24-07-2009, 11:38 AM
angelique.vampire - mercii, merci... sper ca astea sa fie ceva mai bune :)
Capitolul 9
 - Vai am sa intarzii…Ce ma fac? Of… Rochita asta e scurta, nu pot iesi chiar asa. Ah... nu mai conteaza trebuie sa plec striga fata cu ochii roz, asemeanea unei petale mici si firave de lalea ,te cufundai incet, fata micuta si dragalasa, parul lung rosu-roziu, se asortau de minune cu rochita alba ca spuma valurilor, vaporoasa si usoara ca un fulg de nea.S e incalta repede cu o pereche de balerini rosii isi puse la gat colierul preferat si pleca.
 -Mia… Asteapta-ma scuze ca am intarziat.
 - Jaqline… Ai…
  Si nici nu termina de spus ca fata se ciogni de Leon, care se pregatea sa se duca la spital.
 - Grija… continua aceasta razabd usor.
  Cazu peste el. Rochita i se ridica un pic dezvaluind o parte din picior. Stateau intinsi amandoi pe jos. Leon era inca uimit. Ochii fetei staluceau, se inrosi si il privea fix in ochii lui reci ca gheata incercand sa-i topeasca acea raceala… Dar in zadar.
 - Ai de gand sa stai peste mine toata ziua? Intreba moracanos.
 - A... imi cer scuze Leon-san.
  Se ridica incet si o ajuta si pe ea sa se ridice.
 - Ai grija pe unde mergi , spuse el indiferent si privind sper iesire. Se intoarse usor, facand parul argintiu sa pluteasca si pleca.
  Era rosie ca focul…
 - Doamne ce proasta sunt, am dat peste el… Am distrus totul.
                             ________
 - Sora te rog asculta-ma si manca, mai ai putin si pleci, inca o saptamana si gata, esti libera dar pana atunci trebuie sa ma asculti, tipa femeia si desticuland cu o lingurita in mana, de a dreptul enervata de ceea ce se petrecea acolo.
- Dar nu vreau… si gata!
- Dar… ti-am zis ca … nici nu termina de spus ca se auzi:Pooc!] Lingura ateriza in capul lui Leon, care atunci intra pe usa .Scapa florile si era de a dreptul stupefiat de ceea ce patise azi.
 - Doamne…Domnule Leon va rog sa ma iertati, nu am vrut. Imi cer scuze, dar fiinta aceasta este imposibile zise ea aratand cu degetul spre Sora care era cu gura pana la urechi, si tinandu-se de burta.
 - Lasa nu este nimic spuse el oarecum neinteresat de ceea ce tocmai patise. Pot ramane o clipa singura cu ea?
 - Desigur dar nu mai mult de 15 minute.
 - Bine. Multumesc.
Sora era uimita ca o scapase de Rona care devenise insuportabila in ultimul timp, deoarece doctorul tinea foarte mult ca ea sa aiba cat mai bine grija de Sora, ca sa lase o impresie buna.
Dupa ce se mai linisti apele Leon se apropie incet de ea si ii zise:
 Capitolul 10
 - Sora, acestea sunt pentru tine, si scoase de la spate un buchet mare de trandafiri, rosii-singerii, atat de multi, atat de frumosi...
 - Leon-san … Sunt superbi. Lua florile incet, insa ii atinse mainile. In sfarsit avea ocazia sa ii simta pielea fina ca o petala de lalea. Il saruta usor, copilareste pe obraz si puse florile in apa. Un sarut scurt, prostesc, dar dulce.
 - Spune-mi doar Leon. Ma faci sa ma simt batran. Pana la urma nu sunt chiar asa de mare, spuse el zambind. Sora… Ramase fara cuvinge. Inima ii batea mai tare, ochii lui reci ca geata incepeau incetul cu incetul sa se incalzeasca, iar inima se dezgheta datorita frumusetii si simplitatii ei. Vrei sa mergem la o plimbare?
 - Desigur, spuse ea vesela. De abia asteptam sa ies putin, m-am saturat sa stau aici inchisa intre patru pereti. Si mai si miroase numai a medicamente.
 - Sa mergem, dar mai intai ii spun docorului ca vom face o mica plimbare. Asteapta-ma aici… A, si eram sa uit. Mia a zis sa iti aduc asta si ii dadu un pachet, micut, roziu cu o fundita, dar nici un biletel.
             In cabinet
 - Domnule doctor vreau sa va cer o favoare.
 - Spune-ti, va ascult.
 - As dori sa o scot pe Sora la o plimbare pe plaja. Ii placea foarte mult locul acela. Si...
 - Este o ideea buna, poate...
 - Da! Poate isi aminteste ceva. Sa speram ca se va vindeca repede.
- Distractie placuta!
- Multumin!
      In salon
 - Sora esti gata? Sora…
 - Da! Gata!
