25-12-2009, 08:14 PM
Multumesc mult pentru replay`uri si da acum, la sfarsit observ si eu ca am cam grabit actiunea. Dar acum deja am ajuns la penultimul capitol ( daca as mai lungi povestea ar deveni atat de plictisitoare actiune....m`as plictisi eu ca autor, nu vreau sa ma gandesc la cititori). Deci iata inceputul sfarsitului ca sa spun asa. Anyway, here is the chapter and I hope you`ll like it :3
N/A: Capitolul va fi scris doar din punctul de vedere al lui Krisetn de data aceasta.
Capitolul 7: M-ai ineslat cu farmacista
Au trecut trei saptamani de cand m-am mutat cu Cris, sau ma rog m-a luat la el. Oricum locuiam impreuna asta e ceea ce conteaza. De parintii mei nu am auzit nimic, se pare ca traiesc foarte bine fara mine. In fine, ma ridic pe varfuri pentru a ajunge deasupra dulapului sa il curat de praf. Off, acum mi-am dat seama ca el era dita’ mai animalul si eu eram scunda. Iau un scaun si ma urc pe el. Asa da, acum nu trebuie sa mai imi rup mainile intizadu-ma ca un elastic.
Nu au trecut doua secunde, ca am simtit o ameteala profunda cum ma acapareaza. Mi-am pus o mana la cap si cu cealalta m-am prins de marginea dulapului sa nu cad. Dupa ce mi-am restabilit echilibrul, mi-am scuturat usor capul. Ce sa fii avut? In fine continui sa sterg praful. Nu trece bine un minut si simt din nou aceeasi ameteala stupida cum ma ia prin surprindere. Partea neplacuta este ca de data asta nu am reusit sa ma prind de nimic. Cadeam ca un sac de cartofi, dar inainte sa fac contact cu cine stie ce era pe jos, Cris m-a prins.
- Ce-ai patit? Tu stai destul de bine la capitolul echilibru, intreaba el cam ingrijorat.
- Rau de inaltime...
- Da, rau de inaltime cand esti urcata pe un amarat de scaun. Hai fii serioasa!
- Atunci mi s-a facut rau de la atata curatenie. Si ca sa ma protejezi termini tu...Nu-i asa iubitule? am raspuns pe un ton prefacut.
Mi-a luat carpa din mana stramband putin din nas. Mi-am luat telefonul si castile si m-am indreptat spre biblioteca in cautarea unei carti. Matematica, matematica, si ce-i asta? “Ecuatii matematice pentru nivel superiorâ€, ce dracu’ in casa asta se citesc numa teoreme stupide? Doamne fereste... Mai rascolesc putin si dau peste o carte care nu avea titlul trecut pe cotor, numai autorul. O iau plina de speranta, avand bucuria ca in sfarsit am si eu ce sa citesc. O curat putin si ma uit la titlu: “ Mariile bucurii ale matematiciiâ€
- Da-o naiba Cristopher! Ce mama masii’, tu nu ai auzit de literatura? intreb ironica si totodata destul de iritata.
El se intoarce spre mine zambind, foarte calm si eu eram gata gata sa imi ies din pepeni si sa ma ratoiesc la el. In cele din urma am renuntat si eu la cautarile faimoase, fiindca deja era clar, in casa asta exista numai si numai mate. M-am intors pe calcaie si m-am indreptat spre bucatarie. Am pus masa fara nici un chef si m-am apucat sa incalzesc mancarea. Dupa zece minute am terminat, iar el a venit si m-a imbratisat pe la spate. M-am intors cu fata spre Cris. M-a sarutat scurt pe buze, si apoi m-a imbratisat din nou. Mi-am pus capul pe pieptul lui si a inceput sa se roteasca calm pe un ritm ciudat. Am intrat si eu in dansul lui. Nici nu am facut bine vreo zece pasi, ca am simtit cum mi se intoarce stomacul pe dos. Ce dracu’? Eu nu am probleme de genul asta...Am inghitit in sec si am tacut, crezand ca senzatia de greata va trece de la sine. Am continuat sa dansez, dar totusi imi miscam cam greu picioarele. Apoi din nou senzatia de greata, pe care de aceasta data nu mi-am mai putut-o controla catusi de putin, si..Ei bine mi-am dat drumul. Iar acum, camasa lui Cris era plina de voma.
