02-12-2009, 12:56 AM
Wooa...multumesc din suflet pentru commentarii:*. Scuzatzi pt actiunea aceea grabita, sper ca am reusit sa remediez ceva pe acolo. Iata noul capitol, and I hope you`ll like it ^^.
Capitolul 2: Chiar ca te urasc...
Corpul alb si nemiscat de pe podea continua sa se uite la mine cu ura. Ce ti-am facut? Nu trece mult si simt ceva rece pe gat. Victoria, din nou? E in spatele meu, langa mine, nu pricep! Ce ti-am facut eu tie? Nu eu te-am omorat! Lasa-ma sa traiesc...
- Nu e vina mea! am strigat cu toata puterea.
Nu am inchis bine gura, ca am simtit o lovitura in cap. Macar de ar fi fost o lovitura usoara, cineva a dat in mine ca un animal, unul foarte idiot pe deasupra.
- Ce vrei sa imi faci? Sa ma omori?
- Offf, daca ai stii ce-as vrea sa iti fac eu tie, spuse profesorul meu de matematica muscandu-si buza. Oricum, de dormit se doarme acasa, in pat, nu pe banca la ora mea domnisoara.
- Chiar ca te urasc, te urasc din tot sufletul, nesuferitu-le!
- Stiu…mersi pentru urare, acum daca nut e superi, eu voi continua lectia.
Dupa ultima fraza mi-a atins delicat fata, zambind dulce. Am luat foc. Simteam un amalgam de emotii, toate puternice, fierbinti. Haide suna o data, pauza matii…Cred ca o sa mor…
Suna clopotelul. Doamne ajuta! Mi-am luat geanta si am plecat ca din pusca. M-am oprit direct in sala de dans, unde aveam repetitie. Am pasit relaxata in sala incapatoare, unde m-am intalnit cu restul trupei de dans. Am mers sa imi iau echipamentul. O pereche de pantaloni scurti, stramti de culoare neagra si un maiou rosu, cu un decolteu ce reusea sa imi puna pieptul in valoare. Parul l-am lasat sa cada liber pe spate. In picioare mi-am luat balerini, tot rosii si jambierele negre. Eram gata, asa ca m-am indreptat spre sala.
Am intrat relaxata pe usa, ferm convinsa ca in aceste doua ore de repetitii ma voi relaxa si eu, fiindca pentru mine erau sfinte doua lucruri: dansul si scrisul. Scrisul il pasatram pentru mine si pentru olimpiade, dar dansul il aduceam si la scoala.
M-am dus la fete sa vedem pe ce melodie trebuie facuta coregrafia. Dar se pare ca avem un nou antrenor, deci un nou partener pentru mine. Nu stiu daca se numeste ghinionn sau noroc, dar mereu partenerul meu era cel care ma ajuta cu coregrafiile si supraveghetorul echipei. In general cate un profesor de dans, deci as putea sa iau chestia asta ca fiind noroc, niciodata nu eram calcata pe picioare la dansul in perechi. In fine vorbim noi ce vorbim, Radio Santz, ultima barfa, cand aud o bataie scurta din palme. O voce care imi era extrem de cunoscuta, ne saluta, si se prezinta ca fiind supraveghetorul si partenerul meu. Inghit in sec. Ma intorc ingrozita, fortandu-ma sa ma gandesc ca vocea e doar o coincidenta stupida. Gresit. Noul meu partener era profu’ de mate. Asta este un cosmar.
- Bun fetelor, dar eu am si o partenera pe aici, Kristen Farrow e prezenta? intreaba el cu nu glas plin de inocenta.
- Da, sunt aici, raspund la randul meu glacial, indreptandu-ma robotic spre “partenerul†meu.
- OK, atunci sa incepem. Primul dans il facem noi doi, ca idee apoi facem pasii si cu celelalte.
Mi-a inmanat niste hartii cu durata dansului, melodia si alte banalitati care le stiam pe de rost. Dar melodia era chiar draguta, Beyonce, Single Ladies. Era nevoie de o coregrafie energica pentru acest dans, dar nu prea i gaseam rolul prof`ului. Ma intorc pe calcaie si ma indrept spre el.
- Domn` profesor, nu va suparati dar eu una nu prea va gasesc un rol in coregrafia asta...
- Unu la mana, aici nu sunt domn` profesor, sunt pur si simplu Cris, doi la mana ai dreptate, aici nu particip, raman in spatele scenei dansul asta OK?
