24-07-2009, 06:16 PM
OFF TOPIC: Desi mi-am cam iesit din mana, m-a pocnit inspiratia asa de-odata. Ce face dragostea din mn! :))
ON TOPIC:
Cap. 2- Destine [partea I]
Atingeri indraznete, saruturi fierbinti si mangaieri tandre, toate ca un val de placere peste corpul meu ce ma facu sa adorm linistit in bratele lui protectoare.
Tineam capul pe pieptul blondinului si ma intrebam cum de in ultima saptamana viata imi facuse numai surprize placute. Astfel am zambit in timp ce luna imi lumina ochii albastri inlacrimati pentru prima data dupa mult timp cu lacrimi de fericire.
"Te iubesc mult. Esti totul pentru mine." am gandit in timp ce mangaiam cu recunostinta parul matasos al lui Tohma.
-Ryu-chan, de ce nu dormi? ma intreba el in timp ce imi lua mana in a sa si o saruta tandru.
-Eu... Ei bine...
Dar nu m-a lasat sa termin, intrerupandu-ma cu un sarut bland. M-a asezat din nou pe pieptul sau si a inceput sa imi fredoneze in soapta refrenul cantecului pe care mi l-a scris in liceu. Respiratia lui calda combinata cu versurile nostalgice ma facura sa ma adancesc in lumea viselor pana a doua zi cand Tohma ma scula cu un sarut scurt pe buze.
-E timpul sa te trezesti, iubitul meu. Nu uita ca Shindou-san te-a pus cavalerul sau de onoare la nunta de azi.
Mi-am deschis usor ochii si l-am privit timid. Ma inroseam vazandu-l astfel: pe jumatate dezbracat, apa ramasa de la dusul sau de dimineata scurgandu-i-se pe corpul parca scluptat in portelan.
-Neata si tie, Tohma! i-am raspuns zambind precum o adolescenta indragostita.
El rase bland si ma saruta din nou, de data asta ceva mai pasional, adaugand apoi cu un oftat lung:
-Ce ma fac eu cu tine? se amuza. In fine... Vorbim mai tarziu. Acum trebuie sa plec la aeroport... Cum s-ar spune.. sa reglez ultimele conturi cu Mika.
Si astfel pleca grabit sarutandu-ma scurt pe obraz inainte sa tranteasca usa cum ii sta in obicei si sa ma lase singur.
Am oftat si eu dar din cauza stresului, mi-am ciufulit parul si apoi am inceput sa ma pregates pentru a pleca la nunta lui Shuichi.
Totul mergea bine in afara faptului ca eram putin prea afundat in ganduri si la cum sunt de obicei, Shu-chan va fii fericit ca acum am puterea sa si zambesc in momentele mele de contemplare.
Prin mintea mea treceau ganduri felurite, de la obisnuitele macinari interioare pana la interpretari ale viitorului meu alaturi de Tohma si chiar daca majoritatea gandurilor mele ar fii numite de mai sus mentionatul Tohma Seguchi doar niste "Nascociri ale fortei interioare", eu nu mi le pot scoate din minte.
Si astfel tot gandind si visand cu ochii deschisi, nu am observat cand am ajuns in fata vilei lui Shuichi.
Am oprit masina cu o frana puternica si mi-am sprijinit capul de volan oftand din nou.
Am coborat elegant din masina mea moderna de culoare neagra si am intrat pe poarta deschisa.
Odata ce am batut la usa am auzit pasi grabiti din interior, iar Shuichi se arata numai decat zambind cu gura pana la urechi.
-Buna Ryuichi! spuse el cu un glas visator. Intra te rog! continua in timp ce se indrepta spre dormitorul sau.
-Hei, Shuichi... Ai emotii? l-am intrebat in timp ce il priveam cum isi aranja cravata.
Shuichi se inrosi continuand sa zambeasca. Emotiile erau stapane pe el si in mod evident si pe Yuki.
Cand au ajuns in fata altarului si-au jurat credinta eterna, toata sala aplauda in timp ce Yuki isi saruta sotul.
Sampanie, muzica si un restaurant scump, toate au facut receptia de nunta a celor doi indragostiti un lucru deosebit.
Yuki si Shuichi erau fericiti, iar Mika parea intr-o dispozitie buna asa ca Tohma o lua de-o parte sa ii vorbeasca si eu i-am urmarit in tacere precum o umbra, manat de curiozitate.
-Mika, nu mai vreau sa o lungesc: S-a terminat! spuse Tohma pe un ton hotarat. Cred ca pur si simplu nu mai merge si ar fi mai bine sa luam legatura cu avocatii nostrii imediat ce Shuichi-san si Eiri vor pleca in luna de miere.
-Vad ca deja ai hotarat! spuse ea furioasa. Tohma Seguchi, eram sigura ca asa se va intampla. Am visat la tine inca de cand eram o copila si ascultam melodiile formatiei tale. Insa stiam mereu ca nu te vei dedica niciodata mie cum te dedici muncii tale.
-Mika, iarta-ma! spuse el cand vazu lacrimile izvorand din ochii Mikai. Iarta-ma ca pentru faptul ca te-am ranit deoarece trebuie sa mergi mai departe asa cum voi face si eu.
Astfel, Tohma incheie si eu am suspinat incet in timp ce o lacrima de bucurie imi curgea pe obraz, odata cu lacrimile de amaraciune ce curgeau din ochii Mikai.
