08-06-2009, 12:00 PM
Oh my GOD, de când nu am mai scris o continuare... Cred că a venit vremea să mă revanşez, nu? În acest capitol încep să îl dezvalui cât mai mult pe Niris, şi ceea ce va deveni noua lui pasiune. =)) lol, probabil deja v-ati imaginat asta. Heh, vă multumesc pentru comentarii şi sper să nu vă dezamagesc :X.
Lectură placută!
________________________________________________________________________________
În infinitul de gânduri, unde binele şi raul se amestecă, nu mai poti desluşi ce este adevarat, real şi ce este fondat, ireal. Cu toate acestea continui să speri, în propria ta minte , că într-o zi rautatea va disparea şi frumusetea binelui te va acapara, dar trebuie să te trezeşti la realitate, binele fară rau nu poate exista.
[center]*[/center]
Trecuseră câteva zile de la mica ieşire a celor trei baieti, iar acum niciunul nu se afla în acelaşi loc ca celalalt. Baiatul cu parul albastru , stralucitor, era la liceu, pentru a face ultimele retuşuri, anul şcolar era pe terminate. Larry se afla la serviciu, încercând să se lupte cu nişte rapoarte, iar misteriosul Niris se afla... Se afla în aceaşi cladire în care locuia şi Yuzi, decise să îi facă o vizită fratelui celui mai bun prieten al sau. Scopul era încă neştiut. A intrat în cladire cu un aer superior şi cu o expresie dezgustată de locul respectiv. Nu era prea modern şi nu aducea nimic superb; era simplu şi oarecum banal, ura lucrurile simple ce se dovedeau a fi urâte, le iubea pe cele ce în final deveneau superbe. Purta o pereche de blugi negri, ce îi veneau foarte bine şi un tricou alb ce i se mula perfect pe abdomenul lucrat. Odată ajuns în fata uşii a apasat pe butonul roşu , declanşând soneria. Uşa se deschise şi în fata lui aparu o fată cu parul roşcat , ce îi amintea de flacariile fierbinti şi pacatoase ale Iadului. A oftat la vederea ei şi a intrat, fară a saluta sau a schita vreun gest. S-a descaltat de tenişi albi şi a intrat , mergând spre living. Nu cunoştea locul însă nimerise unde trebuia. Se aşează pe canapea şi roşcata îl urmează revoltată; nu ţipase pentru că îl cunoştea, mult prea bine pentru a spune ceva.
- Yuzi e acasă? A reuşit acesta să spună după ce şi-a aprins o ţigară. Statea confortabil, având picioarele departate unul de celalalt, o pozitie vulgară. Canapeaua îi oferea destul confort încât fata lui dezgustată să fie înlocuită cu una tolerabilă.
Roşcata îi raspunse după câteva minute de tacere strapungatoare.
- Nu este, dar va veni. A avut de facut...nişte treburi la serviciul lui, cred. Dar ce cauti tu aici? Avea privirea lasată în jos când îi spusese primele două propozitii, dar la ultima îşi ridică chipul privindu-l. Acesta îşi fuma ţigara liniştit, facând cerculete toxice de fum şi uitându-se în gol. Vidul le strapungea convorbirea şi tacerea le sfâşia trupurile.
- Uite ce e, nu te caut pe tine, am venit să vorbesc cu bou ăsta, dar dacă nu e aici , nu e treaba mea. Şi oricum ceea ce vreau eu să vorbesc cu el te va afecta, destul de mult după parerea mea, dacă îl iubeşti aşa cum pretinzi.
Mitsue oftă.
- Da , ştii bine că îl iubesc, de ce ai spune aşa ceva? Locuiesc cu el şi asta chiar spune multe. Ce ai de gând să faci? Spune-mi? Sunt sora ta Isuki şi ar trebui să arăţi consideratie faţă de mine. Atât de indiferentă îţi sunt?
Niris râse lasând un val de fum să îi iasă din gură, după care reuşi să scoată câteva vorbe pline de dispreţ.
