27-01-2010, 10:26 PM
Illusions- an immortal love [+18]
Buna! Am venit si eu cu primul meu fik :-" Nu stiu cat de bun e pentru ca sunt o incepatoare...asa ca va rog sa-mi dati commuri si critici. Asa voi putea sa-mi repar greselile :d
~Prolog~
Dragostea... cea mai nepretuita nestemata. O dragoste e cea mai mare comoara pe care ti-o poate darui viata.
Pentru ca doua suflete sa se uneasca nu e nevoie decat de o scanteie... scanteia destinului...
Dar ce se intampla cand sufletul tau pereche nu e cea ce crezi? Cand tu nu esti cea ce crezi....
Ce se intampla cand soarta iti interzice sa iubesti....
Vei lupta pentru iubirea ta? Vei lupta pentru sufletul tau pereche?
Doar o iubire pura si nemuritoare te mai tine in viata... Dar ce vei face cand dragostea ta va distruge lumea?
Capitolul 1
Angela P.O.V
Minciuni... Tot timpul asa am trait in minciuni... Toate visele mele au fost ruinate de minciuna in care am trait in toti acesti ani.Parintii care credeam ca ma iubesc, m-au mintit mereu... <Angi... te rog sa ne intelegi... Am vrut sa te protejam! Nu puteam sa-ti spunem ca esti adoptata... te-ar fi durut prea tare..> Cuvintele mamei inca imi rasunau in cap si ma faceau sa-mi urasc viata si mai tare.. Chiar cu o zi inainte sa moara mi-au spus adevarul... nu inteleg de ce tocmai acum... acum am ramas singura, inca odata.. < Imi pare rau draga... te-am gasit acum optsprezece ani pe scarile catedralei... abandonata si te-am adoptat> Se pare ca parintii nu m-au vrut, iar acum singurele persoane care ma iubeau au murit...Privesc geamul straveziu... cerul varsa si el lacrimi, iar peisajul mohorat suspina si el. In vagonul pustiu de tren nu se aude decat zgomotul rotilor care gonesc nebuneste pe sine. Canapelele rosii de piele sunt goale, doar praful si mirosul de vechi predomina prin vagoane. Numele meu e Angela Mitsune si am optsprezece ani... sau cel putin asa cred... de cand sunt din nou orfana nu stiu ce sa mai cred..Moartea suspicioasa si subita a ambilor parinti adoptivi m-a facut sa plec din blestemata si ploioasa Londra. Acum trei zile dupa inmormantarea parintilor am primit o scrisoare din Japonia de la asa-zisa mea verisoara... < Angi... condoleantele mele pentru moartea aceasta dragica... Dar nu te mai gandi, te rog uita tot si vino si stai cu mine in Japonia.Eu locuiesc singura intr-un apartament si cred ca mutarea ta aici ne-ar face bine amandurora. Vom locui impreuna, vom merge la acelasi liceu, ne vom tine companie una alteia. Te rog accepta-mi propunerea. Nu uita: voi fi mereu verisoara ta orice s-ar intempla.>
Am acceptat propunerea ei... voi incerca sa fac orice pentru a-mi incepe o viata noua... in plus, ce am de pierdut ? In Londra nu mai am pe nimeni, la liceu eram fata ciudata care nu are prieteni... in concluzie nu mi-a mai ramas nimic... Sunt sigura ca ma voi intelege foarte bine cu Eliza... poate la fel de bine cum ne intelegeam cand era mici. Ma intreb daca o voi recunoaste... au trecut opt ani de cand nu ne-am mai vazut... Oare ma va considera o ciudata si o ratata cum o faceau si colegii mei de liceu... Un scartait puternic de roti imi alunga gandurile facandu-ma sa-mi astup urechile.Trenul opreste lenes in gara aproape goala. Cobor lundu-mi micul bagaj si incerc sa caut un taxi. Privesc cerul rosiatic in timp ce soarele apune usor.Niciodata n-am mai vazut un apus mai frumos decat asta. Gasesc intr-un final un taxi si ii arat soferului hartia pe care e scrisa adresa Elizei. Masina merge greoi din cauza strazilor aglomerate. Dupa aproximativ o ora de infern taxiul opreste in fata unui bloc dragut.Platesc soferului si cobor din masina urcand scarile de marmura ale blocului. Urc pana la etajul doi, unde sun la o usa mare de lemn, dupa cum scrie in adresa, la apartamentul cinci. In usa isi face aparitia o fata cu parul lung si ciocolatiu prins in doua codite strengare si cu ochii asemeni chihlimbarului.Poarta o camasa verde simpla si o fusta lunga de aceasi culoare.Ma masoara din
cap pana in picioare, analizandu-mi vestimantatia... Ce? Japonezii nu poarta blugii rupti si bluze mulate cu strasuri ?Bine... poate ca m-am imbracat diferit de cum arata Eliza... sper doar sa nu se sperie si sa ma dea afara. O vad cum se apropie usor de mine si... plange? Cateva lacrimi cristaline curg siroaie pe obrajii ei catifelati. Simt cum ma strange puternic in brate continuand sa planga.
