatoare de pe chipul fetei ii facu sa ofteze. Se simtea frustrat, nervos, gata sa ucida.El , un pacifist convins. Poate ca nu avea niciun sens, dar nu vroia sa-l vada pe Alex sarutandu-se cu ea. Era cu mult superior pentru a-si pierde timpul cu una ca ea... Pacat ca nu si el gandea asta.
- Paul , esti bine ?
O auzi ca prin vis pe Alice, ce parea ca are o voce ingrijorata. Nici nu isi mai amintise de ea, prea ocupat pentru a-i supravegheze pe Alex si Nicole. N-o mai percepuse langa el, sarutandu-i obrazul, ignorand-o total inca de cand brunetul iesise din baie.
- N-am nimic. Sunt pur si simplu obosit.
-Ok, renunta fata la a-l mai trage la raspundere, deloc convisa de spusele lui. Dar , nu ma mai strange asa tare de mana.
Mana ei era stransa ca intr-o menghina de a lui . Ii dadu drumul. Regreta iesirea, dar nu se stapanea prea bine. Nici nu stia ce i se intampla, dar decise ca era timpul sa-i puna punct. Nu avea niciun motiv pentru care ar fi continuat sa-l supravegheze, asa ca isi muta privirea spre prietena lui, care ii accepta gestul mai mult ca incantata.
______________________________________________________________________________________________
5. Scrum
Gravitatia nu e responsabila pentru oamenii care cad in patima dragostei. - Einstein
Ii tinea fata-n maini, sarutandu-i buzele tremurande. Ii simtea pielea catifelata gadilandu-l cu mult prea placut. Buzele pe care le sugea cu putere erau cea mai dulce tortura ce ar fi putut-o primi. Dumnezeu il iubea.
Mangaia chipul alb, de ceara, continuand cu parul. Mana stanga si-o tinea pe mijlocul subrtire, de copil, tragandu-l mai aproape astfel incat sa simta caldura si mirosul desprins din visele de vara. Constata entuziast ca avea cele mai moi buze, cu mult mai moi decat cele ale Helenei, care se dadea cu balsam inainte de a-l lasa s-o sarute. Da, desi parea ca are pielea la fel ca ea, nu era deloc la fel... cel putin, nu pentru el. Pielea lui parea mult mai fina fina, iar buzele mai rozalii, mai placute la atingere, mai dornice de a fi sarutate. Era cu el, in camera alba , si nu se mai satura de prezenta ce-i provoca dependenta. Oh, cat putea sa-l iubeasca! Era [i]copilul lui[/i]
Se trezi mai obosit decat fusese inainte sa se culce. Apa curgea siroaie pe el, tradand agitatia ce-l stapanise. Constientiza cu regret ca totul fusese doar un vis...unul al naiba de real si de fericit pentru un simplu muritor.
Privi pe fereastra intredeschisa soarele insangerat, gata sa se stinga. Dormise mai mult decat isi propusese. Ridica telefonul de pe noptiera si vazu nenumaratele mesaje primite de la Franky, asa ca se decise sa-l sune. Deja stia ce vroia tanarul, asa ca isi cauta un tricou larg, albastru inchis si o pereche de blugi negri , dupa care se duse la baie pentru a se pregati sa iasa in oras. Trebuia sa se relaxeze.
Iesind in hol, isi anunta mama ca pleaca si pleca spre statie. Avea nevoie de aer si de o ocupatie care sa-l il scoata pe Paul din cap. Iar Frank nu l-ar fi lasat sa se plictiseasca. S-a intreptat spre gara, gata de o noua seara pierduta pe ritmuri dure si sticle infecte de bere.
Odata ajuns in bar, il zari pe Franky la intrare, asteptandu-l ca de fiece data. Incerca sa ajunga la o decizie; nu stia ce era mai bine : sa-l intrebe sau nu de unde-l cunostea pe Paul. Stia ca tanarul nu s-ar fi suparat , dar nu dorea sa fie prea insistent cu intrebarile sale. Uneori se purta mai ceva ca un detectiv; nu trebia sa dea de banuit.
- De ce nu mi-ai raspuns la telefoane? Am sunat ca un nebun.
