Full Moon

[fake_fate]

Mare mia- fost intarzirerea:D stiu nu am scuza:P
Dar am scris mai mult( sper ca nu mutl si prost ) si am prosmis, poze noi si mai multa actinue...bene cat de mula imi sta in caracter :))
masina lui Rouge:
http://turbogt.files.wordpress.com/2008/...8302f0.jpg

Jasmine & Blade:
http://i42.tinypic.com/2093kgx.jpg
http://i39.tinypic.com/s2w67k.jpg

Irina & Train:
http://i43.tinypic.com/x3h7i1.jpg
http://i42.tinypic.com/24ms5tz.jpg

Si Chloe Jasmine Raymond:
http://i40.tinypic.com/ezr2j6.jpg
http://i42.tinypic.com/f1mr83.jpg



8.Cutremur




Într-un final mă plictisisem să scap de ore stând singură în camera aceea, aşa că m-am reîntors în camera mea, cu grijă să nu mă vadă nimeni în halatul acela atât de scurt. O dată ajunsă în cameră, mi-am verificat ceasul de la mobil. Era 3:25 şi motivul pentru care stomacul meu facea galagie. I-am dat un bip lui Rouge şi după aproximativ un sfert de oră a aparut în camera, iar eu din fericire mă schimbasem în pijamalele de vara deja. Şi-a explicat întârzierea evidentă; credea că încă eram la cabinet apoi vazându-mi gentile desfacute, m-a întrebat ce faceam.
- Pai…evident despachetez, de când am venit aici nu am avut când să mă instalez cum trebuie!
- Şi eu care credeam că nu mă suporti şi vrei să te muti din cameră.
- Uau! Asta a durut! De ce aş face aşa ceva, eşti printre putinele persoane care îmi plac.
Dar avea dreptate şi chiar admisesem…totul se potrivea, Rouge era inteligentă, iar eu o evitasem. Se oferi să mă ajute să despachetez şi să le aranjez, bine înteles oprindu-se la fiecare haina să se minuneze ca ba era Gucci, ba era Valentino. Nu am scapat până nu i-am dat acces liber la garderoba mea. Îmi placeau hainele de firmă, normal ca oricine, erau de calitate şi frumoase dar nu ţineam la ele atât de mult ca mama; ea fiind cea ce îmi facuse bagajul şi jumatate erau oricole facute de ea pentru mine. Vorbind am aflat că ei îi placea de Sam şi era putin cam geloasă pe mine.
- De ce?
- Pai tu nu ai observat cum se uită la tine?mă întrebă ironic.
- Nu...,îmi raspunse un pic enervata de situatie:
- Îi place de tine şi tu nici nu îl observi..cum poti e atât de draguţ? …Ah da am uitat! Ce este între tine şi Carson?
- Între mine şi cine?am întrebat imediat, intrând în aparare, dar am renuntat la fel rapid…era Rouge şi ştia deja era evident. Aaa el…Pai nimic.
- Uau asta chiar a fost un mare of!m-am uitat la ea confuză pentru o clipă. Vocea mea chiar avuse o fantă de parere de rau.
- Da uau …ce mare of! După ce ai plecat tu a venit el, şi mai bine nu venea!
- De ce?
- Nu a facut-o chiar direct…mă rog a zis să stau departe de el, fata lui Rouge se crispă, nu aşa direct dar…nici nu i-am zis ca sunt îndragostită de el sau ceva de genul!
- Nu direct! Aseară când erai beată i-ai zis că miroase bine şi că e al tau!
Totul se lega…Cum putusem să fac o prosie atât de mare? Terminasem de aranjat totul când mi-a zis ce am facut, aşa că pot spune că era bine că nu aveam nimic în mână deoarece nu ar fi supravietuit. Am încercat să mă calmez întinzându-mă pe pat şi acoperindu-mi ochii cu bratul drept. Rouge s-a aşezat lângă mine, palabragind că e doar un baiat oricât de chipeş ar fi fost dar că hei cine e era să vorbească şi ea „suferea” după unul. Apoi a zis cuvântul magic: maşină.