-Mi-a fost dor de tine,Angi! Nu te-ai schimbat deloc! Imi spune fata surazand.
Ma uit buimaca la verisoara mea... ea e diferita.. nu e ca ceilalti... Imi da drumul din stransoare si ma invita inautru.Destul de primitor apatamentul... nuantele de maro si portocaliu predomina peste tot.Ma asez pe canapeaua mare din sufragerie in timp ce Eliza aduce o tava mare, argintie cu doua cesti si niste fursecuri.Ma uit atent la ea... nu s-a schimbat deloc... Aceasi expresie inofensiva, exact ca in copilarie.
-Ma bucur ca te-ai hotarat sa ramai cu mine. imi spune ea zambind usor.
-Mda... ce rost mai avea sa raman in Londra... spun eu lasandu-mi capul usor pe spate.
Fata se uita serioasa la si ma lua de mana ducandu-ma in fata unei camere.Deschid usa si vad o camera mare, spatioasa cu balcon, cu baie, toata vopsita in nuante de roz... De ce trebuie tocmai roz...De cand ma stiu nu mi-a placut culoarea asta... Mai bine sa fiu considerata emo decat sa ma imbrac ca o papusa...
-Stii ca puteai sa imi dai o camera mai putin colorata... ii spun eu zambinand usor.
-Ti-am pregatit prosoapele in baie. Poti merge sa faci o baie, sunt sigura ca drumul a fost lung.imi spune fata schimband subiectul si susotind usor.
Oftez usor si inchid usa in urma Elizei. Intru in baie unde mirosul de acrini si trandafiri imi invadeaza narile. Ma dezbrac si intru in cada plina cu spuma pufoasa.Apa calduta imi relacseaza intreg corpul in timp ce-mi prind parul negru intr-un coc pentru a nu se uda. Intotdeauna mi-a placut sa stau mult in baie... ma relaxeaza si ma face sa uit de toate. Stau asa timp de mai bine de o ora meditand asupra noii mele vieti. Maine voi avea un nou liceu... o casa noua... de ce am sentimentul ca asta imi va schimba viata?
Dupa mai bine de o ora de balaceala ma dau jos si imi iau rochita alba de noapte pe care o primisem de la Eliza. Ies din baie si o vad pe verisoara mea cum sta pe patul mare cu lengerie roz din camera mea. Poarta aceasi rochita ca mine, doar ca pe o nuanta de roz pal. Aceleasi codite lungi si copilaresti ii stau rebele pe spate legate cu doua funde mari.
-Atat de mult stai mereu la baie? ma intreaba ea chicotind.
-Multumesc de primire. ii spun eu razand.Iti multumesc ca nu te-ai schimbat... chiar daca ai aflat ca nu sunt verisoara ta adevarata... spun eu lasand capul in jos. Fata imi zambi dulce si ma saruta usor pe frunte spunand un "noapte buna" inocent. Ma uit cum iese din camera la fel de zambitoare ca de obicei...Nu intelg cum o fata ramasa singura, cu un trecut la fel ca al meu poate zambi asa des... seamana cu o fetita dulce si inocente de zece ani... Cum poti trai atata timp singura si sa ramai la fel de vesela....Astfel de intrebari ma macinau in timp ce ies pe balcon sa privesc strazile aglomerate ale Japoniei... Parul meu lung si negru cu reflectii verzui adie usor in bataia vantului, in timp ce ochii mari si albastri asemeni unei ploi de vara privesc orasul luminat puternic. Zecile de magazine aglomerate, masini si oameni misunand fac peisajul sa para atat de haotic... Doamne... ce oras zgomotos... De cand sunt eu n-am mai auzit zgomote mai haotice decat astea.... Si totusi... chiar si zgomotul asta ma linisteste... Adierile usoare ale vantului imi dau o senzatie placuta de siguranta... Simt ca acest oras imi va schimba complet viata... Nu stiu de ce am aceasta senzatie...dar sunt sigura de asta.
To be continued.....