- Kristen...se planse el.
Si-a dat jos camasa, iar apoi si-a pus mana pe fruntea mea. Dupa vreo cinci secunde si-a retras-o si a dat din cap cum ca nu aveam febra. S-a dus in dormitor, iar eu am ramas acolo ca o statuie. Cand s-a intors, mai exact in vreo cinci minute, era imbracat cu blugii albastrii si un tricou negru.
- Ma duc pana la farmacie. Vin in zece minute, spuse el in timp ce imi facea cu mana fugitiv.
Nu am apucat sa aprob situatia caci usa s-a si inchis. In fine....Cred ca s-a dus sa cumpere pastile. M-am intors in living, fiindca nu aveam nici cea mai mica intentie sa mananc in momentele acelea. M-am asezat pe canapea si am dat drumul la televizor. Spre dezamagirea mea, cel mai bun program era o telenovela. Am lasat acolo si ma uitam cu un gram de curiozitate ce fac aia prin film. Dupa cincisprezece minute de belit ochii in televizor, am observat ca scumpul meu prof., nu a mai ajuns acasa.
Incep sa imi rod unghiile nervoasa. Daca a patit ceva? Daca l-a calcat masina? Sau a cazut pe scari....Sau poate s-a rupt liftul cu el...Mii de ganduri tampite au inceput sa imi navaleasca in minte, in timp ce cateva lacrimi imi udau chipul. Apoi dupa cateva secunde de cugetari, ganduri absurde si ros de unghii mi-am dat seama de ce a intarziat atat de mult. Atunci siroaie de stropi sarati mi-au inundat fata. Tot atunci am auzit usa deschizandu-se. Perfect, acum o sa aiba de lucru cu mine.
- Cristopher, ce ai facut atata? am intrebat pe un ton plin de autoritate.
- A fost coada la farmacie si....Kristen, nu imi spune ca plangi?
M-am indreptat spre el si am inceput sa il lovesc. Acum face pe nevinovatul...
- Cum sa nu plang...Tu, tu m-ai inselat cu farmacista! Nemernicu-le! am urlat cu vocea deja obosita de la plans.
Mi-a oprit mainile si m-a luat protector in brate. Eu m-am lasat pagubasa, revenindu-mi la normal. Off se pare ca incep sa innebunesc...In fine, m-am lasat in imbratisarea lui, in timp ce el bolborosea ceva...
- Acum sunt aproape sigur...spuse acesta atat de incet incat abia l-am auzit.
Dintr-o plasuta mica, cu emblema farmaciei a scos o cutie alba cu niste dungi albastre. Mi-a dat-o in mana si eu ma uitam in cruci la ea. Am desfacut-o si ce am scos de acolo, a fost o adevarat surpriza.
- Mai, ce dracu` vrei sa fac eu cu un test de sarcina? Doar nu insinuezi ca...si nu am putut pronunta cuvantul acela, pur si simplu nu puteam.
- Nu cred, sunt aproape sigur ca esti gravida. Adica toate simtomele tale indica asta, a spus pe un ton cat se poate de serios.
Eu ma uitam la el ca la masini straine. Mai putin si incepeam sa rad. Cum sa fiu insarcinata? E o tampenie.
- Kristen, hai sa ne gandim asa. Eu nu am folosit nimic pentru protectie. Si singura metoda care ar mai fi impiedicat acest eveniment ar fi fost pastiluta ta, care pot sa pun pariu pe ce vrei sa nu ai luat-o. Si sa iti mai spun ceva, ai ametit brusc...Ai borat pe camasa mea din senin si ai tulburari emotionale aparute de nicaieri. Ce concluzie poti sa tragi tu din toate astea?
