19-07-2009, 10:05 PM
Capitolul 1
Trecura 2 ani de cand Sora isi descoperise propriul Pheonix, de atunci se antrenau din greu. Ajunsesera sa fie cei mai buni acrobati din tara mereu primeau contracte noi... dar ei refuzau de fiecare data. Nu puteau sa paraseasca locul cel mai iubit : Kaleido Stage. Locul pe care Sora il iubea cel mai mult, scena care o facuse celebra, unde visele i se implinisera, aproape toate in afara de unul : sa faca o scena fara lupte. Aceeasi Scena care l-a schimbat si pe Leon, nu mai era aceeasi persoana. Devenise mult mai apropiat de Ea, nu mai era atat de rau si nu se mai credea superior tuturor, acum erau toti egali in ochii lui.
Acum lucrau pentru o noua manevra: Visul Ingerului.
Ca de obicei, nu vroiau sa-si dezamageasca fanii si mai presus de toate colegii. Noua manevra avea sa fie ceva destul de complicat insa tot o data fascinant.
Leon trebuia sa o arunce pe Sora foarte sus ca aceasta sa prinda un trapez tinandu-si corpul asemea unui inger. El trebuia sa ajunga pe trapezul ei ,iar atunci sa-i daruiasca un trandafir fara spini sa o sarute si sa sara amandoi tinandu-se de mana... astfel incat totul sa para un vis. De fapt totul era un vis.
- Sora mai sus! Nu esti buna de nimic, nu faci nimic bine, spuse el pe un ton grav.
- Dar....sunt obosita. Ne antrenam de azi dimineata fara pauza...sunt epuizata…nu mai pot, o tinem asa de 3 zile si tot in stadiul asta suntem, nu vezi ca suntem obositi si nu ne putem concentra?
- Dar... Nici nu apuca bine sa termine ca Sora cazu de la trapez si se lovi la cap – nu avea plasa pusa deoarece Leon spusese ca de aceasta data vor reusi sigur.
Leon simti cum pamantul ii fuge de sub picioare vazand-o acolo jos. O lua repede pe Sora si o duse la spital. Odata ajunsi acolo fu dusa la urgente...
Incepu sa se intristeze. Stia ca el este vinovat de acest accident a Ei. Ochii ii erau inlacrimati iar cateva picaturi se zabateau in coltul ochiului...
Imediat au aparut Mia, Anna, Kalos si Ken. Toata lumea era foarte agitata; se plimbau de colo colo, prin holul spitalului fara rost, oricum, stiau ca asta nu va rezolva nimic. Ken intrase intr-o stare din care nimeni nu il putea scoate; statea lipit de perete si nu se misca, aveai impresia ca e mort, un mort viu...
Dupa vreo 2 ore de asteptare doctorul iesi cu o fata trista si serioasa ,cu ochii tristi si pierduti in ganduri. Se dusese direct la Leon care mergea impancietat pe hol asteptand orice veste de la doctori despre starea de sanatate a Sorei.
- Sunte-ti rude, sau persoana care a adus-o este aici ? Nici nu termina de intrebat, ca Leon se intoarse brusc, parca innebunit si il lua pe doctor la intrebari:
- Da! Eu am adus-o. Cum se simte? Ce a patit ?E ceva grav? Intreba acesta enervat
- Nu o sa va ascund adevarul. Starea ei nu este stabila, nu a scapat prea usor , poate chiar de loc usor, s-a lovit foarte tare la cap, si-a pierdut memoria. Insa partea cu adevarat rea este faptul ca se afla in coma de cand ati adus-o.
- Dar... se va face bine? Cand isi va reveni din coma? Nu este in pericol ,nu? Spuse panicat. Picaturi de sudoare incepeau sa se prelinga pe fata lui, inima ii batea cu putere si mainile ii tremurau.
- Dupa cum am mai spus starea ei nu este stabila, iar din coma nu stim cand isi va reveni. Poate dura o zi, o saptamana, o luna,un an...acesta lucru depinde numai de ea. Si cat despre pericol...conteaza cat de repede se recupereaza. Sa speram ca organismul ei va accepta medicamentele si totul va fi bine. Dar dupa ce isi revine din coma va trebui sa mai stea o luna in spital iar dupa sa stea 2 luni in repaus, pentru ca starea ei nu este una foarte buna, deci pana nu se recupereaza complet nu va mai putea face nimic.