Am aprobat dand din cap, si am inceput sa vorbim niste detalii despre miscari si altele. Un sfert de ora, atat mi-a trebuit sa pun bazele unei noi coregrafii cu Cris. Offf, ce stupid, ma simteam ciudat si cand i pronuntam numele. Am alungat gandul acesta rapid, si m-am concentrat. Trebuia sa dansez. Am auzit muzica, si am inceput sa ma misc pe ritm. Piruete, aplecari, sarituri, tot tacamul, iar eu dansam. Ma simteam in al noualaea cer, parca totul era perfect cand dansam. Da, totul era perfect, pana la ultima pirueta , cand nu stiu cum mi s-au incurcat picioarele si am cazut. Dar nu am cazut pe tare. Acum eram cazuta peste profesorul de mate, mainile sale imbratisandu-mi corpul. Pentru o secunda am inchis ochii zambind. Apoi am constientizat in ce situatie sunt si m-am ridicat, impingandu-ma cu forta in pieptul sau.
- Perversu-le! am urlat dupa ce eram din nou in picioare.
Am strans nervoasa din pumni, si atunci am descoperit o durere infioratoare de incheietura. Un scancet slab mi-a scapat printre buze. Un moment dupa aceea, am simtit cum Cris ma ia in brate.
- O duc pana la cabinetul medical, ati vazut coregrafia, incercati si voi, spuse el catre celelalte fete din sala.
Mergea linistit cu mine in brate pe coridoarele scolii. Bine macar ca nu mai erau elevi.
- De ce ma duci in brate? Am incheietura mainii sucita, picioarele sunt in regula, intreb eu cu vocea putin ironica.
- Imi face placere, raspuse profu’ cu un ton incredibil de sincer...
- Dar stii ca te urasc da?
- Stiu asta, foarte bine inca. De ce intrebi?
- Ma aiguram doar, vocea imi suna putin sparta i se observa ca eram neisgura pe mine de la doi kilometri.
Mi-am ascuns capul la pieptul sau. Luminile erau inca aprinse, iar eu eram extrem de rosie. Nu era neaparata nevoie sa ma vada. Ma simteam ciudat, simteam ca iau foc daca nu ma uit la el, si totusi decat sa ma vada atat de rosie mai bine nu.Dar nu stiu cat o a mai rezist, iau foc daca nu ii vad fata. Am ridicat capul putin sfioasa si m-am uitat la el. Cand mi-a vazut fata , a inceput sa rada ca un maniac.
- Nesuferitu-le! Du-te dracului de imitatie de profesor!
Am inceput sa il lovesc cu mainile, uitand de incheietura mea rablagita. Un scancet dureros, mi-a fost uficient sa ma opresc.
- Esti draguta foc cand te comporti atat de infantil, spuse el cu un ranjet ce inclina spre superioritate intins pe toata fata.
Am tacut si pur si simplu i-am aratat m**e, afisand un zambet dulce si inocent.
Capitolul 2: Chiar ca te urasc...
Corpul alb si nemiscat de pe podea continua sa se uite la mine cu ura. Ce ti-am facut? Nu trece mult si simt ceva rece pe gat. Victoria, din nou? E in spatele meu, langa mine, nu pricep! Ce ti-am facut eu tie? Nu eu te-am omorat! Lasa-ma sa traiesc...
- Nu e vina mea! am strigat cu toata puterea.
Nu am inchis bine gura, ca am simtit o lovitura in cap. Macar de ar fi fost o lovitura usoara, cineva a dat in mine ca un animal, unul foarte idiot pe deasupra.
- Ce vrei sa imi faci? Sa ma omori?
- Offf, daca ai stii ce-as vrea sa iti fac eu tie, spuse profesorul meu de matematica muscandu-si buza. Oricum, de dormit se doarme acasa, in pat, nu pe banca la ora mea domnisoara.
- Chiar ca te urasc, te urasc din tot sufletul, nesuferitu-le!
- Stiu…mersi pentru urare, acum daca nut e superi, eu voi continua lectia.
Dupa ultima fraza mi-a atins delicat fata, zambind dulce. Am luat foc. Simteam un amalgam de emotii, toate puternice, fierbinti. Haide suna o data, pauza matii…Cred ca o sa mor…
Suna clopotelul. Doamne ajuta! Mi-am luat geanta si am plecat ca din pusca. M-am oprit direct in sala de dans, unde aveam repetitie. Am pasit relaxata in sala incapatoare, unde m-am intalnit cu restul trupei de dans. Am mers sa imi iau echipamentul. O pereche de pantaloni scurti, stramti de culoare neagra si un maiou rosu, cu un decolteu ce reusea sa imi puna pieptul in valoare. Parul l-am lasat sa cada liber pe spate. In picioare mi-am luat balerini, tot rosii si jambierele negre. Eram gata, asa ca m-am indreptat spre sala.
Am intrat relaxata pe usa, ferm convinsa ca in aceste doua ore de repetitii ma voi relaxa si eu, fiindca pentru mine erau sfinte doua lucruri: dansul si scrisul. Scrisul il pasatram pentru mine si pentru olimpiade, dar dansul il aduceam si la scoala.