Wow. Nu pot sa cred asta. Cum? Mi-am aplecat capul. Chiar e adevarat? I-am smuls testul acela din mana si m-am dus in baie. Am incuiat usa dupa mione. L-am auzit cum s-a postat pe jos, asteptand in liniste. Dupa treizeci de minute am iesit din toaleta, tinand in mana un test pozitiv. S-a uitat la mine, oarecum amarat si totusi fericit in acelasi timp. Am vazut cum incerca sa spuna ceva, dar se oprea cu un moment inainte sa inceapa sa vorbeasca. Pana la urma a reusit sa lege o propozitie...
- Stii, daca vrei poti sa avortezi. Nu te oblig sa pastrezi copilul, spuse cu vocea amarata.
- Eu credeam ca profesorii ar trebui sa fie destepti...Dar se pare ca tu esti exceptie. Cum sa avortez? Esti nebun? Am un copil cu cel pe care il iubesc. De l-as omori? Nu sunt criminala...
Am vazut cum buzele i s-au arcuit incet intr-un zambet, care m-ai apoi a ajuns sa se intinda pe toata fata. A sarit pe mine si m-a luat in brate, parca ar fi fost un copil de cinci ani in fata lui Mos Craciun. Am strambat putin din nas, iar el a observat si si-a cerut scuze. Avand in vedere ceea ce s-a intamplat, trebuie sa fie mai grijuliu cu mine. M-a sarutat scurt pe buze, apoi m-a luat in brate si m-a intins pe pat. Mi-a ridicat bluza, incepand sa se joace cu degetul pe abdomenul meu. Si-a continuat turul cu intreaga mana, ajungand sa imi mangaie pieptul. M-am sarutat pe gat, iar urmatoarea tinta au fost buzele mele, care le-a dezmierdat minute in sir. Si-a trecut degetele prin parul meu si mi-a zambit dulce.Ei bine, asta mi se pare un prezent superb si se pare ca viitorul imi surade. Iar cu ocazia asta voi mai cumpara si niste carti noi pentru copil, ca nu poate sa traiasca numai cu matematica si eu nici atat.
N/A: Capitolul va fi scris doar din punctul de vedere al lui Krisetn de data aceasta.
Capitolul 7: M-ai ineslat cu farmacista
Au trecut trei saptamani de cand m-am mutat cu Cris, sau ma rog m-a luat la el. Oricum locuiam impreuna asta e ceea ce conteaza. De parintii mei nu am auzit nimic, se pare ca traiesc foarte bine fara mine. In fine, ma ridic pe varfuri pentru a ajunge deasupra dulapului sa il curat de praf. Off, acum mi-am dat seama ca el era dita’ mai animalul si eu eram scunda. Iau un scaun si ma urc pe el. Asa da, acum nu trebuie sa mai imi rup mainile intizadu-ma ca un elastic.
Nu au trecut doua secunde, ca am simtit o ameteala profunda cum ma acapareaza. Mi-am pus o mana la cap si cu cealalta m-am prins de marginea dulapului sa nu cad. Dupa ce mi-am restabilit echilibrul, mi-am scuturat usor capul. Ce sa fii avut? In fine continui sa sterg praful. Nu trece bine un minut si simt din nou aceeasi ameteala stupida cum ma ia prin surprindere. Partea neplacuta este ca de data asta nu am reusit sa ma prind de nimic. Cadeam ca un sac de cartofi, dar inainte sa fac contact cu cine stie ce era pe jos, Cris m-a prins.
- Ce-ai patit? Tu stai destul de bine la capitolul echilibru, intreaba el cam ingrijorat.
- Rau de inaltime...
- Da, rau de inaltime cand esti urcata pe un amarat de scaun. Hai fii serioasa!
- Atunci mi s-a facut rau de la atata curatenie. Si ca sa ma protejezi termini tu...Nu-i asa iubitule? am raspuns pe un ton prefacut.