Shi akum shi nijte poze:D Fata satena cu codite e Eliza iar cea bruneta Angela ::D
Cam atat.. .sper ca v-a plakut cat de cat shi astept parerile voastre :X
Bye Bye:*:-h
Buna! Am venit si eu cu primul meu fik :-" Nu stiu cat de bun e pentru ca sunt o incepatoare...asa ca va rog sa-mi dati commuri si critici. Asa voi putea sa-mi repar greselile :d
~Prolog~
Dragostea... cea mai nepretuita nestemata. O dragoste e cea mai mare comoara pe care ti-o poate darui viata.
Pentru ca doua suflete sa se uneasca nu e nevoie decat de o scanteie... scanteia destinului...
Dar ce se intampla cand sufletul tau pereche nu e cea ce crezi? Cand tu nu esti cea ce crezi....
Ce se intampla cand soarta iti interzice sa iubesti....
Vei lupta pentru iubirea ta? Vei lupta pentru sufletul tau pereche?
Doar o iubire pura si nemuritoare te mai tine in viata... Dar ce vei face cand dragostea ta va distruge lumea?
Capitolul 1
Angela P.O.V
Minciuni... Tot timpul asa am trait in minciuni... Toate visele mele au fost ruinate de minciuna in care am trait in toti acesti ani.Parintii care credeam ca ma iubesc, m-au mintit mereu... <Angi... te rog sa ne intelegi... Am vrut sa te protejam! Nu puteam sa-ti spunem ca esti adoptata... te-ar fi durut prea tare..> Cuvintele mamei inca imi rasunau in cap si ma faceau sa-mi urasc viata si mai tare.. Chiar cu o zi inainte sa moara mi-au spus adevarul... nu inteleg de ce tocmai acum... acum am ramas singura, inca odata.. < Imi pare rau draga... te-am gasit acum optsprezece ani pe scarile catedralei... abandonata si te-am adoptat> Se pare ca parintii nu m-au vrut, iar acum singurele persoane care ma iubeau au murit...Privesc geamul straveziu... cerul varsa si el lacrimi, iar peisajul mohorat suspina si el. In vagonul pustiu de tren nu se aude decat zgomotul rotilor care gonesc nebuneste pe sine. Canapelele rosii de piele sunt goale, doar praful si mirosul de vechi predomina prin vagoane. Numele meu e Angela Mitsune si am optsprezece ani... sau cel putin asa cred... de cand sunt din nou orfana nu stiu ce sa mai cred..Moartea suspicioasa si subita a ambilor parinti adoptivi m-a facut sa plec din blestemata si ploioasa Londra. Acum trei zile dupa inmormantarea parintilor am primit o scrisoare din Japonia de la asa-zisa mea verisoara... < Angi... condoleantele mele pentru moartea aceasta dragica... Dar nu te mai gandi, te rog uita tot si vino si stai cu mine in Japonia.Eu locuiesc singura intr-un apartament si cred ca mutarea ta aici ne-ar face bine amandurora. Vom locui impreuna, vom merge la acelasi liceu, ne vom tine companie una alteia. Te rog accepta-mi propunerea. Nu uita: voi fi mereu verisoara ta orice s-ar intempla.>
Am acceptat propunerea ei... voi incerca sa fac orice pentru a-mi incepe o viata noua... in plus, ce am de pierdut ? In Londra nu mai am pe nimeni, la liceu eram fata ciudata care nu are prieteni... in concluzie nu mi-a mai ramas nimic... Sunt sigura ca ma voi intelege foarte bine cu Eliza... poate la fel de bine cum ne intelegeam cand era mici. Ma intreb daca o voi recunoaste... au trecut opt ani de cand nu ne-am mai vazut... Oare ma va considera o ciudata si o ratata cum o faceau si colegii mei de liceu... Un scartait puternic de roti imi alunga gandurile facandu-ma sa-mi astup urechile.Trenul opreste lenes in gara aproape goala. Cobor lundu-mi micul bagaj si incerc sa caut un taxi. Privesc cerul rosiatic in timp ce soarele apune usor.Niciodata n-am mai vazut un apus mai frumos decat asta. Gasesc intr-un final un taxi si ii arat soferului hartia pe care e scrisa adresa Elizei. Masina merge greoi din cauza strazilor aglomerate. Dupa aproximativ o ora de infern taxiul opreste in fata unui bloc dragut.Platesc soferului si cobor din masina urcand scarile de marmura ale blocului. Urc pana la etajul doi, unde sun la o usa mare de lemn, dupa cum scrie in adresa, la apartamentul cinci. In usa isi face aparitia o fata cu parul lung si ciocolatiu prins in doua codite strengare si cu ochii asemeni chihlimbarului.Poarta o camasa verde simpla si o fusta lunga de aceasi culoare.Ma masoara din
cap pana in picioare, analizandu-mi vestimantatia... Ce? Japonezii nu poarta blugii rupti si bluze mulate cu strasuri ?Bine... poate ca m-am imbracat diferit de cum arata Eliza... sper doar sa nu se sperie si sa ma dea afara. O vad cum se apropie usor de mine si... plange? Cateva lacrimi cristaline curg siroaie pe obrajii ei catifelati. Simt cum ma strange puternic in brate continuand sa planga.