- Soră vitregă; ai uitat că tata a ales-o pe curva de mă-ta?! Nu cere drepturi pe care nu le ai. Nu îmi pasă de ce ţi se întâmplă, trecutul meu este destul de negru pe când al tau este roz, de ce încerci să faci totul obscur când nu este? Cu totii ne-am conformat şi ne-am integrat în societate, uitând nefericitul incident. Eu sunt un bastard şi tu copilul conştiincios, draga de tine. Oricum nu am venit să îţi distrug viata , ce fac e pentru beneficiul meu, dacă nu era deja evident.
Fata se înfurie şi începu să ţipe, fiind foarte nervoasă pe presupusul sau frate vitreg. Îl vazuse de multe ori şi ştia povestea; el avea dreptate însă ea nu vroia să o recunoască; dorea să fie ea cea aflată în suferinţă, careia i se va oferi compatimire. Însă nu reuşea , adevarul strapungea gândurile ei.
- Ştii foarte bine că nu este vina mea, eu sunt la fel de afectată, poate chiar mai rau decât tine. Când vei întelege că nu eşti singurul care suferă? Dispari odată din viata mea, din vietile noastre . Nu te vrem, ce este aşa de greu?
Râsul de batjocoră scos de barbat o înfioră pe roşcată ce îşi lasă saliva să îi curgă pe gât, într-o înghititură seacă.
- Uite ce e, nu am venit să mă cert cu tine şi eşti chiar mai proastă decât te credeam dacă tu crezi că am venit să îţi bântui ţie prezentul şi să îţi distrug viitorul. Dacă se întâmplă şi asta, treaba ta, nu îmi pasă, deşi nu e cu intentie. Am venit să discut ceva cu Yuzi, dar cum nu e ramâne pe altă dată. Spune-i că l-a cautat cumnatul lui, probabil aşa o să aibă motiv de panică şi el.
Se ridică să plece, şi merse cu paşi erpezi şi tot odată eleganti catre uşă. După ce se încalţă, vrând să iasă, se întoarse catre fată pentru a-i mai adresa doar câteva cuvinte.
- Apropo, nu îmi pasă dacă nimeni nu mă vrea în viata lui. Ştiam asta încă de când tatal meu a ales-o pe mama ta. Mai important este că nici mie nu îmi pasă de nimeni şi data viitoare când se întâmplă să îmi mai adresezi ceva nu ştiu cum voi reactiona, stau prost cu nervii. Ţigara pe care o fumase mai devreme se afla acum într-o scrumieră din living. După ce uşa fu închisă cu putere, Mitsue reuşi să cadă la podea, în genunchi începând să plângă. Îşi trecu mâinile la ochi pentru a acapara lacrimile şi sufletul îi era naruit. Simtea mirosul ţigarii şi nu putea decât să se gândească la copilaria ei, atât de roz în comparatie cu obscuritatea fratelui sau vitreg. Aproape că îşi ura propriile vorbe ; i-ar fi placut să îl aibă aproape, să o protejeze şi ea să îl iubească, o legatură frăţească ce nu s-ar fi putut rupe. Era tristă pentru că aşa ceva nu avea să se întâmple niciodată.
Niris ieşi din cladire, şi se îndrepta spre maşina sa, de un negru apasat, când chipul copilaros, parul şaten şi ochii caprui a lui Yuzi fură zariti. Acesta râse după care îşi schimbă expresia într-una serioasă în timp ce se îndrepta spre şaten. Ajuns lângă el îi trânteşe un pum în faţă, facându-l să îşi piardă echilibrul.
- Isuki, asta pentru ce dracu a fost? Ai înebunit de tot, drogatule?
- Uite ce e puştiule, asta a fost pentru Mitsue, că o vei face să sufere. Tacu pentru o clipă, ridicându-l de jos, după care îi trânti un alt pumn pe celalalt obraz.
- Şi asta este pentru că mă deranjezi. Yuzi începu să se enerveze, nemaipastrându-şi calmul încearcă să îi raspundă la comportamentul agresiv, dar nu reuşeşe pentru că barbatul cu parul de un alb stralucitor îi prinde bratele la spate, aruncându-l la pamânt.
- Altceva vroiam să discut cu tine! Ar trebui să faci ceva în legatură cu puştiul ăla, că eu am de gând să îl pastrez pe Larry pentru mine, ca întotdeauna. Am venit să îţi dau o mână de ajutor, contra cost. Tu il furi, de fapt îl iei înapoi, pe Renji iar eu reuşesc să îi atrag atentia lui Larry. Dacă mă refuzi s-ar putea ca mâine să nu mai respiri, asta dacă nu se întâmplă ceva mai devreme, bineînteles.