Mi-a luat carpa din mana stramband putin din nas. Mi-am luat telefonul si castile si m-am indreptat spre biblioteca in cautarea unei carti. Matematica, matematica, si ce-i asta? “Ecuatii matematice pentru nivel superiorâ€, ce dracu’ in casa asta se citesc numa teoreme stupide? Doamne fereste... Mai rascolesc putin si dau peste o carte care nu avea titlul trecut pe cotor, numai autorul. O iau plina de speranta, avand bucuria ca in sfarsit am si eu ce sa citesc. O curat putin si ma uit la titlu: “ Mariile bucurii ale matematiciiâ€
- Da-o naiba Cristopher! Ce mama masii’, tu nu ai auzit de literatura? intreb ironica si totodata destul de iritata.
El se intoarce spre mine zambind, foarte calm si eu eram gata gata sa imi ies din pepeni si sa ma ratoiesc la el. In cele din urma am renuntat si eu la cautarile faimoase, fiindca deja era clar, in casa asta exista numai si numai mate. M-am intors pe calcaie si m-am indreptat spre bucatarie. Am pus masa fara nici un chef si m-am apucat sa incalzesc mancarea. Dupa zece minute am terminat, iar el a venit si m-a imbratisat pe la spate. M-am intors cu fata spre Cris. M-a sarutat scurt pe buze, si apoi m-a imbratisat din nou. Mi-am pus capul pe pieptul lui si a inceput sa se roteasca calm pe un ritm ciudat. Am intrat si eu in dansul lui. Nici nu am facut bine vreo zece pasi, ca am simtit cum mi se intoarce stomacul pe dos. Ce dracu’? Eu nu am probleme de genul asta...Am inghitit in sec si am tacut, crezand ca senzatia de greata va trece de la sine. Am continuat sa dansez, dar totusi imi miscam cam greu picioarele. Apoi din nou senzatia de greata, pe care de aceasta data nu mi-am mai putut-o controla catusi de putin, si..Ei bine mi-am dat drumul. Iar acum, camasa lui Cris era plina de voma.
- Kristen...se planse el.
Si-a dat jos camasa, iar apoi si-a pus mana pe fruntea mea. Dupa vreo cinci secunde si-a retras-o si a dat din cap cum ca nu aveam febra. S-a dus in dormitor, iar eu am ramas acolo ca o statuie. Cand s-a intors, mai exact in vreo cinci minute, era imbracat cu blugii albastrii si un tricou negru.
- Ma duc pana la farmacie. Vin in zece minute, spuse el in timp ce imi facea cu mana fugitiv.
Nu am apucat sa aprob situatia caci usa s-a si inchis. In fine....Cred ca s-a dus sa cumpere pastile. M-am intors in living, fiindca nu aveam nici cea mai mica intentie sa mananc in momentele acelea. M-am asezat pe canapea si am dat drumul la televizor. Spre dezamagirea mea, cel mai bun program era o telenovela. Am lasat acolo si ma uitam cu un gram de curiozitate ce fac aia prin film. Dupa cincisprezece minute de belit ochii in televizor, am observat ca scumpul meu prof., nu a mai ajuns acasa.
Incep sa imi rod unghiile nervoasa. Daca a patit ceva? Daca l-a calcat masina? Sau a cazut pe scari....Sau poate s-a rupt liftul cu el...Mii de ganduri tampite au inceput sa imi navaleasca in minte, in timp ce cateva lacrimi imi udau chipul. Apoi dupa cateva secunde de cugetari, ganduri absurde si ros de unghii mi-am dat seama de ce a intarziat atat de mult. Atunci siroaie de stropi sarati mi-au inundat fata. Tot atunci am auzit usa deschizandu-se. Perfect, acum o sa aiba de lucru cu mine.
- Cristopher, ce ai facut atata? am intrebat pe un ton plin de autoritate.