-Mi-a fost dor de tine,Angi! Nu te-ai schimbat deloc! Imi spune fata surazand.
Ma uit buimaca la verisoara mea... ea e diferita.. nu e ca ceilalti... Imi da drumul din stransoare si ma invita inautru.Destul de primitor apatamentul... nuantele de maro si portocaliu predomina peste tot.Ma asez pe canapeaua mare din sufragerie in timp ce Eliza aduce o tava mare, argintie cu doua cesti si niste fursecuri.Ma uit atent la ea... nu s-a schimbat deloc... Aceasi expresie inofensiva, exact ca in copilarie.
-Ma bucur ca te-ai hotarat sa ramai cu mine. imi spune ea zambind usor.
-Mda... ce rost mai avea sa raman in Londra... spun eu lasandu-mi capul usor pe spate.
Fata se uita serioasa la si ma lua de mana ducandu-ma in fata unei camere.Deschid usa si vad o camera mare, spatioasa cu balcon, cu baie, toata vopsita in nuante de roz... De ce trebuie tocmai roz...De cand ma stiu nu mi-a placut culoarea asta... Mai bine sa fiu considerata emo decat sa ma imbrac ca o papusa...
-Stii ca puteai sa imi dai o camera mai putin colorata... ii spun eu zambinand usor.
-Ti-am pregatit prosoapele in baie. Poti merge sa faci o baie, sunt sigura ca drumul a fost lung.imi spune fata schimband subiectul si susotind usor.
Oftez usor si inchid usa in urma Elizei. Intru in baie unde mirosul de acrini si trandafiri imi invadeaza narile. Ma dezbrac si intru in cada plina cu spuma pufoasa.Apa calduta imi relacseaza intreg corpul in timp ce-mi prind parul negru intr-un coc pentru a nu se uda. Intotdeauna mi-a placut sa stau mult in baie... ma relaxeaza si ma face sa uit de toate. Stau asa timp de mai bine de o ora meditand asupra noii mele vieti. Maine voi avea un nou liceu... o casa noua... de ce am sentimentul ca asta imi va schimba viata?
Dupa mai bine de o ora de balaceala ma dau jos si imi iau rochita alba de noapte pe care o primisem de la Eliza. Ies din baie si o vad pe verisoara mea cum sta pe patul mare cu lengerie roz din camera mea. Poarta aceasi rochita ca mine, doar ca pe o nuanta de roz pal. Aceleasi codite lungi si copilaresti ii stau rebele pe spate legate cu doua funde mari.
-Atat de mult stai mereu la baie? ma intreaba ea chicotind.
-Multumesc de primire. ii spun eu razand.Iti multumesc ca nu te-ai schimbat... chiar daca ai aflat ca nu sunt verisoara ta adevarata... spun eu lasand capul in jos. Fata imi zambi dulce si ma saruta usor pe frunte spunand un "noapte buna" inocent. Ma uit cum iese din camera la fel de zambitoare ca de obicei...Nu intelg cum o fata ramasa singura, cu un trecut la fel ca al meu poate zambi asa des... seamana cu o fetita dulce si inocente de zece ani... Cum poti trai atata timp singura si sa ramai la fel de vesela....Astfel de intrebari ma macinau in timp ce ies pe balcon sa privesc strazile aglomerate ale Japoniei... Parul meu lung si negru cu reflectii verzui adie usor in bataia vantului, in timp ce ochii mari si albastri asemeni unei ploi de vara privesc orasul luminat puternic. Zecile de magazine aglomerate, masini si oameni misunand fac peisajul sa para atat de haotic... Doamne... ce oras zgomotos... De cand sunt eu n-am mai auzit zgomote mai haotice decat astea.... Si totusi... chiar si zgomotul asta ma linisteste... Adierile usoare ale vantului imi dau o senzatie placuta de siguranta... Simt ca acest oras imi va schimba complet viata... Nu stiu de ce am aceasta senzatie...dar sunt sigura de asta.
To be continued.....
Shi akum shi nijte poze:D Fata satena cu codite e Eliza iar cea bruneta Angela ::D
Cam atat.. .sper ca v-a plakut cat de cat shi astept parerile voastre :X
Bye Bye:*:-h