Black.Immortal.Rose

[ringingBells]

A/N: Deci, idee e urmatoarea, se pare ca site-ul inca mai are niste probleme si nu pot sa-mi accesez contul...yuppi! Am facut altul pana se rezolva (daca se rezolva) si am sa postez de pe asta pana imi pot accesa contul meu. So yeah, mersi ellamanu ...>:d< pentru ca citesti!

Chapter VII: Changing the world

No, it's much better to face these kinds of things
With a sense of poise and rationality
(Panic at the disco-I write sins not tragedies)

Kita POV

Covorul multicolor de frunze acoperea tot drumul, aerul proaspat si soarele acoperit de nori pufosi si albi , toate semne ale minunatei toamne. Care din pacate era pe sfarsite.

Doua betigase din lemn de un rosu aprins tineau prins parul saten inchis, aranjat intr-un coc al fetei. Degetele palide si lungi, cu unghii destul de lungi si bine intretinute. rasuceau nervos o suvita din par. Ochii ei mari si caprui, ieseau in evidenta din cauza tenului foarte alb, si daca cineva ar fi sta sa-i studieze ar fi citit in ochii ei, agitatie. Viata ei se schimbase in ultimele luni, mai mult decat in ceilalti saisprezece ani.

Cum a ajuns la Academie, starea de spirit s-a amplificat, toata lumea parea sa fie intr-o agitatie continua. Era curioasa, ce putea sa fi asa important, incat sa provoace atata dezordine? Sau mai bine zis , cine?! Kita a primit raspunsul foarte rapid, Sakura se apropia de ea cu pasi rapizi, avea o privire ucigasa , isi dadea parul roz peste umar intr-un mod arogant, fata ridica spranceana dreapta fiind total neimpresionata..
”E vina ta!” tipa rozalia.
”Hmm? Nu inteleg despre ce vorbesti?”
”Din cauza ta a plecat Sasuke , stiu! V-am vazut atunci in padure, dupa ce ca l-ai furat pe Sasuke al meu, acuma il mai si gonesti! ”
”In primul rand, Sasuke nu a fost niciodata al tau, e o persoana, nu un lucru, nu apartine nimanui! In al doilea rand, esti o patetica mica care il urmareste pe Sasuke si in al treilea rand, eu nici nu stiam ca Sasuke a plecat ...”
”Ahh! T***A INSUPORTABILA!”
Ultimele cuvinte au pus capat oricarei relatii, Kita a sarit la bataie luand-o pe fata de par , o zgaria si ii dadea palme in timp ce Sakura tipa si se straduia sa se apere. Kita nu era o persoana foarte puternica fizic, dar in schimb cand se enerva o forta de inegalat se dezlantuia in interiorul ei, numai stia ce face. Ochii fetei s-au schimbat deodata, devenind hipnotici, gri cu cerculete, nu se mai putea controla.

A simtit cum niste brate au tras-o de langa Sakura, nu a luptat, se simtea secata de energie. Nu stia ce se intampla in jurul ei, imaginile treceau rapid prin fata ei, in doar cateva secunde ajunsese intr-o baie mare. Statea cu mainile pe marginea chiuvetei si se privea in oglinda. Avea parul ravasit, cateva zgarieturi si niste vanatai , nimic grav.
”Am facut ceva grav?”
”Nup, te-am oprit la timp.” raspunse Kagome pe un ton calm.
”Multumesc” rasufla usurata, totul era bine, nimeni nu era ranit.
”Esti calma? Pot sa-ti spun ceva fara sa ma omori?”
”Haha, foarte amuzant! Normal, spune..”
”Hmm...pai, chiar daca imi e greu sa recunosc...din mai multe motive. Tu si Sasuke sunteti facuti unul pentru celalalt.”
Kita o privea acum cu gura cascata, cum putea sa gandeasca cineva asa ceva? Ea cu ingamfatul, arogantul, enervantul...Sasuke? Da, erau prieteni si se intelegeau foarte bine, inainte de toata invalmaseala asta. Tinea la el dar nu mai mult decat la un prieten. Nu stia exact cum sa reactioneze, asa ca a inceput sa rada intr-un mod histeric si fals.
”Degeaba razi, o sa vezi ca am dreptate...” zise deodata Kagome pe un ton foarte serios.

Cuvintele prieteni ei se invarteau in capul ei. Se simtea ametita si confuza. Kagome nu avea dreptate, oricum ce stia ea? O cunostea doar de cateva luni, chiar credea ca totul era asa usor, asa simplu? Viata nu e un film, nu totul se rezuma la doi prieteni apropiati care se indragostesc nebuneste si traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Nu. Totul este complicat, sentimentele nu sunt impartasite si sa traiesti e ca un sport extrem, unde nimic nu e sigur. Plus ca stia ca nu-l place in felul ala pe Sasuke, de ce? Ea nu era niciodata geloasa pe vreuna din fanele lui. Da! Asta era , totul e clar. Dar de ce incerca sa se convinga singura?