- A fost coada la farmacie si....Kristen, nu imi spune ca plangi?
M-am indreptat spre el si am inceput sa il lovesc. Acum face pe nevinovatul...
- Cum sa nu plang...Tu, tu m-ai inselat cu farmacista! Nemernicu-le! am urlat cu vocea deja obosita de la plans.
Mi-a oprit mainile si m-a luat protector in brate. Eu m-am lasat pagubasa, revenindu-mi la normal. Off se pare ca incep sa innebunesc...In fine, m-am lasat in imbratisarea lui, in timp ce el bolborosea ceva...
- Acum sunt aproape sigur...spuse acesta atat de incet incat abia l-am auzit.
Dintr-o plasuta mica, cu emblema farmaciei a scos o cutie alba cu niste dungi albastre. Mi-a dat-o in mana si eu ma uitam in cruci la ea. Am desfacut-o si ce am scos de acolo, a fost o adevarat surpriza.
- Mai, ce dracu` vrei sa fac eu cu un test de sarcina? Doar nu insinuezi ca...si nu am putut pronunta cuvantul acela, pur si simplu nu puteam.
- Nu cred, sunt aproape sigur ca esti gravida. Adica toate simtomele tale indica asta, a spus pe un ton cat se poate de serios.
Eu ma uitam la el ca la masini straine. Mai putin si incepeam sa rad. Cum sa fiu insarcinata? E o tampenie.
- Kristen, hai sa ne gandim asa. Eu nu am folosit nimic pentru protectie. Si singura metoda care ar mai fi impiedicat acest eveniment ar fi fost pastiluta ta, care pot sa pun pariu pe ce vrei sa nu ai luat-o. Si sa iti mai spun ceva, ai ametit brusc...Ai borat pe camasa mea din senin si ai tulburari emotionale aparute de nicaieri. Ce concluzie poti sa tragi tu din toate astea?
Wow. Nu pot sa cred asta. Cum? Mi-am aplecat capul. Chiar e adevarat? I-am smuls testul acela din mana si m-am dus in baie. Am incuiat usa dupa mione. L-am auzit cum s-a postat pe jos, asteptand in liniste. Dupa treizeci de minute am iesit din toaleta, tinand in mana un test pozitiv. S-a uitat la mine, oarecum amarat si totusi fericit in acelasi timp. Am vazut cum incerca sa spuna ceva, dar se oprea cu un moment inainte sa inceapa sa vorbeasca. Pana la urma a reusit sa lege o propozitie...
- Stii, daca vrei poti sa avortezi. Nu te oblig sa pastrezi copilul, spuse cu vocea amarata.
- Eu credeam ca profesorii ar trebui sa fie destepti...Dar se pare ca tu esti exceptie. Cum sa avortez? Esti nebun? Am un copil cu cel pe care il iubesc. De l-as omori? Nu sunt criminala...
Am vazut cum buzele i s-au arcuit incet intr-un zambet, care m-ai apoi a ajuns sa se intinda pe toata fata. A sarit pe mine si m-a luat in brate, parca ar fi fost un copil de cinci ani in fata lui Mos Craciun. Am strambat putin din nas, iar el a observat si si-a cerut scuze. Avand in vedere ceea ce s-a intamplat, trebuie sa fie mai grijuliu cu mine. M-a sarutat scurt pe buze, apoi m-a luat in brate si m-a intins pe pat. Mi-a ridicat bluza, incepand sa se joace cu degetul pe abdomenul meu. Si-a continuat turul cu intreaga mana, ajungand sa imi mangaie pieptul. M-am sarutat pe gat, iar urmatoarea tinta au fost buzele mele, care le-a dezmierdat minute in sir. Si-a trecut degetele prin parul meu si mi-a zambit dulce.Ei bine, asta mi se pare un prezent superb si se pare ca viitorul imi surade. Iar cu ocazia asta voi mai cumpara si niste carti noi pentru copil, ca nu poate sa traiasca numai cu matematica si eu nici atat.