Şatenul îl privea oarecum speriat, reactia lui era mult prea directă şi oarecum înspaimântatoare. Reuşi să îşi creeze un calm artificial şi se gândi să îi raspundă la întrebarile violente.
- Ştii bine că eu îl iubesc pe Renji mai mult decât orice şi voi lupta pentru el dacă mi se dă ocazia, dar să fim serioşi, acelaşi lucru îl simte şi Larry pentru el. Este imposibil ca eu să i-l iau. Nu întelegi? Nu va fi niciodată al tau, dacă va fi va avea o relatie aşa cum o am eu pe a mea cu soruta.
Barbatul nu îl mai ascultă, şi se întoarse. În timp ce mergea spre maşină, cu un mers ce îţi facea inima să accelereze, îi strigă tânarului lasat în spate.
- Tot copil ai ramas! Fă ce îţi zic eu, şi mai vedem noi după ce iese. Zâmbi la propriile lui gânduri şi la planul sau, încă ascuns de toti. Urcând în maşină accelerează, lasând soarele să intre prin geamul maşinii, luminându-i fata. Mişca volanul elegant, facând maşina să pară un obiect stângaci pe lângă ferocitatea şi superbitatea lui.
[center]*[/center]
Ziua trecu la fel de repede cum sosi, iar peste seară Isuki se gândi să le facă o vizită , lui Renji şi lui Larry. Ajuns acolo sună la uşă, pastrându-şi pe chip o expresie indiferentă, plină de plictiseală. Nu îi mai vizitase de câteva zile, aşa că i se parea oarecum ciudat să fie aici. În fata uşii aparu baiatul cu par albastru, şi ochii atât de patrunzatori. Purta o pereche de pantaloni gri şi un tricou alb. De abia facuse baie pentru că prospetimea şamponului folosit în înfunda narile musafirului.
- Hei, salve puştiule.
Ren îl lasă să intre, închizând uşa după el. Îl analiză de la spate în timp ce acela se descalţă, merseră împreună în living, aşezându-se pe fotolii diferite.
- Larry nu este acasă, este plecat într-o delegatie, vine mâine după amiază.
Niriss captă o expresie surprinsă, deşi dacă priveai dincolo de ea îi puteai descoperi falsitatea. Îşi scoase o ţigară şi începu să fumeze, lasând fumul să inunde camera.
- Asta este, o să mă întretin cu compania ta. Ai ceva de baut?
Renji zâmbi şi merse catre bucatarie, luă o sticlă de wisky aflată în bufet şi îi aduse un pahar. În timp ce scurgea bautura din sticlă vorbi, glasul sau fiind energic şi vesel.
- Ştiam că o să zici asta. Cred că ţii prea mult la Larry ca prieten, începuse şi el să se mire că nu îl mai vizitai. Gura ta mare ce spune numai prosti ne-a lipsit, a fost cam plictisitor zilele astea. Şi totodată linişte
Râse la auzul acelor vorbe, gândindu-se că ar fi ucis pentru mai putin de atât. Nu oricine îi putea vorbi aşa, dar îi permitea, doar era iubitul lui Larry, nu?
- Aveam nevoie de linişte, gura ta mare provoacă prea multă galagie.
Şi-au zâmbit iar Isuki a început să bea din paharul de wisky, savurându-şi ţigara. Mai târziu l-au sunat pe blond şi au aflat că era la un restaurant; Renji se înfurie, oarecum, deşi era într-o întrunire de afaceri, i se parea suspect. A început să bea împreună cu musafirul sau iar în final cei doi au adormit în living, în locuri diferite. Camera duhnea a alcool şi a fumul întepator de ţigară.
[center]*[/center]
Calmul dinaintea furtunii este mai periculos decât furtuna însăşi, dacă nu ştii cum să îl interpretezi şi, odată ce ai facut acea greşeală, una cât de mică, totul este naruit. Ramâi pierdut în fericire şi frumusete , pentru că asta îţi oferă şi atunci când avalanşa se va porni sufletul tau se va putea sparge în milioane de bucăţele, devenind un puzzle neformat şi încă aşteptând după acea persoană, să rezolve puzzle-ul în speranta că vei putea trai din nou...