M-am dus la fete sa vedem pe ce melodie trebuie facuta coregrafia. Dar se pare ca avem un nou antrenor, deci un nou partener pentru mine. Nu stiu daca se numeste ghinionn sau noroc, dar mereu partenerul meu era cel care ma ajuta cu coregrafiile si supraveghetorul echipei. In general cate un profesor de dans, deci as putea sa iau chestia asta ca fiind noroc, niciodata nu eram calcata pe picioare la dansul in perechi. In fine vorbim noi ce vorbim, Radio Santz, ultima barfa, cand aud o bataie scurta din palme. O voce care imi era extrem de cunoscuta, ne saluta, si se prezinta ca fiind supraveghetorul si partenerul meu. Inghit in sec. Ma intorc ingrozita, fortandu-ma sa ma gandesc ca vocea e doar o coincidenta stupida. Gresit. Noul meu partener era profu’ de mate. Asta este un cosmar.
- Bun fetelor, dar eu am si o partenera pe aici, Kristen Farrow e prezenta? intreaba el cu nu glas plin de inocenta.
- Da, sunt aici, raspund la randul meu glacial, indreptandu-ma robotic spre “partenerul†meu.
- OK, atunci sa incepem. Primul dans il facem noi doi, ca idee apoi facem pasii si cu celelalte.
Mi-a inmanat niste hartii cu durata dansului, melodia si alte banalitati care le stiam pe de rost. Dar melodia era chiar draguta, Beyonce, Single Ladies. Era nevoie de o coregrafie energica pentru acest dans, dar nu prea i gaseam rolul prof`ului. Ma intorc pe calcaie si ma indrept spre el.
- Domn` profesor, nu va suparati dar eu una nu prea va gasesc un rol in coregrafia asta...
- Unu la mana, aici nu sunt domn` profesor, sunt pur si simplu Cris, doi la mana ai dreptate, aici nu particip, raman in spatele scenei dansul asta OK?
Am aprobat dand din cap, si am inceput sa vorbim niste detalii despre miscari si altele. Un sfert de ora, atat mi-a trebuit sa pun bazele unei noi coregrafii cu Cris. Offf, ce stupid, ma simteam ciudat si cand i pronuntam numele. Am alungat gandul acesta rapid, si m-am concentrat. Trebuia sa dansez. Am auzit muzica, si am inceput sa ma misc pe ritm. Piruete, aplecari, sarituri, tot tacamul, iar eu dansam. Ma simteam in al noualaea cer, parca totul era perfect cand dansam. Da, totul era perfect, pana la ultima pirueta , cand nu stiu cum mi s-au incurcat picioarele si am cazut. Dar nu am cazut pe tare. Acum eram cazuta peste profesorul de mate, mainile sale imbratisandu-mi corpul. Pentru o secunda am inchis ochii zambind. Apoi am constientizat in ce situatie sunt si m-am ridicat, impingandu-ma cu forta in pieptul sau.
- Perversu-le! am urlat dupa ce eram din nou in picioare.
Am strans nervoasa din pumni, si atunci am descoperit o durere infioratoare de incheietura. Un scancet slab mi-a scapat printre buze. Un moment dupa aceea, am simtit cum Cris ma ia in brate.
- O duc pana la cabinetul medical, ati vazut coregrafia, incercati si voi, spuse el catre celelalte fete din sala.
Mergea linistit cu mine in brate pe coridoarele scolii. Bine macar ca nu mai erau elevi.
- De ce ma duci in brate? Am incheietura mainii sucita, picioarele sunt in regula, intreb eu cu vocea putin ironica.
- Imi face placere, raspuse profu’ cu un ton incredibil de sincer...
- Dar stii ca te urasc da?
- Stiu asta, foarte bine inca. De ce intrebi?
- Ma aiguram doar, vocea imi suna putin sparta i se observa ca eram neisgura pe mine de la doi kilometri.
Mi-am ascuns capul la pieptul sau. Luminile erau inca aprinse, iar eu eram extrem de rosie. Nu era neaparata nevoie sa ma vada. Ma simteam ciudat, simteam ca iau foc daca nu ma uit la el, si totusi decat sa ma vada atat de rosie mai bine nu.Dar nu stiu cat o a mai rezist, iau foc daca nu ii vad fata. Am ridicat capul putin sfioasa si m-am uitat la el. Cand mi-a vazut fata , a inceput sa rada ca un maniac.
- Nesuferitu-le! Du-te dracului de imitatie de profesor!
Am inceput sa il lovesc cu mainile, uitand de incheietura mea rablagita. Un scancet dureros, mi-a fost uficient sa ma opresc.
- Esti draguta foc cand te comporti atat de infantil, spuse el cu un ranjet ce inclina spre superioritate intins pe toata fata.
Am tacut si pur si simplu i-am aratat m**e, afisand un zambet dulce si inocent.