Aveam nevoie rugentă să ies din locul acela dar nu facând km pe jos. Mă gândisem un pic ignorând-o complet pe Rouge. Nu prea mai aveam chef de ea…şi totuşi vroiam să am o scuză pentru care să ies din campus, vroiam civilizatie nu numai mucoşi de abia ieşiti din rândurile adolescentilor…vroiam să mă plimb unde nimeni nu ştia cine sunt. Dar întrebarea de bază era…cum să scap de ea! Beculetul se aprinse.
- Eşti ocupată?
- Depinde? Tocmai vroiam sa dau o tură până în oraş şi înapoi!
- Grozav!îmi uşura muncă fară să îşi dea seama. Trebuie să ajung în oraş!
- Mmm….ce ar fi să o lasam pe altă dată, nu pot sta mult!îi parea rau. Dar nu avea de ce…nici nu îmi imaginam că unui om i-ar parea rau pentru aşa ceva.
- Nu aveam să mă întorc cu tine!îmi aruncă o privire şireată, semn că se gândea la lucruri intime, am lasat-o să creadă ce vrea, nu mă afecta câtuşi de putin. Mi-am tras repede nişte pantaloni ¾ pe mine si un tricou negru cu fluturi albi ce zboară în faţă şi mi-am legat parul într-o coadă sus. Când ajunsesem la maşina ei ramasesem mască; un Ferrari Spider negru cu scaune roşii. Mă mâncau palmele şi deja simteam ce viteze puteam prinde cu o asemenea maşină. Rouge îmi observase privirea imediat şi zâmbi cu ştrengareşte.
- Ţi-am zis că e grozavă! Ştii să conduci?
- Am vrut să îmi i-au carnetul însă mi-am speriat instructorul şi mama atât de tare încât nu m-am mai putut apropria de o maşină!îşi ridică o sprânceană sceptică, eu mi-am mutat privirea din nou la maşină, era prea frumoasă pentru a îmi lua ochii de la ea. Prea perfectă!
- Ei hai că nu poti să conduci chiar aşa de rau!
- Nu am spus că am condus prost!da, varianta ei era plauzibilă, nu pusesem în viata mea piciorul pe frână sau acceleratie şi totuşi i-am îngrozit. Sunt o vitezomană, nu pusesem nici o dată mâna pe o maşină şi totuşi ştiam conduce fară probleme…de aceea i-am şocat. Îşi puse mâinile în sân şi se uită la maşina. I-am urmarit expresia fetei atentă.
- Ce ar fi să îmi arăţi!mă provocă şi îmi aruncă cheile. Nu mă credea, dar nu conta. Am accelerat brusc cu spatele şi din două mişcari ieşisem din parcare. Rouge îşi puse centura de siguranţă cu mâinile tremurându-i. Mă rugă să mi-o pun şi eu, dar nu am facut decât să îi zâmbesc. Ieşisem din campus şi puteam conduce fară să am grijă să nu mă vadă cineva. Drumul nu era umed, deşi ar fi fost mai distractiv. Rouge se ţinea bine de scaun cu o expresie de groază întiparită pe chip. Nu am încetinit de loc, aveam 210 km/h, aerul batea cu putere, era placut să simt cu vântul îmi intră prin par, cum se modelează după forma mea. În jurul meu se formase un zid verde ce fremata de viata, drumul se deschidea în fata mea lasând acel loc straniu în urmă. Nu puteam să îmi imaginez o senzatie mai placută, la asemenea viteze poti avea impresia că eşti una cu maşina, că tu eşti cea care alergă strapungând aerul. Am ajuns foarte repede din cauza vitezei excesive, acel lucru mă facu să strâmb din nas. I-am multumit că m-a lasat să îi conduc, dar Rouge nu reactionă în nici un fel. Îmi adusesem aminte de mama când am condus prima dată aşa că am lasat-o să se liniştească. După 5 minute am auzit-o că respiră profund. Se întoarse spre mine.
- Nu mai merg cu tine în maşină nici o dată atâta timp cât tu ieşti la volan!
- Nu mai crezut!mă simteam atât de mândră că puteam conduce în acel fel, eram specială..şi tot o dată ciudată, nu toată lumea conducea în acel hal fară antrenament de ani de zile. Am decis să intram într-un bar apropriat cu ea pentru a bea ceva dacă tot eram acolo. Eu nu am vrut să intru, dar ei i-se paru interesant: „E ceva nou, haine!” Nu era tocmai genul de loc pentru două fete ca noi. Aerul era îmbâcsit de fum şi alcool, iar râsetele acelor barbati graşi, groteşti îmi provoca silă. Rouge s-a dus timidă la bar şi mă întrebă ce aş vrea să beau.