_________________________________________________________________________________
Multumesc celor ce au citit!
Lectură placută!
________________________________________________________________________________
În infinitul de gânduri, unde binele şi raul se amestecă, nu mai poti desluşi ce este adevarat, real şi ce este fondat, ireal. Cu toate acestea continui să speri, în propria ta minte , că într-o zi rautatea va disparea şi frumusetea binelui te va acapara, dar trebuie să te trezeşti la realitate, binele fară rau nu poate exista.
[center]*[/center]
Trecuseră câteva zile de la mica ieşire a celor trei baieti, iar acum niciunul nu se afla în acelaşi loc ca celalalt. Baiatul cu parul albastru , stralucitor, era la liceu, pentru a face ultimele retuşuri, anul şcolar era pe terminate. Larry se afla la serviciu, încercând să se lupte cu nişte rapoarte, iar misteriosul Niris se afla... Se afla în aceaşi cladire în care locuia şi Yuzi, decise să îi facă o vizită fratelui celui mai bun prieten al sau. Scopul era încă neştiut. A intrat în cladire cu un aer superior şi cu o expresie dezgustată de locul respectiv. Nu era prea modern şi nu aducea nimic superb; era simplu şi oarecum banal, ura lucrurile simple ce se dovedeau a fi urâte, le iubea pe cele ce în final deveneau superbe. Purta o pereche de blugi negri, ce îi veneau foarte bine şi un tricou alb ce i se mula perfect pe abdomenul lucrat. Odată ajuns în fata uşii a apasat pe butonul roşu , declanşând soneria. Uşa se deschise şi în fata lui aparu o fată cu parul roşcat , ce îi amintea de flacariile fierbinti şi pacatoase ale Iadului. A oftat la vederea ei şi a intrat, fară a saluta sau a schita vreun gest. S-a descaltat de tenişi albi şi a intrat , mergând spre living. Nu cunoştea locul însă nimerise unde trebuia. Se aşează pe canapea şi roşcata îl urmează revoltată; nu ţipase pentru că îl cunoştea, mult prea bine pentru a spune ceva.
- Yuzi e acasă? A reuşit acesta să spună după ce şi-a aprins o ţigară. Statea confortabil, având picioarele departate unul de celalalt, o pozitie vulgară. Canapeaua îi oferea destul confort încât fata lui dezgustată să fie înlocuită cu una tolerabilă.
Roşcata îi raspunse după câteva minute de tacere strapungatoare.
- Nu este, dar va veni. A avut de facut...nişte treburi la serviciul lui, cred. Dar ce cauti tu aici? Avea privirea lasată în jos când îi spusese primele două propozitii, dar la ultima îşi ridică chipul privindu-l. Acesta îşi fuma ţigara liniştit, facând cerculete toxice de fum şi uitându-se în gol. Vidul le strapungea convorbirea şi tacerea le sfâşia trupurile.
- Uite ce e, nu te caut pe tine, am venit să vorbesc cu bou ăsta, dar dacă nu e aici , nu e treaba mea. Şi oricum ceea ce vreau eu să vorbesc cu el te va afecta, destul de mult după parerea mea, dacă îl iubeşti aşa cum pretinzi.
Mitsue oftă.
- Da , ştii bine că îl iubesc, de ce ai spune aşa ceva? Locuiesc cu el şi asta chiar spune multe. Ce ai de gând să faci? Spune-mi? Sunt sora ta Isuki şi ar trebui să arăţi consideratie faţă de mine. Atât de indiferentă îţi sunt?
Niris râse lasând un val de fum să îi iasă din gură, după care reuşi să scoată câteva vorbe pline de dispreţ.
- Soră vitregă; ai uitat că tata a ales-o pe curva de mă-ta?! Nu cere drepturi pe care nu le ai. Nu îmi pasă de ce ţi se întâmplă, trecutul meu este destul de negru pe când al tau este roz, de ce încerci să faci totul obscur când nu este? Cu totii ne-am conformat şi ne-am integrat în societate, uitând nefericitul incident. Eu sunt un bastard şi tu copilul conştiincios, draga de tine. Oricum nu am venit să îţi distrug viata , ce fac e pentru beneficiul meu, dacă nu era deja evident.
