In umbra soarelui

[Setsumi.]

M-am gandit sa postez si eu aici una din povestiile mele. Aceasta este cea mai noua. Sper sa va placa. Astept critici si pareri -_-

In umbra soarelui

Prolog

Este atat de greu sa iubesti si atat de usor sa urasti. Universul este o lume plina de culori sterse, de ura si dispret. Fiinte orbite de iubire si minciuna. Iubirea este doar un pariu, o iluzie, un fel de-a scapa de toate problemele, sa ai pe cineva care sa se prefaca ca te asculta, ca te intelege. Sa iubesti fara inima, sa te scalzi in pacat batandu-ti joc de fiinte inferioare tie. Sa zambesti fals este ca si cum ai fuma o tigare fara a-i savura tutunul, sa bei doar ca sa uiti de viata-ti mizerabila, sa ii faci pe cei dragi sa sufere doar pentru ai face sa simta ceea ce odata ai simtit si tu. Esti doar un suflet ce se hraneste cu lacrimile oamenilor, cu ura si dispretul ce o au pentru persoana ta. Esti un gunoi si esti mandru de asta. Pentru tine viata este doar un joc, o aventura de noapte. Nu mai esti o marioneta a timpului, acum timpul este marioneta ta. Se spune ca timpul vindeca ranile, dar in inimile lor tu ai ramas acelasi baiat cu ochii albastrii, brunet si seducator cu un farmec aparte, cu un zambet ce patrundea-n fiecare suflet, Diavolul in pielea unui om. Pe zi ce trece urletele de durere, a persoanelor din jurul tau nu-ti mai sunt de ajuns, cauti atentie si noi victime, vrei sa te razbuni pe lume pentru ceva ce exista doar in subconstientul tau, un vis ce nu-ti da pace. Iti petreci prezentul fara pic de trecut. Privesti spre ziua de maine, fara speranta-n suflet, pentru tine sunt doar niste zile monotone in care faci oamenii marionetele tale, niste papusi fara speranta sau viitor, orbite de vorbele unui Diavol.
Trecutul ne influenteaza prezentul, oricat am incercat sa scapam de acele ganduri ce nu ne dau pace acestea ne fura fericirea, lasandu-ne-n suflet un gol plin de regret. Lumea-i o sinfonie de sunete murdare si totodata pure si linistitoare. Ce greu este atunci cand nu stii de ce sunt stelele pe cer, o lume in care tu nu urmaresti decat un tel prostesc, cand traiesti in univerul tau departe de cruda realitate, de cei care tin la tine. Ei sunt doar niste fiinte ce merita tarate-n iad, sau doar sunt niste papusi ce-ti fac jocul, ajutandu-te sa te apropii cat mai mult de telul tau; nu vrei sa fi o parte din aceasta lume, vrei doar s-o distrugi. Esti ca o otrava pentru ochii ce te privesc, ca un drog pentru cele ce cad in plasa ta satisfacandu-te, vorbele tale fiind ca o lege pentru ele, pentru ei toti. Nu ai un nume, un trecut. Pentru tine oamenii sunt piesele de pe tabla de sah ce te ajuta sa castigi jocul. Mereu am incercat sa-ti inteleg sentimentele, sa ma apropii de tine insa de cand ai realizat ca nu sunt pionul pe care-l cauti, m-ai lasat in urma, ignorandu-mi sentimentele ce le purtam pentru tine pentru ca tu-mi erai asemeni unui inger negru, fara speranta sau viitor.