- O cola!
- Bun! Şi eu, comandă!îi era ruşine să comande ea în acel loc, sau poate o speria cel ce servea. Ruşinea ei mă facu să zâmbesc. Am luat cele două pahare uitându-mă fix la barmanul înalt, barbierit neglijent şi ne-am aşezat la o masă. Rouge era o companie placută, nu punea întrebari incomode şi pastra destul din viata ei personală ascunsă încât să nu te plictisească. Se îmbracă destul de sofisticat pentru a ieşi în evidenţă în acel..loc. O rochie de culoarea zambilei cu buline destul de mari, albe.
Se înserase deja. Barbati deja deveneau deranjant de galagioşi şi numeroşi. Doi dintre cei ce jucau biliard s-au luat la bataie facând-o pe Rouge să se sperie îngrozitor, unul dintre ei avea o rană urâtă la cap din cauza sticlei sparte în capul acestuia. Un nou miros se strecură prin duhoarea barului. Am încercat să o conving că ar trebui să plecam, nu vroiam să am o reactie nu tocmai placută, dar nu mă bagă în seamă. Lamentarile lui Rouge despre prima vizită într-un asemenea loc se mutaseră în ceaţă, eram prea concentrată să îmi mentin fata calmă, neutră. În tot acel timp mă aşteptasem să pomenească de plecare, dar nu o facu. Probabil a parea laşă era una dintre lucrurile pe care le ascunde cu desavârşire, dar eu nu eram cea care ar fi fost în masură să râdă…Bau-Bau era un monstru…la fel de înfricoşător. Când îmi dadusem seama că era aceeaşi senzatie pe care o aveam pe lângă Carsoni, un „domn” cu barbă neagră, chelios cu un batic pe cap veni la masa noastră şi se aplecă spre noi zâmbind. Mirosea a bautură…transpiratie şi aş prefera să nu continui.
- Hei…domnişoarele, nu ati vrea un dans?se parea ca prietenul cu care facuse pariul ca ne scotea la dans schimbase melodia cu una mai „fierbinte”. ” Dezgustator!” mi-am spus.
- Dispari!ramase putin şocat. În mod cert din cauza aparitiei scârboase, nu o puteam numi alt fel, nu prea îl refuzau putinele dame care intrau în maghernita aceea.
- Hei hei acum draguţă eu am întrebat frumos! I-a spune-mi câţi ani ai ?mă întrebă aplecându-se spre mine. Încerca să se uite în decolteu cât timp luam o înghititură de suc. Am oprit paharul la gură şi m-am uitat la el cu coada ochiul apoi l-am stropit cu sucul. Tot barul începu să râdă…Toti în afara de el şi Rouge. Grasanul era roşu de furie iar Rouge palidă. Actionasem fară să mă gândesc că era şi ea acolo, că şi ea avea de suferit, dar ca şi data trecută…era mai presus de mine, adrenalina îşi spunea cuvântul şi mai era şi aceea urgie. Nu puteam scapa de acel ceva de care deveneam nici acolo.
M-a luat pe nepregatite. Mâna lui mă prinse de la spate de gât şi mă dadu cu capul de masă. Rouge ţipă înfiorată. Nu facu un lucru bun...scapasem de sub control bestia!
Venele mi-au luat foc, bataile inimii m-i se accelerase şi îmi simteam muşchii încordati. Am încercat să mă liniştesc, să ramân nemişcată dar copul m-i s-a ridicat de pe scaun şi l-am pocnit direct în nas pe nemernic. Acesta cazu la doi metri distanţă, cu nasul plin de sânge. În bar nu se mai auzea decât muzica. M-am oprit, am depus un efort uriaş să nu mă mai uit la rana pe care i-am provocat-o. Am stat câteva secunde aşa, respiram greu, eram încordată şi tremuram uşor dar începeam să îmi revin în simtiri. Un scaun scrijeli podeaua şi o mâna mica o apucă pe a mea. Recunoscusem imediat cine era. Am ieşit din bar şi m-am dus spre locul unde parcase maşina. Aerul curat mă ajută să îmi scot din minte mireasma dar nu şi ameteala. Rouge se urcă la volan, dar eu ramasesem în afara maşini. Aveam mai mult decât oricând nevoia să ramân singură. Înainte ca eu să o întreb Rouge îmi raspunse cu zâmbetul pe buze:
- Sunt bine! Doar un pic şocată…Se pare că nu avem aceleaşi simturi de pericol!râse. Vad că eşti bine! Doamne ce l-ai pocnit pe urâtul ala! Eşti eroina mea!