Fata se înfurie şi începu să ţipe, fiind foarte nervoasă pe presupusul sau frate vitreg. Îl vazuse de multe ori şi ştia povestea; el avea dreptate însă ea nu vroia să o recunoască; dorea să fie ea cea aflată în suferinţă, careia i se va oferi compatimire. Însă nu reuşea , adevarul strapungea gândurile ei.
- Ştii foarte bine că nu este vina mea, eu sunt la fel de afectată, poate chiar mai rau decât tine. Când vei întelege că nu eşti singurul care suferă? Dispari odată din viata mea, din vietile noastre . Nu te vrem, ce este aşa de greu?
Râsul de batjocoră scos de barbat o înfioră pe roşcată ce îşi lasă saliva să îi curgă pe gât, într-o înghititură seacă.
- Uite ce e, nu am venit să mă cert cu tine şi eşti chiar mai proastă decât te credeam dacă tu crezi că am venit să îţi bântui ţie prezentul şi să îţi distrug viitorul. Dacă se întâmplă şi asta, treaba ta, nu îmi pasă, deşi nu e cu intentie. Am venit să discut ceva cu Yuzi, dar cum nu e ramâne pe altă dată. Spune-i că l-a cautat cumnatul lui, probabil aşa o să aibă motiv de panică şi el.
Se ridică să plece, şi merse cu paşi erpezi şi tot odată eleganti catre uşă. După ce se încalţă, vrând să iasă, se întoarse catre fată pentru a-i mai adresa doar câteva cuvinte.
- Apropo, nu îmi pasă dacă nimeni nu mă vrea în viata lui. Ştiam asta încă de când tatal meu a ales-o pe mama ta. Mai important este că nici mie nu îmi pasă de nimeni şi data viitoare când se întâmplă să îmi mai adresezi ceva nu ştiu cum voi reactiona, stau prost cu nervii. Ţigara pe care o fumase mai devreme se afla acum într-o scrumieră din living. După ce uşa fu închisă cu putere, Mitsue reuşi să cadă la podea, în genunchi începând să plângă. Îşi trecu mâinile la ochi pentru a acapara lacrimile şi sufletul îi era naruit. Simtea mirosul ţigarii şi nu putea decât să se gândească la copilaria ei, atât de roz în comparatie cu obscuritatea fratelui sau vitreg. Aproape că îşi ura propriile vorbe ; i-ar fi placut să îl aibă aproape, să o protejeze şi ea să îl iubească, o legatură frăţească ce nu s-ar fi putut rupe. Era tristă pentru că aşa ceva nu avea să se întâmple niciodată.
Niris ieşi din cladire, şi se îndrepta spre maşina sa, de un negru apasat, când chipul copilaros, parul şaten şi ochii caprui a lui Yuzi fură zariti. Acesta râse după care îşi schimbă expresia într-una serioasă în timp ce se îndrepta spre şaten. Ajuns lângă el îi trânteşe un pum în faţă, facându-l să îşi piardă echilibrul.
- Isuki, asta pentru ce dracu a fost? Ai înebunit de tot, drogatule?
- Uite ce e puştiule, asta a fost pentru Mitsue, că o vei face să sufere. Tacu pentru o clipă, ridicându-l de jos, după care îi trânti un alt pumn pe celalalt obraz.
- Şi asta este pentru că mă deranjezi. Yuzi începu să se enerveze, nemaipastrându-şi calmul încearcă să îi raspundă la comportamentul agresiv, dar nu reuşeşe pentru că barbatul cu parul de un alb stralucitor îi prinde bratele la spate, aruncându-l la pamânt.
- Altceva vroiam să discut cu tine! Ar trebui să faci ceva în legatură cu puştiul ăla, că eu am de gând să îl pastrez pe Larry pentru mine, ca întotdeauna. Am venit să îţi dau o mână de ajutor, contra cost. Tu il furi, de fapt îl iei înapoi, pe Renji iar eu reuşesc să îi atrag atentia lui Larry. Dacă mă refuzi s-ar putea ca mâine să nu mai respiri, asta dacă nu se întâmplă ceva mai devreme, bineînteles.