 - Arati minunat Sora, spuse uimit.
 Era fermecat de ceea ce vedea. O rochita roz si fina ca o petala de lalea, scurta, un decolteu generos, parul prins intr-o coada la spate, si o pereche de balerini, negri. Arata ca o zeita.
 - Sa mergem.
  Pana la masina nimeni nu scoase un cuvant, iar in drum spre plaja, Sora statu tot timpul abatuta si privea pe geam, parea ca era pentru prima data cand vedea asa ceva dar de fapt incerca sa isi mai aminteasca cate ceva.
  Masina se opri din goana ei. Leon cobora incet si ii deschise portiera Sorei.
 - Ce frumos e aici! spuse ea alergand vesela spre plaja.
 Arunca balerinii si incepu sa alerge spre apa. Valurile udau usor fielea fina a fetei.
 - Leon vino si tu. E foarte frumos.
  Se descalta incet si alerga sper Sora.
  "Ce fac?Sunt Zeul mortii cum de ma comport asa? Sa fie ea de vina pentru asta ?Nu conteaza, ma simt bine si fericit, cum nu am mai fost de mult... de cand a muri Sophie. Nu se lasa cuprins prea mult de amintiri si imediat o ajunsese pe Sora."
  Timpul trecu ca o furtuna si soarele incu sa apuna.Bulgarele de foc se reflecta in mare parcand ca a luat foc. Culorile vii te invitau sa dansezi cu ele. Nisipul fin era incet era dus de vant, aranjat in mod armonios .Sora si Leon stateau si priveau cerul … nu mai vazuse un apus asa de frumos.
  Se apropie incet de el…nu stia de ce, simtea ca trebuia sa faca asta.
"Ce face? Nu conteaza,acum o voi proteja, o voi face sa se simta protezajata si, o lua in brate."
  Se intoare usor spre el si il privi in ochi, staluceau, erau calzi si placuti nu reci ca de obicei.
 - Sora sa intamplat ceva?
 - Nu doar te priveam, spuse roscata serioasa.
  Un singur minut, o singura clipa si Sora dori sa il sarute. Se apropia incet de el, se imbujora. Era rosie ca racul. Buzele lor…se atinsese. Un sarut simplu in care El isi pusese toata poasiunea.
 " Doamne ce fac? De ce il sarut?"
   "Ce face? Ma saruta! E atat de bine… dar de ce o face?"
Ja ne...
Capitolul 9
 - Vai am sa intarzii…Ce ma fac? Of… Rochita asta e scurta, nu pot iesi chiar asa. Ah... nu mai conteaza trebuie sa plec striga fata cu ochii roz, asemeanea unei petale mici si firave de lalea ,te cufundai incet, fata micuta si dragalasa, parul lung rosu-roziu, se asortau de minune cu rochita alba ca spuma valurilor, vaporoasa si usoara ca un fulg de nea.S e incalta repede cu o pereche de balerini rosii isi puse la gat colierul preferat si pleca.
 -Mia… Asteapta-ma scuze ca am intarziat.
 - Jaqline… Ai…
  Si nici nu termina de spus ca fata se ciogni de Leon, care se pregatea sa se duca la spital.
 - Grija… continua aceasta razabd usor.
  Cazu peste el. Rochita i se ridica un pic dezvaluind o parte din picior. Stateau intinsi amandoi pe jos. Leon era inca uimit. Ochii fetei staluceau, se inrosi si il privea fix in ochii lui reci ca gheata incercand sa-i topeasca acea raceala… Dar in zadar.
 - Ai de gand sa stai peste mine toata ziua? Intreba moracanos.
 - A... imi cer scuze Leon-san.
  Se ridica incet si o ajuta si pe ea sa se ridice.
 - Ai grija pe unde mergi , spuse el indiferent si privind sper iesire. Se intoarse usor, facand parul argintiu sa pluteasca si pleca.
  Era rosie ca focul…
 - Doamne ce proasta sunt, am dat peste el… Am distrus totul.
                             ________
 - Sora te rog asculta-ma si manca, mai ai putin si pleci, inca o saptamana si gata, esti libera dar pana atunci trebuie sa ma asculti, tipa femeia si desticuland cu o lingurita in mana, de a dreptul enervata de ceea ce se petrecea acolo.
- Dar nu vreau… si gata!
- Dar… ti-am zis ca … nici nu termina de spus ca se auzi:Pooc!] Lingura ateriza in capul lui Leon, care atunci intra pe usa .Scapa florile si era de a dreptul stupefiat de ceea ce patise azi.
 - Doamne…Domnule Leon va rog sa ma iertati, nu am vrut. Imi cer scuze, dar fiinta aceasta este imposibile zise ea aratand cu degetul spre Sora care era cu gura pana la urechi, si tinandu-se de burta.
