Immortal Friendship [NaruSaku]

[Balonaş]

Disclaimer: Nu detin niciun personaj din manga-ul Naruto creat de Masashi Kishimoto, nu fac profit de pe urma acestor personaje si nu imi insusesc niciun drept de autor.

Primul meu fic cu naruto:D Vreau critici dure pentru a ma perfectiona!

Cap I.

Razele soarelui luminau intreaga camera. O zi frumoasa ca asta ma face sa ma ridic din pat. Putin somnoros si ametit dupa un somn bun, incerc sa ajung la baie pentru a face un dus rece si revigorant, care are rolul de a ma trezi ca lumea. Deschid usa care duce in baie. Intru si o inchid in urma mea. Ma duc in fata oglinzii, ramanand acolo si uitandu-ma la reflectia mea.

Salut! Eu sunt Naruto Uzumaki. Un tip obisnuit din America. Ca sa ma descriu putin am sa incep cu felul in care arat. Am un par de culoarea spicului de grau, adica blond, care mai mereu mi-l fac tepi. Bineinteles ca am doi ochi, ca toata lumea. Am doi ochi albastrii. Un albastru care iti aduce aminte de mare si cu care, parerea mea, pot da multe fete gata. Ochii mei sunt cei in care mereu citesti bucuria si cheful de viata. Pielea mea este de o nuanta mai rosiatica de parca am fost prins de soare, dar asa este ea. Cu alte cuvinte sunt bronzat si fara sa ma duc la mare. Insa ceva e putin ciudat la mine, deoarece, pe ambii obraji am cate trei... hai sa le spunem zgarieturi, situate la distante egale. M-am nascut cu ele, de aceea spun ca sunt putin ciudate, dar nu conteaza,deoarece ele imi completeaza stilul si imi amintesc de animalul meu preferat, adica vulpea. Asa revenind. Am o constructie atletica, deoarece sunt in echipa de basket a scolii. Bine... acum nu vreau sa ma laud, dar, am si niste patratele in zona abdomenului, pentru ca din cand in cand ma mai duc si pe la sala de forta. In rest, imaginati-va un pusti de saisprezece ani, cu o pofta nebuna de viata, care intotdeauna are pachetul de glume la el si care adora sa fie inconjurat de prieteni.

Am intrat in cabina de dus, inchizand usa cabinei in urma mea. Am dat drumul la apa si am inceput sa imi masez usor pielea scalpului cu degetele, lasand apa ce iesa din dus sa imi purifice restul corpului. Imi placea sa simt cum picaturi de apa se lovesc delicat de trupul meu. As fi stat aici o zi intreaga daca nu ar fi trebuit sa ma pregatesc pentru scoala.

Dupa dusul revigorant, mi-am pus un prosop in partea inferioara a corpului si m-am dus grabit, spre bucatarie pentru ca stomacul meu scotea niste sunete dubioase. Am deschis usa frigiderului cautand o sticla cu lapte.

-Drace! am exclamat. Bine ca am cereale, dar nu am lapte.

Asa ca a trebuit sa ma rezum la niste sandwiciuri. In timp ce le pregateam ma gandeam cat de bine era cand mama era acasa si mereu cand ma trezeam, aveam micul dejun gata pregatit. Parintii mei sunt plecati in Japonia cu serviciul, cam pana prin decembrie. Si cum suntem abea in martie, mai am multe mic dejunuri sa-mi pregatesc. In timp ce infulecam unul dintre sandwiciuri, privesc ceasul. Fara sa-mi dau seama scap farfuria din mana, iar aceasta facu contact cu podeaua , multiplicandu-se in o mie de cioburi. Mormai o injuratura, incep sa strang alarmat de pe jos resturile, arunc farfuria - sau mai bine zis ce a ramsa din farfurie - in chiuveta spunandu-mi ca o spal cand vin acasa, si dau buzna in camera mea. Mai aveam doar jumatate de ora ca sa ma imbrac.

Am luat repede niste jeansi din dulap si i-am tras pe mine. Uitandu-ma pe geam, m-am gandit ca e destul de frumos afara. Un tricou albastru si o camasa neagra, deschisa la nasturi si cu manecile scurte ar trebui sa fie suficente. M-am dat repede cu parfum, mi-am luat in picioare niste converse negrii si in fuga mi-am aruncat in ghiozdan cateva caiete,dupa care l-am pus in spate.

Trebuia sa ma intalnesc cu "Floarea mea de cires", adica Sakura. Nu, nu, nu este iubita mea. Nici decum. E cea mai buna prietena a mea. O consider ca pe o sora.

~FLASHBACK~

-Mami, nu ma lasa aici!

-Naruto, puiul meu, aici la gradinita poti sa-ti faci prieteni si nu te teme, o sa ma intorc dupa-amiaza ca sa te iau acasa. Nu te lasa mami ta aici.

-Dal, mami, locul asta ma spelie!

-Naruto, o dezamagesti pe mami! Unde-i puternicul meu?auzind acele cuvinte incep a ma incrunta, si intru furios in sala de clasa.