Cand auzira aceste cuvinte Mia si Anna incepurasa planga. Leon se retrase nepasator, parca nu era prezent. Simtea nevoia sa plece si sa tipe atat de tare incat sa il auda toti, se simtea mult prea vinovat si nu se putea impaca cu gandul ca din cauza lui Ea se ranise.
Dupa ce isi mai reveni putin, se duse sa o vada. Cand o vazu nici macar nu o putea privi,se simtea atat de vinovat... Avea fata palida si era imbracata in pijamalele ei roz cu ursuleti pufosi si micuti care mai animau putin atmosfera din camera : o atmosfera funerara. Ii placea sa o priveasca cum doarme, insa nu in aceste circumstante.
Dintr-o data Sora misca un deget si incet incepu sa deschida ochii ei mari si violet cu care privea patrunzator prin tine. Se uita putin speriata in camera alba ca zapada, putin misterioasa si infricosatoare pentru ca nu intelegea unde este si de ce.
- Unde sunt si ci... ci... cine esti tu?
Cand Leon auzi aceste cuvinte se intuneca la fata. Cand il vazu Sora se sperie nu intelegea cine e acel barbat se uita atat de suparat dar se observa in ochii lui o usoara tenta de fericire.
- Nu iti aduci aminte de mine? De noi? De prietenii tai?
- Nuu... nustiu cine esti tu, de ce sunt aici si cine sunt "prietenii" de care imi tot vorbesti.
Se intoarse brusc, cu multa eleganta si se apropie udor de usa. Pe hol Mia si Anna inca asteptau sa poata intra sa o vada. Leon le povesti cu lux de amanunte conversatia dintre El si Ea. Nimanui nu-i venea sa creada ce se petrecea.
Parca i se stersese memoria. Nu isi aducea aminte nici cine e... nici macar cu o cheama... Nu-si aducea aminte de nimeni si de nimic.
Fic-ul acesta mai este postat si pe alte site-uri sub alt nick [mentionez acest lucru ca sa nu fiu acuzata de plagiere].
Sper sa va placa.
Orice sfat/critica e bine venita.
Ja ne...
Trecura 2 ani de cand Sora isi descoperise propriul Pheonix, de atunci se antrenau din greu. Ajunsesera sa fie cei mai buni acrobati din tara mereu primeau contracte noi... dar ei refuzau de fiecare data. Nu puteau sa paraseasca locul cel mai iubit : Kaleido Stage. Locul pe care Sora il iubea cel mai mult, scena care o facuse celebra, unde visele i se implinisera, aproape toate in afara de unul : sa faca o scena fara lupte. Aceeasi Scena care l-a schimbat si pe Leon, nu mai era aceeasi persoana. Devenise mult mai apropiat de Ea, nu mai era atat de rau si nu se mai credea superior tuturor, acum erau toti egali in ochii lui.
Acum lucrau pentru o noua manevra: Visul Ingerului.
Ca de obicei, nu vroiau sa-si dezamageasca fanii si mai presus de toate colegii. Noua manevra avea sa fie ceva destul de complicat insa tot o data fascinant.
Leon trebuia sa o arunce pe Sora foarte sus ca aceasta sa prinda un trapez tinandu-si corpul asemea unui inger. El trebuia sa ajunga pe trapezul ei ,iar atunci sa-i daruiasca un trandafir fara spini sa o sarute si sa sara amandoi tinandu-se de mana... astfel incat totul sa para un vis. De fapt totul era un vis.
- Sora mai sus! Nu esti buna de nimic, nu faci nimic bine, spuse el pe un ton grav.
- Dar....sunt obosita. Ne antrenam de azi dimineata fara pauza...sunt epuizata…nu mai pot, o tinem asa de 3 zile si tot in stadiul asta suntem, nu vezi ca suntem obositi si nu ne putem concentra?
- Dar... Nici nu apuca bine sa termine ca Sora cazu de la trapez si se lovi la cap – nu avea plasa pusa deoarece Leon spusese ca de aceasta data vor reusi sigur.
Leon simti cum pamantul ii fuge de sub picioare vazand-o acolo jos. O lua repede pe Sora si o duse la spital. Odata ajunsi acolo fu dusa la urgente...