- Am dormit putin...putin mai mult.
Raspunse cu o voce sugrumata de dorinta, in timp ce se lasa condus. Nu-i placea sa fie tras la raspundere, dar stia ca avea de dat explicatii pentru cele mai banale chestii.
In cateva secunde coborasera scarile vechi. Isi fraca usor ochii, incercand sa se acomodeze cu lumina vaga , produsa de singurul neon al incaperii. Cu greu reusi sa distinga chipurile tuturor celor prezenti. Observa chipuri necunoscute, printre care si cateva fete . Nou veniti, isi spuse fara a da prea mare importanta.
Se aseza la masa obisnuita, din coltul cel mai indepartat, ticsita de sticle de bere. Isi aprinse o tigara, inspirand adanc fumul ce-l innebunea. Inspecta barul aparent linistit cand vazu usa de la baie deschzandu-se.
In clipa in care il zari pe Paul iesind, tinand de mana o fata bruneta, isi simti pulsul crescand. O furie necontrolata puse stapanire pe el, fiind urmata de o durere acuta. Isi simtea capul pleznindu-i si inima intepata. Pentru prima oara era dezarmat, ucis de o simpla imagine ce nu putea sa-l ocoleasca. Ar fi vrut sa tipe, sa sparga, sa plece, ar fi putut plange, chiar... In schimb, zambi fals si goli o sticla de bere de pe masa.
Il observa pe Paul inspectandu-l, privindu-l prea insistent. Ii intinse mana si ii spuse un simplu 'buna!' si nimic mai mult, decis sa-l evite copmplet. Isi muta imediat privirea catre tanara ce-l insotea. Trebuia sa recunoasca , era destul de draguta... Cu parul acela negru tuns bob si ochii de un verde crud; nu era foarte inalta, avea pielea alba si era destul de slaba...dar nu ii parea sa fie suficient de draguta pentru a lua rangul de prietena a baiatului. Pentru el , nimeni nu era atat de frumos incat sa merite acest privilegiu. Poate doar el.
O vazu sarutandu-l , iar intreaga furie nemotivata se transforma in deziluzie. Stia ca nu avea niciun drept asupra lui, dar nu se putea stapani. De ce el, de ce trebuia el sa fie pus in situatia de a suferi din dragoste? Poate pentru a-si rascumpara greseala, suferind la fel cum a suferit si Helena .Sau poate pentru ca ceea ce simtea era imoral din toate legile firii.
Isi intoarse privirea dezamagit si pleca la baie. Nu dorea sa mai stea in preajma lor; ii era cu mult prea greu sa se stapaneasca.
Lasa apa sa curga si isi sprijini mainile de chiuveta, in transa. Cand inchidea ochii, reusea sa revada sarutul celor doi. Nu dorea sa devina senitmental, dar, daca era nevoit sa planga vreodata, acela era cel mai propice moment. Momentul in care realizase ca sperantele lui sunt neintemeiate. Nu visa un vis in doi.
Nu auzi usa deschizandu-se si nici nu il vazu pe Paul privindu-l ingrijorat. Era cu mult prea distrat pentru a trai realitatea. Se afla suspendat intr-o lume paralela, in care exista doar el... El si gandurile lui.
-Alex ! Alex ! Esti ok?
Zambi stins, vazandu-si motivul idolizatiei ingrijorat. Se intreba ce rost mai avea sa zambeasca si sa spuna ca n-are nimic, cand se simtea cu adevarat rau. Nu dorea sa para slab sau dornic de mila, asa ca incerca sa fie cat mai rece. Il privi cu superioritate, pentru prima oara, si isi drese glasul pentru a fi hotarat si a elimina usorul tremur. Nu trebuia sa arate ca-i pasa.
- Probabil de la prea multa bere. N-am nimic. Du-te inapoi la prietena ta ! Ea are nevoie de tine, nu eu.
Pleca el primul, simtindu-se vulnerabil. Nu suporta ideea de a-l vedea cu acea domnisoara, dar nu avea motive pentru a se opune. Nu putea decat sa stea la masa si sa indure. Oricum nu mai avea somn si nu dorea sa ajunga sa bantuie strazile ca un bezmetic.