-Copii, eu sunt educatoarea voastra. Astazi asi vrea sa fie ziua desenelor. Deci fiecare sa-si ia creioanele si o foaie pentru a desena ceva. Dupa ce terminati o sa trec pe la fiecare sa vad ce a desenat.

Repede m-am dus la rucsacelul meu pentru a-mi lua o foaie si creioanele, dar imendiat m-am intristat, pentru ca mi-am dat seama ca le uitasem acasa. M-am uitat in jurul meu. Toti copiii desenau. Am luat dintr-o cutie un maimutoi de plus, m-am asezat in fund undeva in spatele clasei si am inceput sa strang tare in brate maimutoiul pentru a nu incepe sa plang in fata colegilor.

-Hei! se auzi o voce.

Ridic capul si vad o fetita, cu parul roz, scurt pana la umeri, care ma privea cu doi ochi mari si verzi ca smaraldele. Avea in manutele ei mici, niste creioane pe care mi le-a intins zicand :

-Poti sa desenezi cu mine!

~END OF FLASHBACK~

Eh si cam de atunci suntem noi prieteni. De la gradinita pana la scoala primara si gimnaziu am fost in aceeasi clasa. Chiar si acum la liceu suntem in aceeasi clasa. Vorbim,radem si ne certam mai toata ziua.

A, uite-o! Incep sa zambesc si sa-i fac cu mana.

E imbracata cu un tricou alb, cu un iepuras pe el, care ii scoate umpic sanii in evidenta. Mai jos are o fusta stramta de blugi, care se termina cam cu o palma mai sus de genunchi si in picioare are niste cizme albe crosetate, iar pe umarul stang avea o geanta ce ii ajungea pana la sold. Parul il avea prins la spate cu o clama lasand liber doar bretonul dat intr-o parte.

Cred ca am obrajii putin mai rosii ca deobicei. Fata asta e buna, buna de tot. Dar niciodata nu m-am si nu asi putea sa ma gandesc la ea, ca la mai mult decat cea mai buna prietena a mea.

-Hei, Naruto! ma saluta cu un zambet urias pe fata.

-Hai sa mergem la scoala, dar mai intai vreau sa ma opresc la un chiosc sa-mi iau o sticla cu apa. E atat de cald incat, cred ca o sa ajungi cu mine intr-o sticla la scoala, asta daca o sa poti sa ma aduni de pe jos. Spunand asta am luat-o pe Sakura de mana si am grabit un pic pasul.

Cand am ajuns la scoala sticla de apa era goala. Am stat cateva momente analizand curios sticla, ceea ce o facu pe Sakura sa rada cu acel ras cristalin al ei.

-Drumul catre scoala mi s-a parut o vesnicie, dar mi-as fi dorit ca si apa din sticla sa dureze o eternitate. Desi, nu stiu daca eu am baut-o sau pur si simplu s-a evaporat. Spunand asta am oftat si am aruncat sticla in cosul de gunoi.

Imediat m-am alaturat unui grup de colegi. Colegi, pe care ii stiu de mai mult sau mai putin timp, cu care rad tot timpul si ma distrez.

-Naruto! striga unul dintre prietenii mei, dandu-mi una peste cap. Se apropie meciul de basket cu scoala rivala, sper sa faci o figura buna!

- Stai calm, Kiba! Pentru asta m-am antrenat lunile astea.

Majoritatea incepusera cu intrebari. Unele dintre ele erau chiar stupide.

-Naruto, o sa te gandesti cumva la Sakura cand vei da cosul victoriei?

Auzind aceasta intrebare am stat umpic sa ma gandesc cam sub ce ton e pusa, deoarece toata lumea stie ca eu cu Sakura suntem cei mai buni prieteni si nimic mai mult. Mi-am indreptat privirea catre Sakura. Imedia ce privirile noastre s-au intalnit ea incepuse sa roseasca si sa faca acel joc de degete pe care il face ea atunci cand incepe sa se rusineze. Mi-am lasat capul in jos si am inceput sa zambesc. Mi-am ridicat dinnou privirea spre cel care a pus intrebarea sperand sa nu fac vreo gafa cu subinteles.

-Daca eu voi da cosul victoriei... Da, ma voi gandi la Sakura. Zicand asta, mi-am intins bratul stang si am cuprins-o pe Sakura.

In minte mi-au venit o gramada de imagini cu mine si cu Sakura. Ea era cea care ma scotea mereu din bucluc, cea care imi salva mereu reputatia, cea cu care radeam cel mai mult, cea cu care imi impartaseam toate emotiile.Noi doi ne aparam reciproc si cate odata spuneam aceeasi fraza fara sa ne fi vorbit macar inainte sau sa fi repetat. Intotdeauna cand eram cu moralul la pamant si simteam cum intreaga lume se cutremura,ea venea la mine imi dadea 2 palme peste fata si imi spunea ca daca ma mai vede asa de trist, imi va face cunostinta cu prietenul ei, metroul.