 - Lasa nu este nimic spuse el oarecum neinteresat de ceea ce tocmai patise. Pot ramane o clipa singura cu ea?
 - Desigur dar nu mai mult de 15 minute.
 - Bine. Multumesc.
Sora era uimita ca o scapase de Rona care devenise insuportabila in ultimul timp, deoarece doctorul tinea foarte mult ca ea sa aiba cat mai bine grija de Sora, ca sa lase o impresie buna.
Dupa ce se mai linisti apele Leon se apropie incet de ea si ii zise:
 Capitolul 10
 - Sora, acestea sunt pentru tine, si scoase de la spate un buchet mare de trandafiri, rosii-singerii, atat de multi, atat de frumosi...
 - Leon-san … Sunt superbi. Lua florile incet, insa ii atinse mainile. In sfarsit avea ocazia sa ii simta pielea fina ca o petala de lalea. Il saruta usor, copilareste pe obraz si puse florile in apa. Un sarut scurt, prostesc, dar dulce.
 - Spune-mi doar Leon. Ma faci sa ma simt batran. Pana la urma nu sunt chiar asa de mare, spuse el zambind. Sora… Ramase fara cuvinge. Inima ii batea mai tare, ochii lui reci ca geata incepeau incetul cu incetul sa se incalzeasca, iar inima se dezgheta datorita frumusetii si simplitatii ei. Vrei sa mergem la o plimbare?
 - Desigur, spuse ea vesela. De abia asteptam sa ies putin, m-am saturat sa stau aici inchisa intre patru pereti. Si mai si miroase numai a medicamente.
 - Sa mergem, dar mai intai ii spun docorului ca vom face o mica plimbare. Asteapta-ma aici… A, si eram sa uit. Mia a zis sa iti aduc asta si ii dadu un pachet, micut, roziu cu o fundita, dar nici un biletel.
             In cabinet
 - Domnule doctor vreau sa va cer o favoare.
 - Spune-ti, va ascult.
 - As dori sa o scot pe Sora la o plimbare pe plaja. Ii placea foarte mult locul acela. Si...
 - Este o ideea buna, poate...
 - Da! Poate isi aminteste ceva. Sa speram ca se va vindeca repede.
- Distractie placuta!
- Multumin!
      In salon
 - Sora esti gata? Sora…
 - Da! Gata!
 - Arati minunat Sora, spuse uimit.
 Era fermecat de ceea ce vedea. O rochita roz si fina ca o petala de lalea, scurta, un decolteu generos, parul prins intr-o coada la spate, si o pereche de balerini, negri. Arata ca o zeita.
 - Sa mergem.
  Pana la masina nimeni nu scoase un cuvant, iar in drum spre plaja, Sora statu tot timpul abatuta si privea pe geam, parea ca era pentru prima data cand vedea asa ceva dar de fapt incerca sa isi mai aminteasca cate ceva.
  Masina se opri din goana ei. Leon cobora incet si ii deschise portiera Sorei.
 - Ce frumos e aici! spuse ea alergand vesela spre plaja.
 Arunca balerinii si incepu sa alerge spre apa. Valurile udau usor fielea fina a fetei.
 - Leon vino si tu. E foarte frumos.
  Se descalta incet si alerga sper Sora.
  "Ce fac?Sunt Zeul mortii cum de ma comport asa? Sa fie ea de vina pentru asta ?Nu conteaza, ma simt bine si fericit, cum nu am mai fost de mult... de cand a muri Sophie. Nu se lasa cuprins prea mult de amintiri si imediat o ajunsese pe Sora."
  Timpul trecu ca o furtuna si soarele incu sa apuna.Bulgarele de foc se reflecta in mare parcand ca a luat foc. Culorile vii te invitau sa dansezi cu ele. Nisipul fin era incet era dus de vant, aranjat in mod armonios .Sora si Leon stateau si priveau cerul … nu mai vazuse un apus asa de frumos.
  Se apropie incet de el…nu stia de ce, simtea ca trebuia sa faca asta.
"Ce face? Nu conteaza,acum o voi proteja, o voi face sa se simta protezajata si, o lua in brate."
  Se intoare usor spre el si il privi in ochi, staluceau, erau calzi si placuti nu reci ca de obicei.
 - Sora sa intamplat ceva?
 - Nu doar te priveam, spuse roscata serioasa.
  Un singur minut, o singura clipa si Sora dori sa il sarute. Se apropia incet de el, se imbujora. Era rosie ca racul. Buzele lor…se atinsese. Un sarut simplu in care El isi pusese toata poasiunea.
 " Doamne ce fac? De ce il sarut?"
   "Ce face? Ma saruta! E atat de bine… dar de ce o face?"
Ja ne...
![[Imagine: teosigcopy.png]](http://i525.photobucket.com/albums/cc338/bloody_teo/Avatare%20si%20semnaturi/teosigcopy.png)