Isi comanda o bere, si inc-o bere, pana ce bau suficient pentru a se ameti. Tragea fumul de tigara in piept si radea cu gura pena la urechi. Era euforic, uitand de dragostea neimpartasita ce-l lovise. Isi trecu mana dreapta deasupra gatului uneia dintre fetele noi, o roscata destul de draguta ce il privise intreaga seara. Era o amica de-a iubitei lui Paul, o anume Nicole, iar asta il facea sa se simta si mai apropiat de baiat si de framantarile lui.
Il privi de pe canapeaua invechita. Lumina nu batea prea puternic, dar reusea sa ii distinga fiece miscare. Gandi resemnat ca Alex intrecuse masura cu bautura . Si-ar fi dorit sa-l poata opri, dar nu avea niciun drept sa faca asta. Nu dorea sa fie din nou catalogat ca fiind un ciudat.
Privea cum lumina palida a becului ii facea parul negru sa straluceasca atat de frumos. Ce contrast minunat intre par si piele ! Si-ar fi dorit sa aiba si el parul la fel de negru si de minunat ca al lui. Macar o parte din frumusetea macabra ce-l fascina.
Pana si felul in care fuma era diferit. Incercase si el, dar nu reusea sa stranga de filtru cu atata patos ca si Alex, iar respiratie nu-i era deloc calma , in total contrast cu a tanarului. Fumul expirat de el se inalta maret, pe cand al lui se incurca in suvitele castanii. Chiar si in acea ipostaza pacatoasa, parea un zeu printre ei, simplii oameni. Un gand de-al unui poet nebun, ratacit in bezna noptii.
Observa ca il evita, iar simplul gand ca tanarul ar fi avut vreun motiv pentru care nu l-ar mai dori in preajma lui il innebunea. Incercase sa fie subtil, fara sa se agate prea mult si nu intelegea de ce il indepartase. Poate ca era pacat sa gandeasca asta, dar dorea ca Alex sa-l fixeze cu privirea ca atunci cand fusese la el acasa. Nicicand nu vazuse niste ochi atat de frumosi, interesanti si calzi. Straluceau ca doua faruri in noapte, iar asta il cutremura.
Il zari miscandu-se si se alarma brusc, crezand ca vrea sa plece. Nu pleca, in schimb ii facu loc lui Nicole, o prietena de-a lui Alice, langa el. Simtise inca de pe atunci ca urma sa se intample ceva mai mult decat el si-ar fi dorit, tanara urmarindu-l pe tot parcursul serii.Din nefericire, nu se inselase, la nu foarte mult timp, vazandu-l pe Alex trecandu-si buzele peste ale ei chinuitor de incet. Dupa felul in care se miscau, banuia ca e un sarut frantuzesc, iar expresia de invingatoare de pe chipul fetei ii facu sa ofteze. Se simtea frustrat, nervos, gata sa ucida.El , un pacifist convins. Poate ca nu avea niciun sens, dar nu vroia sa-l vada pe Alex sarutandu-se cu ea. Era cu mult superior pentru a-si pierde timpul cu una ca ea... Pacat ca nu si el gandea asta.
- Paul , esti bine ?
O auzi ca prin vis pe Alice, ce parea ca are o voce ingrijorata. Nici nu isi mai amintise de ea, prea ocupat pentru a-i supravegheze pe Alex si Nicole. N-o mai percepuse langa el, sarutandu-i obrazul, ignorand-o total inca de cand brunetul iesise din baie.
- N-am nimic. Sunt pur si simplu obosit.
-Ok, renunta fata la a-l mai trage la raspundere, deloc convisa de spusele lui. Dar , nu ma mai strange asa tare de mana.
Mana ei era stransa ca intr-o menghina de a lui . Ii dadu drumul. Regreta iesirea, dar nu se stapanea prea bine. Nici nu stia ce i se intampla, dar decise ca era timpul sa-i puna punct. Nu avea niciun motiv pentru care ar fi continuat sa-l supravegheze, asa ca isi muta privirea spre prietena lui, care ii accepta gestul mai mult ca incantata.
______________________________________________________________________________________________