Ea era "Floarea mea de cires". O floare ce infloreste primavara si iti bucura sufletul vara. O floare ce iti trezeste amintiri toamna iar iarna iti aminteste ca a mai trecut un an, plin cu intamplari frumoase dar si triste.

Fara ea, nu as fi putut trece peste momentele triste din viata mea. De aceea, o voi proteja mereu si voi fi deacord cu orice decizie ia in viata.

NaruSaku

Melodia fic-ului

[Ayumi Michaelis]

Hello dear>:D<
Eu sunt noua pe aici deci nu te pot critica dur asa cum vrei tu pentru ca eu una nu vad ce e de criticat.
Pai descriere ai din plin si e bine dar acum mie cam somn deci revin ma tarziu cu un edit.

[edit]

Deci am vazut cateva greseli de tastare, insa nu conteaza:-j. Ideea imi place. Dar vei avea o mica problema. Foarte multi sunt fani SasuSaku sau NaruHina deci avand in vedere ca ficul tau este NaruSaku si ai mentionat asta si in titlu e posibil sa nu ai prea multi vizitatorii. Dar repet e doar " posibil" . Asta nu trebuie sa te descurajeze. Mi-e imi place acest cuplu deci te rog sa ma anunti de fiecare data cand postezi urmatorul capitol. Spor la scris:*

[Ada]

Heii:*.

Primul tău fic? E destul de reuşit, dar are nişte mici mari greşeli pe care ar trebui să le corectezi în timp. Voi fi destul de dură, so get ready.

First of all, mă bucur că am găsit un fic NaruSaku. E cuplul meu preferat şi nu prea am văzut pe Zup persoane care să publice un astfel de fic. Majoritatea de pe aici sunt gen "OMG, SasuSaku!! Trebuie să citesc!", dar dacă sunt atât de inteligenţi încât să aleagă un fic în funcţie de cuplu, e problema lor. Eu una sunt deschisă la nou şi mă bucur că tu abordezi ceva diferit, original. Felicitări.

Titlul îmi place, dar cred că suna la fel de bine şi în română ("Prietenie nemuritoare"), nu înţeleg de ce l-ai pus tocmai în engleză. E alegerea ta până la urmă. Ah, şi încă o chestiuţă legată de subtitlu: nu pune niciodată punct după ("Capitolul I" sau "Cap. I", cum vrei tu).

Încă de la începutul capitolului, m-a deranjat faptul că foloseşti mai multe timpuri verbale:
"Razele soarelui luminau întreaga încăpere." (trecut)
"O zi frumoasă ca asta mă face să ma ridic din pat." (prezent)
Şi eu făceam aceeaşi greşeală la început. Hotărăşte-te dacă vrei ca povestea ta să fie relatată fie la prezent, fie la trecut, pentru că astfel de greşeli sunt neplăcute pentru ochiul cititorului.

Descrierea e bună pentru început. Mi-a plăcut că te-ai axat şi pe sentimentele lui Naruto faţă de Sakura şi ultimele fraze ale capitolului au fost cireşa de pe tort. Ai găsit un mod foarte frumos de a încheia. În schimb, nu mi-a plăcut deloc prezentarea de la început a lui Naruto. Propoziţii precum sau "Salut!" sau "Aşa revenind." nu au ce căuta într-un fic. Poate că ai citit mai multe ficuri şi ai văzut că protagonistul se prezintă la început, dar, sincer, în câte cărţi ai observat că se întâmplă asta? Distrugi tot suspansul dacă specifici în primele rânduri ale capitolului trăsăturile fizice şi calităţile personajului principal. Iar figurile de stil precum "păr de culoarea spicului de grâu" sau "doi ochi mari şi verzi ca smaraldele" sunt deja mult prea folosite.

La naraţiune şi dialog nu prea am ce comenta. Aici te descuri bine. Îmi place că acţiunea nu e grabită şi decurge lin, iar dialogul nu este folosit în exces. Ador acel Flashback, mi se pare foarte cute :].

În rest, greşeli de tastare şi gramatică:
"basket"- baschet
"Da, ma voi gandi la Sakura. Zicand asta, mi-am intins bratul stang si am cuprins-o pe Sakura"- prea mult "Sakura". Poţi să înlocuieşti cu "fată", "copilă", "rozalie" etc.
"converse negrii"- conversi negri
"O consider ca pe o sora."- "O consider o soră." sau "O văd ca pe o soră."
Ar mai fi şi altele, dar nu mi le mai amintesc. Câteva virgule lipsă pe acolo, greşeli minore de tastare etc.

Cam asta ar fi tot. Sper să nu abandonezi ficul pentru că eu una sunt nerăbdătoare să citesc o poveste NaruSaku şi mi se pare un fic promiţător. Crede-mă că mi-a luat ceva timp să scriu comentariul ăsta şi aş vrea să văd măcar o mică evoluţie în capitolul următor.
Să mă anunţi când publici nextul.

Byee :].