ON TOPIC:
Cap. 2- Destine [partea I]
Atingeri indraznete, saruturi fierbinti si mangaieri tandre, toate ca un val de placere peste corpul meu ce ma facu sa adorm linistit in bratele lui protectoare.
Tineam capul pe pieptul blondinului si ma intrebam cum de in ultima saptamana viata imi facuse numai surprize placute. Astfel am zambit in timp ce luna imi lumina ochii albastri inlacrimati pentru prima data dupa mult timp cu lacrimi de fericire.
"Te iubesc mult. Esti totul pentru mine." am gandit in timp ce mangaiam cu recunostinta parul matasos al lui Tohma.
-Ryu-chan, de ce nu dormi? ma intreba el in timp ce imi lua mana in a sa si o saruta tandru.
-Eu... Ei bine...
Dar nu m-a lasat sa termin, intrerupandu-ma cu un sarut bland. M-a asezat din nou pe pieptul sau si a inceput sa imi fredoneze in soapta refrenul cantecului pe care mi l-a scris in liceu. Respiratia lui calda combinata cu versurile nostalgice ma facura sa ma adancesc in lumea viselor pana a doua zi cand Tohma ma scula cu un sarut scurt pe buze.
-E timpul sa te trezesti, iubitul meu. Nu uita ca Shindou-san te-a pus cavalerul sau de onoare la nunta de azi.
Mi-am deschis usor ochii si l-am privit timid. Ma inroseam vazandu-l astfel: pe jumatate dezbracat, apa ramasa de la dusul sau de dimineata scurgandu-i-se pe corpul parca scluptat in portelan.
-Neata si tie, Tohma! i-am raspuns zambind precum o adolescenta indragostita.
El rase bland si ma saruta din nou, de data asta ceva mai pasional, adaugand apoi cu un oftat lung:
-Ce ma fac eu cu tine? se amuza. In fine... Vorbim mai tarziu. Acum trebuie sa plec la aeroport... Cum s-ar spune.. sa reglez ultimele conturi cu Mika.
Si astfel pleca grabit sarutandu-ma scurt pe obraz inainte sa tranteasca usa cum ii sta in obicei si sa ma lase singur.
Am oftat si eu dar din cauza stresului, mi-am ciufulit parul si apoi am inceput sa ma pregates pentru a pleca la nunta lui Shuichi.
Totul mergea bine in afara faptului ca eram putin prea afundat in ganduri si la cum sunt de obicei, Shu-chan va fii fericit ca acum am puterea sa si zambesc in momentele mele de contemplare.
Prin mintea mea treceau ganduri felurite, de la obisnuitele macinari interioare pana la interpretari ale viitorului meu alaturi de Tohma si chiar daca majoritatea gandurilor mele ar fii numite de mai sus mentionatul Tohma Seguchi doar niste "Nascociri ale fortei interioare", eu nu mi le pot scoate din minte.
Si astfel tot gandind si visand cu ochii deschisi, nu am observat cand am ajuns in fata vilei lui Shuichi.
Am oprit masina cu o frana puternica si mi-am sprijinit capul de volan oftand din nou.
Am coborat elegant din masina mea moderna de culoare neagra si am intrat pe poarta deschisa.
Odata ce am batut la usa am auzit pasi grabiti din interior, iar Shuichi se arata numai decat zambind cu gura pana la urechi.
-Buna Ryuichi! spuse el cu un glas visator. Intra te rog! continua in timp ce se indrepta spre dormitorul sau.
-Hei, Shuichi... Ai emotii? l-am intrebat in timp ce il priveam cum isi aranja cravata.
Shuichi se inrosi continuand sa zambeasca. Emotiile erau stapane pe el si in mod evident si pe Yuki.
Cand au ajuns in fata altarului si-au jurat credinta eterna, toata sala aplauda in timp ce Yuki isi saruta sotul.
Sampanie, muzica si un restaurant scump, toate au facut receptia de nunta a celor doi indragostiti un lucru deosebit.
Yuki si Shuichi erau fericiti, iar Mika parea intr-o dispozitie buna asa ca Tohma o lua de-o parte sa ii vorbeasca si eu i-am urmarit in tacere precum o umbra, manat de curiozitate.
-Mika, nu mai vreau sa o lungesc: S-a terminat! spuse Tohma pe un ton hotarat. Cred ca pur si simplu nu mai merge si ar fi mai bine sa luam legatura cu avocatii nostrii imediat ce Shuichi-san si Eiri vor pleca in luna de miere.
-Vad ca deja ai hotarat! spuse ea furioasa. Tohma Seguchi, eram sigura ca asa se va intampla. Am visat la tine inca de cand eram o copila si ascultam melodiile formatiei tale. Insa stiam mereu ca nu te vei dedica niciodata mie cum te dedici muncii tale.
-Mika, iarta-ma! spuse el cand vazu lacrimile izvorand din ochii Mikai. Iarta-ma ca pentru faptul ca te-am ranit deoarece trebuie sa mergi mai departe asa cum voi face si eu.
Astfel, Tohma incheie si eu am suspinat incet in timp ce o lacrima de bucurie imi curgea pe obraz, odata cu lacrimile de amaraciune ce curgeau din ochii Mikai.