***


Kagome POV

Stresul o dobora, parca totul devenea din ce in ce mai haotic, nimic din viata ei nu parea sa mai fie in ordine, schimbarile aveau loc o data la secunda. Dupa circul de la Academie, din cauza disparitiei mucosului de Sasuke, acum aveau toti membri Akatsuki si Kita un fel de adunare, Liderul trebuia sa-i anunte ceva important.

Au format cu toti un cerc, Kita statea langa ea cu o privire pierduta, chiar o deranjase disparitia subita a prietenul ei? Asa parea, chiar daca nu ar fi recunoscut niciodata.
”Sasuke l-a ucis pe Orochimaru si acum isi formeaza o echipa.”vocea liderului rasuna puternic si vorbele lui au socato pe fata mai mult ca niciodata. El l-a omorat pe Orochimaru? Poate ca baiatul nu era asa de mucos pe cat parea...si poate ca razbunarea ei numai avea niciun sens acuma.
Toti il priveau acum pe Itachi, stiau cu toti ce sens avea Sasuke, vroia sa-l omoare pe fratele lui mai mare, numai daca ar fi stiut adevarul poate ca lucrurile ar fi stat altfel. Pana si Kagome se uita acum la el , studiindu-i fiecare expresie, era calm si linistit, dar fata il stia, ochii lui exprimeau tristete, o tristete pe care nimeni nu ar fi putut sa o inteleaga.

Kita POV

Se poate sa simti atatea sentimente mixte in acelasi timp? Da? Pentru ca Kita avea senzatia ca o sa explodeze in orice secunda , prea multe sentimente intese. Il ura pe Sasuke, pentru ca a mintito atata timp, avea un secret urias, nu o sa-l ierte. NU! Dar vroia sa-l vada, intreg! Nu-i venea sa creada ca l-a invis pe Orochimaru...si acum vine dupa Itachi? Nu ...creierul ei era suprasolicitat cu intrebari, partea proasta era ca stia raspunsul la majoritatea si nu erau niste raspunsuri prea favorabile.

Pein a tras-o usor de mana, langa el, dupa ce toata camera se eliberase. Erau numai ei doi, fata il privea , dar parea ca se uita mai mult prin el. Nu putea sa se concentreze pe nimic.
”Kita-san, am vrut sa vorbesc despre asta in particular, apoi tu alegi cine vrei sa stie sau nu..”
Acum nu intelegea chiar nimic din ce se intampla aici, alte intamplari..alte schimbari , inspira aer incercand sa se calmeze. A dat usor din cap in semn de aprobare si a auzit dinou glasul calm a lui Pein.
”Spioni mei au descoperit ca fiul lui Yamada, omul care ti-a omorat familia ca sa ajunga la tine, incearca sa continue munca tatalui sau. E un baiat de nouasprezece ani , il cheama Nodoku si e destul de periculos. Ti-as sugera sa renunti la Academie si sa devii membra Akatsuki. Aici o sa ai parte de tot antrenamentul de care ai nevoie si o sa fii in siguranta.”
Ochii ei caprui isi schimbara brusc culoarea, erau de un verde aprins, toata viata ei a fost distrusa de acest Yamada care a murit, omorat de matusa ei si acum fiul lui se intoarce sa se razbune. Asta nu putea sa i-se intample decat ei. Nu mai putea sa mearga acum la Academie, ar fi pus in pericol mult prea multa lume. Daca Nodoku era macar pe jumatate la fel de puternic ca tatal lui, avea probleme destul de grave.
”Ai dreptate.”
”Perfect, o sa discutam detaliile in alta zii. Acum dute si odihneste-te..” zise acesta pupand-o usor pe frunte, fata doar zambi cu coltul guri si se indeparta de el cu pasi mari si grabiti, tot ce vroia era sa fie singura.

Podeaua de lemn scartaia usor sub pasi Kitei, mai avea foarte putin si ajungea in camera ei , putea sa inchida usa, sa numai fie nevoita sa infrunte probleme. Micul ei paradis, patul moale si o carte care sa o elibereze de viata de zii cu zii. Da, de asta avea nevoie. A trecut usor pe langa usile din coridor si a ajuns la usa neagra din lemn a lui Itachi, s-a oprit un pic sa o priveasca dar nu a avut prea mult timp la dizpozitie deoarecea ea s-a deschis brusc, baiatul a iesit din camera cu aceasi expresie calma.
”Itachi...” doar atat a apucat sa spuna inainte ca el sa se apropie de ea, baiatul o mangaie usor pe fata si apoi incepu sa se joace cu o suvita din parul ei. Inima ii batea mult mai repede decat deobicei, simtea cum i-se inmoaie picioarele.
”O sa regret asta..” zise acesta si apoi singurul lucru care il mai stia Kita era ca buzele lui erau peste buzele ei si nu isi mai putea controla corpul, se inrosise la fata, nu stia ce sa faca sau ce sa zica. S-a lasat purtata de val...