Incepu sa se intristeze. Stia ca el este vinovat de acest accident a Ei. Ochii ii erau inlacrimati iar cateva picaturi se zabateau in coltul ochiului...
Imediat au aparut Mia, Anna, Kalos si Ken. Toata lumea era foarte agitata; se plimbau de colo colo, prin holul spitalului fara rost, oricum, stiau ca asta nu va rezolva nimic. Ken intrase intr-o stare din care nimeni nu il putea scoate; statea lipit de perete si nu se misca, aveai impresia ca e mort, un mort viu...
Dupa vreo 2 ore de asteptare doctorul iesi cu o fata trista si serioasa ,cu ochii tristi si pierduti in ganduri. Se dusese direct la Leon care mergea impancietat pe hol asteptand orice veste de la doctori despre starea de sanatate a Sorei.
- Sunte-ti rude, sau persoana care a adus-o este aici ? Nici nu termina de intrebat, ca Leon se intoarse brusc, parca innebunit si il lua pe doctor la intrebari:
- Da! Eu am adus-o. Cum se simte? Ce a patit ?E ceva grav? Intreba acesta enervat
- Nu o sa va ascund adevarul. Starea ei nu este stabila, nu a scapat prea usor , poate chiar de loc usor, s-a lovit foarte tare la cap, si-a pierdut memoria. Insa partea cu adevarat rea este faptul ca se afla in coma de cand ati adus-o.
- Dar... se va face bine? Cand isi va reveni din coma? Nu este in pericol ,nu? Spuse panicat. Picaturi de sudoare incepeau sa se prelinga pe fata lui, inima ii batea cu putere si mainile ii tremurau.
- Dupa cum am mai spus starea ei nu este stabila, iar din coma nu stim cand isi va reveni. Poate dura o zi, o saptamana, o luna,un an...acesta lucru depinde numai de ea. Si cat despre pericol...conteaza cat de repede se recupereaza. Sa speram ca organismul ei va accepta medicamentele si totul va fi bine. Dar dupa ce isi revine din coma va trebui sa mai stea o luna in spital iar dupa sa stea 2 luni in repaus, pentru ca starea ei nu este una foarte buna, deci pana nu se recupereaza complet nu va mai putea face nimic.
Cand auzira aceste cuvinte Mia si Anna incepurasa planga. Leon se retrase nepasator, parca nu era prezent. Simtea nevoia sa plece si sa tipe atat de tare incat sa il auda toti, se simtea mult prea vinovat si nu se putea impaca cu gandul ca din cauza lui Ea se ranise.
Dupa ce isi mai reveni putin, se duse sa o vada. Cand o vazu nici macar nu o putea privi,se simtea atat de vinovat... Avea fata palida si era imbracata in pijamalele ei roz cu ursuleti pufosi si micuti care mai animau putin atmosfera din camera : o atmosfera funerara. Ii placea sa o priveasca cum doarme, insa nu in aceste circumstante.
Dintr-o data Sora misca un deget si incet incepu sa deschida ochii ei mari si violet cu care privea patrunzator prin tine. Se uita putin speriata in camera alba ca zapada, putin misterioasa si infricosatoare pentru ca nu intelegea unde este si de ce.
- Unde sunt si ci... ci... cine esti tu?
Cand Leon auzi aceste cuvinte se intuneca la fata. Cand il vazu Sora se sperie nu intelegea cine e acel barbat se uita atat de suparat dar se observa in ochii lui o usoara tenta de fericire.
- Nu iti aduci aminte de mine? De noi? De prietenii tai?
- Nuu... nustiu cine esti tu, de ce sunt aici si cine sunt "prietenii" de care imi tot vorbesti.
Se intoarse brusc, cu multa eleganta si se apropie udor de usa. Pe hol Mia si Anna inca asteptau sa poata intra sa o vada. Leon le povesti cu lux de amanunte conversatia dintre El si Ea. Nimanui nu-i venea sa creada ce se petrecea.
Parca i se stersese memoria. Nu isi aducea aminte nici cine e... nici macar cu o cheama... Nu-si aducea aminte de nimeni si de nimic.
Fic-ul acesta mai este postat si pe alte site-uri sub alt nick [mentionez acest lucru ca sa nu fiu acuzata de plagiere].
Sper sa va placa.
Orice sfat/critica e bine venita.
Ja ne...