Şatenul îl privea oarecum speriat, reactia lui era mult prea directă şi oarecum înspaimântatoare. Reuşi să îşi creeze un calm artificial şi se gândi să îi raspundă la întrebarile violente.
- Ştii bine că eu îl iubesc pe Renji mai mult decât orice şi voi lupta pentru el dacă mi se dă ocazia, dar să fim serioşi, acelaşi lucru îl simte şi Larry pentru el. Este imposibil ca eu să i-l iau. Nu întelegi? Nu va fi niciodată al tau, dacă va fi va avea o relatie aşa cum o am eu pe a mea cu soruta.
Barbatul nu îl mai ascultă, şi se întoarse. În timp ce mergea spre maşină, cu un mers ce îţi facea inima să accelereze, îi strigă tânarului lasat în spate.
- Tot copil ai ramas! Fă ce îţi zic eu, şi mai vedem noi după ce iese. Zâmbi la propriile lui gânduri şi la planul sau, încă ascuns de toti. Urcând în maşină accelerează, lasând soarele să intre prin geamul maşinii, luminându-i fata. Mişca volanul elegant, facând maşina să pară un obiect stângaci pe lângă ferocitatea şi superbitatea lui.
[center]*[/center]
Ziua trecu la fel de repede cum sosi, iar peste seară Isuki se gândi să le facă o vizită , lui Renji şi lui Larry. Ajuns acolo sună la uşă, pastrându-şi pe chip o expresie indiferentă, plină de plictiseală. Nu îi mai vizitase de câteva zile, aşa că i se parea oarecum ciudat să fie aici. În fata uşii aparu baiatul cu par albastru, şi ochii atât de patrunzatori. Purta o pereche de pantaloni gri şi un tricou alb. De abia facuse baie pentru că prospetimea şamponului folosit în înfunda narile musafirului.
- Hei, salve puştiule.
Ren îl lasă să intre, închizând uşa după el. Îl analiză de la spate în timp ce acela se descalţă, merseră împreună în living, aşezându-se pe fotolii diferite.
- Larry nu este acasă, este plecat într-o delegatie, vine mâine după amiază.
Niriss captă o expresie surprinsă, deşi dacă priveai dincolo de ea îi puteai descoperi falsitatea. Îşi scoase o ţigară şi începu să fumeze, lasând fumul să inunde camera.
- Asta este, o să mă întretin cu compania ta. Ai ceva de baut?
Renji zâmbi şi merse catre bucatarie, luă o sticlă de wisky aflată în bufet şi îi aduse un pahar. În timp ce scurgea bautura din sticlă vorbi, glasul sau fiind energic şi vesel.
- Ştiam că o să zici asta. Cred că ţii prea mult la Larry ca prieten, începuse şi el să se mire că nu îl mai vizitai. Gura ta mare ce spune numai prosti ne-a lipsit, a fost cam plictisitor zilele astea. Şi totodată linişte
Râse la auzul acelor vorbe, gândindu-se că ar fi ucis pentru mai putin de atât. Nu oricine îi putea vorbi aşa, dar îi permitea, doar era iubitul lui Larry, nu?
- Aveam nevoie de linişte, gura ta mare provoacă prea multă galagie.
Şi-au zâmbit iar Isuki a început să bea din paharul de wisky, savurându-şi ţigara. Mai târziu l-au sunat pe blond şi au aflat că era la un restaurant; Renji se înfurie, oarecum, deşi era într-o întrunire de afaceri, i se parea suspect. A început să bea împreună cu musafirul sau iar în final cei doi au adormit în living, în locuri diferite. Camera duhnea a alcool şi a fumul întepator de ţigară.
[center]*[/center]
Calmul dinaintea furtunii este mai periculos decât furtuna însăşi, dacă nu ştii cum să îl interpretezi şi, odată ce ai facut acea greşeală, una cât de mică, totul este naruit. Ramâi pierdut în fericire şi frumusete , pentru că asta îţi oferă şi atunci când avalanşa se va porni sufletul tau se va putea sparge în milioane de bucăţele, devenind un puzzle neformat şi încă aşteptând după acea persoană, să rezolve puzzle-ul în speranta că vei putea trai din nou...
_________________________________________________________________________________
Multumesc celor ce au citit!