- Ha Ha! Da fac asta adesea!
- Ai grijă, totuşi te-a dat rau de tot cu capul de masă!
- Da!...Pentru o clipă vazusem stele verzi!
- Haha! Distractie placută!îmi facu cu ochiul şi plecă stângaci din parcare. Era racoare afară dar era bine; deja eram destul de încinsă. Am aruncat o privire în stânga şi apoi în dreapta, încă mai eram putin ametită. Am hotarât să o iau totuşi uşor pe jos spre casă cu siguranta că îmi va trece. Ieşisem din oraş şi puteam estima că mersesem cam un sfert de oră. „Ar fi trebuit să îmi treacă până acum !” Capul îmi vâjâia dureros iar urechile îmi erau înfundate. Mersul îmi era din ce în ce mai rapid deşi nu pot spune sigur dacă alergam, privirea îmi era în ceaţă. Îmi era frică şi mă durea. Fiecare os, fiecare mişcare, până şi pielea…dintii….tot! Durerea era suportabilă dar nu şi faptul că era peste tot.
Am mai mers aşa încă un sfert de oră sau poate mai putin, drumul parându-mi infinit. Când credeam că durerea nu mai putea creştea; acesta m-a surprins. Şocul mă uimi atât de tare încât am scapat un scâncet. Nu scâncet, aşa ar fi numit în mod normal, al meu semana cu un urlet. Nu îmi recunoşteam glasul, nu îmi recunoşteam ţipatul. Am început să alerg cât am putut de tare taind-o prin padure. Cu cât durerea era mai mare cu atât mai tare alergam. Eram terifiată, vroiam să ajung în campus. La un moment dat am cazut. Agonia era mai mult decât puteam duce. Vroiam să..vroiam să mor!
Glasuri au început să se audă venind din îndepartare. Inima mi-a reactionat înaintea creierului; era Blade. Am încercat să îl vad venind, dar nu puteam vedea nimic…totul se mişca ametindu-mă mai rau. Cât aş fi dat să leşin şi să nu mai simt nimic. Glasurile ajunseseră lângă mine, dar degeba nu îi puteam vedea. Glasul domnului Carson ieşea în evidenţă faţă de celelalte prin calmul de care dadea dovadă.
- Eu zic că ar trebui distrusă acum! Nu vreau să ajung să fiu vânată de acest animal!vocea era una alarmată...îngrijorată aş fi putut spune. Glasul îi apartinea unei fete, era nu prea subtire şi se modela uşor după intensitatea cuvintelor. Deşi isterică cum era, avea o notă seducatoare, precum al unei regine.
- Cine ţi-a cerut parerea Irina, ţineti gura!o altă voce o atacă, era Blade.
- Ascultă aici insolentule..
- Ba tu să taci! Nu putem face asta !
- Haideti copii să ne calmam şi să gândim logic!a intervenit domnul Carson calm.
- Cine să fi crezut că ea chiar habar nu avea cine e. Aveai dreptate Eric!de data aceea vocea era groasă, de baiat cu un pic de accent frantuzesc. Nu era îngrijorată ci doar spunea:” Iată!”
- Un motiv în plus! E periculoasă , acum e momentul!fata pe nume Irina insista dea dreptul pornită. Pe cine să distrugă, cine era periculoasă? Nu puteam întelege nimic. Stateam pe jos în chinuri, iar ei se certau.
- Nu voi lasa pe nimeni să se atingă de ea!hotarârea din glasul lui îmi opri respiratia. Era acolo pentru mine. Dar..de ce ar fi fost nevoie? Eu eram acel monstru ce avea să o vâneze pe Irina? Firele începeau să se lege..mai erau doar două piese lipsă. Doar două…dar numai vroiam să aflu adevarul, deja durea prea mult aproprierea de el.
- Ce se întâmplă Blade, te-ai înmuiat?îl cicali Irina.
- Sunt de acord cu Blade!de data aceea era o vouă voce, subtire dar impunatore, era ca al unui înger, cel ce venea să mă scape din aceea durere şi eram fericită că mai era cineva de partea mea.
- Şi tu tradatoareo? Aduti aminte este duşmanul nostru!
„ Eu? De ce? Voi mă lasati să mă chinui la picioarele voastre!”
- Nu tradez pe nimeni…după câte ţin eu minte nu mi-a facut nici un rau!
- Putem să avem în considerare felul în care a crescut….
- Eric?îl întrebă Blade nerabdator.
- Irina…deja ai pierdut!
Vocea fetei al carui nume era plină de triumf! Durerea îmi disparuse subit, dar nu mă puteam mişca…