Timpul razbunarii

[Hitman]

Tecutul


Simteam cum picioarele deja mi se inmuiasera, nu mai eram in stare sa zic nimic, nu mai eram in stare nici sa mai merg. Eram pur si simplu paralizata, vedeam cum acel barbat se apropria de mine si nu eram in stare sa fac nici macar un pas. Niciodata nu ii vazusem fata, pentru ca in vise el aparea mereu in ceata, doar vocea lui imi era cunoscuta, acea voce care ma trezea in fiecare noapte. Nu il cunosteam, daca voia sa imi faca ceva rau? Imi era frica, dar am lesint atunci cand i-am vazut fata, era un vampir. Coltii ii erau lungi si ascutiti, erau atat de mari incat ii patrundea buza inferioara. Nu mai vedeam nimic, era negru in fata ochilor mei. Inima imi batea cu putere, gata sa iasa din piept, dar simteam caldura asupra fruntii mele. Era ceva mic, dar cald, care imi transmitea un fior in tot corpul, facandu-ma sa ma ridic din nou in picioare. Acel vampir era tot in fata mea, dar de aceasta data nu imi mai era asa teama de el, eram mult mai calma. Se apropria de mine, inghiteam in sec, nu aveam ce face, frica revenise din nou si nu puteam sa imi opresc corpul din tremurat. Atunci mana lui imi atinge obrazul, tremuratul disparuse, eram din nou calma si totul numai din cauza lui. Arata incredibil de bine, arata ca un inger cazut din rai. Parul ii era rosu ca focul, iar bretonul ii cadea pe frunte, dandu-i un aer rebel. Nu mai avea rost sa descriu cum arata, pentru ca nu imi puteam lua ochii de la el, avea un corp neasemuit de frumos, arata ca un model. Orice fata s-ar putea indragosti de el, chiar si eu, dar acum nu aveam timp de asemenea prostii. Trebuia sa aflu de ce m-a adus aici, cu ce scop si de ce sunt eu atat de importanta?.
- Ei bine, de ce m-ai adus aici? Ii zic eu incercand sa par mai curajoasa.
- Te-am adus pentru ca trebuie sa te razbuni, dar acum sa incepem cu trecutul tau. Tatal tau Edward Xavie, s-a indragostit de o fata, bogata, frumoasa, dar era om si nu putea sa se casatoreasca cu ea.
Ascultam cu mare atentie ce zicea acel barbat, dar tot nu imi venea sa cred ca am fost bogata si in plus eram un vampir. Era aproape imposibil, dar se parea ca tot ce zicea el era adevarat. Imi era teama de ce se va intampla cu mine, dar stiam un singur lucru: trebuia sa ma razbun pe toata familia mea, pentru ca m-au aruncat la gunoi asemenea unei carpe si totul din cauza ca eram pe jumatate om, jumatate vampir. Cu fiecare cuvant rostit de acel barbat, prindeam mai mult curaj, iar ura si ambitia, erau singurele sentimente pe care le traiam in acel moment.
Tot ce spusese el pana in acel moment, ma facuse sa imi dau seama de un singur lucru: familia mea ma ura, chiar si frati mei pentru ca le era frica sa nu le iau averea. Totul era atat de clar... stiam ce aveam de facut.
- Acum ca ti-am spus totul despre familia ta... ce ai de gand?
- Vreau sa ma razbun... moartea mamei nu poate fi stearsa cu buretele!
Numele lui era Axel Xavie, facea parte tot din clanul de vampiri Xavie, dar el ma ajuta sa ii distrug si nu stiam de ce? Dar acel lucru conta cel mai putin in acel moment. Tot ce trebuia, era sa ma invete sa imi folosesc puterile de vampir. Dupa cateva minute bune, roscatul ma conduce in camera, unde voi sta pentru totdeauna si el dispare intr-un fum des.
Eram intr-un loc atat de sinistru si roscatul deja plecase, ma lasase singura, dar a zis sa ma linistesc deoarece furia adunata in interiorul meu, nu imi va face bine deloc.
Nu puteam sa stau inchisa in aceea incapere, totul era prea inchis, pana si lenjeria de pe pat era neagra. Singurul lucru care lumina in acea camera, era un bec, care mai avea putin si se stingea. Totul era bine aranjat, era lux, dar ma simteam ca intr-un mormant. Imi venea sa plang si ma intrebam de ce am venit aici? Nu puteam sa stau linistita in canalul meu?
Lacrimile imi inmuiasera fata, nu stiam de ce plang… Oare de faptul ca eram singura si imi era frica, sau ca acum aveam o datorie fata de mama mea si nu mai aveam pace. Am decis sa plec din acea incapere, deoarece frica si teama, imi invadasera deja mintea si corpul, incat nu mai puteam sa ma mai misc. Iesisem din acea camera, dar simteam acelasi lucru, aceea frica blestemata nu inceta, nu iesea odata din mintea mea. Coridorul era mult mai inspaimantator decat aceea camera si in plus nu aveam deloc lumina, era intuneric. Cu fiecare pas pe care-l faceam, un aer rece parca incerca sa ma opreasca, nu stiam ce era, dar ma facea sa imi inghete sangele in vene. In cele din urma, am dat cu capul intr-o usa, trebuia sa intru, altfel ajungeam un cub de gheata. Usa era intepenita, nu puteam sa o deschid, era masiva, poate prea mare doar pentru o fata amarata ca mine. Deodata am observat cum usa incepea sa se deschida si acel roscat si-a facut aparitia.
- Ce ti-am spus sa stai in camera ta?
- Nu pot, e prea… imi e frica! Ii zic eu izbucnind in plans.
Ma cuibaresc cu capul in piepul roscatului, iar el ma ia in brate si inchide usa. Nu stiam de ce plang, dar eram in bratele lui Axel si acest lucru conta cel mai mult. Ii auzeam bataile inimi si incepeam sa ma rosesc. Imi sterge lacrimile de pe fata, dar ciudat era ca se apropria exagerat de mult de buzele mele... oare ma va saruta? Doamne simt ca explodez.


Ei bine acum e acum... vreau critici daca se poate
:bye: